Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Beza Marcu (1882 Clisura, Macedonia /Turcia - 30.05.1949 Bucureşti, România)
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
04-09-2011

Beza Marcu (1882 Clisura, Macedonia /Turcia - 30.05.1949 Bucureşti, România)

Rate this item
(0 votes)


Marcu Beza s-a născut în 1882 (incert pentru Hristu Cândroveanu) sau la 30 iunie 1882 (cf. saitului ''Crispedia''), în comuna Clisura (cf. H. C.) sau Vlaho-Clisura (cf. ''Crispedia'') din Macedonia otomană.


Clisura era situată în apropiere de izvoarele Bistriţei şi de lacul Ostrov, într-o regiune muntoasă şi împădurită a Macedoniei, cu vârfuri de peste 2000 m, unde se mai află multe aşezări aromâneşti: Nevisca, Grămăticova, Cândrova, Blaţa, Hrupişte, Căstur (Kastoria), Gramoste etc.


Învaţă la şcoala din localitatea natală şi la liceul din Bitolia, în Macedonia otomană, ambele instituţii de învăţământ în limba română finanţate de statul român.


La Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Litere, unde i-a avut ca profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga. Lucrarea de licenţă, întitulată Raportul filosofiei cu poezia şi scrisă în spiritul lui T. M., l-a impresionat pe acesta.


Studiază Literele şi la Londra şi Oxford între 1909-1914.


Lucrează apoi în diplomaţia românească, mai întâi ca interpret la Legaţia de la Londra între 1909-1916.


În 1916 se întoarce în România pentru a se înrola în armata care va lupta în primul război mondial, între 1916-1918.


Apoi, între 1920-1933 revine în capitala britanică, în calitate de consul. Aici, la King's College şi la Universitatea din Londra, promovează în calitate de conferenţiar cultura românească, expunerile sale având ecou favorabil printre contemporani. În paralel, promovează cultura engleză în rândurile publicului românesc, devenind unul din cei importanţi anglişti ai României. A intermediat legătura între dramaturgul Bernard Shaw şi Teatrul Naţional din Bucureşti şi a susţinut traducerea în engleză a romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu.

În 1933 este numit consul general la Ierusalim, în Palestina sub mandat britanic, unde se va documenta asupra unor teme de istorie a culturii.

În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) revine la Londra în calitate de consilier cultural.


În literatură debutează în 1903 cu volumul de proză aromână De la noi.


A redactat revista ''Grai bun'' în anii 1906-1907 şi 1909.


În 1925 este ales membru corespondent al Academiei Române.


A colaborat la revistele „Românul de la Pind", „România literară", „Convorbiri literare" (unde este promovat de T. M.), „Analele Academiei Române", „Luceafărul", „Boabe de grâu", „Cuget românesc", „Ideea europeană", „Lumina", „Lilicea Pindului", „Revista aromânească", „Universul", „Notes and Queries" (Paris) etc.


Alături de N. Iorga, Gr. Nandriş, G. Cioran, T. Bodogae, M.B. a urmărit raporturile culturii române cu Muntele Athos (Grecia), evidenţiind puternica influenţă a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana răsăriteană.


Referitor la romanul O viaţă, apărut în 1921, criticul literar Eugen Lovinescu scria că autorul ''nu reuşeşte să ridice o simplă schiţă filigranată la tonul şi dezvoltarea epică necesară".


Notele de călătorie în Anglia arată, conform ''Crispedia'', ''o fină înţelegere şi capacitatea de a explica societatea contemporană engleză'', fiind ''scrise cu mai multă vervă decât cele ale lui Ioan Botez şi N. Petrescu, publicate cam în acelaşi timp''.

Eseurile despre Anglia, apărute în ''Convorbiri literare'', se focalizează asupra unor personalităţi culturale ca Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris,William Shakespeare. Atrage atenţia asupra viziunii regizorale inovatoare a lui Gordon Craig şi Granville-Parker, subliniind că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul şi ale timpului nostru." Cu volumul Shakespeare in Roumania (1931) sublinia unui aspect important al circulaţiei motivelor între două culturi europene, numărându-se printre primii care introduc acest element esenţial în cercetarea comparatistă românească, extinzând studiul comparativ şi asupra literaturilor populare.


Printre cele mai importante lucrări se numără şi Romanian Grammar şi Călători englezi despre Români (1580-1825).


Tematica aromânească e prezentă în cărţi de poezii, schiţe şi nuvele în română şi în aromână: De la noi, Pe drumuri, O viaţă etc. Colaborează la mai multe publicaţii aromâneşti. Creaţia sa este inclusă în Antologia aromânească publicată de filologul aromân Tache Papahagi în 1922, Antologie lirică aromână (1975) şi Antologie de proză aromână (1977).

Poeziile Minduiri, Cînticlu a picurarlui, Cloputile, Ma ţe u vrei, La tăruşte, Loară valea au apărut în revista ''Lumina'' din anul II, 1904. În numărul din anul următor a apărut şi poezia Cîntic.

Poeziile Cînticlu a neauăl'ei, Şi-ni bate iara ocl'iul, Ună carte, Dimîndări au apărut în revista ''Graiu bun'', în numărul I din 1906. Poeziile Di-acasă şi Auşulu au apărut în numărul I din anul următor. Poezia Minduiri di vreari a apărut în ''Calendarul Graiu bun'' din 1909. Poezia Dimîndări a apărut şi în ''Revista aromânească'' din anul I, din 1929.

Poeziile Vruta cătră picurar, Din casă, Iu suntu?... au apărut în ziarul ''Românul de la Pind'', în numărul din 1904. Poezia Munte, frate a apărut în numărul din anul următor.

Poezia Prîndzul a apărut în revista ''Lilicea Pindului'' în numărul din anul I, din 1912.

