Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Audio » H » Items filtered by date: Iulie 2011
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Items filtered by date: Iulie 2011

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau lucrarea Folclor aromân grămostean.


Cele 20 de pagini ale lucrării numerotate cu cifre romane cuprind o Introducere, o Notă asupra ediţiei şi o Bibliografie.


În Introducere se explică faptul că grupul grămostenilor este originar din regiunea munţilor Gramos, o prelungire nordică a munţilor Pind, ocupaţia lor principală fiind păstoritul transhumant. Aici se află şi azi localitatea aromână Gramoste, înfloritoare în secolul XVIII, când a fost distrusă de Ali-paşa de Ianina. Conform savantului aromân Theodor Capidan (Aromânii. Dialectul aromân, 1932), grămostenii reprezintau grupul aromân cel mai numeros în Peninsula Balcanică, fiind întâlniţi în special în Grecia şi Macedonia iugoslavă, aşa cum arăta un alt savant aromân, Tache Papahagi (Dicţionarul dialectului aromân,general şi etimologic, 1974). De asemenea, ei erau grupul cel mai numeros în România, cei mai mulţi fiind stabiliţi în Dobrogea, conform lui N.S.(Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, 1972; Die Aromune in der Dobrudscha und ihre Mundart, ’’Dacoromania’’, 1975). Variante ale materialului folcloric inedit cules de pe teren există şi la alte grupuri de aromâni.Acest material folcloric dezvăluia opiniei publice colectivităţi cu ’’un mod de viaţă specific’’, care până în momentul publicării erau ’’ închise şi conservatoare’’. Transmis oral de la o generaţie la alta, aceste producţii folclorice erau ’’<icoane> ale vieţii din trecut’’, dar şi un ’’fenomen viu’’ , ce reprezentau realităţi recente: stâpânirea otomană, convieţuirea în statele balcanice moderne şi aspecte din viaţa într-un spaţiu geografic nou cu este cel român dobrogean. Editorii remarcau în cazul ghicitorilor ingeniozitatea încifrării sensului, nota de umor, abstracţiunea, frumuseţea imaginii, structura binară conţinând un mic paradox. În cazul proverbelor era remarcată ironia fină sau caustică la adresa prostiei, lenei, lăudăroşeniei şi flecărelii, nota de umor,lauda cumpătării, concizia formulărilor,delicateţea exprimării şi din nou frumuseţea unor imagini. În legătură cu blestemele, se observa relevarea unor credinţe străvechi, a căror semnificaţie nu poate fi înţeleasă printr-o lectură obişnuită: Chicuta aţea laia/Picătura cea neagră. Poezia de dragoste este dominată de delicateţea simţirii, dragostea fetei fiind pusă la încercare în momentul în care tânărul trebuie să plece în străinătate. În relaţiile de familie se relevă autoritatea părinţilor faţă de copii şi rolul important al mamei. Lirica păstoritului şi a cărvănăritului descrie frumuseţea cadrului pastoral şi comuniunea cu natura. În lirica luptei naţionale un moment tragic evocat în diverse texte este distrugerea Gramostei. Obiceiurile care privesc ciclul vieţii evidenţiază ’’practici străvechi, conservat de grupurile izolate şi realativ închise,cum sunt cele constituite de grupurile de păstori’’. În ce priveşte naşterea, sunt subliniate credinţe şi practici legate atât de naşterea propriu-zisă, cât şi de perioadele anterioare şi posterioare, caracterizate de ’’discreţie şi sobrietate’’. Spre deosebire de naştere, se remarcă ’’amploarea ceremonialului nunţii’’. În acest sens este semnificativ faptul că în unele aşezări grămostene, cum este Livezi din Grecia, toate nunţile din an se organizau în aceeaşi zi, 15 august, ziua Sfintei Marii, creându-se ’’un sentiment de solidaritate şi de unitate, ca manifestare a forţei de conservare a grupului’’. În ce priveşte înmormântarea, rolul principal îl au femeile, manifestându-se şi elemente precreştine legate de protejarea celor rămaşi în viaţă, credinţa generală asupra morţii fiind de ’’fatalitate acceptată’’.


Notă asupra ediţiei arată că s-au realizat premiere prin publicarea Blestemelor, prin publicarea obiceiurilor din ciclul vieţii şi prin culegerea directă de la un grup unitar de aromâni, cei grămosteni. Culegerea materialului s-a făcut în două mari etape: N.C. în 1937-1943 în sate din Bulgaria şi N.S. în 1967-1980 în sate din Dobrogea. Într-o notă de subsol editorii arată că grămostenii s-au stabilit în Dobrogea între 1928-1943, provenind din Bulgaria (majoritatea), Grecia şi Macedonia iugoslavă. În anchetele de teren materialul a fost înregistrat pe bandă de magnetofon şi apoi transcris. În cazul în care pentru acelaşi text au fost culese mai multe variante, a fost selectată cea mai veche, care avea gradul mai mare de autenticitate, excepţie făcând situaţiile în care varianta nouă avea un nivel superior artistic. Chiar dacă multe din poezii datau dinaintea celui de-al doilea război mondial, ele continuau să circule şi în anii ’80. Obiceiurile au fost descrise şi prin observare directă. Materialul folcloric a fost grupat în 3 secţiuni (vezi mai jos) şi a fost redat de N.S. şi în română pentru a fi accesibil unui număr cât mai mare de cititori. În acest sens s-a urmărit redarea cât mai fidelă a conţinutului textelor, dar pentru valorificarea în română a calităţilor artistice ale textelor în aromână,în unele situaţii editorii s-au abătut de la transpunerea ’’literală’’. Din necesităţi de timă şi ritm sau din imposibilitatea de a găsi în română echivalentul termenului aromân, au fost păstrate unele forme din aromână precum: călivă (adăpost pentru păstori şi familie), cărvănar (chervangiu), celnic (proprietar de mari turme de oi), fălcare (grup de familii înrudite conduse de un celnic), mulă (catâr), Sărună (Salonic).În lipsa unei norme ortografice a aromânei, s-au folosit combinaţii de litere, semne grafice suplimentare şi litere din alfabetul grecesc: dz – italianul azzuro; l’ – italianul figlio; ń –francezul agneau,italianul Bologna; ŭ –u scurt final ca în termenii români capŭ şi voiŭ; γ – grecescul γ ρ ά μ μ α; θ – grecescul θ ά λ σ σ α.

 

Bibliografia cuprinde 12 antologii, din care una cu autor străin şi nouă cu autori aromâni, redate de editori în ordine cronologică a publicării lor:

Vangheliu Petrescu, Mostre de dialectul macedo-român, Bucureşti, vol. I 1880, vol. II 1882.

dr. M.G. Obedenaru, Texte macedo-române. Basme şi poezii popolare de la Cruşova, Bucureşti, 1891.

Gustav Weigand, Die Aromunen II. Volkslitteratur der Aromunen,Leipzig, 1894.

Pericle Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, Bucureşti, 1900.

Pericle Papahagi, Basme aromâne, Bucureşti, 1905.

Pericle Papahagi, Graie aromâne, Bucureşti, 1905.

Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.

Tache Papahagi, Poezie lirică populară, Bucureşti, 1967.

Tache Papahagi, Paralele folclorice greco-române, ediţia a doua augmentată, Bucureşti, 1970.

Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975.

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru, Antologie de poezie populară aromână, Bucureşti, 1976. (Vezi cele 8 postări pe blog)

George Marcu, Folclor muzical aromân, Bucureşti, 1977.

 

Cele 512 pagini ale lucrării numerotate cu cifre arabe cuprind 3 secţiuni şi 2 anexe.

 

Cele trei secţiuni sunt: GHICITORI, PROVERBE ŞI ZICĂTORI, BLESTEME , EXPRESII; POEZII POPULARE; OBICEIURILE LA NAŞTERE, CĂSĂTORIE, MOARTE.


Prima parte cuprinde 136 de ghicitori despre 112 teme, 501 proverbe şi zicători, 621 blesteme şi 865 expresii. Au fost numerotate rândurile, iar ghicitorile au fost redate în ordinea alfabetică a titlului în original.


Partea doua cuprinde 145 de poezii de dragoste şi dor, 41 de poezii de despărţire şi înstrăinare, 20 de poezii umoristice, 25 de poezii de păstorit şi cărvănărit, 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, 31 poezii sociale şi entice şi 26 de poezii de jale şi de război. Un total de 313 poezii fără titluri.


Partea a treia începe cu OBICEIURILE LA NAŞTERE: Naşterea, Botezul şi Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut. Naşterea are ca moment special Obiceiul din a treia seară. Ursitoarele/’’Triseara.Mirili’’. Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut cuprind: Practici împotriva sterilităţii, Semne prevestitoare şi practici privind sexul viitorului nou născut, Obiceiuri şi practice pentru protejarea vieţii copilului, Luatul ‘’manei laptelui’’şi Practică împotriva deochiului. Urmează OBICEIURILE LA CĂSĂTORIE: Înainte de nuntă, Nunta şi După nuntă.

 

Cele două anexe sunt: Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric şi Glosarul.


Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric cuprinde 98 de nume, care au ataşate şi numele în stil aromân (Adam Stere Adam: Dami alu Teia alu Adamu). Înregistrările au fost făcute în anii 1936-1943 în Bulgaria (Giumaia de Sus, Peştera, Dupniţa, Rila, Dorcova,Sufanlu, Cepino, Sofia, Costandova, Bachiţa) şi în anii 1943-1947, 1949, 1954, 1962, 1964-1968, 1972, 1973, 1980 în România (Bucureşti, Panduru/Tulcea, V.Alecsandri/Tulcea, Craiova, Piatra Neamţ, Sinoe/Constanţa, Cobadin/Constanţa). De precizat că înregistrările din 1980 de la Bucureşti au fost făcute cu persoane născute în localitatea Livezi din Grecia.


Glosarul cuprinde termeni care nu sunt incluşi în Dicţionarul dialectului aromân al lui Tache Papahagi sau sunt atestaţi în Dicţionar cu forme şi sensuri diferite, neprecizate sau greşite în ce priveşte graiul grămostean. De asemenea, glosarul cuprinde cuvinte atestate întocmai în lucrări lexicografice, dar al căror sens nu a putu fi redat întocmai în transpunerile în versuri. Grafia utilizată este cea din Dicţionar, deşi se deosebeşte puţin de cea din volum şi se apropie de trnascrierea fonetică. În fine, au fost introduse şi nume proprii, în special toponime. Glosarul conţine cuvinte care încep cu grecescul γ, cu l’, cu românescul ş şi curomânescul ţ. Glosarul 519 termeni.

 

Cele 20 de pagini nenumerotate cuprind 35 de fotografii alb-negru. Primele 18 fotografii au ca subiecţi bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în costum popular. Celelalte 17 fotografii au ca subiecte piese ale costumului popular.

 

 

SURSA

 

Nicolae Gh. Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 512 p. + 20 p.cu 35 foto.

Union der Mazedoromanen aus Deutschland e.V., adică Uniunea Mazedoromanen din Germania, este şi numele saitului acestei organizaţii a aromânilor din Germania, cu adresa: http://makedonarman-germany.org/. Menţionez că traducerea acestui sait am făcut-o cu ajutorul serviciului Traduceri al Google şi este posibil să nu fi reţinut cele mai fine nuanţe în româneşte.

