Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Audio » T » Items filtered by date: Decembrie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Items filtered by date: Decembrie 2011

Disc musical Electrecord cu George Marcu

Duminică, 11 Decembrie 2011 12:24

În anii ’70 – ’80, Casa de Discuri Electrecord Bucureşti lansa pe piaţă câteva discuri cu poezie şi muzică populară aromână.


Prin amabilitatea doamnei Mioara Panaite am intrat în posesia imaginilor scanate ale discului întitulat ’’Muzică populară macedo-română’’.


Pe faţa 1 a discului sunt înregistrate două melodii:

1. Cu furca-n mînă

2. Vangheliţa mea


Pe cealaltă faţă sunt înregistrate alte două melodii, versiunea românească a titlului aparţinînd Electrecord:

1.Doispreţi di-ani tu munţi-iu fui (Doisprezece ani în munţi am fost)

2. Tumbe, tumbe


Acompaniamentul instrumental aparţine orchestrei de muzică populară dirijată de George Marcu (18 martie 1913 Perivole / Grecia -? ), care este şi solist vocal.


Codul discului este EPC 758.

 

În anii ’70 – ’80 Casa de Discuri Electrecord Bucureşti a lansat pe piaţă câteva discuri de poezie şi muzică populară aromână.

 

Prin amabilitatea doamnei Mioara Panaite de la Electrecord am intrat în posesia unei coperţi scanate a discului muzical cu soliştii Cristian Ionescu (26 martie 1952 Poiana/Constanţa, Românai – ) şi Nelu Ianca.

 

Pe faţa 1 a discului sunt înregistrate 6 melodii interpretate de C.I., versiunile româneşti ale titlurilor aparţinînd Electrecord:

1. Dipîrtarea (Despărţirea)

2. Nune s-ni bîned! (Hai noroc, măi nune mare)

3. Muşati -s armânili! (Frumoase sînt aromîncele!)

4. Va fîţemu numtî muşatî (Vom face nuntă frumoasă)

5. Doru-i mari doru (Dorul)

6. Dai ni na (Dai ni na)

 

Pe faţa 2 a discului sunt înregistrate 6 melodii interpretate de N. I., versiunile româneşti ale titlurilor aparţinînd Electrecord:

7. Nu mutriţ avearea, frate! (Nu vă uitaţi la averi)

8. Apleacî-ti, munte frate! (Munte frate)

9. Sînîtati voi s-aveţ! (Sănătate voi s-aveţi!)

10. Feată, multu ti voi! (Fată, îmieşti dragă)

11. Eşi la fîntînî! Iieşi la fîntînă)

12. Hai, viniţ voi feate (Veniţi fetelor)

 

Acompaniamentul instrumental a fost realizat de formaţia Cristian Ionescu.

Disc muzical Electrecord cu Cristian Ionescu

Vineri, 09 Decembrie 2011 08:46

În anii '70 - '80 Casa de Discuri Electrecord Bucureşti a lansat pe piaţă câteva discuri cu poezie şi muzică aromână.

 

Prin amabilitatea doamnei Mioara Panaite de la Electrecord am intrat în posesia copertei scanate a discului musical ‘’La muşatî armânî’’ al Ionescu Cristiansolistului Cristian Ionescu (26 martie 1952 Poiana/Constanţa, România - ).


Discul vinil înregistrat în 1982 include următoarele melodii aromâneşti, versiunile româneşti ale titlurilor aparţinând Electrecord:

1.Tini la feata mea (Tu, fetiţa mea)

2. Dumănica tahina (Duminica dimineaţa)

3. Hai armăni (Haideţi aromâni la joc) [YOU TUBE]

4. Că himu tu vreari (Ce mult ne iubim)

5. Mamă, mamă, ţi mi-ai datî (Mamă, cîntecul ce mi-ai dat)

6. Va negu pîn la oi (Dragi îmi sînt oiţele)

7. La muşatî armânî (Frumoasă aromâncă) [YOU TUBE]

8. Inima îmi spuni (Inima îmi spune)

9. Haidiţi ficiori (Haideţi flăcăi)

10. Primuveara (Primăvara)[YOU TUBE]

11. Tata meu gione nu va (Tatăl mea nu vrea, băiete)

12. Dado, la dado (Joc bătrînesc)


În paranteze drepte am trecut fişiere video de pe Internet ale respectivei melodii.


Acompaniamentul musical aparţinea formaţiei româneşti ALPHA: Nicolae Coman (buzuki, bas), Stoicescu Dorin (chitară), Mihai Bobaru (flaut), Vasile Oprea (percuţie), Florin Şerban (Instrument cu clape).


Discul are codul ST-EPE 02420.

 

Disc muzical Electrecord cu Marica Pitu

Joi, 08 Decembrie 2011 10:03

În anii ’70 Electrecord Bucureşti, întreprinderea de stat producătoare de muzică, lansa pe piaţă cîteva discuri cu muzică şi poezie aromână.


Prin amabilitatea doamnei Mioara Panaite de la Electrecord am intrat în posesia coperţilor scanate ale discului întitulat ’’Marica Pitu.Muzică populară Marica_Pitu-10406macedo-română.’’


Cele 4 melodii interpretate de Marica Pitu sunt următoarele:


1. Bună dzua picurare (Bună ziua păcurare) 3’45’’ [AUDIO Trilulilu 03:37]


2. Anli vinu ş’trecu (Anii vin şi trec) 2’10’’ [VIDEO YOU TUBE AnnoGramatikon 10.02.2009 02:06]

 

3. Nu va dada s’mi mărită (Nu vrea mama să mă mărite) 2’20’’ [VIDEO YOU TUBE Bilicu1 13.12.2009 05:22]


4. Ocliul-a tău masină laiă (Ochiul tău măslină neagră) 2’40’’ [VIDEO YOU TUBE Bilicu1 13.12.2009 05:22]


Variantele româneşti ale titlurilor melodiilor şi durata acestora aparţin Electrecord.


În paranteze drepte am trecut datele de identificare ale fişierelor audio-video de pe Internet.


Acompaniamentul a fost realizat de Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii, condusă de dirijorul George Marcu.


Preţul discului, cu codul 45-EPC 10.406, era de 10 lei.

Mic dicţionar folkloric (Literele V, Z)

Miercuri, 07 Decembrie 2011 21:25

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.


La literele V şi Z există câte un articol.

 


Visul amăgitor


<E vorba de o anecdotă, care e curentă în Peninsula balcanică.

