Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Audio » E » Displaying items by tag: Romania
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: Romania

George Murnu s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi din Macedonia otomană, azi în Grecia.


Brazi se află în apropiere de râul Bistriţa şi oraşul Veria, într-o zonă compactă de localităţi aromâneşti: Maruşea, Sel'ea de Sus, Sel'ea de Jos, Xirulivad. Spre nord-vest se continuă către muntele Caimaccealan cu un alt grup de localităţi aromâneşti: Neaguşte, Grămăticova, Cândrova, Fetiţa, Paticina. Spre nord şi est se învecinează cu câmpia Sărunei (Salonic), iar spre vest şi sud-vest cu munţii Veriei şi apoi cu cei ai Olimpului, lăcaşul zeilor grecilor antici.


A studiat la Veria, Bitolia (oraş în Macedonia otomană, azi în Republica Macedonia), Budapesta, Bucureşti şi Munchen (Germania).


A fost profesor titular al catedrei de Arheologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost ales membru al Academiei Române.


A efectuat călătorii de studii în Dobrogea, la Roma şi la Atena, în urma cărora a publicat lucrări de istorie veche: Vlahia Mare (aromânii în Evul Mediu), Istoria Românilor din Pind, Noi săpături în cetatea Tropaeum (Adamclisi, Dobrogea), Monumente antice din Roma, Arheologie clasică, Atena şi ruinele ei, Aromânii în primejdie, Pentru Românii din Peninsula Balcanică etc.


Dar renumele în cultura română şi l-a cucerit prin ''magistrala traducere'' (cf. criticului literar aromân Hristu Cândroveanu ) în română a epopeilor Iliada şi Odiseea ale poetului antic grec Homer. Criticul literar român George Călinescu aprecia că aceste traduceri ''constituie un moment fundamental în evoluţia limbii literare (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă)''. G. C. le considera ''capodopere superioare'' Eneidei în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei şi Odiseei lui I. V. Voss. A mai tradus şi alţi autori antici greci: Pindar, Eschil, Sofocle, Euripide.


De asemenea, scrie poezii în română, publicate în volume: Gînduri şi vise, Alme Sol, Altare, Ritmuri pentru sine etc. H. C. observa că aceste creaţii lirice se remarcă prin ''euforia lor transparentă, prin tonul sacerdotal al emisiei, decît prin profunditatea gîndului''.


În aromână a publicat în 1931 un ''seducător'' (cf. H. C.) volum de versuri, întitulat Bair di cîntic armânescu (Salbă de cîntec aromânesc cf. H. C.). Subîntitulat Ritmuri macedonene, volumul reuneşte, aşa cum arată autorul în prefaţă, armonii din adolescenţă, tinereţe şi maturitate. Tematica acestor poezii include subiecte specifice autorilor aromâni ca apărarea limbii străbune, păstoritul, cărăuşia, înstrăinarea, haiducia, dragostea. Criticul literar caracterizează poemul Grailu armânescu ca ''un cutremurător recviem pentru o limbă ce piere sub ochii noştri, de fapt pentru o etnie ce se stinge'': Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,/Mîne, poate mîne, di duşmani biută,/Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută (Scumpa mea fîntînă ce agale cură,/Mîine, poate mîine, de duşmani băută,/Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută). Cunoscutele balade Chita şi Bură sau Miha şi furlu sunt apreciate de H. C. ca fiind ''un excelent poem epico-eroic'' şi, respectiv, ''o micro-tragedie specifică existenţei în furtună a aromânilor din Peninsula Balcanică''. În ceea ce priveşte lirica de dragoste, aceasta este ''învăluitor sentimentală, discretă, metaforică''.

În acest volum au apărut următoarele 26 poezii, preluate de scriitorii aromâni H. C. şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) în antologia publicată de ei în 1985, cu transpunerile lor în română: Grailu armânescu (Graiul aromânesc), Tră armâname (Pentru aromânime), Ti vruta (Iubitei), Nu plîndze (Nu plînge), Acl'imare (Chemare), Dorlu a gionilui (Dorul flăcăului), Dor di vruta (Dor de draga), Bana (Viaţa), Păriguria (Mîngîiere), Mirache (Dor), Măraze (Alean), Sîmbăta a morţilor (Sîmbăta morţilor), Vruta al Gioga (Alesul meu), Veria (Veria), Picurarlu (Ciobănaşul), Sirma (Sirma), Toamna, cînd fug Rumânil'i tu arniu (Toamna, cînd pleacă aromânii la iernat), Flambura noastră (Flambura noastră), Plîngute tră soia noastră (Lacrimi pentru neamul nostru), Sghic di moarte (Strigăt de moarte), Jalea di xinitie (Jalea străinătăţii), Lîndura (Rîndunica), Miha şi furlu (Mihu şi lotrul), Aumbra (Stafia), Cînticlu al Done (Cîntecul lui Done), Chita şi Bură (Chita şi Bură).


H. C. l-a cunoscut pe G. M. în 1950, când l-a vizitat la domiciliul din strada Louis Blanc din Bucureşti.Îl compara cu bătrânul înţelept Nestor din Iliada şi-l descria astfel: ''Mic, tuciuriu, fizionomie pronunţat mediteraneană, caracteristică aromânilor, volubil şi afectuos, povestea cu şart, ca înţelepţii''. I-a subliniat în conversaţia avută că graiul aromân ''nu trebuie lăsat să piară'': ''Să-ţi aduci şi d-ta obolul, pentru aceasta, să faceţi toţi, voi tinerii, cîte ceva, ca să nu piară!''. Îi plăcea apelativul străbun lale Ghiorghi (unchiule Gheorghe), aromânii neavând în limba lor pronume de reverenţă şi apelative de distincţie. Nu-i plăcea formula ''maestre'', H. C. explicând acest lucru astfel: ''Maeştrii adevăraţi nedorind să li se amintească ceea ce, oricum, ştiu că sînt''.

 

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 47-49, 480.

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941.



V.M. s-a născut la 15 martie 1895 în satul Pleasa din Albania otomană.


După absolvirea liceului românesc din Bitolia, Macedonia otomană, emigrează în România.


Se înrolează voluntar în armata română ce luptă în primul război mondial (1916-1918).


După război absolvă Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti şi profesează ca avocat.


Începând din 1924 activează în mişcarea culturală aromână prin colaborarea la publicaţia ’’Tribuna Românilor de peste Hotare’’.


De asemenea, este unul din promotorii colonizării aromânilor în judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater în anii ’20-’30.A încetat din viaţă la 29 noiembrie 1961.


Cele cinci poezii ale sale au fost publicate în revistele epocii: Tru amurgiş (În amurg), Sclavlu (Prizonierul), Dzuă di sărbătoare (Zi de sărbătoare), Rufei cădzură (Fulgere căzură) şi Hurolu fărşerotesc (Hora fărşerotească).

În 1985 au fost incluse în antologia de poezie aromână publicată de poetul aromân Atanasie Nasta.

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 18-26.

Satul de fărşeroţi Pleasa era aşezat în sudul Albaniei, lângă oraşul Corceaua (albanezul Korce) şi  în apropierea graniţei de azi cu Grecia. Princialele ocupaţii ale locuitorilor erau oieritul şi trasportul de mărfuri cu caravanele de cai şi mulări (catâri). Dar obţinerea independenţei Albaniei faţă de Turcia otomană în urma războiului balcanic din 1912 şi primul război mondial (1914-1918) au avut consecinţe negative pentru plesoţi. Prin trasarea graniţelor balcanice s-au redus suprafeţele păşunilor pentru iernatul turmelor de oi de ordinul a mii de animale. Armatele de ocupaţie anglo-franceze au construit o şosea între Korce şi capitala Tirana pe care au introdus tranportul auto. Acest nou mijloc de transport a devenit repede un concurent al cărvănarilor, unii dintre ei lansându-se în noua branşă prin achiziţionarea maşinilor uzate lăsate de aliaţi la retragerea de la sfârşitul războiului. În acelaşi timp, Corceaua devenea din ce în ce mai aglomerată de meseriaşii fărşeroţi , numărul tinerilor care nu–şi vedeau viitorul în roz fiind în creştere. Între timp unii din tinerii fărşeroţi care absolviseră liceul susţinut de statul român în Bitolia (Macedonia) s-au stabilit în România. Astfel ei au devenit un reper pentru cei de acasă, care căutau o ieşire din situaţia din ce în ce mai nesigură.