 

Saitul a fost realizat în 2009 în limba germană şi are o singură postare, făcută de administrator pe 29 octombrie. Titlul postării este ’’Bine aţi venit!’’, iar în conţinut se menţionează că la 7 februarie 2009 a avut loc la Triberg reuniunea inaugurală a Uniunii, având ca scop promovarea limbii, culturii şi tradiţiei aromâne, ale căror rădăcini datează din Macedonia antică.


Se menţionează că formularul de comentariu este închis momentan.

 

Saitul are trei secţiuni: Uber uns/Despre noi, Geschichte/Istorie şi Kontakt/Contact.

Secţiunea Uber uns/Despre noi are trei subsecţiuni: Vorstand/Bord, Mitglied warden/Deveniti membru şi Internationale Zusammenarbeit/ Cooperarea internaţională.

Subsecţiunea Bord prezintă consiliul de conducere a organizaţiei conform statutului: preşedintele  Iancu Puznava, vicepreşedintele Yiani Mantsu, trezorierul Marius Caciauna, secretarul Nikitas Vantsias, auditorii Maria Caramihai Nutseanu şi Mariana Vantsias, precum şi responsabilul cu relaţiile cu publicul Elena Lenz.

Adresa de e-mail a Uniunii este Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

Subsecţiunea Deveniţi membru arată că cei interesaţi să adere la Uniune trebuie să trimită un email pe adresa organizaţiei, la care vor primi răspuns în câteva zile, sau să descarce cererea de aderare ca fişier PDF şi să-l trimită UMD.

Subsecţiunea Cooperarea internaţională precizează că UMD este membră a Mazedoromanischen Rats (Council of Macedonarmâns). Sunt incluse două articole fără autori: Der Mazedoromanische Rat/ Consiliul Mazedoromanische şi Konferenz des Rats der Mazedo-Romanen/Conferinţa Consiliului Mazedo-Romanen.

Articolul Der Mazedoromanische Rat începe prin a se arăta că Mazedoromanen, cu nume proprii Armân/Makedonarmân, sunt unul din cele mai vechi popoare din Europa. Ei sunt reprezentaţi de asociaţii în ţări europene în care trăiesc şi contribuie la istoria acestora: Albania, Republica Macedonia şi Bulgaria. De asemenea, sunt reprezentaţi de cluburi din ţări din diaspora cum este România. În iulie 2008 au format la Tirana Consiliul Mazedoromanische, asociaţie juridică înregistrată la tribunalul din capitala Albaniei. Sediul Consiliului a fost stabilit la Moscopole (Voskopja în albaneză), localitate de o mare importanţă simbolică pentru ei. Obiectivele Consiliului sunt stabilite de capitolul III din Statut. Consiliul cere recunoaşterea Mazedoromanen /Aromânilor ca popor regional autohton separat în ţările din Balcani, cu o limbă veche de mii de ani şi tradiţii înrădăcinate în Macedonia antică. Consiliul cere recunoaşterea Mazedoromanen/Aromânilor ca minoritate naţională, aşa cum este definit în legislaţia europeană, şi respectarea drepturilor ce decurg din acest statut. Consiliul reprezintă organizaţiile membre la nivel regional, naţional şi internaţional,putând acţiona în numele lor. Obiectivul principal al Consiliului este facilitarea coordonării, cooperării şi punerii în aplicare a iniţiativelor care vizează conservarea şi difuzarea limbii, tradiţiilor şi valorilor mazedoromanischen / aromâne. Consiliul doreşte să apere drepturile interesele tuturor Mazedoromanen / vlahilor indiferent de orientarea lor politică şi locul în care trăiesc, în cazul în care drepturile lor sunt ameninţate. Conform Statutului, Consiliul îşi propune relaţii bune ale organizaţiilor aromâne cu structurile internaţionale cu care este în contact, precum şi între organizaţiile aromâne din sud-estul Europei şi dincolo de regiune. Consiliul urmăreşte să coopereze în cadrul programelor europene, precum şi cu organizaţii internaţionale pentru drepturile omului şi minorităţi naţionale. Originele europene ale Mazedoromanen i-au transformat într-o legătură între popoarele cu care au trăit împreună şi au contribuit la formarea statelor naţionale din sud-estul Europei, ai căror cetăţeni loiali sunt. Articolul se încheie prin afirmarea dorinţei Consiliului ca în prezent Mazedoromanen să reprezinte un pod modern într-o Europă unită şi liberă.

Trebuie observat că aromune a fost tradus prin vlahi,aromunische prin aromână, iar Mazedoromanen a fost intraductibil. Traducerea Council of Macedonarmâns pentru Mazedoromanischen Rats aparţine autorilor saitului. Este surprinzătoare nenominalizarea Greciei între ţările balcanice în care trăiesc aromânii. De asemenea originală este prezentarea României printre ţările din diaspora. Un element specific pentru viziunea Consiliului este accentul pus pe originile macedonene antice ale aromânilor, deşi datele istorice despre macedonenii antici sunt precare. În legătură cu acest aspect amintim că statul grec contemporan pretinde monopol asupra patrimoniului cultural al Macedoniei antice, aşa cum rezultă din disputa diplomatică cu Republica Macedonia/Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei asupra numelui acestui nou stat rezultat din dezintegrarea Republicii Socialiste Federale a Iugoslaviei în 1991.

 

Articolul Konferenz des Rats der Mazedo-Romanen începe prin a menţiona că la 12 decembrie 2009 a fost organizată la Korce, în Albania, prima reuniune a Consiliului Mazedo-Romanen (vlahi). Au participat Comitetul Executiv al UMD şi reprezentanţi ai asociaţiilor aromâne ‘’importante’’ din Albania, Bulgaria, România, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Grecia şi Franţa. Se precizează că Mazedo-Romanen, cunoscuţi şi ca Aromunen şi Mazedo-Vlachen sunt una din cele mai vechi naţiuni ale Europei, care trăiesc în şi contribuie la istoria Albaniei, Greciei, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei şi Bulgariei, precum şi în ţări din diaspora, ca România. Reperezentanţi ai asociaţiilor lor au constituit cu cinci ani în urmă Consiliul Mazedo-Romanen, tradus în articol „Makedonarmân-Council“ / „Consillu Makedonarmânjiloru“. Se subliniază că sarcina Consiliului este ’’conservarea culturii şi limbii pe cale de dispariţie’’ şi ’’un program de acţiune pe termen lung.’’ Stabilirea sediului Consiliului la Moscopole are o mare importanţă simbolică pentru Makedonarmânen din Balcani, ’’ un popor cu o limbă comună, tradiţii şi rădăcini adânci în patrimoniul macedonean antic’’. Se indică adresa web a "Makedonarmân-a Consiliului" (www. makedonarman-council.org), dorindu-se a fi o platformă de promovare a cooperării între toate asociaţiile ’’reprezentative’’ ale aromânilor din Balcani. Reprezentanţii a peste 25 de asociaţii din Albania, Grecia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Bulgaria, Serbia, România şi din diaspora au vorbit despre ’’situaţia precară’’ a Mazedo-Romanen în aceste ţări, susţinând ca obiectiv principal coordonarea iniţiativelor pentru conservarea şi difuzarea limbii, tradiţiilor şi valorilor. Un aspect considerat ’’plăcut’’ a fost participarea Fundaţiei „Convivenza“/ Centrul International pentru Minorităţi din Elveţia (în 2007 a organizat un seminar pentru cooperarea transfrontalieră a Mazedo-Romanen la Disentis) şi, în premieră, a unor asociaţii aromâne din Grecia. Toţi participanţii au fost de acord că ’’situaţia limbii în toate ţările, este foarte critică’’ şi că sunt necesare măsuri transfrontaliere pentrru conservarea ’’limbii pe cale de dispariţie’’. Conferinţa sa încheiat cu două evenimente culturale în Korce (13 decembrie) şi în Veria / Grecia (14 decembrie): un grup de teatru mazedoromanisch din Bucureşti a prezentat ’’Norii’’, comedia antică a lui Aristofan, care a avut premiera în 423 î.Hr. la Atena. A fost al doilea eveniment cultural în limba "makedonarmân" în Albania şi ’’moment istoric’’ (citat în articol) pentru Grecia, datorită eforturilor „Sutsatei Armânjiloru di Veria“ (Societăţii aromânilor din Veria). În finalul articolului se indică faptul că prin această conferinţă s-a pregătit un Congres internaţional al Mazedo-Romanen, pe care „Makedonarmân-Council“ intenţiona să-l organizeze la Tirana în 2010.

Observăm că în acest articol Mazedoromanen este transformat în Mazedo-Romanen (Romanii din Macedonia). De asemenea, este nominalizată şi Grecia printre ţările balcanice în care aromânii sunt autohtoni. Republica Macedonia este prezentată constant ca Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, ca o reverenţă făcută Greciei. Sunt subliniate din nou rădăcinile macedonene antice ale aromânilor.


Secţiunea Geschichte/Istorie are trei subsecţiuni: Literaturliste/Listă literatură, Ausgewählte Texte/ Texte selectate şi Prominente/ Celebrităţi.

 

Subsecţiunea Listă literatură era consacrată unei bibliografii detaliate, care cuprinde doar noua lucrare a Kirei Iorgoveanu MANTSU, Nous, les poètes des petits peuples : poèmes en macédonarman (aroumain), Charleroi (Belgique), Micromania, 2007, 335 pages, ISBN 978-2-930364-28-5 ; Mise en ligne : mercredi 5 septembre 2007.

 

Subsecţiunea Texte selectate include textele următoarelor 7 articole, incluse în secţiunea Bibliografie a blogului:

1. Prof. Dr. V.G. Barba, DIE REPUBLIK MAZEDONIEN EINE ZWEITE „SCHWEIZ“ ? (Republica Macedonia
O a doua "ELVEŢIE"?);

2.Mazedoromanische Hymne/ Himna Armâneascâ: DIMÂNDAREA PÂRINTEASCÂ ,varianta nauâ: C-tin Belemace shi Vasili Barba

3. Gruendungsurkunde der Griechisch Gemeinde in Pest aus dem Jahre 1802/ Documentul fondator al comunităţii greceşti din Pesta anului 1802

4. Karl- Markus Gauß, Über die Mazedoromanen. Was wir erst noch lernen müssen/ Despre Mazedoromanen. Ceea ce am încă de învăţat

5.Cicerone Poghirc, Latine balkanique ou roumain commun? (A propos des origines de l’aroumain)/Latina balcanică sau româna comună

6. Karl Markus Gauß, Die sterbenden Europaeer. Die Aromunen/ Europenilor care au decedat.Aromânii

7. BERICHT    - Übersicht/Raport-Prezentare: Vasile Barba, DAS DRAMA DER AROMUNEN/Drama aromânilor: ‘’Gesellschaft für bedrohte Völker’’/ Societatea pentru popoarele ameninţate, 1 Marz 2001

Subsecţiunea Celebrităţi avea postat un videoclip de pe YouTube, care nu mai este disponibil deoarece persoana care l-a încărcat şi-a închis contul.

Secţiunea Contact are două subsecţiuni: Beiträge und Spenden/ Contribuţii şi donaţii şi Mitgliedschaft/Apartenenţă.