1.La aromâni (rezumat): Costa visează că Sîn-Petru se apropie de el şi-i dă nouă galbeni. Costa cere încă unul. Sîn-Petru refuză. Discutînd, Costa se deşteaptă din somn şi în mînă nu vede nici urmă de vreun galben. Dezamăgit, se culcă, închide ochii şi, prefăcîndu-se că doarme, zice lui Sîn-Petru: adu banii, las’ să fie şi nouă – N. Batzaria, Anecdote, 1935, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 6-8. (...) Cel puţin ca impresie, pare mai mult decît evident că originea geografică a acestei anecdote e Levantul – cf. şi Judecată originală.> (p. 496)

 

 

Zilele săptămînei

 

<A) Şi această temă face parte din numeroasele teme folklorice a căror origine şi evoluţie în timp şi spaţiu nu vor putea fi precizate niciodată. Ar fi puţin probabil ca, în ciuda identităţei versiunilor ei în folklorul atîtor popoare distanţate, să admitem că ea s-a născut spontan la toate aceste popoare.

La aromâni: ’’Lunla, Lunla nu-ni lucredzu; / Marţa va-ni ţîn tri ocl’i; / N’ercuri va-ni ţîn trî ficiori; / Gioia va-ni ţîn trî bărbat; / Viniria va-ni ţîn trî prăvdzî; / Sîmbăta va-ni mi lau; / Dumînica va-ni mi-alăxescu ta s’ mi priimnu’’. (Lunia, Lunia nu-mi lucrez; / Marţia îmi voi ţine-o de ochi; / Miercuri voi ţinea-o pentru bărbat; / Vinerea voi ţinea-o pentru animale; / Sîmbăta mă voi spăla; / Duminica mă voi găti ca să mă plimb) – G. Weigand, Die Aromunen, II, 150) > (p. 497).

Mic dicţionar folkloric (Litera U)

Marţi, 06 Decembrie 2011 21:00

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.


Din cele 4 articole de la litera U am selectat paragrafe despre folclorul aromân.

 


Unde e…?


O serie de întrebări şi răspunsuri în general scurte şi avînd o încheiere – iată tema cunoscută sub numele de randonnee (…)

1.La aromâni:

‘’………………………………………..

– Iu lu-ai parlu? / - Lu arse foclu. / - Foclu iu easti-l? / - Lu-astease ploaia. / - Ploaia ţea iu easti-u? / - U biură bol’i. / - Bol’I aţel’I iu suntu-l’i? /- Fac agru. / - Agru aţel iu easti-l? /- L mîcarî pul’i. /- Pul’i-aţel’I iu suntu-l’i? – Tu căciuua-a preftului…’’

(……………………………………………..

-          Unde îl ai parul? / - Îl arse focul. / - Focul unde este el? / - Îl stinse ploaia. / Ploaia aceea und este ea? / - O băură boii. / - Boii acei unde sunt ei? / - Fac ţarină (ară). / - Ţarina aceea unde e ea? / - O mîncară păsările. / - Păsările acele unde sînt ele? / - În căciula preotului…) – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 30.

O variantă a acestui motiv, variantă care se alătură celei publicate în P. P., Din literatura…, 25 şi pentru care cf. L. Şăineanu, Basme române, 1895, 949 sq e următoarea, culeasă de la aromânii grămosteni:

‘’Ţi ni-aveam un cucot: / Multu ni cînta dimineaţa, / di ni diştipta gionil’I / ţi şi-aviglea bîhcelu / cu trandafili ş’lilice. / Vini cînile, mîcă cucotlu / ţi multu ni-cînra dimineaţa, / di ni-diştipta gionil’I / ţi şi-aviglea bîhcelu / cu trandafile ş’lilice. / Vine vulpea, mîcă cînile, / cînile mîcă cucotlu / ţi multu ni-cînta dimneaţa, / di ni-diştipta gionil’i / ţi şi-avigl’ea bîhcelu / cu trandafili ş’ lilice. / Vine puşcl’ea, mîcă vulpea; / vulpea mîcă cînile, / cînile mîcă cucotlu / ţi multu ni-cînta dimneaţa, / di ni-diştipta gionil’I / ţi şi-avigl’ea bîhcelu / cu trandafile ş’ lilice: / trandafili a gionilor / ş lilicili a featilor‘’

(Ci îmi aveam un cocoş: / mult îmi cînta dimineaţa, / de-mi deştepta flăcăii / care îşi vegheau grădina / cu trandafiri şi flori. / Veni cîinele, mîncă cucoşul / care mult îmicînta dimineaţa, / de-mi deştepta junii / cari îşi păzeau grădina / cu trandafiri şi flori. / Veni vulpea, a mîncat pe cîne, / cînele a mîncat pe cocoş / care mult îmi cînta dimineaţa, / de-mi deştepta flăcăii / cari îşi vegheau grădina /cu trandafiri şi flori. / Veni ciuma, a mîncat pe vulpe; / vulpea a mîncat cînele, / cînele mîncă cocoşul / ce mult îmi cînta dimineaţa, / de-mi deştepta flăcăii /cari îşi păzeau grădina / cu trandafiri şi flori: / trandafirii junilor / şi florile fetelor. )

O variantă a primului motiv la A.J.B. Wace, M.S. Thompson, The nomads…, 1914, 287-288.

2. Pentru meglenoromâni, cf. G. Weigand, Vlaho-Meglen, 1892, 74-77; P. Papahagi, Meglenoromânii, II, 1-2; ‘’Grai şi suflet’’, I, 285 şi 272; Th. Capidan, Meglenoromânii, II, 122; P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 26 sq.

 

 

Urechea

 

<B) La aromâni, ca şi la dacoromâni, există următorul obicei, a cărui obicei şi semnificaţie n erămîn necunoscute:

1.Cu ocazia vreunei zile onomastice sau a vreunei sărbători, cineva mai în etate apucă pe un copil de una sau de ambele urechi şi-l întreabă: ’’ – Ce lingură dai la nuntă? – Mare’’. Atunci urechile copilului sînt trase în jos sau ghemuite, spre a i le micşora . Şi iar e tras şi întrebat: ’’ – Ce lingură dai la nuntă? – Mică’’. Atunci urechile-i sînt trase în sus sau lateral, spre a i le mări, spre a mări lingura.> (p. 483-484)

 

<C) Cunoscutul mitologic Mit al urechilor, mit legat de regele Midas, e încă o vie realitate folklorică: (...)