Dina Cuvata s-a născut la Dobroşani, un sat din Macedonia iugoslavă, în 1952.


Termină liceul din Stip în 1972 şi Universitatea din Skopje în 1972, ambele localităţi fiind oraşe din Macedonia iugoslavă.


Publică poezii şi proză în revista aromână ‘’Zborlu a Nostru’’ (Cuvântul nostru) din Germania şi revistele ‘’Ramuri’’, ‘’Luceafărul’’, ‘’Tribuna’’ şi ‘’Steaua’’ din România.


În 1985 publică la Bucureşti un volum de folclor aromân, întitulat Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare) (vezi recenzie şi blog).


Prima carte de poezii îi apare la editura Cartea Aromână din statul New York, SUA: Zghic di Moarti (Ţipăt de moarte). Subiectele acestor poezii sunt viaţa şi moartea, dragostea de mamă şi iubită, amintiri ale locurilor natale, plângeri pentru neamul şi limba pe care le vede în pericol de dispariţie.


Prima carte de proză îi apare în anul următor la aceeaşi editură: Sărmănitsa (Leagănul). În acest volum, D.C. prezintă cu talent scriitoricesc imagini din copilăria petrecută într-un sat aromân: clipele petrecute alături de tatăl şi bunicul cu turmele de oi de pe câmpii, culesul de mure şi băutul de apă rece din fântână, ascultatul de povestiri ale bătrânilor, obiceiuri vechi precum încuscrirea familiilor.Ochilor săi pătrunzători de adolescent sensibil pare să nu le scape nimic, deşi uneori pare să nu găsească cuvinte pentru a descrie tot ce vede în sufletul omului.


Tot în 1990, publică la Ohrida, în Macedonia încă iugoslavă cartea de poezii Sămta umuti (Sfânta speranţă), într-o ediţie bilingvă aromână-macedoneană. Acelaşi volum revizuit apare în 1993 într-o ediţie aromână-română la Bucureşti.


În anul următor publică în colaborare cu D. Papatsafa şi D. Garofil un abecedar , care este folosit din toamna lui 1995 în şcolile din Macedonia independentă, ale cărei autorităţi permit desfăşurarea de ore opţionale de aromână.


D.C. traduce din literatura română în limba macedoneană patru romane ale scriitorilor George Bălăiţă, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Frănculescu şi Dumitru M. Ion şi şase volume de poezie semnate de Dumitru M. Ion (2), Anghel Dumbrăveanu, Horia Bădescu, Vasile Igna, Adrian Popescu, precum şi o antologie de poezie moldoveană.


De asemenea, traduce din macedoneană în aromână. Pentru două traduceri din poeziile lui Kocio Raţin publicate în 1989 sub titlul Hărghii albi (Zori albe) primeşte premiul ‘’Pana de aur’’ pentru cea mai bună traducere din acel an. Publică în ediţii bilingve aromână-macedoneană volumele de poezii Mirgeana (Mărgeaua) de Constantin Miladinov (1994), Monologlu machidonescu de Gane Todorovschi (1995) şi Lipă de Matei Matevschi (1995).


În 1996 avea în manuscris următoarele scrieri: Dictsionar Machidonescu-Armănescu, Voi Armănj Machidonits (folclor grămustean cu 20 de povestiri, 327 de cântece, circa 2000 de expresii şi zicători), Istoria Armănjilor de Ion Arginteanu (transpunere din româneşte în aromână şi macedoneană), Golgota-a Farăljei de Nuşi Tulliu (roman din română în aromână: Calvarul neamului), cărţi religioase ca Ceaslovul, Psaltirea şi Biblia etc.


În plan politic, D. C. este membru fondator şi primul secretar al Partidului Social Democrat din Macedonia, membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie Macedoneano-Română, membru fondator al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Macedonia.


În plan cultural D.C. este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Macedonia, membru al Asociaţiei Traducătorilor din Macedonia, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, secretar şi preşedinte al Asociaţiei ‘’Pitu Guli’’ din Skopje, membru fondator şi prim preşedinte al Ligii Aromânilor din Macedonia, fondator şi prim redactor al emisiunii în limba aromână de la Radio Televiziunea publică din Macedonia.


Vulcan Petru, Armăna, Transpuniri: Dina Cuvată, editura Cartea Aromână, New York, SUA, 1996, pp. XIV-XVI.

Poezii de C. Colimitra în română

Vineri, 16 Septembrie 2011 14:54

În 1994 scriitorul aromân Constantin Colimitra publica în SUA volumul Mozaic cu 106 poezii în română, din care am selectat următoarele 30: Mozaic, Te caut, Sire Mihai, Eva, Părinte Sat, Prietenie, Statuia libertăţii, Americă, Venus, Galateia II, Prometeu, Iia, Smerită Tismană, Brâncuşi, Unire, Ţie, Ovidiu; Are papu, Hristos a înviat, Manol; Ţie, John Wayne; Crăciunul e, Prietene,Întâia temelie, Eu sunt Roşiorul, Plecat-am nouă, Mi-e Ţara cu mâinile- cătuşe, Ce-Ţi doresc, Cadrilaterul II, Frae Ioane, Balada Luceafărului.

 


Mozaic


Poezii – Mozaic, idei diferite

Aşa cum de muză au fost inspirate,

Apoi în cuvinte-n expresii î-mbrăcate

Şi-n stihuri cu rimă şi ritm, rânduite.

 

Poetul fiinţă de Domnul aleasă

Să umble cu capul prin nori, printre stele

S-asemuie-ndată cu una din ele

Iubita-i de suflet, iubita mireasă.

 

Tot lui hărăzit-îi să cânte din liră

Eroice fapte, viaţa în toate

Şi doruri şi vise, dar fără-a socoate

Că ei: muritorii l-admiră.

 

Păşeşte pe-o cale, pe-un drum care-ndreaptă

Spre cea ce se cheamă de mult veşnicie.

Divina scânteie din vreme, el ştie

Că e har şi e dată de-o minte-nţeleaptă.

 

Nu-i pasă de viaţă, nu-i pasă de soartă

La muza- icoană adesea se-nchină,

Să aibă în vers cât mai multă lumină

Ce şi-acest Mozaic cu fală o poartă.

(Sublinierea aparţine autorului – n. n.)

Poetul Nicolae Caratana s-a nascut la 23 ianuarie 1914 (''Nicolae Caratană'') sau la 14 iulie 1914 (H. C. şi K. I.) în localitatea Horopani din Macedonia grecească. Este fiul Lambrei și al lui Gheorghe Caratană, care era cărvănar conform DGLR 2004.

Horopani este situata pe drumul roman Via Egnatia, între orasele Veria si Naoussa, într-o regiune de sate aromâneşti compacte: Doliani, Seala de Sus, Seala de Jos, Xirulivad,  Maruşea, Neaguştea, Grămăticova, Cândrova, Fetiţa, Paticina. Din informatiile pe care le-a obtinut de la bunicul in linie materna, era convins ca familia sa este originara din partea Albaniei si ca, ulterior, odata cu migratiile de populatie din Albania catre Macedonia centrala, s-au stabilit in localitatea Horopani, dupa ce mai intai, au locuit o perioada de timp si pe Muntele Viciu (o ramificatie a Muntelui Gramos). În copilărie, în transhumanţa familiilor de păstori, a călătorit pe trasee situate între vîrful Caimaccealan (2500 m) de la graniţa greco-iugoslavă şi Peninsula Calcidică de la Mareea Egee.