Subsecţiunea Contribuţii şi donaţii este împărţită în două.La Contribuţii se menţionează trei cazuri:cotizaţia anuală de 10 euro, scutirea studenţilor şi contribuţii voluntare mai mari de 10 euro. La Donaţii se menţionează că Uniunea este înregistrată la biroul fiscal din Munchen, că donaţiile sunt deductibile fiscal şi că pentru donaţiile mai mari de 200 euro se eliberează chitanţe. Separat este menţionat Bankverbindung/Cont bancar: Nume cont- Uniunea Mazedoromanen eV din Germania, Deutsche Bank, BLZ 70070024, Număr cont-289340200, IBAN DE88700700240289340200,

BIC / SWIFT-Code DEUTDEDBMUC.

 

Subsecţiunea Apartenenţă este identică cu subsecţiunea Deveniţi membru.

 

Hristu Şapera, poreclit Shapi, s-a născut la 18 decembrie 1980, la Bucureşti. Are 97 kg şi 1,90m.


H.Ş. despre cariera sa: ’’Am jucat baschet la Rapid şi apoi am promovat cu Granitul Bucureşti în Divizia A, dar n-am avut posibilitatea financiară să continuăm’’. La Rapid a jucat între 2004 şi 2008.


A jucat ca extremă (small forward). Conform profilului său are joc de nota 7, săritura 1, îndemânare 1 şi detentă 10 cm.


Jucătorul de baschet preferat este fostul star american Michael Jordan,iar echipa preferată este formaţia profesionistă americană Los Angeles Lakers.


Îi place orice gen de muzică.


Are cont pe Facebook şi Hi5.


În iunie 2011 era antrenor la Granitul şi CSM Bucureşti. Cu CSM în calitate de secund câştiga surprinzător în campionat la Mediaş în ianuarie 2011.


A antrenat selecţionata României de baschet la categoria sub 14 ani,care în aprilie 2011 a cîştigat titlul de campioană la Jocurile Mondiale ale Copiilor. Echipa a fost formată din trei jucători şi a câştigat toate cele 11 partide disputate.


La 26 iunie 2011 a câştigat turneul final la baschet unul contra unul, care s-a desfăşurat la penitenciarul Rahova din Bucureşti. La această finală au participat cei opt finalişti ai calificărilor din Cluj,Timişoara şi Bucureşti, la care se înscriseseră aproape 100 de iubitori ai street-ball-ului. Trofeul a fost o minge de baschet de metal, în greutate de 2 kg, cu o cătuşă pentru picior. H.Ş. despre deţinuţii care au urmărit concursul de la ferestrele penitenciarului: ’’La început au mai râs de noi, au fost şi remarce care încercau să ne intimideze, dar oamenii s-au încins repede şi au creat o atmosferă incredibilă’’. H.Ş. despre întrecere: ’’Spiritul întrecerii a fost senzaţional! Când joci unu contra unu, nu poţi să dai vina pe cineva dacă pierzi. Mă bucur că în finală am revăzut prieteni vechi, jucători excepţionali’’// ’’Doar când joci unu contra unu, nici banii, nici arbitrii nu te pot învinge. Am fost eu, adversarul, mingea şi deţinuţii care m-au încurajat’’.//’’A fost senzaţional. Baschetul unu la unu are reguli simple – trebuie să câştigi, altfel pleci acasă.’’


Finala mondială a acestui concurs de street-ball va avea loc la 24 septembrie 2011 la fosta închisoare americană din insula Alcatraz din golful San Francisco. România va fi pentru prima dată reprezentată la acest concurs (Red Bull King of The Rock), la care vor participa 63 de jucători din SUA, Canada, Spania, Franta, Lituania, Slovenia, Serbia, Ucraina, Turcia si Israel. În legătură cu finala de la Alcatraz, H. Ş. este optimist: ’’Nu vor avea viaţă uşoară cu mine. Ştiu să îmi dozez efortul şi să mă feresc de accidentări, cred că va fi copleşitor, dar mă voi descurca.’’



SURSE:

Berceanu Gabriel, Slam dunk după gratii, ’’Gazeta sporturilor’’, Bucureşti, 27 iunie 2011.

Palanceanu Alina, Hristu Sapera este Red Bull King of the Rock Romania 2011,Insport, 27 iunie 2011.

http://www.insport.ro/stiri/stiri-baschet-92/hristu_sapera_este_red_bull_king_of_the_rock_romania_2011-2717.html

 

http://www.numaibaschet.ro/profiljucator/198-Hristu-Sapera

http://tv.gsp.ro/Baschetbalistul-Hristu-apera-care-va-merge-n-nchis-19120.html

http://ro.hi5.com/friend/p85777414--Sapera+Hristu--html

http://www.redbull.ro/cs/Satellite/ro_RO/Article/Hristu-Sapera-pleaca-la-Red-Bull-King-of-the-Rock-la-Alcatraz-021243040368857

http://www.frbaschet.ro/jucatori/hristu-sapera

http://www.slamdunk.ro/jucator.php?id=1002

http://www.slamdunk.ro/stire.php?id=647

http://www.totalbaschet.ro/articole/554/Hristu-%C5%9Eapera-Se-pare-c%C4%83-avem-ceva-special-%C3%AEmpotriva-Gazului-

 

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru a publicat o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirică de dragoste. Cele 63 de poezii din această categorie, cea mai numeroasă, sunt: Lasă-ţ furca ş’fuslu-ţ tine (Lasă-ţi furca, lasă-ţi fusul); Ţi-ni vizui ş-un γis bun (Am visat un vis frumos); Mori,tine gura ta di moscu (Tu, cu gura ta de mosc); Mine-l’i grescu, ş-vruta no-avde (Îmi chem draga, ea n-aude); Feată ţe-ni te-aveam tu vreare (Fată, ce te vream iubită); Z-deadi soarli după lună (Soarele-i ascuns de lună); Feata z-duţe ta s-l’a apă (Fata merge să ia apă); Doil’i s-nă lom, doil’i s-nă vrem (Să ne luăm, să ne iubim)/M.G.O.- 1891; Ţe-amînaşi lîluδă, s-eşi? (Ce-amînaşi, floare, să ieşi?); Di dorlu a tău, nică, io mor (De-al tău dor, eu, dragă,mor); Ń-am un an şi giumitate (De un an şi şase luni); Nu-ni, treţî, feată, prit ubor (Să nu treci prin curte, fată); Iu-ni erai, bre gionle a meu (Und’ erai, voinicul meu); Di oara ţe-ni ti vidzui (Ah, de cum mi te văzui); Aidi, feată, v’in cu mini (Haide, fată, hai cu mine); Boaţea ta ca di birbil’iu (Glasu-ţi de privighetoare); Feată, more feată (Fată, fată, măre fată); Pi doi munţî, analţî-şi fuviroşi (Pe doi munţi, înalţi şi crunţi); Multi ori-ni ţî dîmîndai (Multe ori mi te vestii); Sus tu munti i nă cruţi (Sus pe munte e o cruce); Feată, ocl’iul mîrsinatu (Fată, cu ochiul măsliniu); Dă-ni-mi dadă, dă-ni-mi mană (Dă-mă mamă, dă-mă mamă); T-ună zămane, dado (Într-o vreme, mamă); Vor si-nvirdzească arburl’i (Arborii vor să să-nverzească); Cîte steali sun în ţer (Cîte stele sunt pe cer); Ună feată şi un lai gione (Un voinic şi o fată mare); Naθima mă-ta, mori feată (Fată, fie blestemată); Io pi munti şi soarli după munti (Eu pe munte, soare după); Ţi-ni şedzî carşi cu mine (Tu, ce stai în faţa mea); Puil’iu strigă: aide, feată, ntre-apă (Pasărea cheamă: hai, fată, la apă) (titlu: Distihuri/Distihuri); Mi luă somnul si-ni mi bagu (Mă ia somnul să mă trag); S-agioacă feata cu merlu (Cu un măr se joacă fata); Mult an-dzare-ńi ti sculaşi (Prea din zori mi te trezişi); Ţinţi dzîli ş’şasi nopţi (Vreo cinci zile, şase nopţi); Buzbuch’eană şi ş’trandafl’auă (Bobocel şi trandafir); Cîti frîndză azboară vimtul (Cîte frunze le ia vîntul); Ştii anda deadun eram (Ştii tu cînd ne întîlneam); Lele-n di Mpoli-ńi dipuneam (Ah, din Poli coboram); Lea, feată, muşată (Fată, fată, mîndră fată); Piturnicl’e ditu amari (Pescăruş de peste mare); Munte-analtu ńi-alinam (Pe un munte-nalt urcam); Aprindi-ţi, ńică, lea fînare (Fată,-aprinde felinarul); Puil’u s-feaţi muşata (Se făcu preaminunată); Hai să-l’ dzîţem ună (Hai să zicem una); Cînticlu a unui gione, aruncînda-lui vreari pui ună feată, dzua di Tai-Thodor (Cîntecul unui tînăr care s-a îndrăgostit în zi de Sfîntul Toader) (titlu)/M.G.O.-1891; Cînticlu a unui gione tricut ţi vrea s-l’a nă feată di iliche ńică (Cîntecul flăcăului bătrîn care vrea de soţie o prea jună copilă)(titlu)/MGO-1891; Cînticlu a unei feate arăchită di un gione (Cîntecul unei fete furate de-un tînăr)(titlu)/MGO-1891; Nî featî di Ianina (O fată din Ianina); Mea di ńicu îńi ti mutreamu (De copil mi te priveam); Namisa di doi lai munţî (Între două frunţi de munţi); Ńi-aveam tu munti n-aγine (Eu aveam pe munte-o vie); Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie (Norule cu vînt şi ploaie); Ma nu erai tini ţe-ńi dzîţeai (Nu erai tu ce-mi spuneai); Ţi e bună, multu bună (Da, e bună, mult e bună); Tută noaptea nu-ńi durnii (Toată nopatea nu dormii); Feata cu ńelu (Fata cu mielul)(titlu)/M.G.O.-1891; Asear’noaptea, neadză-noaptea (Asear’noaptea-n miez de noapte); Alea , j-deade soarle prin γiurγane (Soare răsări pe ţoală); S’leagănă fadzili’i, s’leagînă (Se leagănă fagii, se leagănă)/T.P.-1922; Hai, feată, s’nirdzem tu munte (Haide, fată, hai la munte); Dada,mea ţi-adari aţia? (Maica mea, ce faci acolo?); Tine, lună nγilicioasă (Lună mult prealuminată)/T.P.-1922; ‘Nchisii s-mi duc tu hoarea mea (Am pornit spre satul meu). Editorul a ataşat fiecărei poezii câte o versiune proprie în limba română. Titlurile poeziilor sunt date, în majoritatea lor, de primul vers.

 

Multi ori-ni ţî dîmîndai a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu, născută în satul Curtova din Bulgaria. Tema poeziei, printre puţinele care au refren, este un reproş al tânărului aromân către iubita sa: Multi ori-ni ţî dîmîndai,/Lea armână,lea,/V’niu acasî nu-ni ti-aflai,/Lea armână, lea!/ Pit bâhce-ni ti priimnai,/Grămosteană,lea!/Lilici ma-ni ţ-adunai,/Lea armână, lea,/Ş-tufi-tufi li ligai,/Lea armână, lea,/Ş-pi la soaţî le-asprîndeai,/Grămusteană,lea! (Multe ori mi te vestii,/Aromânca mea!/Şi-acasă nu te găsii,/Aromânca mea!/Prin grădină te plimbai,/Grămusteanca mea!/Şi-acolo flori adunai, /Aromânca mea!/În buchete le strângeai,/Aromânca mea!/Pe la soaţe le-mpărţeai,/Grămusteanca mea!) Într-o notă de subsol, editorul precizează că Gramoste este o comună din Grecia, la nord de Pind.