2.La aromâni (rezumat): Un rege avea urechi de capră. Bărbierii cari îl bărbiereau şi cari nu ştiau să păstreze acest secret nici faţă de el, erau ucişi. În cele din urmă, un bărbier, care căştigase încrederea regelui pentru că nu i-a destăinuit ce a văzut, nu mai putea suporta acest secret, pe care l-a încredinţat unei gropi ce o săpase pe un vîrf de munte şi pe care, apoi, o astupase. Mai tîrziu, din groapă răsare un arbore ale cărei frunze şopteau cînd sufla vîntul: ’’regele are urechi de capră!’’ şi aşa toată lumea a cunoscut secretul – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 502-504.> (p. 484-485)

 

<E) E cunoscut obiceiul păstoresc ca fiecare proprietar de oi sau capre să aibă un semn propriu şi uniform – semn care constă dintr-o tăietură, sau o crestătură, sau o perforare etc. aplicată la una sau la ambele urechi ale unui miel sau ied şi graţie căruia se poate şti cui anume aparţin respectivele nămaie (cf., de exemplu, ’’Grai şi suflet’’, IV/292, VI/55; Th. Capidan, Românii nomazi, 1926, 106> (p. 485)

 

 

Urina

 

<A) Evident că ştiinţa medicală contemporană trebuie să considere drept extravaganţe multe din tot ce a aparţinut şi mai aparţine medicine empirice. Aceasta nu înseamnă ca – din puncte de vedere deosebite şi, totuşi, adiacente – medicina empirică să nu fie cunoscută şi studiată atît de folklorişti cît şi de medici istorici, întrucît în ea mai viază secrete materiale necesare terapeuticei d e astăzi, precum şi nemărturisibile secrete profesionale d e natură psiho-patologică (cf. art. Medicina empirică).

Mi-aduc aminte din copilărie că, la aromâni, ca şi la alte popoare, urina proaspătă e folosită direct pentru dureri de ochi, contra transpiraţiei picioarelor, contra unei tăieturi la mînă etc. (…)

Reproducem cîteva atestări cari, şi ele, vin să ilustreze empirismul milenar şi, poate, universal al unor atari practici.

1. La aromâni: ‘’Cînd cineva nu-şi poate vărsa udul, se zice că are piatră. Spre a se vindeca, să ia pindane (‘’iarba oaiei’’), să o piseze şi, amestecînd-o cu apă, să o bea şi efectul produs se crede că e minunat’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 257, 325 (pentru cal)> (p. 487-488)

 

 

Ursul

 

<A) Deşi fiară sălbatică periculoasă, în folklorul ţărilor cu urşi acest patruped se bucură, în general, de o atmosferă oarecum prietenoasă, ca şi de un oarecare cult: (…)

Iată şi cîteva atestări cu privire la atmosfera amicală, ba chiar intimă a ursului, mai précis a ursei:

5. La aromâni: ‘’[Negustorul] luă apoi pruncul şi-l atîrnă de un arbore şi-l lăsă acolo. Pruncul, dacă rămase singur, începu să plîngă, să se prăpădească. Pentru norocul lui, pe acolo trece o ursă. Aceasta fătase şi puii şi-i ţinea în pădurea aceea.Ursa, abia văzu pruncul, îi fu milă de el – căci aşa era scris, ca pruncul să nu piară – îl luă cu ea şi-l hrănea laolaltă cu puii de urs’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 388 (…)

Notă. – În dialectul aromân circulă numai substantivul feminine ursă (cf. în dacoromână denumirile Ursa-mare, Ursa-mică). Ca masculine, apare în numele topic din comuna Avdela: Keatra a Ursului.> (p. 490-491)

 

<B) Un animal care, în sufletul primitive al copilăriei umane, se bucura de Atari consideraţiuni, ca şi de privilegiul forţei sale fizice care, în regiunile proprii lui, îl făcea quasi omni potent, o asemenea fiară era firesc să joace rol şi în direcţia altor credinţe, cum ar fi cele următoare: (…)

2.La aromâni: ‘’Cînd vreun ursar trece cu ursul lui prin sat, aromânul se lasă a fi călcat de urs pe spate, spre a fi ferit de boale. Aromânul mai crede că băiatul care poartă cu sine, într-o punguliţă atîrnată de gît, cîteva fire de păr smulse de la un urs poate să umble prin munţi şi păduri fără să aibă nici o teamă’’ - T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 135. (…)

5.La aromâni: ‘’Unge părul cu său de ursă şi părul are să-ţi crească’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 296.> (p. 491-492)

 

<C) (…) 14.’’Ursul, dacă îşi vede în ziua de Stratenie [2 februarie] umbra, dacă e cald, îşi aduce cioate şi le pune la vizunie şi se vîră înapoi, dar dacă e frig, posomîrît, atunci umblă prin pădure, nu se mai ascunde în culcuşul lui’’ – E. Voronca, 1903, 951 (…)

Aproape identică, credinţa există şi la aromâni.> (p. 494)

Mic dicţionar folkloric (Litera T)

Luni, 05 Decembrie 2011 19:26

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric al filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.


Din cele 4 articole de la litera T am selectat paragrafe despre folklorul aromân.

 


Cel mai tare


<Ca factură, această temă are puncte de contact cu alte teme – cf., bunăoară, art. Unde e...? Ea circulă şi în foklorul Peninsulei balcanice.

1.La aromâni, anume în literatura lor savantă, această temă a inspirit pe anecdotistul N. Batzaria care, din ea, a făcut o plastică fabulă în versuri, intitulată Chitrarlu ‘’le tailleur de pierres’’, al căreiconţinut e următorul:

Un pietrar nu e mulţumitde situaţia, de starea sa. Dumnezeu îi ascultă dorinţele şi-l face împărat.După ce I se împlineşte dorinţa, constată că el nu poate suporta căldurile tropicale şi roagă din nou pe Cel-de –sus ca să-l facă soare.Dar nu întîrzie să-şi dea seama că norul e mai puternic decît soarele şi iată-l transformat în nor.Întrucît vîntul poate împrăştia norii, el obţine ca să fie vînt. În această calitate, el se năpusteşte contra unui bloc de piatră din creştetul unui munte; dar, zadarnic, el nu-l poate sparge. Atunci el se roagă de Dumnezeu pentru ultima dată de a-i da puterea ca să spargă blocul de piatră şi iată-l redevenind pietrar. – ‘’Graiu bun’’, I (1906), 180-183.> (p. 467)

 

 

Testamentul


<B) În domeniul anecdotic tema a înflorit mult şi variat. Dăm, în rezumat, cîteva atestări:

1.La aromâni: Un preot a înmormîntat în cimitirul satului, cu toată pompa şi uzanţa religioasă, o scroafă a lui. Iată că în sat pică şi arhiereul, care, la auzul acestui fapt, s-a scandalizat. Preotul se prezintă arhiereului, îi raportează că poarca lui era de familie bună şi că, cu limbă de moarte, ea a lăsat 100 de lire, din cari, 50 pentru arhiereu. Revolta arhiereului dispare. Acesta spune apoi preotului: toate bune, numai un singur lucru ai greşit: trebuia să mă anunţi, pentru ca, pentru o atare scroafă, serviciul divin de înmormîntare să-l fi făcut eu însumi – N. Batzaria, Anecdote, 1935, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 152-158.> (p. 470).