 

S-a nascut intr-o familie saraca. Tatal sau era muncitor forestier, lucra departe de casa. O perioada de timp a lucrat si in America. La varsta de opt ani, fara ghiozdan si rechizite s-a prezentat singur la scoala cu predare in limba greaca din sat, unde nu exista şcoală de predare în limba română. La inceput nu intelegea nimic, dar avand o memorie foarte buna a facut mari progrese in insusirea limbii grecesti si a cunostintelor elementare, in ultimii ani ajungand premiantul clasei. I-a citit şi i-a învăţat pe dinafară în copilărie pe marii poeţi greci, unii de origine aromână: Zalocostas, Valaoritis, Kostas Palamas (''Noua şcoală ateniană''), Vlahoyannis, Sikelianos, Cariotakis, Kavafis, Cristalis. Despre muntele Olimp, lăcaşul zeilor antici greci, pe care l-a văzut în copilărie după ce citise despre mitologia greacă, avea să mărturisească mai tîrziu dezamăgit: ''Nu era decât un munte ca toţi munţii, pe care păşteau oile şi caprele, ca pretutindeni...''

 

In urma schimbului de populatie intervenit intre Grecia si Turcia, statul grec a fost nevoit sa expropieze ternurile, astfel ca pastorii romani nu mai gaseau locuri pentru turmele de oi si o mare parte dintre ei au obtinut aprobarea de la statul roman de a se stabili in Cadrilater (judeţele Durostor şi Caliacra). Inainte de a emigra in Romania (Cadrilater), pentru o scurta perioada, s-a stabilit cu familia in satul Gramoticova, intr-una din casele parasite. In aceasta localitate exista scoala cu predare in limba romana. Tot aici a intalnit si copii care urmau cursurile Scolii superioare comerciale romane din Salonic. A avut unele promisiuni de a continuie studiile la Salonic, dar in cele din urma a fost refuzat si a fost nevoit sa-si continuie studiile tot in limba greaca in satul Horopani. La maturitate isi amintea cu nedumerire afirmatia enigmatica a invatatorul grec Reppos "invata limba greaca si franceza. Ti-am dat Noul Testament... baza culturii tale va fi greaca". Probabil ca era uimit de dorinta ce o manifesta pentru citit si de puterea sa de memorizare.

 

La Gramoticova a reusit sa obtina unele manuale in limba romana pe care le-a studiat singur. Era nemultumit ca nu a fost primit la o scoala romaneasca. Din dorinta de a-si continua studiile si-a influientat familia sa emigreze cu totii in Romania în 1935, asa cum facusera multe alte familii de aromani cu cativa ani inainte. Implinise daja 14 ani cand au sosit în Cadrilater.

 

S-au stabilit in satul Matlimchioi. Aici au urmat alte greutati. Era nevoit sa lucreze in gospodaria proprie pentru a supravetui, datorita faptului ca tatal sau era bolnav de tuberculoza. S-a imprietenit cu Musin, un adolescent tatar, care cunostea si turca dar vorbea greu limba romana. Pentru a se intelege mai usor, Caratana a invatat limba turca vorbita de Musin. Desi era nevoit sa lucreze la munca campului, era mereu cu gandul la scoala, sa studieze. A descoperit "Biblioteca pentru toti" si din micile economii isi cumpara carti la un pret accesibil unui adolescent sarac.

 

Tristetea il coplesa pe viitorul poet. Nici in Romania, unde si-a pus atatea sperante ca va putea urma o scoala, nu si-a putut realiza visele. Ca orice tanar isi faurea vise. Isi aducea aminte de gandurile din copilarie. Uneori s-a visat o fatza mare bisericeasca, un luptator pentru biserica lui Hristos, dar treptat, treptat a ajuns sa nu mai creada in Iisus si acest lucru il durea cumplit. Alte ori a visat, in zadar, sa devina un mare om de stat grec, care sa repare rusinea infrangerii din Asia Mica si sa intinda hotarele Greciei, spre rasarit pana la Kokkini Milia. In final i-a ramas numai visul de a continua scoala dar si acest vis parea irealizabil. Implinise deja 20 ani. De multe ori lasa treburile gospodariei pentru citit, desi era neinteles de familie. Este perioada cand au aparut si primele poezii.

 

Era constient ca ramanand izolat in satul Matlimchioi nu-si va putea insusi corect limba romana. Apreciindu-i talentul, cativa cetateni din Bazargic, l-au ajutat sa ajunga in Bucuresti pentru a urma o scoala la cursuri serale. O persoana, cu stare, urma sa il ajute sa primeasca o bursa la liceul seral, dar a uitat repede de promisiune. A cerut ajutorul altor personalitati aromane, dar totul a fost in zadar. In cele din urma, prin Societatea de cultura Macedo-Romana, ajunge la Scoala de arte si meserii din Oltenita. Si aici a intampinat multe greutati deoarece nu avea certificat de nastere, de absolvirea a scolii primare etc. Era apreciat insa pentru talentul lui literar si pentru dorinta lui pentru studiu. Avea acces permanent la biblioteca personala a directorului scolii. Continua sa citeasca. Citea orice, dar s-a apropiat mai mult de poezie. De multe ori, la maturitate, se intreba de ce a cautat poezia, chiar de cand a inceput sa citeasca, dar niciodata nu a gasit un raspuns la aceasta intrbare. In aceasta perioada cateva din poeziile sale au aparut in revista Cele trei Crisuri. Era chemat sa recite din poeziile sale la diverse festivitati organizate in orasul Oltenita. Unul din profesori a remarcat: "Caratana nu a venit aici sa invete meserie. El a venit sa invete carte".

 

Ca autodidact si-a însusit temeinice cunostinte din literatura universala, în special din literatura româna si greaca, dar si cunostinte de filozofie si istorie universala. Tanar fiind cunostea limbile greaca, franceza si turca. Chiar daca urma o scoala de meserii, viitorul poet era multumit deoarece avea posibilitatea de a se instrui. Din literatura română, i-a citit pe poeţii M. Eminescu, T. Arghezi, L. Blaga, Ion Barbu, G. Bacovia, pe care îi înscria  printre marii creatori de limbă şi universuri lirice.

 

Publică târziu şi sporadic în revistele literare româneşti interbelice, la insistenţele prietenilor, fiind străin de mirajul publicităţii (''gloriolei'' cum îi spunea el), cu un orgoliu controlat faţă de tendinţa de afiirmare cu orice preţ a unor literaţi lipsiţi de consistenţă.

 

In primavara anului 1937 si aceasta posibilitate de a-si completa cultura a luat sfarsit. A primit ordin de incorporare pentru satisfacerea stagiului militar. Poezia voia sa dea divort de persoana Caratana, insa el nu va accepta acest divort. Desi este nevoit sa cunoasca rigorile vietii de militar pentru care nu avea nici o inclinatie, in armata va continua sa scrie cantece de mars, poezii pentru diverse festivitati (depunerea juramantului, serbari nationale, etc.)

 

Anul 1940 il gaseste in armata. Urmeaza o perioada cu mari framantari politice in tara, dar si cu probleme grave pe plan extern , printre care si cedarea Cadrilaterului. Pentru a-si muta gospodaria din Cadrilater a primit un concediu de cateva luni, perioada in care si-a stabilit familia in localitatea Cogealac, in judetul Constanta.