 

Feată, ocl’iul mîrsinatu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Poezia este structurată în avertismentul tânărului îndrăgostit către iubita sa de a nu merge târziu la fântână şi în grădină, urmat de dezvăluirea puternicului său sentiment de iubire şi de cererea în căsătorie: Haidi, hai,lea vruta mea,/Ţi-aştepţî plîcîrseari,/Nu ţî-i easti nilă-nheam/Di a noasti vreari?/Car’ s-ti fac sivdaea mea,/Lea muşata armână,/Va-ni ti port,lea vruta mea,/Ca nelu-ntru mână. (Haide, hai, iubita mea,/Ce-aştepţi rugăminţi,/Nu ai milă nici un pic,/De-ale noastre suferinţi?/De te fac iubita mea,/Mîndră aromână,/Te-oi purta, dragostea mea,/Ca inelu-n mînă!)

 

 

Piturnicl’e ditu amari a fost culeasă de la Chiraţa Caracota, născută în localitatea Cavala din Grecia. Tema poeziei este un dialog despre cântec între un tânăr şi un pescăruş: -Piturnicl’e ditu amari/Ţi cînţi, moi, ahît ti hari!/-Gioni, cara-ni ţî luai hari,/Tindi-ni mina di-ni mi-acaţî./Sî-ni mi-ascoţî tu locu uscatu/Doil’I gione s-nî bînămu,/Şi muşat s-nî cîntămu. (-Pescăruş de peste mare,/Mîndră este-a ta cîntare!/-Tinere, de ţi-am plăcut,/Mîna-ntinde să mă prinzi,/Să mă scoţi pe loc uscat,/Amîndoi să ne luăm,/Şi frumos să tot cîntăm!).

 

Nî featî di Ianina a fost culeasă de la Chiraţa Caracota. Poezia nu este foarte clară: Nî featî di Ianina/Gionli eara din Poli./Ei doli’I şi-si-andîmîseau/Pi-ună punti-araθimă,/Araθimă şi-s leagînă./-Ţi stai, feată, pi-apunti/Puntea iasti araθimă./-Ni-am-şi un gioni lîndzitu/Şi-i ticni arustico,/Caşu dulţi di l’epuru./-Lină-ti, feată, eleamlo,/S-dai hăbare-a munţilor,/Ta-şi adună l’epurl’ii/Ta sî-şi bagă stănurli/Ta-şi-s mulgă l’epurl’ii/Ta-s acaţî caşu dulţi,/Ta-s l’aduţî arustico. (O fată din Ianina/Dragu-n Poli şi-l avea./Amândoi se întâlneau/Pe o punte şubredă,/Şubredă şi legănată./-De ce stai pe punte, fată,/Puntea este şubredă!/-Mi-e iubitul meu bolnav/Şi doreşte-arustico,/Dulce caş de iepuraş. /-Urcă sus în munte, fată,/Să dai ştire munţilor,/Ca să-şi strângă iepurii,/Ca să-şi facă stînele,/Ca să-şi mulgă iepurii,/Ca să facă brânză dulce,/Să-i aduci arustico.) În prima notă de subsol, editorul precizează că Ianina este un oraş din regiunea grecească Epir. Într-o a doua notă de subsol, C.I.D. arată că termenul arustico provine din greacă şi înseamnă dulciuri pentru bolnavi. Pe lângă aceste note, trebuie să precizăm că Poli era prescurtarea Constantinopolului, adică Istanbulul de azi.

 

 

 

Mea di ńicu îńi ti mutreamu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu şi este una din puţinele structurate în strofe cu refren. Tema poeziei este o dragoste veche din copilărie, nedezvăluită şi deci neîmpărtăşită a unui tânăr aromân: Ma nu-ni fu-arău cî-ni ti mîrtaşi,/Vanghiliţa mea,/Ma-ni fu arău cî no-antribaşi,/Ah, lea dail’eana mea!//Ma ş-cîndu-n cali noi n-aflămu,/Vanghiliţa mea,/Noi doil’I nu n-azburîmu,/Ah, lea dail’eana mea! (Nu-mi e că te-ai măritat,/Vanghiliţa mea,/Doar că nu m-ai întrebat,/O,mîndruţa mea!//Iar acum cînd ne-ntâlnim,/Vanghiliţa mea,/Nici măcar nu ne vorbim,/O ,mîndruţa mea!).

 

Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este vestea nefericită adusă tânărului îndrăgostit că iubita lui s-a măritat cu altul, ştire acompaniată de schimbarea vremii: Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie/Ţi-ni vinişi ca pi inate?/Ahtari-ni fu tihia ursită/Est’an vruta-ni si mîrită./Îni vini carti, îni vini dor,/Pi un om di hoara lor./Dumnidzali-mu fă-ni-mi steauă,/Fă-ni-mi steauăcu lunină,/Ta sî-ni cadu seara pi ţină,/Sî-ni vedu vruta cum s-încl’ină./Mea sî-ni cadu mirindi oară,/Iu-şi giuca corlu năfoară,/Sî-ni vedu vruta ninga oară. (Norule cu vînt şi ploaie/Ce-mi venişi să-mi faci în ciudă?/C-aşa-mi fu soarta ursită/Ăst’an drag-mi se mărită./Carte îmi sosi şi dor/Pe un om din satul lor./Doamne, să mă faci o stea!/Fă-mă stea care lumină/Şi să cad seara la cină,/Să-mi văd draga mea cum se-nchină./Să cad lunea la chindie/Şi căderea mea să fie/Cînd se joacă hora-afară/Să-mi văd draga înc-o oară!)

 

Dada mea, ţi-adari aţia? a fost culeasă de la Chiraţa Caracota. Tema poeziei este dialogul între fiu şi mamă, în care fiul ia apărarea soţiei sale iubite în faţa soacrei acesteia: -Dada mea, ţi-adari aţia?/-Hil’iu, nveasta virsă-arăchia./-Taţî, dado, nu-ancai-nveasta/Că va-s fugă de-a-ni mi-alasă/De-a-ni mi-alasă tu lăieţî,/Tu lăieţî tu casaveţî./Polea tută ni-o alăgai/Ahtari nveastă nu-ni aflai/Trîşi tu mardzina di hoară/Clo inşi vruta nafoară,/Cu fluria di-arăvoană. (-Maica mea, ce faci acolo?/-Ţi-a vărsat nevasta ţuica!/-Mamă, taci, nu o certa/Va fugi şi m-o lăsa/M-o lăsa-n nenorocire,/Trist şi fără fericire./Tot oraşu-l alergai,/Ca ea soaţă nu aflai,/Doar la margine de sat/Îmi ieşi iubita-n cale,/Purtând salba de logodnă.)

 

 

Celelalte poezii au fost preluate din antologiile lui M.G.Obedenaru (1891), Pericle Papahagi (1900) şi Tache Papahagi (1922).

 

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară, editura Minerva, 1976, Bucureşti, pp.1-143.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care includea şi lirică nupţială. Cele 21 de poezii selectate din această categorie sunt: Ună feată jirgăneată (O copilă jirgăneată), Du-ti, dado, isusea-mi (Mamă, mergi mă logodeşte), Ş-inşi feata a primnare (Ieşi fata la plimbare), Naparti di Laia-Amare (Dincolo de Neagra-Mare), Nu-ni ti-arîde,feată, lea nică (Nu te-ncrede, fată mică), Nî lilice-aroşe (O roşie floare), Costa vrea-şi facă harauă (Costa vrea să facă nuntă), Pilisteru, lăi Pilisteru (Porumbiţă, porumbiţă), Cîntic de la grămosteanil’i di Coceani (Cîntec de la grămostenii din Coceani)/T.P.-1922 , Şi-nchisi furniga (A plecat furnica), Cîntic di dzua ţi-s mîrită feata (Cîntec din ziua cînd se mărită fata)/M.G.O.-1891, La patrule, la ţinţile (Pe la patru, pe la cinci), Albă si-ni ti ved, lea sor (Să te văd ferice, soră), Treambură, soarle, treambură (Soarele a tremurat), Ţîne calu, si-ni mi ncl’inu (Să mă-nchin, calul mi-l ţine), Cîntic di după ncurunare (Cîntec de după cununie)/M.G.O.-1891, Ma alba mea, ş-muşeata mea (Mîndra mea, frumoasa mea), Di sum ună sălţioară (Ginerele sub sălcioară), Eşi,lea oamă, ieşi tu, tată (Ieşi tu, oamă, ieşi tu, tată), Lai dada mea ţi-ni adraşi (Mamă, cum te-ai îndurat), Cîntic pisudirinescu di nercuri, di numtă, cîndu nveasta aţea naua s’duţe la mă-sa (Cîntec din Pisuderi,care se cîntă miercuri, după nuntă, cînd se duce mireasa la maică-sa)/M.G.O.-1891. Editorul a ataşat fiecărei poezii o versiune românească proprie, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.


Ună feată jirgăneată a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este dorinţa unui tânăr din oraşul Moscopole (Albania) de a se căsători cu o tânără din satul Jarcani (Albania), unire pusă la cale în bazar, în pofida opoziţiei mamelor: Doil’i s’nă lom, doil’i s’nă vremu, /Şi-a mumînilor s’nu-aspunemu,/Că nu nă-alasă s’nă ncrunămu. (Să ne luăm, să ne iubim,/Mumelor să nu vorbim,/Că nu vor să ne unim.)


Du-ti, dado, isusea-mi a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este dorinţa puternică a unui tânăr aromân de a fi logodit de mama sa cu Nastasia/Sia, care pretindea mult aur pentru aceasta: -Alea Sie, Nastasie,/Nu nî caftî flurii multi;/Caftă-ţî a ta lihie/Gione mşeatu, multu livend! (- Sie, tu şi Nastasie,/Pui preţ mult pe-aurărie!Mai bine ţi-ai căuta/Tînăr pe potriva ta!) Într-o notă de subsol editorul explică faptul că la aromâni căsătoriile sunt hotărâte de părinţi şi redă în acest sens două citate din Theodor Capidan (Macedoromânii – etnografie, istorie,limbă, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1942): ’’Logodna, la tulpinile mai conservatoare, cum sînt fărşeroţii şi românii munteni din Pind, se face de obicei între părinţi, imediat după naşterea băiatului şi a fetei. Este destul să intervină această înţelegere între părinţi, pentru ca, astfel logodiţi,copiii să se însoare la o vîrstă potrivită.’’ /’’La logodnă, mirele aduce miresei un inel şi o salbă de bani de argint,la familiile înstărite de aur, salbă pe care, în cele mai multe sate, logodnica o poartă atârnată de gît. În alte comune salba se poate atîrna de coafura capului. Din partea fetei se trimit logodnicului daruri lucrate de logodnică, precum ar fi cămăşi şi batiste brodate. La păstorii din Epir, mirele trimite miresii un colac încărcat de cercei, brăţări şi cîteva monede de aur. Colacul este dus de o fată însoţită de alai, în cîntece de nuntă. Părinţii miresei îi trimit mirelui un alt colac, însoţit de mai multe daruri (...) După logodnă, tinerii nu vorbesc cu logodnicele lor pînă în ziua nunţii. Ceva mai mult, dacă, întîmplător, tînărul dă de logodnică la vreo rudă a lui sau altundeva, atunci ea se ascunde să nu o vadă, sau fuge dinaintea lui (...) La păstorii macedoromâni, logodna nu ţine mult, afară numai cînd logodnicul se găseşte înt-o ţară străină, la lucru. În cazul acesta, logodna poate ţine mai mulţi ani de-a rîndul, în care logodnica îşi aşteaptă alesul, rămînîndu-i credincioasă.’’