 

 

Tributul

 

<A) E vorba de tribut uman, de tribut în fiinţe omeneşti spre a fi sacrificate sau – dacă se cer fete fecioare – spre a fi devorate sau dezonorate.

(...) pentru aromâni: P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 1029-1030 (Cheale late) şi ’’Revista Pindul’’, I, 7, 6-7 (incompletă)> (p. 472)

 


Tunetul

 

<D) Din puţinele ghicitori ale tunetului, reproducem următoarele două şi pentru motivele că cea dacoromână şi cea meglonoromână au un fond identic, necunoscut în folklorul aromân şi că în meglenoromână circulă cuvîntul tunit, necunoscut în aromână:

1.’’Urlă lupul la hotară /şi se aude ntr-altă ţară’’ – G. Teodorescu, 1898, 247.

2.Am un lup: con zaurlă ăn alantă lumi si udi. – Tunitu. (Am un lup: cînd urlă, se aude în cealaltă lume. – Tunetul) – Th. Capidan, Meglenoromânii, II, 161.> (p. 476)

 

 

 

 

Mic dicţionar folkloric (Litera S)

Duminică, 04 Decembrie 2011 15:18

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.


Din cele 7 articole de la litera S am selectat 6 care cuprind paragrafe referitoare la folklorul aromân.

 


Scara


(…) La aromâni, jocul acesta constă din următoarea figură, însoţită de următorul dialog:

Un copil, sau o persoană în etate care vrea să distreze pe un copil, îşi împreună cele două mîini astfel: cele zece degete se ating în vîrfurile lor formînd părechi, se distanţează între ele ca şi cum ar forma trepte de scară şi ca şi cum în interiorul lor ar cuprinde o minge, iar în partea lor superioară se formează un cerc înlăuntrul căruia se presupune că se află un cîne. Un alt copil, cu degetul lui arătător atinge, rînd pe rind, prima treaptă format din degetele mici, apoi a doua etc., începînd următorul dialog:

la prima treaptă: - dă-ni foc – Du-te ma nsus.

la a doua treaptă: - dă-ni foc. – Du-te ma nsus.

la a treia treaptă: - dă-ni foc. – Du-te ma nsus.

la a patra treaptă: - dă-ni foc. – Du-te năuntru. – Va mi muşcă cînile. – Nu ti muşcă.

După această asigurare, al doilea copil îşi vîră pumnul în interiorul cercului format din degetele arătătoare şi policare, iar primul copil îi apucă mina imitînd gestul cînelui. – Cf. P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 86.> (p. 418)

 

 

Scuipatul

 

<A) După cum rezultă din ce s-a publicat, se poate afirma că scuipatul, ca şi însuşi gestul scuipărei, joacă acelaşi rol magic în viaţa tuturor popoarelor. Iată cîteva citate: (…)

7. La aromâni: ‘’A înţeles flăcăul că asta nu e bună şi începu să-şi facă crucea şi să scuipe în sîn , ca să nu se prindă vraja de el’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 374/9; 466/3 etc. Cf. şi P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 243-244.> (p. 420)

 

<C) (…) În Peninsula balcanică, persoana care admiră un copilaş de leagăn se grăbeşte ca, sau să se prefacă a-l scuipa îngură, sau din gura lui să ia o umezeală de salivă şi să o ducă spre gura copilaşului ca să-l scape de deochi.> (p. 422)

 

 

Sînzienele

 

<A) La aromâni, numele acestei sărbători e Aγianiu (αγίoζ + Iωαννηζ +νεoζ) şi serbarea ei e, oarecum, semnificativă, întrucît ea se alătură, parţial, la Zilele nebunilor de la bănăţeni, completîndu-se una cu alta. Ca unul care, în copilărie, am serbat-o participînd ca arap, o voi descrie în trăsăturile ei esenţiale.

1.În seara de 23 iunie, toate nevestele de curînd măritate, precum şi toate fetele mai mari din sat, formează grupuri separate precum serbarea Aγianiu-lui. Aceste grupuri sînt conduse de cite o nevastă mai în etate, care trebuie să fie o bună cîntătoare şi să caute ca fetele şi nevestele să nu fie tachinate de băieţi. Fiecare grup ia cite un ghium (vas mare de aramă în formă de urciror) – dacă e mai numerous, poate lua şi două ghiumuri – îl împodobeşte cît mai frumos cu felurite flori şi plante mirositoare, fiecare persoană punînd în el cîte un inel sau o brăţară în care s-a trecut cite un buchet de flori. Se allege, apoi, cea mai frumoasă sau cea mai arătoasă fată care să poarte pe cap ghiumul plin de apă. Înurmă, pornind în grup pe străzi ale satului, se duc cîntînd la mai multe şopute (şipote, cişmele), practicînd acelaşi rit de lustratio per aquam, ca şi acela ce se constată atunci cînd o adevărată mireasă, înainte de a se face cununia la biserică,e adusă tot la şipote. De aci, apoi, se întorc de unde au plecat şi joacă hora pînă tîrziu în jurul ghiumului. La despărţire, ghiumul e ascuns în pămînt sau în pivniţe, ca să nu-l fure băieţii.

A doua zi se string iarăşi la casa unde au lăsat ghiumul şi fiecare îşi ia obiectul cu buchetul de flori pe care, în ajun, l-a pus în ghium: speranţa pentru viitorul său va fi mai vie sau mai tristă, după cum vor fi şi florile buchetului – mai înviorate sau mai ofilite. Apoi, spre seară, încep iar hora. Dar, ‘’cînd se face împărţirea găletei (ghiumului), se pune jos cea mai mare cunună, făcută anume din flori de t’ Aγianiu: prin această cunună trec femeile ce nu au copii, ca să dobîndească moştenitori’’ (D. Cosmulei, Datini, credinţe şi superstiţii aromâneşti, 1909, 42) – T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 94-95.

Pentru amănunte, cf. şi descrierile din P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 745-749.

Notă – În unele commune aromâneşti,e obiceiul ca fata ce poartă ghiumul să fie făcută chiar mireasă – cf. A.J.B. Wace, M.S. Thompson, The nomads…, 1914, 130; ‘’Lumina’’, IV, 169-171.

(…) Tot la aromânii din Pind, în seara de 23 iunie – ca un ecou, poate, al sărbătorii femeilor – din partea bărbaţilor se practică un obicei care, începînd din secolul nostrum, a fost lăsat în părăsire:

2. ‘’Bărbaţii, adunaţi toţi în misuhore (piaţă), pe unul mai glumeţ îl fac mireasă şi, după ce îl pun călare pe măgar, străbat satul în lung şi în lat, cîntînd şi împuşcînd în vînt , de ai crede că nu e petrecere, ci luptă. Apoi, trecînd pe la cele trei fîntîni, unde pun pe mireasă să se închine (si si ncl’ină), după cum este obiceiul, se string iarăşi la misuhore şi, aci jucînd şi dansînd la lumina dzadei, petrec aşa, pînă dis-de –dimineaţă, pe cînd femeile sfîrşesc obiceiul cam pe la miezul nopţei’’ – P.Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 747.