 

In aceasta perioada a fost contactat de catre un membru al Miscarii legionare, dar l-a refuzat sub pretxtul ca el nu are veleitati politice si ca este lipsit de spirit revolutionar. Recunoaste ca in primii ani de dupa emigrarea in Cadrilater, citind ziarele vremii, s-a simtit atasat de ideile Codrenilor si se ruga pentru reusita in alegeri a lui Zelea Codreanu, dar niciodata nu a depus o activitate politica, deoarece nu-si formase o convingere politica precisa.

 

Din cauza evenimentelor concediul militar a fost suspendat si a fost nevoit sa se prezinta din nou sub arme.Facea parte din Regimentul 4 graniceresc, folosit in interiorul tarii pentru paza zonei petrolifere din Valea Prahovei si putea sa ramana in spatele frontului. I-a incoltit, insa, ideea sa plece pe front pentru eliberarea Basarabiei, un act de natura donquijoteasca. In acest sens a cerut sa fie varsat la Batalionul 6 vanatori de munte, dar pentru a se realiza transferul a fost nevoit sa declare, in fals, ca este mai tanar cu un an. In aceasta perioada a vazut multe nedreptati, multe aranjamente, pentru ca cei cu relatii sa nu plece pe front. Sefii lui s-au opus transferului si au vrut sa-l retina dar el fiind un idealist, nu a renuntat la ideea sa de a se jertfi pe front.

 

A plecat la razboi, in directia Crimeia. Din tren a cunoscut mizeriile razboiului, vazand o multime de cadavre de soldati sovietici, intrate in putrefactie, tunuri si tancuri abandonate pe teren. Urmeaza marsuri zilnice, inoptari sub cerul liber,in frig, la inceput fara a se intalni cu inamicul. Dar aceasta situatie nu a durat mult si impreuna cu camarazii sai a avut parte de multe lupte crancene, cu multe pierderi de vieti omenesti de ambele parti. Mai tarziu va descrie, cu multa sensibilitate, in poeziile sale luptele de la cota 102, faptele de sacrificiu ale camarazilor sai: Petruta Nicodim, Jurca Aurel, Avram Vasile, s.a. Conditiile de trai erau inumane, uneori erau nevoiti sa ramana mai multe zile, pe pozitiile fixate, in frig, noroi, cu paduchi, de multe ori fara munitie si fara hrana. De nesuportat era faptul ca-si pierdea camarazii de lupta si nu putea face nimic. A vazut si cazuri de automutilare pentru a scapa de ororile razboiului. Dar el venise pe front la cerere, trebuia sa reziste.

 

In luna mai 1942 este ranit si a ramas abandonat pe campul de lupta. Tocmai cand socotea ca nu mai era nici o salvare si se impacase deja cu soarta, a fost gasit de doi soldati care s-au sustras din lupta si erau in retragere. Pentru el razboiul se terminase, plaga era prea mare ca sa mai poata lupta. A revenit in tara dupa doi ani de lupta pe front. Era afectat de faptul ca desi luptase in calitate de comandant de pluton, ales la cerea soldatilor, apoi a condus compania in plin atac, a cucerit o creasta pentru reocuparea pozitiei pierdute, s-a expus ca tragator la pusca mitraliera desi el era comandant, fiindca nimeni altul nu se oferea, etc, s-a intors acasa fara nicio decoratie. A fost 'rasplata' protestului, fata de superiorul sau, pentru nedreptatile pe care le vedea zi de zi pe front.

 

Dupa terminarea razboiului s-a angajat ca secretar in comuna Cogealac.A fost propus sa fie primarul comunei, apoi sa urmeze o scoala superioara a Partidului Comunist dar a refuzat. A acceptat in schimb sa se intalneasca cu unele persoane care au facut parte din Miscarea legionara, fapta pentru care va avea mult de suferit.

 

Este arestat prima data in anul 1948, dar neavand motive de condamnare, dupa anchete si batai cumplite a fost eliberat dupa cinci luni de arest preventiv.

 

A continua insa sa fie urmarit de regimul comunist si a fost din nou arestat. Dupa ancheta de la Bucuresti si Timisoara a fost condamnat la sase ani inchisoare corectionala pe care i-a executa la inchisorile de la Vacaresti, Canalul Dunare - Marea Neagra, Margineni, Gherla, A fost eliberat dupa cinci ani, dar in comuna Cogealac se simtea izolat. Pentru a nu avea complicatii satenii il evitau. Cu greu s-a angajat sa lucreze ca muncitor necalificat la intretinerea caii ferate. Era nemultumit observand, ca atunci cand cineva dorea sa i se adreseze, se uita mai intai in jur sa se convinga ca nu este vazut de nimeni. In inchisoare era iubit si apreciat, in libertate nu. In plus, trebuia sa se fereasca si de turnatori. Se gandea sa plece in tara, sa lucreze pe santierele de constructii, undeva unde nu era cunoscut. In aceasta perioada a fost chemat la organele de securitate si i s-a facut propunerea de a deveni informator al lor. A fost amenintat ca daca va refuza, va fi din nou arestat. A refuzat categoric colaborarea si a acceptat sa fie rearestat.

 

Neavand motive pentru a fi arestat, pentru ca a refuzat colaborarea cu securitatea, a fost pedepsit cu fixarea unui domiciliul obligatoriu in localitatea Movila Galdaului din Baragan. Era anul 1955. Pentru a se intretine a lucrat la Gostat-ul din comuna Pietroiu, apoi la sectorul zootehnic din localitate. Lipsa apei de baut era un calvar. Viata era mai grea decat la puscarie, dar era multumit ca avea posibilitatea sa mai citeasca, sa se ocupe si de poezie.

 

Nu a fost lasat sa fie multumit. Militia l-a anuntat ca trebuie sa se mute in comuna Rachitoasa, o localitate limitrofa cu regiunea Braila. Nu avea mijloace de transport pentru a-si muta strictul necesar, erau necesare alte lucrari pentru amenajarea spatiului de locuit intr-una din casele parasite si inundate dar mai ales sa caute alt loc de munca. Din nou cu roaba, harletul si cu lopata ca la Canal, dar si cu cititul si cu poezia, multe din poemele sale fiind inspirate si din perioada traita in campia Baraganului. Tot in aceasta perioada si-a perfectionat cunostintele de limba franceza si a inceput sa invete si limba germana, cu ajutorul unui dictionar (cu gramatica) imprumutat.

 

Nu a fost lasat sa-i fie bine. A fost vizitat de mai multe ori de oameni ai securitatii care i-au facut propuneri de a colabora cu ei, dar de fiecare data a refuzat. La un moment dat a fost chemat la Constanta la alte anchete, fiind sicanat sa spuna ce nu a spus la anchetele anterioare, desi nu mai avea nimic de spus. In realitate scopul acestor anchete era sa-l determine sa devina informatorul securitatii. Datorita presiunilor si a unui moment de slabiciune a acceptat sa semneze un angajament, insa nu a facut nici un raport informativ pentru cineva si dupa putin timp s-a prezentat, din proprie initiativa, la organele de securitate, solicitand sa fie arestat, deoarece nu mai era de acord sa-si indeplineasca sarcina de informator. Nu a fost arestat, securitatea neavand alte motive sa o faca. A revenit la Rachitoasa, eliberat de povara angajamentului. In comuna printre DO-isti au aparut, deja, suspiciuni ca ar fi informator si acest lucru l-a afectat in mod deosebit, desi securitatea il lasase in pace.

 

Numai pentru o perioada.A fost instiintat ca trebuie sa-si mute din nou domiciliul,a treia oara, de data aceasta in comuna Latesti. Vazusera ca se rostuise un pic si trebuia pedepsit.Alta mutare, din nou trebuia sa-si amenajeze o locuinta si sa caute alt loc de munca. Dupa o perioada de timp este chemat la postul de militie din comuna unde era asteptat de doi agenti de securitate, care au reluat vechile propuneri de a deveni colaborator al organelor de represiune. A refuzat categoric si de aceasta data si nu dupa mult timp a fost rearestat.