Nu-ni ti-arîde,feată, lea nică a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este un dialog în trei strofe cu refren între doi îndrăgostiţi , tânărul avertizând-o pe iubita sa în privinţa celor trei obstacole pe care le-ar întâmpina dacă ar veni în familia sa: -Nu-ni ti-arîde, feată, lea nică,/Nu v’inu la noi!/La noi şi-are munte- analtu/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Piturnicl’e va-ni mi facu/Ş-muntili va-l trecu/Şi-io l avoi va-ni v’inu/Ti mirachea ta/Ş-di sivdaia ta!//Nu-ni ti-arîde, feată, lea nică,/Nu v’inu la noi!/la noi şi-are arîuri mări/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Pescu va-ni mi facu,lai gione,/Ş-arîulu va-ni trecu,/Ş-io la voi va-ni v’inu!/Ti mirachea ta,/Ş-di sivdaia ta!//Nu-ni ti-arîde,feată, lea mşeată,/Nu v’inu la noi!/La noi şi-are soacră-arauă/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Soacra-arauă, ş-nora bună,/Ş-doaule va-s triţem,/Ş-io la voi va-ni v’inu,lai gione,/Ti mirache ta,/Ş-di sivdaia ta! (-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/Pîn’ la noi e-un munte-nalt,/N-ai să poţi să-l treci!/-Mă voi face potîrniche,/Peste munte am să trec,/Doar de dorul tău,/Doar de dragul tău!//-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/Pîn’ la noi este-un rîu mare,/N-ai să-l poţi să-l treci!/-Peşte am să mă fac, iubite,/Rîul îl voi trece,/Şi la voi tot vin!/Doar de dorul tău, /Doar de dragul tău!//-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/La noi este soacră rea,/N-ai să te înţelegi cu ea!/-Soacră rea şi noră bună,/Ne-nţelegem împreună!/Eu la voi tot vin,iubite,/Doar de dorul tău,/Doar de dragul tău!)


Nî lilice-aroşe a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei structurată în strofe cu refren este frumuseţea unei flori roşii dintr-o grădină străină, cântată mamei sale de un tânăr din satul aromân Bachiţa din Bulgaria: Nî lilice-aroşe/Aroşe ca mirgeană/Lea dada mea!//Aroşe ca mirgeană/Naltî ca fidană/Lea dad mea!//Naltî ca fidană/Tru gîrdinî xeanî/Lea dada mea!//Tru gîrdină xeanî,/Cum s-ni fac s-u-arupu/Lea dada mea!//Cum sî-ni fac s-u-arupu/Pitu gardu s-u-arucu/Lea dada mea!//Pitu gardu s-u-arucu,/Bachiţa s-u-aducu/Lea dada mea!//Bachiţa s-u-aducu,/Feati s-u-aniurdzească/Lea dada mea!//Feati s-u-aniurdzească,/Gionl’i s-u-arisească/Lea dada mea! (O roşie floare,/Roşă ca mărgeanul/O,mama mea!//Roşă ca mărgeanul,/Naltă ca vlăstarul/O,mama mea!//Naltă ca vlăstarul,/În grădină străină,/O, mama mea!//În grădină străină,/Cum să fac s-o rup/O, mama mea!//Cum să fac s-o rup,/Pe gard să mi-o arunc/O, mama mea!//Pe gard s-o arunc,/Bachiţa s-o duc/O, mama mea!//Bachiţa s-o duc,/Fete s-o miroasă/O, mama mea!// Fete s-o miroasă,/Flăcăi s-o îndrăgească/O, mama mea!) Într-o notă de subsol referitoare la Bachiţa, editorul arată că se pune numelesatului mirelui, unde este dusă mireasa. În altă ordine de idei, floarea roşie este simbolul miresei.


Costa vrea-şi facă harauă a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este cadoul de nuntă sub forma unui căprior adus de vulturul iepurar în calitate de naş la nunta fiului lui Costa: Costa vrea-şi facă harauă,/Vrea-şi însoară hil’ilu-a lui./Şi-cîlisi furl’ii tuţî,/A şi paturli capitani,/Şi-cîlîsi şi-un l’purar/L’purarlu s-l’i-ancurună./L’purarlu s-minduiaşti/Ţi cîniscu elu s-aducă:/S-l’ea birbeclu nu poa-lmută,/Naltu, analtu zbuiră/Şi-multu nghios elu-ş mutrealo:/Şi-vidzu zîrcavea iu pîştea/Cu zîrcăiopanii la ea./Şi-acîţă unu zîrcîiopanu./L’purarlu-i cu tinie,/Zîrcîiopanu tu cinie/Elu-i nunlu cu tinie! (Costa vrea să facă nuntă,/Pe fecioru-său să-nsoare,/Şi chemă pe hoţii toţi,/Şi cei patru căpitani./Mai chemă şi-un iepurar,/Iepurarul să-l cunune./Iepurarul se gândi/Ce plocon poate s-aducă:/Un berbec nu-l poate duce!/Sus în nalturi el zbură/Şi în jos atunci privi!/O văzu pe căprioară/Lîngă ea cu căpriorii./Atunci prinse-un căprior./Iepuraru-n mare cinste/Duce-un căprior pe tavă/El e numai plin de fală!) Într-onotă de subsol, editorul arată că termenul aromân l’ipurar, adică vulturul mieilor, provine din latinescul leporarius, conform Dicţionarului dialectului aromân al lui Tache Papahagi.


Pilisteru, lăi Pilisteru a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei , structurată în opt strofe cu refren, este un dialog între o tînără, comparată cu o porumbiţă, şi mama sa.   Mama îi face 3 propuneri pentru căsătorie, fata acceptând-o bucuroasă doar pe a patra: -Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru va-ni ti mîritu!/-La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la cîrvînaru/-Nu-ni voi, dao, cîrvînaru,/Cîrvînaru, cîrveia-nsin,/Şi-furtutirea cîpitiniu.//Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru, va-ni ti mîritu!/-La cari, dado,la cari?/-Va-ni ti dau la picuraru./-Nu-ni voi, dado, picuraru,/Picuraru-ţăruhia-azvarna./Nu ini-acasî ni iarna.//-Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru, va-ni ti mîritu!/-La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la raftulu./--Nu-ni voi, dado, raftulu, /Ca-ni mi-anţapî cu aculu/Şi-va-ni ansar ca draculu.//-Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru va-ni ti mîritu!/La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la tâmpînaru./-Aşi dado-ni voiu-şi mini,/Elu-s batî şi-io s-ansar. (-Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Cărvănarului te-oi da./-Nu vreau, mamă, cărvănar,/Cărvănar cu pîinea-n sîn,/Şi sub cap cu furtutirea.//-Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Păcurarului te-oi da./-Nu vreau,mamă, păcurar,/Păcurar cu-opinca roasă/Nici iarna nu dă pe-acasă!// -Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Croitorului te-oi da./-Nu vreau, mamă, croitor, / Că mă va înţepa cu acul,/Şi-oi sări cum sare dracul!// -Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/- Toboşarului te-oi da./-Mamă,-aşa-mi doresc cu foc,/ El să cînte, eu să joc!) Într-o notă de subsol, editorul explică termenul aromân furtiture prin prăjină-furcă făcută din lemn tare, care servea cărvănarului atît ca armă de apărare, cât şi de atac. Termenul provine din greacă conform Dicţionarului dialectului aromân al lui Tache Papahagi.


Celelalte poezii au fost preluate din antologiile lui M.G. Obedenaru (1891), Pericle Papahagi (1900) şi Tache Papahagi (1922).


SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 145-199.

 

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru a publicat o antologie de poezie populară aromână, în care a ataşat fiecărei creaţii populare o versiune proprie în româneşte. Cele 31 de poezii selectate din categoria lirica înstrăinării au, în majoritatea lor, ca titlu primul vers: Cîntic di Beala (Cîntec din Beala) (titlu); Cîntic di Beala di Sus (Cîntec din Beala-de-Sus) (titlu); Cînticlu a xiniţilor (Cîntecul emigranţilor) (titlu); Şcreta di Pisuderi (Pisuderi, rămîi pustie); Maruşe, gură di cuc (Maruşe, gură de cuc); Mori tine disti cirdachi (Fată, fată din balcon); Toamnă, laie toamnă (Toamnă,toamnă-nnegurată); Multu-ni pari,vrută, arău (Ah, iubito, rău îmi pare); Nică ni-eram, nică mi loaşi,gione (Mică-am fost, mică mă luaşi); Cînd va s-fudzi, gione, to-xeani (În streini de pleci, voinice); Vine oara si nchisescu (Veni ceasul să pornesc); Cîntic di Zagori (Cîntec din Zagori) (titlu)/T.P.-1922; Şapte gioni ună turlie (Şapte tineri, toţi de-o seamă); ’Ngălbiniră fadzl’i toţi (Fagii toţi îngălbeniră); Natima cari scoasi xeana (Cine-a dat străinătatea); Lîndurle ma v’in şi fug (Vin şi pleacă rîndunele); Toamnă, laie toamnă (Toamnă, neagră toamnă); Laea tu cari deadi xeana (Cine-a dat străinătatea); Moi pul’iu-a meu (Puiul meu)/T.P.-1922; Feată ţe-ni eşti afumată (Fată, ce-mi eşti întristată); Cînticlu a xinitlui (Cîntecul înstrăinatului) (titlu)/T.P.-1922; Cari feaţi sibepe xeana (Cine-a dat străinătatea); Frundză veardi di sicară (Frunză verde de secară); Chirigi, mi fac curbani (Cărăuş, îţi dau odoare); Munte-analtu j-dipărtatu (Munte-nalt şi depărtat); Pul’iu, lai pul’iu, cari s-nierdzi acasă (Pui, biet pui, de mergi spre casă); Voi lai soţi, ah! voi lai fraţi (Voi prieteni, ah, voi fraţi); Xinitlu ţi-l si mîrtă vruta (Emigrantul a cărui iubită s-a măritat)(titlu)/M.G.O.-1891; Ntunicai Anadolie (Se-nnopta-n Anadolie); Dorlu a xeanilor (Suferinţa în străinătate)(titlu)/M.G.O.-1891 şi Dorlu a patridhal’ei (Dorul de patrie)(titlu)/M.G.O.-1891.


Cîntic di Beala a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Tema poeziei este reprezentată de sentimentele de bucurie şi tristeţe ale fetelor, când vin sărbătorile, respectiv când pleacă iubiţii în străinătate: Ţi-s virnate featili,/Featili şi nveastile,/Cîndu agiungu xeanili/Di lî fugu gionl’i./Gionl’i fug şi nîse plîngu,/Ş’palmile ma-şi li frîngu./Pondi suntu xeanili,/Bati, Doamne, bati-le. (Cît de triste-s fetele,/Fetele, nevestele,/Cînd vin străinătăţile,/Cînd pleacă iubiţii lor./Pleacă ei şi ele plîng/Mîinile şi le tot frîng./Negrele străinătăţi/Doamne, bate-le cît poţi!)Într-o notă de subsol , editorul precizează că Beala este un sat aromânesc la nord de lacul Ohrid, în Macedonia ex-iugoslavă.