Ceea ce ne interesează şi mai mult la această sărbătoare e facerea arapilor, a negrilor. Cum pornesc femeile în grupuri pe la cişmele, imediat întregul sat se umple ca prin minune de cete mici de araki. Mai toţi băieţii între 10 şi 16 sau chiar 20 de ani din sat îşi îmbracă pe dos o haină mai veche şi mai ruptă – de obicei e anteriul a cărui căptuşeală e făcută din pînză albă – sau chiar şi rochii femeieşti tot pe dos, şi,astfel travestiţi, mai toţi în alb, se înarmaează cu bice sau săbii făcute din lemn. După aceea se duc la cuptoarele din sat şi îşi înnnegresc faţa, făcîndu-şi barbă şi musteţi, cu funinginea de la gurile lor. În felul acesta, mascaţi, în cîrduri şi sub conducerea unui şef, ei se ţin după grupurile de femei şi fete,şicanîndu-le continuu, prinzîndu-le de coade, sau începînd să smulgă flori de la ghiumuri etc. În aceste moment, cîteodată se nasc şi mici încăierări între femei şi bărbaţi.

Reiese, aşadar, limpede că acest obicei al aromânilor ne aminteşte ceea ce s-a reprodus din folklorul francez la art. Lupercalia şi că amîndouă aceste obiceiuri au ceva asemănător şi cu Arugucearii (‘’Căluşarii’’) de la aromâni.

Înainte de a păşi mai departe, vom reţinea următoarele trăsături ce se desprind din tot ce s-a expus mai sus:

α sărbătoarea e a sexului feminin;

β. la ea participă şi băieţi deghizaţi şi mascaţi;

γ. folosirea măgarului în semn de batjocură.

10. (….) Revenind, acum, la Aγianiulu aromân, relevăm că felul sărbătorirei, aşa cum l-am văzut la aromâni: cu flori şi plante mirositoare, cu mersul la şipote, cu preziceri, cu cîntece etc, există şi în Franţa.

12. (…) Prin urmare, exceptînd facerea arakilor (negrilor) de la aromâni, nu poate fi trecută cu vederea asemănarea dintre Aγianiulu aromân şi la Saint Jean francez, ca şi S. Giovanni. Pînă la un punct, faptul acesta ne-ar îndreptăţi să căutăm ceva din originea acestei sărbători în calendarul sărbătorilor romane.> (p. 424-429)

 

<B) În faţa unor asemenea realităţi, înclinăm a crede că originea sărbătoarei aromâne Aγianiulu nu ar putea fi separată de contopirea amintitelor sărbători romane (LUPERCALIA, STULTORUM FERIAE, QUINQUATRUS şi FORNACALIA) - contopire ce se va fi produs, poate,în epoca post-romană, graţie, probabil,şi originilor geografice ale coloniştilor roman ice au colonizat provinciile în cari s-a păstrat acest obicei.> (p. 432).

 

<E) Încheiem acest articol cu un obicei care, în general, aparţine etnografiei, care nu există la aromâni, care, la dacoromâni, e numit mai mult Nedeie şi mai rar Rugă (…)> (p. 434)

 

 

Soarele

 

<D) Acest episod erotic al soarelui apare şi sub un alt aspect: ca soţie a lui apare Luna – fireşte, în folklorul popoarelor în care Luna e de sex feminin – şi invers: (...)

12. La aromâni: Soarele lumina ziua, Luna lumina noaptea. Din motive necunoscute , amîndoi s-au încăierat: Soarele a trîntit-o de pămînt, că Luna, de spaimă, a îngălbenit. De atunci, ei nu s-au mai împăcat – P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 793.

E prin urmare, limpede că mai toate aceste variante, şi altele ca ele, ne duc spre concluzia că Soarele, simţind şi acţionînd ca un om, se căsătoreşte cu Luna (...)> (p. 443)

 

<F) În domeniul ghicitorilor româneşti nu am găsit formulări reuşite. Ne mărginim la următoarele două:

1.La aromâni: ‘’Închid, deşchid –oaspeţi (sau furi) găsesc lăuntru. – Razele soarelui’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 399.> (p. 444)

 

<G) Din c]mpul proverbelor vom reproduce cîteva: (…)

4. La aromâni: ‘’Soarile da ş’nă’inte ca s’ cîntă cucotlu’’ (Soarele răsare şi înainte ca să cînte cocoşul) – T. Papahagi, Antologie aromânească, 1922, p. VIII> (p. 445)

 

 

Steaua

 

<B) (...) 7. La istroromâni: ’’El a lipsit multă vreme de acasă şi ea a născut o fată cu o stea de aur pe frunte’’ – S. Puşcariu, Studii istroromâne, I, 11> (p. 447)

 

<C) E ştiut că aştrii nopţei, deci luna şi stelele, joacă un rol în magie: (…)

4. La aromâni: ‘’Să nu numeri stelele, pentru că scoţi negei (pe mîini etc)’’ – (Cf. şi P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 275)> (p. 448)

 

<F) El [obiceiul –n.M.T.] e necunoscut la aromâni.> (p. 450)

 

 

Surdul

 

<A) (…) De fapt această temă face parte din capitolul Jocuri de cuvinte şi de idei. (…) Inexistenţa unor atari jocuri la aromâni ne arată că, spre deoseobire de cel al dacoromânismului, sufletul lor e geometric, mai intelectualizat, deci neapt pentru înflorirea unor astfel de elemente – cf. şi T. Papahagi, Folklor român comparat, curs, 1929, 295; T. Papahagi, Aromânii…, curs, 1932, 204; aci: art. Ariciul, Calea-laptelui, Carul-mare, Cucul etc> (p. 452)

<B) Ca să ironizeze pe cel ce nu aude bine, aromânul recurge la următoarea formulă stereotipă:

1.’’- Bună dzuuă, [numele] / - Dzadă scot’’. (- Bună ziuă, … / -Extrag zadă).> (p. 453)

 

Mic dicţionar folkloric (R,Ş)

Sâmbătă, 03 Decembrie 2011 10:36

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.

Din articolul de la litera R şi din cele 2 articole de la litera Ş am selectat paragrafe referitoare la folklorul aromân.