 

Evenimentul acestei a treia incarcerari se petrece in anul 1957, dupa evenimentele din Ungaria. Din nou izolare, lanturi, anchete si propuneri de colaborare. Chiar si in aceste momentele grele nu a incetat sa se gandeasca la poezie pe care o considera fiica sa, mostenitoarea numelui Caratana. Dupa terminarea anchetei a studiat dosarul si a putut constata ca faptele pentru care a fost invinuit nu erau grave deoarece pentru aceste fapte a fost condamnat prin procesul anterior si se astepta sa se intoarca din nou la domiciliul obligatoriu din Baragan insa a fost condamnat la 24 ani, deoarece era socotit un element dusmanos noului regim. Urmeaza inchisorile Jilava, Aiud (incepand din anul 1962, aici a inceput un proces de 'reeducare' a detinutilor) si in final colonia de munca Salcia din Insula Brailei. Este eliberat din inchisoare in anul 1964 odata cu gratierea generala a detinutilor politici.

 

Dupa eliberarea din detentie s-a stabilit in Constanta si a lucrat ca simplu muncitor la diverse lucrari de constructii. In timpul liber s-a ocupat de poezie. Nu gresim daca afirmam ca viata lui a fost închinata numai poeziei. In numele poeziei era in satare sa sacrifice orice. Si-a rescris poeziile 'scrise' initial in memorie din lipsa creionului si a hartiei in perioada in care se afla ca locatar al inchisorilor comuniste. A continuat sa scrie si altele. In final poezia sa a invins. A debutat editorial in unul 1972 la editura Cartea Romaneasca, gratie aprecierii valorii poeziei sale de catre marele carturar Mircea Ciobanu. Despre acest volum, întitulat Lampadoforie, H. Cândroveanu spunea cî este un volum de ''poeme profunde, cu numeroase apeluri la mitologie şi istorie, într-o limbă românească amintind de autorul Cuvintelor potrivite (T. Arghezi - n.n.), cuvltivând metafora densă, din perspectivă existenţială.''  Au urmat: Lana de aur-1975 şi Inscriptii rupestre-1981, despre care acelaşi H.C. spunea: că reprezintă ''o poezie a interogaţiilor grave, o poezie comuniune cu pămîntul străbun şi cu oamenii lui, un Weltanschaung ce ne proiectează distinct în lume". În fine, în timpul vieţii au mai apărut volumele Asteptu soarile-1985 (in dialectul aroman) şi Arbori-1989. 

În ceea ce privește poezia în aromână, a scris, de asemenea, mult și a publicat puțin. Apariția volumului Asteptu soarile era considerată de Nistor Bardu ca un ''gest'' editorial care ''îl integreaza pe autor unei întregi pleiade de poeti, cum sunt Constantin Belimace, George Murnu, Nusi Tulliu, Nicolae Batzaria, Marcu Beza, Nida Boga, George Perdichi, Teodor Mihadas, Ioan Cutova, Hristu Cândroveanu, Kira Iorgoveanu si altii, care au demonstrat, de un secol încoace, vivacitatea, prospetimea si virtutile poetice ale dialectului cu cel mai mare numar de vorbitori dupa dacoromâna: dialectul aromân.'' În continuare, N.B. aprecia că: ''Înlaturând, cu un minim efort, dificultatile (mai mult aparente) ale limbajului dialectal, cititorul poeziei lui Nicolae Caratana are placuta surpriza sa constate aceleasi coordonate lirice cu care poetul îl familiarizase în volumele anterioare: întoarcerea la origini (aici spatiul mitic originar este cel al Macedoniei, patrie de eroi legendari, salas al unui neam românesc stravechi, organizat în Vlahii puternice si înfruntând cu barbatie furtunile istoriei), fiorul existential de filiatie argheziana, emotia încifrata în mister, amintind de Blaga, dar purtând amprenta unei incontestabile originalitati, conditia dramatica a Poetului si Poesiei, în lupta cu materia cuvântului. Autorul se dovedeste o personalitate puternica, apta sa struneasca corzile limbii materne pentru vibratia pura a poeziei. În acest sens, poemul Nu ai lipsa ti trup, o pledoarie pentru nemurirea omului prin arta, ni se pare de-a dreptul antologic: "Veagl'ie-t boaçea, veagl'ie-u di corghi, / di trup nu ai lipsa ,ti-alasa. / Homer minduia prin ocl'l'i orghi, / minduia prin noaptea-ahîndoasa. // Cându scria acea ce-are scrisa, / trupu-al Moise fudzi asparat, / prea multu foc lu-angrica, prea multa chisa, trupul di-amu, l'i-era zborlu scriat". În transpunere dacoromâneasca, mot-à-mot: "Pazeste-ti glasul, pazeste-l de corbi, / de trup nu duci lipsa, te lasa. / Homer gândea prin ochi orbi, / se gândea prin noaptea adânca. // Când scria ceea ce a scris, / trupul lui Moise a plecat speriat, / prea mult foc îl îngreuna, prea mult intuneric / trupul de-acum îi era cuvântul scris." Pentru cititorul mai putin avizat, termeni ca amu, boatit (bocet), bucurie, a crede etc. pot parea pure daco românisme. Asemenea identitatii fonetice sunt însa numeroase în multele graiuri aromânesti (moscopolean, farserot etc.) si au fost înregistrate anterior, în scris, de diversi autori. Limba poetica a lui Nicolae Caratana este o limba compozita, cladita de autor pe toate graiurile aromânesti si a fost marcata grafic de autor într-un mod personal, explicat, de altfel, în finalul volumului, pentru a evidentia înca o data originea din acelasi trunchi a celor doua dialecte." În DGLR 2004 se apreciază despre acest volum: "...încearca acelasi tip de poezie reflexiva, vrând sa dea identitate si siesi, si lumii. (...) Asadar, aceeasi tentatie a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune ca în poezia aromâna în dialect Caratana este cel mai consecvent pe tarâmul reflectiei existentiale, chiar si atunci când reînvie stampe strabune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de pastori, Caratana ramâne mai mereu pe tarâmul lirismului profund."

În antologia publicată de H.C. și K.I. în 1985, au fost incluse următoarele opt poezii în aromână cu transpuneri în românește ale editorilor: Cadru vecl'iu; Plîngute tri Voshopole; Tri tîne, vîrnă oară nu bănași; Cînd va s/creapă topa Avlona?; Boț; Cîntic di vreare;Muntele și Fîrșiroțîl'i. H.C. aprecia astfel poezia în aromână a lui N. C.:  ''O poezie marcată de lumea lui acasă, a bunilor și străbunilor lui din Macedonia (vezi grupajul de față, în special poemul Fărșeroții, o adevărată capodoperă, în care geografia contingentă și cea spirituală se întrepătrund, substituîndu/se reciproc și confundîndu/se(. Poezie tot atît de pregnantă, metaforică, profundă, ca și versurile lui scrise în română.Cu aceleași apeluiri la istorie, mituri străvechi; și din aceeași perspectiv existențială, chiar în cazul acordurilor erotice. El este, neîndoielnic, o voce remarcabilă în poezia română de azi.'' 

A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1979. Desi nu a fost un rasfatat al criticii literare, poemele sale au fost apreciata, in revistele de specialitate aparand multe ecouri favorabile.