Cîntic di Beala di Sus a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Tema poeziei este prelungirea dincolo de moarte a legăturii dintre soţi, în situaţia în care bărbatul pleacă înarmat la un drum în care îşi presimte moartea: Si-ni amin ună piştoală/S’trunduescu ntreaga hoară/Si-ni u-amin di doaua ori/Si-ni mi-avdă munţî ş-niori; Si-ni u-amin şi-an treia oară,/Si-ni plîngă tuţ din hoară./- Umplu-ţ-lu ,ali gione-aleptu,/Si-ni disfac muşatlu cheptu,/Ta s’ni-amini ună piştoală,/S’nu-ni armîn fîr’tine-n hoară. (Doar un glonte de-am să trag,/Să trezesc întregul sat,/Şi să trag de două ori,/Să m-audă munţi şi nori;/Şi-ncă-ooară eu să trag/Să mă plîngă toţi din sat./-Umple-le, iubite, drept/Să-mi arăt frumosul piept,/Să-mi arunci un plumb în sîn/Fără tine nu-mi rămân.)


Cînticlu a xiniţilor a fost preluat din culegerea Texte macedo-române a lui M.G. Obedenaru, publicată în 1891. Tema poeziei este plecarea toamna în străinătate cu afaceri a tinerilor aromâni care se căsătoriseră în cursul primăverii şi verii:Toamna cara da di-şi v’ine,/A vîrnui nu-i pare ghine.Xeniţil’i intră tu mirache,/Că a lor oară lî s-aproache,/Ti nchisire ti tu xeane, /Di lă v’ine jale mare./Mumînile-şi plîng ficiorl’i,/Niveastile-şi plîngu gionil’i. (Toamna dacă dă de vine,/Nimănui nu-i pare bine,/Inima li se-amăreşte,/Ceasu-aproape se vesteşte,/În străini să-şi afle cale,/De-i apucă jale mare./Mamele îşi plîng feciorii,/Nevestele soţiorii.)


Şcreta di Pisuderi a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este plângerea nevestelor aromânce din satul Pisuderi după soţii lor plecaţi în străinătate: Şcreta di Pisuderi,/Cari va-ni ti ţănă?/Gionl’i va s-fugă,/Nveastili va s-plîngă,/Ună cîte ună,/Cu lăcrini ca purnă; Doauă cîte doauă,/Lăcrinili ca’aroauă. (Pisuderi, rămîi pustie/Cine grija o să-ţi ţie?/Căci flăcăii se vor duce/Iar nevestelor vor plînge,/Una cîte una,/Cu lacrimi cît pruna;/Două cîte două,/Cu lacrimi de rouă.)


Maruşe, gură di cuc a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este despărţirea tânărului de iubita sa, cu promisiunea aducerii din călătorie a unui brâu cu bijuterii pentru sărbătoarea Sfintei Marii: Maruşe, gură di cuc,/V’inu nculea pe dup-arug,/Ca s-ti baş, că va si-ni fug,/Că va s-nierg tu xinitie, S-ţ-aduc bărnu di flurie,/Ta s-ul porţi tă Stămărie.(Maruşe, gură de cuc, /Vino-ncoa pe după rug,/Să mi te sărut, că fug,/În străinătăţi mă duc,/Săţi aduc brîu de flurie, / Ca să-l porţi la Sîn-Marie.) Într-o notă de subsol, editorul precizează că Maruşa sau Muşa sunt diminituve ale numelui Maria.


Mori tine disti cirdachi a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema este despărţirea de iubită a tânărului aromân care pleacă în călătorie în străinătate: -Scoati-ţi cundil’lu curat/Să-ni semni truplu a neu;/Truplu a neu ca di sirvil’u,/Frîmţeaua ca di birbil’u;/Se-aflari altă ca mine,/Se u l’ai, gione, tine. (Cu condeiu-ţi aurit/Să-mi însemni trupul iubit,/Trupul meu de chiparoasă/Şi sprînceana me afrumoasă,/Gura-mi de privighetoare!/Alta, de-oi afla ca mine,/S-o iei, dragule, cu tine!)


Toamnă, laie toamnă a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este despărţirea tinerei aromânce de iubitul care pleacă toamna în călătorie în străinătate: ’’Du-ni-ti, gione, calea mare,/Si-ni pitreţi carte cu vreare;/Cîndu z-v’ini si-ni dai tru şteare,/S-ungu porţile cu niare;/S-es la poartă si-ni te-aşteptu/S-ţî acaţ calu di căpestru;/Si-ni ti baş tru daole faţă,/Ş-anamisa di mustaţă.’’ (’’Te duci, dragule, departe,/Tu trimite-mi cu dor carte./Cînd te-ntorci să-mi dai de ştire/Să ung uşile cu miere/şi să mi te-aştept la poartă,/Să-ţi prind calul de căpăstru./Să mi te sărut pe faţă/Şi alături de mustaţă.’’


Multu-ni pari,vrută, arău a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este părerea de rău a tânărului că s-a căsătorit timpuriu, în timp ce tânăra nevastă regretă doar plecarea acestuia în străinătate: Ma-ni pari ară’u şi-ni v’ine greu,/Că-ni me-alaşi singură./Toarnă-te, lai vrutlu a neu,/Ş-armîni-ţî tu loclu a tău,/Loclo-a tău i hrisusit,/Hrisusit şi neahîrzit. (Rău îmi pare şi mi-e greu/Că tu singură mă laşi./Te întoarnă, dragul meu,/Rămâi pe pământul tău,/ Pe pământu-ţi aurit,/Aurit, nepreţuit.)


Nică ni-eram, nică mi loaşi,gione a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema acestei poezii mai lungi decât celelalte este dorinţa foarte tinerei neveste de a-şi însoţi soţul care pleacă în călătorie în străinătate: Gione, fă-ni-me nă piturnicl’e,/Ca s-mi badzî pi timbiliche,/Pi timbiliche şi pi furtie/S-mi duţî l-a ta mîgîzie/-Nică, ari furi şi-ni te-arăchescu./-gione, fă-ni-mimer, bagă-me-n giepe./-Nică, va mi agîrşescu şi va-ni ti-aspargu./-Ah!mi tuchii,mi feciu tilefe,/Gione,cî-ni te-am mult tu chefe;/Mituchii, mi feciu finere,/Căl’iurle-s mpline de-aschiere./-Nică, lea ti uhtărle-a tale,/Va-ni mi tornu, lailu, din cali./-Du-ni-te, bre gione, calea bună/Şi-cu trandafirlu-ntru-mînă./Du-ni- te, gione, calea-mbar,/Şi-cu lilicea de-argavan./Ma avdză, gione,avdză, curbane,/S-nu te-amîni multu t uxeane,/Di-ni ncl’idzi niatile-a meale,/Di me-alaşi fără fumeal’e. (Dragă, fă-mă potârniche,/Să mă urci apoi pe cal,/Sus pe cal lîngă samar,/Să mă duci la prăvălia-ţi!/-Dragă,-s hoţi şi te răpesc!-Fă-mă măr în buzunar!/-Am să uit şi-am să te muşc!/-gură am şi-am să-ţi grăiesc!/Pune-mă flurie-n pungă!/-Am să uit şi-am să te schimb!/-Mă topii,mă prăpădii,/Fiindcă mult te mai plăcui;/Felinar eu mă făcui,/Drumurile-s de armii pline./-Dragă, de oftatul tău,/Mă întorc din drumul meu!/-mergi iubite, cale bună,/Şi cu trandafiru-n mînă./mergi, iubite, drum pe plac,/Ca floarea de liliac./Dar ascultă-mă iubite,/Mult să nu stai printre străini,/Să-mi frîngi tinereţile,/Să mă laşi făr’ de copii.)


Cînd va s-fudzi, gione, to-xeani a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este prevestirea sumbră a nevestei aromânce asupra destinului său în cazul în care soţul va întârzia mai mult de un an în călătoria la Sofia: S-no-amîni, gione, mult tu-axeani,/Că z-duc tinereţli ameali./După un tu turnată,/Va s-mi afli ma muşată./Ca s-nu v’ini trei ani acasă,/S-mi ştii că escu lînguroasă,/După nao ani diturnată,/Va s-mi afli îngrupată. (Prin streini nuamîna,/Trece tinereţea mea!/După-unan dacă ai să vii,/Mai frumoasă m-oi găsi!/De nu vii trei ani acasă/Află că-s de boală roasă,/Şi ani nouă de s egată/Mă găseşti gata-ngropată!)


Vine oara si nchisescu a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este reprezentată de momentele dureroase de despărţire de iubită a tânărului aromân care pleacă în străinătate. Spre deosebire de celelalte poezii, aceasta este formată din 5 strofe cu refren, ce descriu jalea tânărului, şi o strofă de încheiere, cu mesajul de drum bun plin de tristeţe al iubitei: Ninga oara istă ţi-grescu,/Ş-apoi va s-mi dispîrţăscu,/Cumu si-ni mi dispartu/Cumu si-ni te-alasu,/acaţă-me di mînă/Dzî-ni, vrută, oară bună,/Dumnidzău-imare,/Ştie a mea turnare,/Ţi-i arău, lea vrută, ţi-i arău!//Oară bună, gione,/Vrute, oară bună,/Va s-fudzî di va s-me-alaşi,/Vrute, ţi-ni adraşi?/Diparti di mini,/Bana mea la tini,/ Bana laie ş-coarbă/Tihia ni-easti oarbă,/Oară bună, vrute, oară bună! (Încă-o dată îţi grăiesc/Şi paoi mă despărţesc,/ah, dar cum să mă despart,/Ah, dar cum să mi te las,/Hai şi prinde-mă de mînă, /Zi-mi, iubito, cale bună./Dumnezeu car e e mare/Ştie clipa-mi de-nturnare;/Rău e, dragă, tare rău!//Mergi, voinicule, cu bine,/Mergi iubitule, cu bine,/Ai să pleci, mă laşi acuş’/Dragul meu, ce îmi făcuşi?/Departe de mine,/Viaţa mea-i cu tine,/Viaţa neagră, corb,/Mi-e norocul orb, /Mergi iubite, mergi cu bine!)