Aceste poezii de mai sus au fost incluse în antologia publicată în 1985 de scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu, cu transpuneri în română ale celor doi editori, care au urmărit ''a realiza echivalenţe uneori nu foarte fidele textelor orginale, dar cu grija de a nu le trăda măcar spiritul''.

Creaţia în aromână a lui M. B. a fost inclusă în ediţia postumă din 1981 a lui T. P., Grai, folclor, etnografie, îngrijită de Valeriu Rusu, apreciat de H. C. ca ''prieten al literaturii aromâne''. T. P. îl caracteriza ca un poet etnoliric „de o inspiraţie profundă şi cumpănită".


Textele poeziilor Căntic şi Vruta cătâ picurar şi fişiere audio cu poeziile Loarea valea şi Minduiri sunt postate pe saitul aromân ''Căntitsi shi poezii armâneshti''.

Textele poeziilor Luară valea, valea oili şi Minduiri, precum şi fişiere audio ale acestor poezii sunt postate pe saitul aromân ''Giony''.

M. B. a încetat din viaţă la 30 mai 1949, la Bucureşti.


Criticul literar H. C. îl considera ''un cărturar prin excelenţă'', deosebit însă de conaţionalii săi George Murnu şi Nida Boga: ''Pe cînd Murnu însă rămîne un savant specios (ca arheolog mai ales) şi un poet epico-liric spontan, precum şi un ca om, iar Boga un liric epopeic şi un ca structură intimă, iradiind ironie şi sarcasm creativ şi existenţial, Beza este o ilustrare a rigorii şi a distincţiei atît în ce scrie, cît şi în relaţia lui cu lumea, aş zice cu sine însuşi chiar, parcă cenzurîndu-se permanent, asemenea diplomaţilor de carieră.'' Din perspectiva exploratorului civilizaţiilor orientale şi moderne, H. C. îl apreciază ca un ''comparatist de mare acribie''. Scrisul său literar şi ţinuta sa civilă sunt comparate de H. C. cu cele ale lui Alexandru Odobescu, Lucian Blaga şi Titu Maiorescu. Fondul de inspiraţie folclorică în opera sa în aromână o explică prin ''înclinaţia atavică a scriitorilor aromâni pentru geografia de spirit'', mimetismul creativ excluzându-l în cazul lui M. B. H. C. îl apropie de Octavian Goga: ''Poemele lui au întotdeauna profunzime, autorul lor fiind un reflexiv marcat perpetuu de zbucium, de suferinţă pentru imaginea în declin a lumii etniei sale de arhetipuri''. De asemenea, remarcă influenţe ale lui M. Eminescu şi George Coşbuc, pe care îi consideră ''modele în genere'' ale scriitorilor aromâni. M.B. obţine ''adevărate pînze cinematografice,larg cuprinzătoare, ale etnografiei şi spiritualităţii aromâneşti'', poemele şi proza sa fiind ''copleşitoare, obsedante, asemenea unor micro-tragedii condensate, lucrate cu minuţia artistului înnăscut''. Criticul subliniază că literatura lui M. B., ca şi a altor scriitori aromâni, pune aceeaşi problemă cititorilor români şi aromâni care nu au cunoscut direct realităţile istorice sud-dunărene: ''a accesului cititorului la comunicarea (subl. ed.) ei, care este o chestiune complexă, de grai, de atmosferă socială şi de civilizaţie, într-un cuvînt, de lungime de undă comună (subl. ed.) cu destinatarii mesajului ei''.


Între scriitorii aromâni, saitul ''Crispedia'' îl consideră ''cel mai apt să susţină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate şi expresivitate discursului liric sau epic''. Din această perspectivă, povestirile sale seamănă cu ''mici romane condensate'', ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu şi tradusă în engleză, scriitorul dovedindu-se ''un povestitor plin de farmec''.Saitul conchide: ''Atât în poezie, cât şi în proză, sunt înfăţişate, ca în nişte stampe, imagini arhetipale din viaţa cărăvănarilor şi a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate.''


Opera:

De la noi, Bucureşti, 1903;

Graiu bun. Calendar aromânesc, Bucureşti, 1909;

Pe drumuri. Din viaţa aromânilor, Bucureşti, 1914;

Oscar Wilde, De profundis, traducere, Bucureşti, 1915;

Romantismul englez, Bucureşti;

Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920;

Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra - New York, 1921;

O viaţă, Bucureşti, 1921; ediţia (Doda), Londra, 1925;

Ruva. Între două lumi, Bucureşti;

Romanul englez contimporan, Bucureşti, 1928;

Paganism in Romanian Folklore, Londra, 1928;

Shakespeare in Roumania, Londra, 1931;

Din alte ţări. Studii şi impresii, Bucureşti, 1933;

Biblioteci mănăstireşti la Muntele Athos, Bucureşti, 1934;

Lands ofMany Religions. Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai, Londra, 1934;

Urme româneşti în Răsăritul Ortodox, Bucureşti, 1935;

Calea destinului, Bucureşti, 1938;

Cartea cu amintiri, Bucureşti, 1938;

Din Anglia, însemnările unui literat, Iaşi;

Vechi legături cu Anglia, Bucureşti, 1938;

Necunoscuta, Bucureşti, 1939;

Origin of the Roumanians, Worchester-Londra, 1941;

The Roumanian Church, London, 1943;

Heritage of Byzantium, Londra, 1947;

Romantismul: romanul englez, îngrijită şi introducere de Andi Bălu, Bucureşti, 1999;

Pe tărâmuri biblice, Bucureşti, 2000.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 197-199, 481.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Marcu_Beza

Răzvan Codrescul, ''Rost'', http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/resurse/marcu-beza-rost/


Last modified on Joi, 06 Octombrie 2011 10:04
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required