Iată cum îl caracteriza H. C. în perioada sfârșitului vieții: ''Prietenos, ospitalier cu toată lumea. Tuciuriu și luminos totodată, o lumină ce/i transpare dinlăuntrul cetății lui interioare, luminîndu-i chipul. La prima vedere, pare ușor retractil, circumspect, dar repede deschizîndu/se celor ce știu să și/l apropie.Are, bineînțeles, orgoliile lui tainice, pe care nu întotdeauna și le reprimă, uneori incomode, stranii, izvorîte însă nu din structura sa, funciar umană, ci poate din ciudatele complexe pe care viața i le/a creat, prea încercîndu/l. Ori izvorîte din conștiința vulnerată a unui om de creație autentică, nereceptat la valoarea lui reală''. În legătură cu raritatea aparițiilor sale editoriale, îi mărturisea lui H. C.: ''Greoi cum sînt am sentimentul că pășesc în ele asemeni unui urs, care chiar călcînd cu toată grija, amenință să spargă oglinzile de pe pereți... '' (Aluzie la fostul sediu al publicațiilor literare de pe bd. Ana Ipătescu.)

S-a stins din viata la Constanța, la 19 octombrie 1992. Reusise insa sa-si asterne pe hartie, amanuntit, cele mai importante momente din viata sa. Din aceste insemnari autobiografice care au aparut in volumul Memorii ghetsimanice in anul 2000, la editura ExPonto redam cateva randuri:"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec. Poezia am descoperit-o mai târziu. Fusesem nevoit sa o descopar. Când am pierdut orice speranta de a urma o scoala superioara, ma rugai de poezie sa-mi deschida caile ei, sa ma primeasca în altarul muzelor."

 

Postum, au mai aparut si volumele de versuri: Pod peste legenda-1993, Cuvinte de lut-2000, Dialog cu neantul-2001, precum si o antologie de versuri alese din toate volumele publicate intitulata Lampadoforie, volum care a aparut in anul 2009.

SURSE:

***, ''Nicolae Caratană'', http://www.nicolae-caratana.ro/biografie.html

Hristu Cândroveanu și Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, București, 1985, pp. 403/405.

Nistor Bardu, Virtuti poetice ale limbajului dialectal, ''Tomis'', Constanța, nr. XII/1985.

***, Dictionar general al literaturii române (C/D) - Editura Univers Enciclopedic, 2004, pag 92.

Enache Puiu, Istoria literaturii din Dobrogea, Ed. Ex Ponto/2005, pag.472-476-(Expresionistii).

Iorgulescu M. - Lampadoforie, "Luceafarul", 3.II.1973

Cândroveanu Hristu - Lampadoforie, "Contemporanul", 15 iunie 1973

Piru Al. - Profil N. Caratana, "Cronica", 19.12.1976, 47

Cucu St. - Portrete dobrogene, "Tomis", nr. 2, 199, 2

Cândroveanu Hristu, Printre poeti, 104-108

Iorgoveanu Kira, Nicolae Caratana, UVPA; 403-405

Valureanu Petru, Sub semnul simetriei, TMS, 6/1989.

Dugneanu Pau, Un "joc secund al imaginarului", "Destetparea", 1990, 6-7

Motoc Nicolae, Despartirea de un poet: Nicolae Caratana, TMS, 1992, 10

Cândroveanu Hristu, Aromânii, 94-97

Corches Victor, Nic. Caratana: "Poezia închisorii înca n-a iesit la suprafata... ", "Tomis" nr.3/1990.

Barbulescu Simion,  N.Caratana, "Inscriptii rupestre""România literara " nr. 37, sept.1982.

N. Victor, Calitatea expresiei clare, - Flacara nr. 3 / 1982.

Tascu Valentin, Nicolae Caratana, "Inscriptii rupestre", Steaua nr. 4/1982

Tudoran Dorin, Nicolae Caratana, "Lampadoforie", România libera, 24 feb.1973.

Brumaru A.I. - Revista "Astra", aprilie 1973, (Caiet Litera).

Badescu Horia, N.Caratana, "Lampadoforie", Revista Steaua nr. 10/1973.

 

VICTOR PAPACOSTEA, născut la Viziru (județul Brăila) dintr-o familie de intelectuali aromâni originari din Veria (Grecia), face studiile secundare și universitare în București. Își ia doctoratul în istorie cu ‘’Magna cum laude’’ în 1932. Este professor secundar în București, începând din 1919, subdirector la Liceul Gheorghe Lazăr din Capitală (1926), conferențiar (1934-1942) și profesor (1942-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, secția de Istorie, fondator și director al Liceului ‘’Mihai Eminescu’’ (1926-1927) și a Institutului de Studii și Cercetări Balcanice (1938-1947). Alături de elementele de elită ale tinerei generații de istorici a colaborat la ’’Revista istorică română’’, care milita pentru înnoirea științelor istorice. A întemeiat și condus revista ‘’Balcania’’ (1938-1947).

Deputat de Caliacra (1932) și subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale (4.XI.1944 – 6.III.1945), ca membru al Partidului Național Liberal, este destituit de la Catedra de istoria popoarelor balcanice (1947) din motive politice. Deținut politic la Sighet și la Malmaison (1950-1958), fără mandat de arestare, nejudecat și necondamnat, cariera sa științifică se frânge iremediabil după un deceniu și jumătate de persecuții.

 

 

SURSA

Cornelia Papacostea-Danielopolu, [Biografie VICTOR PAPACOSTEA], în Victor Papacostea, Tradiții românești de istorie și cultură, ediție îngrijită de C. Papacostea-Danielopolu, editura Eminescu, București, 1996, p. 314.

Constantin Colimitra s-a născut la 20 martie 1912 (cf. Atanasie Nasta) în satul fărşerot Pleasa din sudul Albaniei otomane, tatăl său fiind Chendra Colimitra. În prefaţa volumului Mozaic, apărut în 1994 în SUA, scriitorul precizează că are 82 de ani. Criticul Hristu Cândroveanu dă greşit 1910 ca an de naştere.


Pleasa este situată la extremitatea sudică a lacului Prespa, în apropierea râului Devoli, unde se întâlnesc munţii Morava, Gramos şi Tomor. Satul se află într-o zonă în care mai sunt situate localităţile aromâne Moscopoekl, Gramoste, Şipca, Gabrova, Niceaşi Deniscu. Despre impactul regiunii natale, pe care a străbătut-o în copilăriie cu oile şi caravanele,  asupra operei lui C. C., H. C. observa: ''Locuri măreţe, nu numai încîntătoare prin natură, ce i-au sădit şi lui Constantin Colimitra - prin însăşi istoria lor în furtună - sentimente patriotice sublime, ce transpar din belşug în poezia sa.''


C. C.a studiat la şcoala primară din Pleasa şi apoi la gimnaziul la Şcoala Superioară Română din Sărună/Sîrunî (Salonic, Grecia), ambele instituţii de învăţîmânt finanţate de statul român.


În 1928 a venit în România cu familia şi majoritatea locuitorilor satului. Aici a urmat liceul din Silistra, judeţul Durostor (Cadrilater) şi a freeventat, fără a absolvi, cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale.


Fiul său Andrei a emigrat în SUA în 1969, unde a fost urmat de C. C. în 1977. A încetat din viaţă în America în 2001.


În 1982 a publicat în SUA volumul Primveri cu soare (Primîveri cu soare), în prefaţa căruia îlşi face o autoprezentare.

În antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în1985 i-au fost selectate opt poezii din volumul american, cu transpuneri în româneşte de K. I.: Eraţi (Eraţi), Limba (Limba), Pistusesc (Cred), Şaptili oahti (Cele şapte coline), Vatră astimsă (Vatra pustie), Cînta un picurar (Cînta un păcurar), Stai drept! (Stai drept!) şi Eminescu, frate (Eminescu, frate).

În antologia publicată de A. N. în acelaşi an, i-au fost selectate nouă poezii: pe lângă Eminescu, frate, Stau şaptili oahti / Şaptili oahtii, Stai drept şi Cînta un picurar  , au mai fost incluse Stă paplu tu cohiu, Laclu mari, Nilioara, S-tind pădzili chilimuri, şi Cărvanea.