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp.201-275

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirica păstoritului şi cărvănăritului. Cele 18 poezii din această categorie, cărora le-a ataşat versiuni proprii în româneşte, sunt: Bate cuclu s’puil’li tuţ (Cîntă cucul, păsări multe), Tu-albi ş-cu pulasca-n bîrnu (Cu strai alb, cartuşe-n brîu), Tut cu ah, cu suschirare (Tot cu ah şi cu oftări), Ună veară mari,mari (Înt-o vară lungă, lungă), Pi măgulă analtu (Sus pe o colină), Voi, armă’ni di pi nafoară (Voi aromâni din lumea largă), Nic ni-earam şi drac ni-earam (Mic eram,un drac eram), Moi, frîmţeale cundil’iate (Tu, sprîncene-ncondeiate), Ună veară mare,mare (A fost o vară mare, mare), Ma dzîţeţî bobo,bobo (Ci ziceţi bobo, bobo), O,măraţ, măraţ di noi (O, săraci,sărmani di noi), Moartea picurarlui Nica (Moartea ciobanului Nica), Cîntic di Avdela (Cîntec din Avdela), Lea Bachiţa noastră (O, Bachiţa noastră), Lai Ianachi ,s’nu nerdzi la oi (’Nachi, să nu mergi la oi), Negură, nu scoală pulbirile (Neguri, pulberi nu stîrniţi), Cărvănarlu armân vîtîmat de furi (Cărvănarul aromân omorît de furi) şi Cărvănaru mortu-n cărvane (Cărvănar mort în caravană). Titlurile poeziilor sunt reprezentate de primul vers.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirică de haiducie. Cele 12 scurte poezii de acest tip, cărora editorul le-a ataşat o versiune proprie în română, sunt: Cînticlu ali Pisuderi (Cîntec din Pisuderi), Cînticlu al Nacea (Cîntecul lui Nacea), O, lai soţî, o,lai măraţ (O, sărmani de voi fîrtaţi), Cînticlu Şirgăniaţlor (Cîntecul Şirgăniaţilor), Cînticlu alu Fetu-Mari (Cîntecul lui Fetu-Mare) (2 variante), Fraţl’i Giuvara (Fraţii Giuvară), Cînticlu a Hoarăl’ei Şipsca (Cîntecul satului Şipisca), Cînticlu al Caciandoni (Cîntecul lui Caciandoni), Cînticlu al capitanlui Dail’iani (Cîntecul căpitanului Dailiani), La valea di Ianina (Pe valea din Ianina) şi Cînticlu al capitanlui Salamura (Cîntecul căpitanului Salamura).


Cînticlu ali Pisuderi a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este respingerea atacului gheganilor asupra satului aromânesc Pisuderi de către întreaga suflare a localităţii: Daţ pri toacă ş’pri cîmbană,/Nic şi mari si-şi ansară,/S’fugă Gheganu din hoară,/Tra si ştibă, o, lai frate, /Pisuderea că nu-s bate; /Tra să ştibă el’i,măraţ,/Nu him ml’eri, că him bărbaţ. (Bateţi clopot,toacă, tare,/Ca să sară mic şi mare/Să iasă Ghega afară./Ca să ştie, -nvinsă, frate,/Pisuderi nu se poate!/Frică prindă-acei turbaţi,/Nu muieri, sîntem bărbaţi!) Editorul explică într-o notă de subsol că gheganii sunt locuitori din nordul Albaniei (albanezul gëgë). Într-o altă notă este citat Dimitrie Bolintineanu cu privire la aromânii din comuna Pisuderi, situată la sud de oraşul Bitolia din Macedonia: ‘’Gobişenii şi pisoderenii sînt cei mai războinici; ei singuri se pot măsuracu ghegii albanezi, nu se lasă să se calce de nimeni,sprinteni, vii, viaţa lor este mai mult armele. Iau parte la orice războaie s-ar ivi împrejurul lor. Atît ei cît femeile lor sînt bruni, nalţi, bine făcuţi’’.

 

Cînticlu al Nacea a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei fragmentate este chemarea-omagiu a aromânilor călcaţi de Ali-paşa către viteazul Nacea: Nace s’primna pritu sucache,/Ncl’inăciuni la tine frate, frate,/Nă tăl’iară ca lumache,/Oile nă li loară toate,/Şi bineclu di căvală,/Ncl’inăciuni la tine, frate,/Nă alăsară casa goală,/Ali-paşa li lo toate. (Trece Nace pe ulicioare,/Frate, ţie închinare!/Ca pe ramuri ne tăiară, /Toate oile ne luară,/Calul bun de-ncălecare,/Frate, ţie închinare!/Casa goală ne-au lăsat/Ali-paşa tot ne-a luat!) Editorul îl citează pe C. Fauriel (Chants populaires de la Grece Moderne, I 1824, II 1825) cu privire la Ali—paşa: ’’Dar Ali-paşa, al cărui despotism avid pătrundea oriunde şi atingea totul,a sfîrşit prin a tulbura existenţa acestor sărmani nomazi în solitudinea lor, ca şi aceea a poporului sedentar al oraşelor şi satelor.El ia cu drept de confiscare nenumărate turme (...) În sfârşit, pune extraordinare impozite pe capitalul şi produsele vitelor, care au ruinat familiile pînă atunci cele mai fericite’’.

 

O, lai soţî, o,lai măraţ a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este dorinţa testamentară a unui luptător aromân în apropierea morţii presimţite în lupta cu turcii: Ninga un zbor, amăr di zbor,/Staţ, ascultaţ, c-aonia, mor:/Dzioră, laea Dziorică,/Ţe-i dilbidiră ca nă pirdică,/C-un capitan şi si mîrită,/Ş-un muşat gioni cu el s-amintă,/Ş-armatile a meale aţel s-li l’ea,/Şi pi turcami tut si da. (Încă-o vorbă,-amar cuvînt,/Mi-ascultaţi, că mor curînd:/Dora, biata mea Dorică,/Mîndră ca o potîrnică,/După-un căpitan s-o dea,/Să-aibă un voinic cu ea,/Armele să mi le ia,/Şi în turci mereu să dea!)


Cînticlu Şirgăniaţlor a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este migrarea locuitorilor satului Şargani/Jarcani din Albania în regiunea Moreea din sudul Greciei, ca urmare a distrugerilor lui Ali-paşa: Z-duc tu ponda di Mureauă,/Iu nu-şi cade albă neauă,/S-crească iarba tră cupii,/Tră muşate erghilii./Mea ş-chirură ntreag’-aveari,/Mea ş-muriră di căloare. (Merg în Morea blestemată,/Unde nu dă nea vreodată:/Iarbă pentru turme-a fi,/Pentru mîndre herghelii./Dar avutul şi-l pierdură,/Şi muriră de căldură. )


Cînticlu alu Fetu-Mari a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Poezia este un cântec de jale a memoriei viteazului Fetu-Mare: Fetlu ş-easte fără soţi,/Ş-ul plî’ngu fîrtaţl’i toţi./O, le-le! măratlu d-el!/O, le-le! ţe ş-eara gione!Mea ş-ul plîndzi ş-ună dadă,/Cu caplu laea pri vatră. (Fetlu-n lume n-are soţ,/Cum îl plîng fîrtaţii toţi,/Lele,o, sărman de el,/Lele, ce mai voinicel!/Maica lui îl plînge, biata,/Capul îi atinge vatra.) În cealaltă variantă se cântă vitejia acestui luptător: Fetu-Mare sculă munţîl’i/S-agunească tuţî turţîl’i;/Sculă munţîl’i cu rumă’nil’i/Săl’i astingă tuţî pîngî’nil’i./Unu avdzîtu Fetu-Mari,/Tuchi-ascherea-al Bidini în chiare:/’’Tradzi-ţî turţi, jabeţi năpoi,/S-nu vă tal’iupi tuţî ca oi’’! (Fetu-Mare sculă munţii,/Să alunge pe toţi turcii!/Sculă munţii cu românii,/Ca să-i stingă pe păgîni./ Şi vestitul Fetu-Mare,/Pe Bidin bătu în chiare./’’Turcilor, vă daţi ’napoi,/Că vă tai precum pe oi!’’ La această variantă editorul explică într-o notă de subsol că membrii familiei lui Fetu-Mare au fost luptători vestiţi în timpul revoluţiei greceşti antiotomane din 1821.


Fraţl’i Giuvara a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Poezia este un omagiu adus celor doi viteji fraţi Giuvara: Giuvăraţ, pala de-asime!/Cu tufechea di flurie/ S-bat cu-nă ntreagă Turchie;/Cu pălăştile-afumate,/Vor se-aducă criştinătate!/Giuvăraţ, ficiori rumăni,/Bagă moartea pri tu căni! (Giuvăraţim spadă-argintată, Mîndru ştiu să se mai bată!/Şicu puşca de flurie, /Ei se bat cu o Turcie!/Cartuşe-n aur suflate,/Ei aduc creştinătate!/Giuvăraţi, voinici români,/Aduc moartea printre cîini!)


Cînticlu a Hoarăl’ei Şipsca a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este apărarea eroică a satului aromân Şipisca, distrus de către turci: Niardzîţ niheam ma năinte,/Vahi v’aduţiţ voi aminte/Codrul ţelor noauă fraţ, /Şipiscani gioni ni-ngrupaţ./El’i aclo ca zmei s’bîtură/Cu pîngîni,piste di cîni,/Tră Hristolu nîşi cîdzură,/Ma cu hlambura tru mîni,/O,lai fraţ, o, lai giuname,/Las’ s’vă niargă-a voastră name;/Se-avd armânil’i di diparte/Şi s’vă plîngă dupî moarte. (Mergeţi un pic mai nainte/Doar o să vă vină-n minte/Codrul celor nouă fraţi,/Şipiscani neîngropaţi./Precum zmeii se bătură,/Cu păgîni, credinţi de cîini,/Şi pentru Hristos căzură,/Tot cu flamura în mîini./O, voi fraţi, o, voi voinici/Las’ s-audă-al vostru nume/Aromânii de departe,/Să vă plîngă după moarte.)


Cînticlu al Caciandoni a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul poeziei este reprezentat de execuţia căpitanilor aromâni Caciandoni şi Giorgia în oraşul Ianina: Un Caciandoni şi Giorgia dol’i,/Doil’i căpitani noi,/Doil’i cîţară şi-l’i ligară/Şi Ianina l’i-aminară;/Mea tu brăndzi îl’i bîgară,/Di j-vidzură nă lîhtară,/Nă lîhtară, nă trumară/Os di os mea-l’i dinicară,/Lail’i gioni ţi şă păţară! (Caciandoni şi Giorgea, doi,/Căpitani noi amîndoi,/Mi i-au prins şi mi-i legară,/Şi spre Ianina-i mînară/Şi în fiare-i ferecară,/Şi-au văzut cruzime mare,/Grea şi înspăimîntătoare:/Os cu os le fărîmară,/Bieţi voinici, ce îndurară!) Într-o notă de subsol, editorul îl citează pe C. Fauriel (Chants populaires de la Grece moderne, 1824-1825) referitor la Caciandoni: ’’Era însă mic la trup şi cam uscăţiv, avea o voce puţin blîndă şi piţigăiată (...) Caciandoni – afară de un exterior impozant – avea tot ce-i trebuia pentru a ajunge un haiduc înspăimîntător. Era viteaz pînă la nesocotinţă, cu o flexibilitate şi uşurinţă de corp minunată, avea spiritul fecund în viclenii, cunoştea de minune tot labirintul munţilor săi.’’ C.I. D. completează despre sfîrşitul lui Caciandoni că îmbolnăvindu-se, a fost trădat şi prins în peştera în care se adăpostea de către albanezi; dus la Ianina împreună cu fratele său, au fost executaţi în piaţa oraşului, prin zdrobirea picioarelor cu ciocanul.