 

Rîndunica

<C) Iată rezumate şi două variante aromâne:

4. A treia fată, cea mică, a unui împărat merge în război în locul tatălui ei. Fiul unui alt împărat simte că fata nue băiat şi, după război, reuşeşte să o prindă. Ea se jură că va rămînea trei ani mută. Fiul de împărat, neputîndu-se căsători cu o mută, se însoară cu altă fată. În ziua nuntei se împlinesc cei trei ani şi fata ’’mută’’ blestemă pe mireasă ca să se facă lînduruşe (rîndunică). În timp ce rîndunica a început să zboare prin uşe, oamenii au reuşit să-i apuce cu foarfecii rochia care, astfel tăiată la mijloc s-a transformat în coadă. Salba de galbeni de mireasă se vede şi azi la gîtul rîndunicei, care, în amintirea case ce nu şi-a pututu-o închega ca mireasă, îşi face cuibul prin case. – ‘’Lumina’’, IV, 109-112.

Cf. şi P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 334-335; ‘’Lilicea Pindului’’, 182-184.

5. Un greier, scăpînd din gura şarpelui, şi-a luat angajamentul ca să raporteze acestuia care e fiinţa pămînteană ce are cel mai dulce sînge. În drum spre şarpe, spre a-i raporta că single omului e cel mai dulce, o rîndunică, după ce îl întreabă ce şi cum, reuşeşte să-i pişte limba, astfel că greierul nu mai putea vorbi. Şearpele a înţeles că rîndunica i-a ciupit limba şi a jurat răzbunare.De teamă pentru puii ei, rîndunica a renunţat de a-şi mai face cuibul prin arbori, printre plante etc. şi s-a rugat de om ca să o lase să-şi facă cuibul prin casa lui – ceea ce s-a primit cu plăcere. – P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 759-761.

Ultima variant aromână apare şi în folklorul Asiei-mici, ba chiar mai completă.> (p. 414)

 

<D) Din punct de vedere medical: spre a vindeca vederea slabă, aromânii recurg la iarba numită alîndurîşe (< HIRUNDULA) sau hiliδuneauă (<χελίδόνίον), pe care numai rîndunelele o cunosc (cf. art. Iarba fiarelor):

1.’’Se poate găsi dacă prinzi puiul unei rîndunici şi îi facirău la ochi.Mama sa, îndată ce vede asta, aleargă imediat după iarba sa ca să-l vindece şi, observînd încotro merge şi unde se lasă din zborul ei, cauţi şi acolo trebuie să o găseşti’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 270-271.> (p. 415)

 

 

Şearpele

 

<A) 2. (…) Notă. – În dialectul aromân, pentru un om tăcut ascuns, de la care nu poţi afla nimic, e proverbul: ’’şearpile nu şi-aspune cioarile (şearpele nu-şi arată picioarele). > (p. 455)

 

<G) Contra veninului de şarpe, superstiţiile, ca şi empirismul, recomandă variate propuneri, dintre cari reproducem cîteva: (…)

4. ‘’La morsure de la vipere se guerit par l’application de la tete coupee de la coupable’’ (Creuse) (Muşcătura de viperă se vindecă prin aplicarea capului tăiat al acesteia – traducere M. T.)

Aceeaşi superstiţie o au şi aromânii – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 284.> (p. 459)

 

<I) (…) Trecînd, însă, la relatări, ca acele ce urmează – pentru cari şi art. Scuipatul – am şii păşit în domeniul fanteziilor mitice:

2. ‘’Băiatul a deschis gura , iar şarpele cu două capete l-a scuipat în gură şi el se pomeni cu toate limbile de pe pămînt învăţate’’ (la aromâni) – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 9 > (p. 462)

 

 

Şodron

 

(…) La aromâni jocul se numeşte triote (< gr. Τρίόδί, ’’jeu d’enfant joue avec trois pions; espece de marelle’’). Iată descrierea lui:

Pe pământ neted, uscat şi fără iarbă se face o figură compartimentală (...). Doi sau mai mulţi copii folosesc cîte o piatră rotundă şi plată. Fiecare dintre ei, sărind numai într-unsingur picior, trebuie ca, cu vîrful piciorului pe care sar şi rînd pe rînd, să facă să treacă piatra prin fiecare compartiment şi să o scoată afară din figură mereu prin primul compartiment. Dacă piatra iese lateral din figură, sau dacă ea se opreşte pe oricare linie a figurei, atunci respectivul jucător pierde partida şi se lasă încălecat de cîştigător. De obicei,fiecare despărţitură a figurei poartă cîte o denumire ca: pat, ocl’iu, ureacl’e etc. – cf. şi P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 166-167.> (p. 466)

 

 

Mic dicţionar folkloric (P)

Vineri, 02 Decembrie 2011 19:19

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.

Din cele 7 articole de la litera P am selectat paragrafe referitoare la folclorul aromân.

 


Păianjenul


<A) Spre deosebire de cel aromân, folklorul dacoromân al păianjenului - mai precis legenda lui – apare întreţesut c u elemente aparţinînd creştinismului – ceea ce vine să sublinieze şi mai mult nu numai problema filologico-folklorică la dacoromâni din punct d evedere al creştinismului, ci şi raporturile dintre dacoromâni şi slavii nord-estici (cf. Anul Nou, Dracul, Steaua). În general, folklorul aromân – paralel, şi dialectul aromân –e departe de a egala bogăţia şi varietatea religioasă de cari este impregnat cel dacoromân (cf. şi art. Apa)> (p. 369)


<B) Rezumăm întîi deceul aromân De ce păianjenul nu are noroc (şi albina are)?

1.Păianjenul şi albina erau fii ai aceleiaşi mame. Comunicîndu-li-se că mama lor trage să moară, păianjenul nici nu s-a mişcat din războiul în care ţesea, pe cînd albina lăsă baltă toate treburile şi zbură la mama sa. Mama a binecuvîntat albina să se înmulţească, să se aşeze pe flori şi să producă miere şi ceară, iar păianjenul a fost blestemat ca ’’tot anul să ţeasă şi noroc niciodată să nu aibă’’ – P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 772.> (p. 370)

 

<E) (…) În 7 iulie 1928 urcam pe jos muntele Baba dintre aromâneştile sate pindene Clinuva (cf. P) şi Cornu. Din cărare, văd, retrasă, o mică grotă, la a cărei intrare strălucea în soarele dimineţii o mare pînză de păianjen. Însoţitorul consătean îmi spune:

1.’’E, noapte, odată un fur, urmărit de aproape de poteră, s-a băgat întro-o grotă. Întîmplător, un păianjen ţese repede la gura ei o pînză. Potera, sosind la grotă, nu a intrat în ea, pentru că şi-a zis: dacă furul s-ar fi ascuns aci, atunci pînza de păianjen ar fi fost ruptă. Şi potera s-a îndepărtat, iar furul a scăpat’’.> (p. 371)

 

 

Păstorul

 