În anul următor publică în SUA monosgrafia Fărşeroţii.

Poeziile Stai drept şi Eraţi sunt postate pe saiturile ''Karavahos'' şi ''Giony''.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.


În ceea ce priveşte limba utilizată în creaţiile sale lirice, C. C. recomandă excluderea lexicului străin din aromână, cum ar fi grecescul caimo, tradus de H. C. cu mai multe sensuri prin ''dor, suferinţă, durere, frumuseţe fără pereche, care te face să pătimeşti cumplit''. În acest sens, H. C. îl caracterizează ca un ''poet pînă în măduva oaselor'', care dă lecţii altora, deşi el însusşi foloseşte ''străinisme'', cum ar fi pistusesc în loc de cred. Mai mult chiar, aceste prezumţii îl integrează pe deplin în lumea poeţilor, ''care nu pot să nu fie orgolioşi, şi naivi (uneori9, cum este şi Constantin Colimitra''.


Poezia sa este caracterizată de H. C. ca fiind ''copleşitoarea obsesie a unei lumi care a fost'' (subl. ed.), realizată, comparativ cu alţi poeţi aromâni, ''cu atîta ruinător caimo''. Mai mult, lumea liricii lui C. C. este ''o lume ce nu poate să moară, un univers aşadar agonizînd în perpetuitate în sufletul şi inima şi conştiinţa autorului''. H. C. concluziona astfel: ''El este bolnav de doruri-de-acasă de care nu se va vindeca niciodată, pentru că de asemenea doruri nu se vindecă, se moare cu ele. De aceea, poemele lui îmi par un plîns neîntrerupt, un bocet fără sfîrşit printre ruine. Ce ciudat însă: ruinele necontenit plînse, deplînse - par a învia, reînvia în versurile lui Constantin Colimitra, care ştie a melancoliza existenţial, sfîşietor existenţial! Aceste obsesionale stări din poezia lui, inculcate cititorului, sînt semnul neîndoielnic al harului scriitoricesc de excepţie, chiar dacă, acesta, mai mult nativ decît strunjit cumva prin cultură.''

 

Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus înatologia sa lirică din 1985 nouă poezii: Eminescu, frate (Eminescu, frate), S-tind pădzili chilimuri, Cărvanea, Stau şaptili oahti, Stai drept (Stai drept), Stă paplu tu cohiu (Stă bunicul în ungherul casei), Laclu. A.N. îl considera pe C. C. ca ''darul fărşerotesc al iliriei străbune'', alături de Vasile Muşi şi Nicolae Babu. A. N. observa că poezia sa şi transpunerile din Eminescu dezvăluie ''un talent viguros în expresie, adînc în meditaţie''. Poeziile de ''o perfectă formă clasică'' sunt străbătute ''melodios'' de ''ecoul orfeic'' în pasteluri montane ''bucolice'', deoarece C.C. a purtat cu sine ‘’imaginea şi nostalgia’’ peregrinărilor cu turmele şi caravanele pe drumurile Balcanilor.. Pe de altă parte, adaptarea motivului mioritic în aromână relevă posibilităţile sale creatoare de inspiraţie populară.

 

 

SURSE

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Buucreşti, 1985, pp. 367-368, 482.

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 66.

Constantin Colimitra, Primveri cu soare, regia Andrei Colimitra, Bridgeport, SUA.

Constantin Colimitra, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986.

***, Literatura, ''Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Hristu Cândroveanu s-a născut la 5 februarie 1928 în comuna Babuc, judeţul Durostor (Cadrilater, azi în Bulgaria).


Este fiul Zoricăi, născută Bracea, şi al lui Stere Cândroveanu, originari ca şi bunicii, din comuna Cândrova, situată în regiunea macedoneană Vodena. De la mama sa, ''o pasionată povestitoare'' a moştenit înclinaţia pentru literatură, iar de la tată rigoarea în muncă, propensiunea pentru informare şi înclinaţia reflexivă.


În 1930 familia se mută în localitatea General Praporgescu din acelaşi judeţ,

 

Urmează şcoala primară în aceeaşi localitate (1935-1939). Începe liceul la Silistra (Durostor), iar după cedarea Cadrilaterului în septembrie 1940, la Călăraşi, Tulcea, luîndu-şi bacalaureatul la colegiul ''C. Diaconovici'' din Timişoara în 1948. Va absolvi cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti în 1952.


În anii superiori de liceu a lucrat la Regionala CFR Timişoara. În perioada 1952-1969 a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în comuna Crucea, azi Vîlcele, din judeţul Călăraşi, în comuna Corlăteşti, judeţul Prahova, apoi la Ploieşti (1952-1969).


În 1966-1969 funţionează ca secretar al Consiliului pentru Cultură şi Artă al municipiului Ploieşti, apoi consilier în Direcţia literaturii a Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste din capitală, în periaoda 1970-1974.


În 1969 devine titular al cronicii literare la revista „Tomis" din Constanţa, apoi redactor la „Tribuna şcolii" din Bucureşti, iar din 1974 redactor-şef al revistei „Livres roumains", unde activa şi în 1985.


După căderea regimului comunist, fondează în 1990 revista macedo-română „Deştep­tarea" şi în 1994, revista „Dimândarea" (publicaţie trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine preşedinte al Fundaţiei Culturale Aromâne „Dimândarea părintească".


Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei", colaborând apoi cu proză, versuri, articole şi cronici literare la „Contemporanul", „Viaţa românească", „Luceafărul", „România literară", „Ateneu", „Astra" etc.


Saitul ''Crispedia'' apreciază că nu convinge cu placheta Poeme (1973), dar se afirmă în domeniul criticii literare, considerată - pe linia lui Mihail Dragomirescu - drept „creaţie": ''Demersurile sale critice, deşi concepute ca participări subiective plenare, se individuali­zează totuşi, în peisajul epocii, prin situarea cărţilor analizate în contextul integral al creaţiei autorilor luaţi în discuţie şi, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară.''

''Verva acut polemică şi perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect'' caracterizează cronicile şi profilurile scriito­riceşti'' ale lui H.C., selectiv reţinute în volumele Alfabet liric (1974), Poeţi şi poezie (1980), Printre poeţi (1983).

Poetul îşi dezvăluie sensibilitatea în versurile scrise în aro­mână (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Poveşti de la Miază-zi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în română ale unor creaţii în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985).

Romanul „de sertar" Marea Serenităţii (I-II, 1996), având ca personaje principale colective comunităţile de aromâni, martore şi victime ale unor epoci istorice potrivnice, evidenţiază la H.C. ''o putere de construcţie epică, o forţă de individualizare a eroilor şi o eleganţă stilistică deosebite''. „Roman epopeic", Marea Serenităţii configurează ''un univers, deşi pitoresc, esenţial tragic, puţin familiar literaturii române''. Nemaiputând suporta şicanele şi acţiunile desnaţionalizante (incendierea şcolii în limba maternă, arderea bisericii etc.), colectivitatea aromână din satul Codruva, din Grecia, emigrează în România, căzând, aici, pe pământul nădăjduit al făgăduinţei, în capcanele unor succesive dictaturi devastatoare: carlistă, antonesciană, comunistă.Protagonistul, Iancu Paticina, om cu orientare politică de stânga în sensul occidental al cuvântului, sfârşeşte în lagărul comunist de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, în grele suferinţe şi umilinţe. În acest cadru narativ - ''cu fermecătoare coborâri în mentalitatea arhaic-pastorală şi în viziunea mitic-folclorică'' -, autorul creionează personaje de o mare bogăţie sufletească, impunîndu-se figurile feminine ''cu forţă caracterologică şi diversitate a reacţiilor''. Proză de factură rebreniană, cu neaşteptate alunecări spre poezie, Marea serenităţii este una dintre apariţiile reprezentative ale ultimului deceniu al secolului trecut.