Cînticlu al capitanlui Dail’iani a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este apelul soţiei căpitanului aromân Dailiani de a fi eliberată de acesta din robia turcilor: Lai Dail’iani, lai fundă mare,/Nu ti ncl’ină tră mul’iare!/Multi mul’ieri sun şi nveaste,/Ma Dail’iani unu ş-easte;/ Şi tră greţî şi tră armâni, /Sil’i-ascapă di pîngîni. (Dailiani, canaf mare,/Nu te lua după muiere, /Multe sunt muieri, neveste,/Dailiani doar unul este,/Pentru greci, pentru aromâni,/Să ne scape de păgîni!) Într-o notă de subsol, editorul îl citează pe P.P.: ’’Dailiani trăia, înainte de revoluţia grecească, în Tesalia. Se revolta contra autorităţilor turceşti, ameninţîndu-le cu tragerea în ţeapă pentru cea mai mică nedreptate făcută creştinilor. Neputînd să-l supună prin forţa armată, turcii îi iau soţia şi copilul şi-i duc în fortăreaţa dinTesalia, Veleştin, sperînd în supunerea lui Dailiani. Dar nu se supune şi atunci soţia, copilul şi rudele apropiate au fost tăiaţi de turci.’’.


La valea di Ianina a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este cântecul de jale al unei tinere aromânce pentru viteazul său soţ: ’’Fă-ni-te vale, cama ncoa,/Ca si-ni trec tu Ianina,/Ianina, hoară di furi, /Iu sun munţî grei ş-pîduri,/Îni vîtîmarî gionle a neu,/Gionle a neu, avdzîtlu-a neu./Gionle a neu protu capitan,/Tu strani di satrazam./Io nul’i plîngu armata lui,/Ma-l’i plîngu giuneaţa lui.’’ (Fă-te, vale, mai încoa’,/Ca să trec în Ianina,/Ianina oraş de furi,/Unde-s munţi nalţi şi păduri,/Mi-au ucis voinicul meu,/Mîndrul meu, vestitul meu,/Căpitan era de frunte,/Îmbrăcat în haine scumpe./Eu nu hainele-i bocesc,/Tinereţea i-o jelesc!’’)


Cînticlu al capitanlui Salamura a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este doliul femeilor aromânce pentru uciderea căpitanului Salamura de către Custaceni: Flurii armâne s-nu bîgaţ,/Cămara s-nu lî tradziţ,/Că Salamura se-agudi,/Di cînil’i Custaciani./Trei tufechi l’i-deadiră. Ma treile-arada, rada: Ună şi-llo prisupră-l’i,/Ş-alantă trăşi pri capu,/Ş-alantă mplină di fărmacu,/Şi-l lo trăşi tu inioară. (De flurii nu vă-ngrijiţi,/ Mîndria să le simţiţi,/Că rănit e Salamura/de cîinii Custaceni./Ei trei puşti îşi descărcară. /Toate trei iară şi iară./Primul glonte-n sus ţîşni,/Cel’lălalt capu-i nimeri/Şi-altul plin de-otravă-amară,/Îl lovi în inimioară.)


SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru, Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 337-369.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână în care a inclus şi lirică istorică. Cele şase poezii de factură istorică alese erau: Ună feată limpidă ( O fată frumoasă tare), Voi rămă’nii di aşe nclo (Voi, români, de dincolo), Deadi soarli trei bărţate (De trei coţi pe cer e soare), Linătope, Nicoliţa, Muscopol’e (Linătope, Nicoliţa, Moscopole), Cum nirdzeam înghios, tu Baltă (Cum mergeam spre Baltă, -n jos) şi Mi-asculai nercuri dimineaţa (Mă trezii miercuri în zori). Titlurile poeziile sunt reprezentate de primul vers, editorul ataşându-le şi o versiune românească.


Ună feată limpidă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este pângărirea onoareei fecioarei aromânce creştine de către doi turci musulmani : -Daţ-vă,turţî, la’năparte,/Că ni-u calea mult diparte!/Daţ-vă, turţî, daţ-vă cîni,/’Ni-hiu criştină, hiţ pîngîni.../ O!le-le! mărata feată,/Di doi turţî fu băşeată./Di doi turţî fu băşeată,/ Di si-afla înfărmăcată! (- Daţi-vă, turci, vă daţi, la o parte,/Că mi-e calea prea departe! Vă daţi, turci, vă daţi, voi cîini,/Sînt creştină, voi păgîni!/ Şi ah, lele, biata fată,/De doi turci fu sărutată,/ Cei doi turci o sărutară,/Şi-otrăvită o aflară.)


Voi rămă’nii di aşe nclo a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este reprezentată de nedoritele căsătorii mixte ale aromânilor cu grecoaice: Ş’tine Pleasă mărată,/Nu si-afla’nă laie feată?/Nu si-afla’nă laie feată,/Ta si-l’i daţ al Nisi nveastă?/Lai Nisi,s’ţî ncl’idă dera,/Va-ţ grească hiil’u π α τ ε ρ α !/Ma loai ună di isnafe,/Ta si-ţ grească feata tate! (Şi tu Pleasă, şi tu biată,/Nu se află-n tine o fată,/ Ca lui Nisi să-i fie dată?/Fie-ţi Nisi poarta-ncuiată,/Fiul te-o striga patera!/Să fi luat din sat o fată, / Ca să-ţi spună fiica tată!) Pleasa este un sat de fărşeroţi din sudul Albaniei.

 

Deadi soarli trei bărţate a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul poezei este răspândirea în Balcani ca număr în timp a aromânilor, albanezilor şi turcilor: Deade soarli trei bărţate,/Agalea-agalea, o lai frate!/Deadi soarli pîn’di nior,/Agalea-agalea, olai sor!/Tru dau-trei sîptîmîni,/S-umplu calea di armâni./Tru trei, patru, ţinţi meşi,/S-umplu calea di-arbineşi./şi tru şease, şeapte ani,/ S-umplu calea di nizani. (De trei coţi pe cer e soare,/Măi frăţîne, agale-agale!/Pîn’ l a nori acum e soare,/Sora mea agale-agale!/Au trecut trei săptămîni,/Plin fu drumul de-aromâni./După trei, patru, cinci luni,/Albaneji vedeai pe drum./În vreo şase-şapte ani,/Plin fu drumul de nizani.) Nizamul era un militar din armata otomană care lupta pe jos.

 

Linătope, Nicoliţa, Muscopole a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Cele trei localităţi sunt centre aromâneşti din Balcani atacate de albanezii musulmani în secolul XVIII. Moscopolea a fost apărată eroic de tineri aromâni ajutaţi de tinere care le transportau muniţia: Muscopol’a nu si calcă,/Că sun gionl’i tuţ alepţî,/Tuţ alepţî,/Tuţ alepţî, tuţ giunaţî,/Şi nsuraţî, şi ninsuraţî;/Şi sun feati nimîrtate, /Cu fuşeţlî adărate,/Z-duc a gionilor agiutor,/Di strigă un lai ficior:/’’V’inu ncoa fitica meao,/Cu fuşeţlî tu pudeao,/Că noaptea aistă easte-arao’’ (Nu-i de luat Moscopole,/Căci are voinici vestiţi,/Toţi aleşi şi toţi viteji/Şi-nsuraţi şi ne-nsuraţi,/Fetele nemăritate,/Cu cartuşele gătate,/Merg să deie ajutor.Strigă un voinic fecior:/’’Vino-ncoa, fetiţa mea,/ Cu cartuşele colea,/Că noaptea asta e grea!’’) Editorul îl citează într-o notă de subsol pe Tache Papahagi, care scria în Poezia lirică populară despre această poezie: ’’Exceptînd soarta renumitului oraş Moscopole nu cunoaştem şi nici nu ştim dacă există informaţiuni sigure de natură geo-istorică cu privire la soarta unor sate, comune sau chiar orăşele aromâneşti cum ar fi Birina, Bitcuchi, Fuşea, Linătopea, Nicea, Niculiţa,Vîrteni etc. Ca şi Gramoste, Jarcani, Şipisca sau Gabruva etc şi aceste localităţi – Linătopea şi Niculiţa – au fost distruse în aceeaşi epocă a lui Ali-paşa. Doar tradiţia populară – şi ea, din ce înce mai ncompletă şi mai ştearsă – mai păstrează amintirea lor, menţionînd, bunăoară, că aromânii din sate actuale ca Belcameni, Nevisca (Niveasta), Cruşova, Tîrnuva sînt Niculceani, adică aromâni originari din Niculiţa.Prin urmare, acest cîntec, care încă e viu şi curent în poezia populară a aromânilor, în actualul stadiu al cercetărilor, rămîne ca un document istoric, preţios pentru dezastrele suferite în trecutul apropiat,de către aromânii din sudul Albaniei şi din nordul Pindului. (...) Cîntecul e, din punct de vedere literar, o scheletică verificare a unui eveniment impresionant.’’

 

Cum nirdzeam înghios, tu Baltă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul este reprezentat de asasinarea de către antarţii greci a patru tineri din satul aromânesc Doleani din Balcani, veste dusă de o pasăre întristată: Aşi Dol’eani eu mi duc//Hăbă’ri lăi si lă aduc:/Patru gioni, lai Dol’eaniţ,/Di antarţ măchilipsiţ:/Un di un suntu ligaţ/Ş’cu tăpoarile tăl’eaţ./La Dirvene, nghios, tu himă/Custandini cu iani al Dzimă; La Dirvene, tu trăpic,/Sunt ficiorl’i-al Cuturic. (În Doleani în sat mă duc,/Triste veşti să le aduc:/Din Doleani patru fîrtaţi,/De antarţi sînt spintecaţi,/Unul de-altul sînt legaţi,/Cu securile-s tăiaţi./La Dirveni, zac la pripor/Ai lui Dzimă doi feciori./La Dirveni, în Valea Mică,-s/Feciorii lui Cuturică.) Editorul explică într-o notă că antartu (pl. antarţii) era un comitagiu grec, adică paramilitar care lupta pentru panelenism.

 

Mi-asculai nercuri dimineaţa a fost culeasă de Chiraţa Caracota. Tema este asemănătoare precedentei poezii, adică o pasăre înlăcrimată ducea vestea uciderii a doi tineri fraţi aromâni: - Pul’u, lai pul’u ţi stai pi veargî/ Ţi-ni ţ-ai peanili mintiti,/Tu sîndzî cutuvîliti,/Ţi ma plîndzî, lîcîrmedzî, /Spuni-ndrept aşi-bînedzî!/- Clo didindi la Trîpîlicu,/Doil’i fciori al Costa Nicu/Şi-amindoil’i-s vîtîmaţî,/Unu ş-pri unu suntu arcaţî. (- Pasăre, ce stai pe creangă, /Ce-ţi sînt penele zburlite,/Şi de sînge sînt stropite?/De ce plîngi şi lăcrimezi, /Spune drept şi să trăieşti!/- Colo sus la Trîpîlic, /Feciorii lui Costa-ăl-Mic/Amîndoi îmi sînt tăiaţi,/Şi-mpreună-s aruncaţi.)

 

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 323-335.

George Ceara s-a născut la 18 octombrie 1881 în satul Xirolivad (''Livada secetroasă'' în greceşte) din Grecia.


Satul se află în munţii Veria, lângă râul Bistriţa, la 40 km de vărsarea acestei ape în golful Salonic. În pofida numelui, livezile sunt înfloritoare.


Primăvara G.C. învaţă în şcoala primară românească din sat, iar toamna şi iarna în aşezarea transhumantă de la şes, unde învăţătorii îi urmau pe păstorii aromâni.
Apoi studiază la liceul românesc din Bitolia (Macedonia otomană).


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required