<C) Pentru mentalitatea sătească sau orăşenească, ce a rămas străină de contactul cu natura muntoasă şi de explorarea secretelor ei , păstorul e un patriarhal, un primitive care, drept urmare, nu putea scăpa de satirizări cum ar fi cele ce urmează: (…)

În direct legătură cu ultimo avariantă calabreză, iată în rezumat o anecdotă aromânească:

3.Păstorul Chita a aflat şi el, de rostul cuminecărei ce se face de Păresimi şi iată-l la biserică, în faţa preotului. Întrebat, Chita răspunde că chiar în acea dimineaţă a mîncat bine, îndopîndu-se cu mămăligă dumicată în lapte. Preotul, ajutat de încă alţi doi, serveşte lui Chita o cuminecare special: îl culcă la pămînt şi-l bat măr. Crezînd că cuminecarea constă dintr-o atare bătaie, Chita îi îndeamnă să-l mai bată, să-i dea şi anafură, căci nu crede că va mai coborî altădată de la munte la sat. – În drum spre munte, Chita întîlneşte o femeie ce-şi ducea copilaşul bolnav la cuminecat şi o îndeamnă să se întoarcă acasă, căci copilaşul ei nu va putea suporta nici măcat jumătate din cuminecarea suportată d el. – N. Batzaria, Anecdote, 1935, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 96-102 (cf. şi anecdotele reproduce ibid., 102 sq.)> (p. 375)

4. (…) E normal şi explicabilă naşterea şi circulaţia unei atari literature: contrastele sociale fecundează spiritual de observaţie, ca şi însuşi instinctual de creaţiune literară, aşa cum reiese şi din următorul dicton aromân:

‘’Ţe [ce] şti picurarlu di după coada oilor? – (Aşa zic cărăvănarii cînd dispută cu păstorii. Cărăvănarii se consider faţă de păstori de mai cu minţi, fiind mai umblaţi)’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 605.

Evident, din punctual de vedere al celor ce activează în aglomeraţii sociale, păstorul e un înapoiat, ce nu e în curent cu civilizaţia.> (p. 375)

 

<D) (…) Cu privire la ’’frămîntări’’ în viaţa păstorească – pentru cari cf. şi Poezia lirică populară, curs, 1947, 385 sqq – aci voi reproduce următoarea constatare, absolut reală, din viaţa aromânilor cărăguni:

‘’Le berger karagounis couche dehors en toute saison. Il dort sans abri: en hiver, dans la neige; en automne, sous la pluie, par ces longues nuits ou le ciel se fond tout en eau. Il a pour toute defense sa cape de laine, {la chlaena au tissue serre}, que les pasteurs portent déjà dans Homere. Meme en dormant, il prete l’oreille au tintement regulier des grelots; s’il entend le bruit s’eloigner, machinalement il se leve et va se recoucher plus pres du troupeau. C’est une dure vie que la sienne, une vie ou l’homme se sacrifie aux bêtes, se fait l’esclave des bêtes, pour en tirer un meilleur profit’’ – Heuzey, 274 (Păstorul cărăgun doarme afară în orice anotimp. El doarme neadăpostiti: iarna, în zăpadă; toamna, sub ploaie, în acele lungi nopţi în care tot cerul revarsă apă. El are ca acoperământ doar mantaua sa de lână, {chlaena cu ţesătură}, pe care păstorii o purtau încă din timpul lui Homer. Chiar cînd dormeau aveau urechile atente la zăngănitul clopotului berbecului; dacă sunetul acestuia se îndepărta, se ridica maşinal şi se culca dinnou aproape de turmă. Aceasta este o viaţă dură, o viaţă în care omul se sacrifică pentru animale, se face sclavul animalelor, pentru a obţine un profit mai bun. – traducere M. T.)> p. 376.

 

<F) Cele expuse mai sus ne îndreptăţesc din plin să concludem că, tot în trăsături generale, păstorul e un om curajos, priceput şi chiar capabil de mari iniţiative:

  1. 1.La aromâni, într-un basm: ‘’Împăratul le vedea toate aceste stîngăcii şi prostii ale păstorului, dar îşi zicea: ‘{Cioban – ce să-i faci?} Nu ştia că păstorii, cînd sînt inteligenţi, potcovesc chiar puricele cu cuie ţigăneşti’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 96> (p. 379)

 

<I) Sinceritatea ciobanului e plastic cristalizată în următoarea anecdotă aromânească erotică, pe care o rezumăm:

Un evreu face rămăşag cu un celnic cum că păstorul acestuia nu e credincios şi că îl înşală. Spre a-i dovedi aceasta, evreul îşi trimite soţia lui la păstor, care, pentru un singur sărut, îi sacrifică cel mai mîndru berbece din turmă. Dar, după aceasta, ele se gîndeşte ce socoteală să dea el celnicului. Îşi pune căciula în vîrful cîrligului, închipuindu-şi astfel că stă înaintea stăpînului său, căruia îi dă raportul.Întîi îi zice că berbecul a murit – ceea ce nu-l satisface. Apoi îi declară că l-a mîncat lupul – ceea ce iar nu-l mulţumeşte, nu-l împacă. În fine, întrebat de celnic: ’’Ce mai face berbecele?’’, păstorul răspunde: ’’s-a dus după sărut de fată’’. Satisfăcut de acest răspuns, el se duce la celnic şi-i raportează adevărul adevărat – ceea ce a făcut ca vereul să piardă rămăşagul – A.J.B.Wace, M.S.Thompson, 1914, 294.> (p. 382)

 

<J) (…) Merită a fi menţionată şi următoarea apariţie a lui Dumnezeu într-un basm aromân:

3.) ’’Tocmai în a patra zi, în zori, pe cînd împăratul umbla gînditor, vede un bătrîn cu barba alba şi cu sarica lui aruncată pe umăr, şi cu un cîrlig lung făcut din corn – parcă era un vechi păstor [..] Acel bătrîn era Dumnezeu’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 324, 325. – Cf. şi art. Distribuirea pămîntului.

Cf. şi deceul De ce turma e păscută de cîni din P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 811-812, rezumat şi la Cîinele.> (p. 383)

 

<K) (…) trecînd şi peste interesanta legend maramureşană, existent şi în Ţara Oaşului, ca şi la aromâni (T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului, p. XLVII-XLVIII; Anuarul Arhivei de folklore, I, 1932, 164)>

(p. 384)

 

<M) 3. (…) Pentru aromâni, cf. P. Papahagi, Din literature poporanăa aromânilor, 830, 933, 937.