Cristian Moraru îl considera în 1985 ''unul din criticii interesanţi ai momentului, deţinător al unei individualităţi distincte nu printr-o retorică zgomotoasă a stilului său, nici prin gongorismul terminologic la modă, sau intervenţii de răsunet în presa literară, ci printr-o eleganţă a scrisului ce îl aşează între criticii ce mai întreţin cultul stilului''. Este apreciat ca făcând parte din ''ultimii impresionişti ai critcii actuale'', care realiza ''un comentariu ambivalent: i-mediat, aplicîndu-se textului literar, solicitînd din abundenţă citatul, cît şi mediat, în prealabil, de o simpatie spontană pentru Operă''. Îl interesează ''justeţea verdictului'', ca o ''exercitare responsabilă şi autorizată'' a funcţiei criticului, nefiind interesat de noile orientări metodologice, factologia pseudo-lansoniană, comparatism sau poza doctă. Posedă o scriitură a rafinamentului, curgînd firesc, de la sine parcă, sub o zodie apolinică a limpidităţii, echilibrului şi certitudinii, oripilată de exhibiţionism''.


Opera

Poeme, Bucureşti, 1973;

Alfabet liric, Bucureşti, 1974;

Porni racheta, Bucureşti, 1974;

Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975;

Poveşti de la Miază-zi, Bucureşti, 1976;

Antologie de proză aromână, Bucureşti, 1977;

Poeţi şi poezie, Bucureşti, 1980;

Trei balade aromâne, Bucureşti, 1980;

Nihadz, Bucureşti, 1980;

Printre poeţi, Cluj Napoca, 1983;

Ore de aur, Bucureşti, 1983;

Un veac de poezie aromână, introducerea editorului, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu);

Literatura română pentru copii, Bucureşti, 1988;

Nida Boga, Voshopolea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1994

Aromânii ieri şi azi, Craiova, 1995;

Marea Serenităţii, I-II, Bucureşti, 1996;

La stani, postfaţa editorului, Bucureşti, 1996.

Caleidoscop aromân, I-V, Bucureşti, 1998-2000;

Erori de calcul. Poeţi români în grai aromân, Bucureşti, 2000.

Carte de vacanţă pentru aromâni, Bucureşti, 2001.


 

SURSE:

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Hristu_Candroveanu

Cristian Moraru, Hristu Cândroveanu, Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, pp. 439-440.

Ioan Cutova s-a născut la 13 iulie 1919 la Veria, în Macedonia grecească.


Era fiul Haidei şi Nicolae Cutova.


Şcoala primară o face în localitatea natală, iar gimnaziul tot în Grecia, la Grebena, ambele instituţii de învăţământ în limba română.


În România se mută în 1935.

Studiile liceale le urmează la Tîrgu Mureş. Absolvă Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti în 1944 (cf. Hristu Cândroveanu) sau în 1946 (cf. saitul ''Poezia Armânească'').


Lucrează ca profesor la liceele din Bistriţa şi Năsăud, unde se şi pensionează.

În 1938 primeşte premiul ''Octavian Goga'' pentru poezie.


Debutează editorial în 1945 la editura Forum din Bucureşti cu volumul de poezii Cerc vicios. H. C. consideră că criticul Alexandru Piru i-a expediat debutul literar ''într-un mod destul de precar, superficial'', ''cu judecăţi sumare şi nedrepte, mai degarbă persiflînd decît cumpănind lucrurile''. Pe de altă parte, criticul Perpessicius scria despre acest volum: "Peisagiului exterior, de culoare industrală şi proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuşi, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspiraţii nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii şi ale nefiinţei".


Tot în 1945 alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol şi Margareta Dorian, primeşte premiul pentru poezie al Editurii Forum.

În anul următor primeşte premiul ''Ion Pillat'' pentru poezie, din partea unui juriu prezidat de Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat.


În 1972 publică în ''Arhiva Someşeană'' traducerea din greacă în română a poemului de 1200 de versuri al lui Stavrinos: Vitejiile prea piosului şi prea viteazului Mihai-voievod.


În 1980 îi apărea la editura Litera din Bucureşti o culegere de poezii eminesciene traduse în aromână, iar în anul următor este co-traducător din creaţia eminesciană într-un volum realizat la editura Minerva din Bucureşti împreună cu poeţii aromâni Kira Iorgoveanu, George Perdichi şi Costa Guli: Mihai Eminescu. Poezii/Puizii (român-aromân)


În 1985 urma să-i apară la editura Eminescu o selecţie de poezii aromâne, cu o prefaţă de Aurel Rău. Din această selecţie au fost incluse în antologia lirică aromână publicată în acelaşi an de H. C. şi K. I. următoarele 12 poezii, transpuse în româneşte de H. C.: Opt microelegii tră Una Ver, Pastel di-acasă, Boaţe di seară, Biţire, Intermezzo, Pastel di noapte, Limane, Vreare, Apărnisire, Părăvulie biţită, Hoară armânească şi Triveauă.


Tot în 1985 îi apare la Bucureşti Fînarea al Diogen (Lampa lui Diogene), cu o prefaţă de H. C.


A scris şi proză în aromână, care i-a fost publicată în revista ''Deşteptarea''.


A încetat din viaţă la 19 mai 1992 la Bistriţa-Năsăud.


Post mortem i-a apărut volumul Curuna Toamnâljei la editura Cartea Aromână din SUA (1988) şi sub forma Curuna Toamnâl'ei la editura Dimândarea Părintească din Bucureşti (2000).

Pe saitul ''Poezia Armănească'' sunt postate poeziile Chimati (II) şi Carti.

Pe saitul aromân ''Giony'' sunt postate poeziile Carti, Chimati (II) şi Chiro ascîlnat.


H. C. îi reproşa ''abuzul de grecisme'' care ''duce la o nedorită, inutilă şi iritantă împestriţare a cestui frumos grai românesc sud-dunărean, rău pe care Ioan Cutova pare adesea a nu se strădui să-l ocolească, din păcate''. Iată cum caracteriza creaţia sa lirică H. C.: ''Interesat mai puţin de forma exterioară a expresiei, obsedat însă de nevoia comunicării şi, în acelaşi timp, de conştiinţa realizării ei doar parţiale, trunchiate, Cutova va căuta aşadar expresia - nu o dată bogat-metaforică, numai în măsura în care aceasta serveşte comunicării obsesionale a stării lirice de care e copleşit.''

În particular, ''excelentul său poem'' Opt microelegii tră Una Ver este considerat de H. C. de ''o ambiguitate perfectă'', ''fiiind în aceeaşi măsură un cîntec de dragoste, ca şi un poem al iubirii de etnie, - în genere, ori doar pentru mica lui patrie (cum ar fi zis D'Annunzio), Veria natală''.

Acelaşi critic literar H. C. aprecia că în poezia Părăvulie biţită '''totul, în definitiv, poate fi privit ca o cu sfîrşit, dinainte ştiut (bănuit), orice manifestare existenţială individuală sau colectivă nefiind altceva decît aspiraţie neconsumată sau vulnerat consumată''.

În ceea ce priveşte culoarea şi concreteţea universului aromân din creaţia lirică a lui I. C., H. C. observa că poetul ''scaldă acest univers în aleatorie reflecţie existenţială, ceea ce dă discursului său liric o tentă de tărîm sufletesc obsedant, în perpetuă suferinţă şi neaşezare'', aşa cum arată în poezia Hoară armânească.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 427-429.

***,, ''Agonia'', http://agonia.ro/index.php/author/0035841/index.html

***, ''Poezia Armănească'', 17 decembrie 2007, http://poeziarmaneasca.blogspot.com/2007/12/ioan-cutova.html

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Ioan_Cutova



Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 6

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required