Pentru o mai amplă cunoaştere a acestei problem, adică a liricei populare pastorale la dacoromâni şi la aromâni, cf Poezie lirică popular, curs, 1947-1948, 209-221, 381-398, 519-526.> (p. 386)

 

 

Ploaia

 

<A) (…) Geneza ei [ploii] din lacrimi e cunoscută şi în folklorul dacoromân: (…)

Dar acest aspect al problemei nu poate umbri impresionanta fantezie din această legend, după cum – în direct legătură cu ce s-a afirmat în Introducere – nu e fără interes să reţinem şi aci contrastul în creaţiunea imaginativă dintre dacoromân şi aromân, contrast ce se soldează în favorul folklorului dacoromân: aromânul nu cunoaşte o atare legend sau vreo alta cu privire la geneza ploii.> (p. 389)

 

 

Pluguşorul

 

<A) 3. Pluguşorul e necunoscut la românii sud-dunăreni: la aromâni nu există nici o urmă, nici etnografică, nici folklorică.> (p. 392)

 

 

Preotul

 

<F) (…) Trecînd peste alte aspect anecdotice – cum ar fi, de exemplu, cariera preoţească şi arghirofilia, pentru care cf. N. Batzaria, Anecdote, 1935, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 146-158 şi, aci, art, Testamentul – se ştie că prelatul nu a fost cruţat de popor nici în domeniul erotic. În această privinţă, mărturia anecdotică ebogată şi variată – cf. ce e dat în (…), raportat la anecdota din N. Batzaria, Anecdote, BNA, III, 118-124 etc.

În altă ordine de idei , din noianul anecdotic în care apare preotul mai menţionăm ce ce dat în (…) T.Papahagi, Aromânii…, 1932, 153-154 etc.> (p. 403)

 

<G) Cu privire la cultura sau, mai précis, la ştiinţa de carte a preotului mai cu seamă în apuse timpuri timpuri patriarhale, aceasta ne-ar mai putea-o arăta pe alocurea chiar timpurile contemporane: şi astăzi sînt preoţi ce nu prea ştiu carte, dar care au o oarecare memorie şi experienţă profesională. Asemenea realităţi ni le ilustrează nu numai literatura istorică, ci şi cea populară. (...)

3.La aromâni (rezumat): După Păresimi, temîndu-se să nu fie întrebat asupra datei Paştilor, un preot a pus în buzunarul rasei atîtea boabe de fasole cite zile erau pînă la Paşti, avînd grijă ca în fiecare zi să arunce un bob. Într-o zi, preoteasa, dînd de aceste boabe, crezu că sînt bomboane; văzînd că-s boabe de fasole, d enecaz, umple buzunarul rasei cu multe alte boabe. Drept urmare, primăvara se scurge fără Paşti, într-un continuu post pentru săteni. Tîrziu,în vară, un om întreabă pe preot cînd vor fi Paştile; acesta îi răspunde: după cum arată boabele de fasole, nu vom avea Paşti, nici est-an, nici la vară. – N. Batzaria, Anecdote, 1935, BNA, III,130-134.> (p. 404)

 

<G) În jurul aceleiaşi teme – incultura preotului, pentru care cf. Κνρ, 231; F. Pouqueville, IV, 450-451 etc – semnalăm, în rezumat, şi următoarele două anecdote aromâne:

8. Un incult reuşeşte să fie hirotonisit ca preot. După un an, arhiereul (grec) se duce să-l inspecteze. Fireşte, e găzduit în casa preotului. Aci, arhiereul întreabă pe preoteasă – preotul fiind absent din sat – dacă a reuşit să înveţe să citească. Ca slovă de carte, cred că nu are nici o cunoştinţă; dar la toacă, el e primul – N. Batzaria, Anecdote, 1935, BNA, III, 134-138.

9. Un sătean dă preotului din sat o scrisoare ca să-i spună ce anume conţine. Preotul, citind-o: nepotul tău e bine, va sosi curînd şi trimite tuturor salutări. Săteanul: părinte, asta nu e scrisoare, ci poliţă: vreau să ştiu ce scadenţă are. Preotul: dacă e aşa, de ce nu ai spus de la început că nu e scrisoare? – N. Batzaria, Anecdote, BNA, III, 138-140.> (p. 405)

 

 

Prostul

 

<C) Din seria de anecdote consecrate prostiei sau prostului – ne vom mărgini la prea puţin. Iată una circulă în folklorul aromân şi al cărei cuprins rezumat e următorul:

Mai mulţi săteni se duc să vîneze un urs. Sosind la văgăuna lui , Cola intră în peşteră spunînd însoţitorilor lui ca să-l tragă afară atunci cînd vor vedea că dă din picioare. Ursul îi smulge capul şi picioarele lui Cola se agită. Însoţitorii, trăgîndu-l afară, se întreabă: oare, Cola avea sau nu avea cap? Ca să nu rămînă nedumeriţi, ei de duc să întrebe pe soţia lui Cola, care le răspunde: nu mi aduc aminte dacă avea cap sau nu avea cap, dar pot să vă asigur că de fiecare Paşti sau Crăciun el îşi cumpăra fes nou - N. Batzaria, Anecdote, 1935, BNA, III, 12-18.

(…) Faptul că această anecdotă – şi cîte altele ca ea! – există la dacoromâni şi la aromâni, e un indiciu sigur că ea trebuie să fie comună şi altor popoare, cel puţin balcanice.> (p. 406-407)

 

<E) Încheiem cu cîteva proverbe:

12. (…) La aromâni acest ultimo proverb apare şi ca dialog (îl dăm în transpunere dacoromână):

‘’ – Băiete! –E! – Cum împarţi trei paie la doi măgari? – Nu ştiu. – Să-ţi spun eu? – Spune. – Un pai îl dai l aun măgar, altul la lat măgar… - Şi celălalt? – Celălalt îl dau ţie!’’ – P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 59.> (pp. 409-410)

 

 

Pui din ouă fierte

 

<(…) Anecdota ce urmează aparţine acestei categorii de anecdote, cari interesează şi istoria dreptului – cf. art. Judecata originală.

La aromâni (rezumat):

Trei călători se opresc la un han unde, cu trei ani în urmă, ei au mîncat zece ouă fierte, pe cari au uitat să le plătească. Acum ei ofer 4 piaştri, adică îndoitul sumei ce trebuia să o plătească atunci. Dar hangiul cere cel puţin 1.000 de piaştri, pretextînd că, în cei trei ani scurşi, cele zece i-ar fi dat multe rînduri de pui. Călătorii nu au vrut să plătească o atare sumă şi iată că se prezintă în faţa judecătorului. Între timp, pentru cauza lor, ei au angajat pe avocatul Nastratin. Acesta se prezintă cu întîrziere, iar judecătorul îi cere motivul acestei întîrzieri. Nastratin îi răspunde: ‘’Am fiert puţin grîu ce trebuie să-l seamăn. – E posibil ca grîu fiert să încolţească? – Dar din ouă fierte e posibil să iasă pui?’’ – T. Papahagi, Antologie aromânească, 77-79.> (p. 410)

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required