Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Batzaria Nicolae (1874, Cruşova/Macedonia otomană - 28.01.1952 Bucureşti/România)
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
06-09-2011

Batzaria Nicolae (1874, Cruşova/Macedonia otomană - 28.01.1952 Bucureşti/România)

Rate this item
(0 votes)

Nicolae BatzariaNicolae Constantin Batzaria s-a născut la 20 noiembrie 1874 în Cruşova (Kruşevo), inclus atunci în provincia otomană Macedonia şi astăzi în fosta republică iugoslavă a Macedoniei.

Acest târguşor în terase, situat la 1200 m altitudine în munţii Macedoniei, era descris astfel în anii '80 de scriitorul aromân Hristu Cândroveanu, care-l compara cu bulgărescul Tîrnovo: ''Un noian de acoperişuri de ţiglă roşie, case cu unul sau două caturi, uliţe arhaice, înguste, pietruite cu bolovani de rîu, urcînd în pante circulare, parcă de amfiteatru antic''. Pe o înălţime ce domină localitatea a fost ridicat un monument în onoarea aromânului Pitu Guli, care în 1903 a condus revolta antiotomană ce a dus la efemera Republică liberă de la Cruşova.

Aici a făcut şcoala primară, urmând apoi liceul din Bitolia (Macedonia otomană) cu profesori români. Frecventează la Bucureşti cursurile Facultăţilor de Litere şi Drept, pe care este nevoit să le abandoneze din cauza problemelor materiale (cf. H. C.) sau absolvă Litere (cf. Eiza Zdru).


 

Începe cariera didactică în calitate de profesor şi director în orăşelul natal. Tot ca profesor lucrează la liceele din Ianina (Epir, Grecia) şi Bitolia. În sfârşit, funcţioneză ca inspector la şcolile româneşti din vilaetele (provinciile) otomane Kosovo şi Salonic (azi în nordul Greciei).


 

Este singurul aromân care a ocupat demnităţi în statul otoman. Astfel, în 1908 era senator de Istanbul, iar în 1912 deţinea funcţia de ministru al lucrărilor publice în guvernul naţionalist al Junilor Turci. În 1913 semnează în numele guvernului otoman tratatul de pace de la Londra, care reducea teritoriul european al imperiului la capitală şi o zonă limitrofă. Radicalizarea mişcării Junilor Turci l-a determinat să se exileze în Elveţia în timpul primului război mondial (1914-1918).

 

Speranţele sale ca aromânii să se poată dezvolta liber în contextul statelor naţionale balcanice s-au spulberat curând, aşa cum îi mărturisea în 1949 lui H. C., care îi fusese prezentat de către scriitorul aromân Nida Boga. Ca urmare, după primul război mondial s-a stabilit în România. Aici continuă demersurile politice în favoarea aromânilor, în special în timpul guvernării generalului Alexandru Averescu (1920-1921, 1926-1927), când a fost ales senator al Partidului Poporului, condus de eroul din primul războii mondial. lLa sfârşitul anului 1940, în timpul statului naţional-legionar a făcut parte din delegaţia intelectualilor aromâni condusă de liderul legionar aromân Constantin Papanace, care s-a întâlnit cu generalul Ion Antonescu, ''conducătorul statului''. Cu această ocazie a fost discutată situaţia aromânilor persecutaţi de autorităţile greceşti după invazia Italiei fasciste (ocotmbrie), N.B. făcând dovada spiritului său şi detensionând discuţia dintre I. A. şi C. P.


 

În literatură debutează în 1903 la revista ''Lumina'' a liceului românesc din Bitolia, condusă de profesorul Dumitru Cosmulei, pentru ca din 1904 să facă parte din conducerea acestei publicaţii lunare.


 

În 1908 susţine apariţia la Salonic a primului ziar aromân, ''Deşteptarea''.


 

La Bucureşti este colaborator al ziarelor de stânga ''Adevărul'' şi ''Dimineaţa'', preluând apoi conducerea ''Dimineaţa copiilor'', săptămânal al ''Dimineţii'', în 1924.  Între 1926-1944 conduce ''Universul copiilor'', demisia de la această revistă fiind motivată politic în contextul celui de-al doilea război mondial.

 

''Părăvuliile'' Vor s-mărită moaşile şi Easte ună cu catilu au apărut iniţial în ''Mica bibliotecă aromânească'', nr. 1, 1901.


 

Anecdota Aroşe sunt di sîndze a fost publicată prima dată în ''Lumina'', II.

 

''Părăvulile'' Nu spuneţ la mul'eri, Cu foartica, Nu si-acaţă armânlu au apărut în ''Frăţil'ea'' , I,1902, iar Chita la bisearică şi Fure, fure, nu ţ-u-arşine în aceeaşi revistă, în II, 1903.


 

Anecdotele Vedz că scrie amirălu şi Vedz cu bunlu, bre creştine au apărut prima dată în Almanahul macedo-român, 1901-1902 şi, respectiv, 1903 (IV).

 

''Părăvuliile'' Şi-aşi sţfaţe, Avea cap Cole? , Era întreg ca tine, Poarca preftului şi Muriţ-il'i ghine au apărut iniţial în ''Biblioteca populară aromânească LUMINA'', nr. 4, 1905.


 

Anecdotele Lucru di chirut, Vislu al Costa şi Vaca al Cole au apărut iniţial în Almanahul aromânesc din 1928.

 

Aceste 19 anecdote de mai sus au apărut în antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în 1985, cu transpuneri în română de H. C.


 

A fost arestat şi a încetat din viaţă la 28 ianuarie 1952, în lagărul de la Ghencea - Bucureşti.


 

Postum au apărut: Nicolae Batzaria (Ali Baba şi Moş Ene), Povești de aur, Ion Creangă, Bucureşti, 1987; Genoveva de Brabant, Sibiu, Imago, 1993; Din lumea Islamului, București, Profile Publishing, 2003.


 

Poezia Kita la bisearică este postată pe saiturile aromâne ''Giony'' şi ''Căntitsi shi poezii armâneshti''.


 

Fragmente din operai lui Batzaria au fost incluse în „Manualul de aromână" realizat de filologul aromân Matilda Caragiu-Marioţeanu şi apărut în 2006 la Editura Academiei.


 

Sub celebra semnătură Moş Nae, precum şi altele ca Ali Baba, Dinu Pivniceru şi N. Macedoneanu, a publicat numerose cărţi pentru copii, în versuri şi în proză, cu mare succes la public, precum ''Poveşti de aur''. Astfel a devenit celebru personajul de extracţie balcanică Haplea (Haplea la Bucureşti), comparat de H. C. cu Păcală, Nastratin Hogea şi Eulenspiegel. Cu Haplea va realiza primele benzi desenate în România şi va scrie scenariul la primul film de animaţie românesc, Haplea, regizat de Marin Iorda în 1928.


 

Pentru adulţi scrie în română schiţe, povestiri şi romane, inspirate din lumea cosmopolită a Peninsulei Balcanice, apreciate de criticul literar H. C. ca fiind ''interesante şi acestea măcar ca tipologie şi relatare evenimenţială, deşi altfel fără strălucire, ceea ce a făcut să fie uitate, cu trecerea timpului''. Unele romane abordează viaţa femeilor din Imperiul Otoman: Turcia junilor turci: din lumea islamului, București, Editura Ancora, Alcalay și Calafeteanu, s.d.; Spovedanii de cadâne. Nuvele din viaţa turcească (1921), Turcoaicele (1921), Sărmana Lila. Roman din viaţa cadânelor (1922); Colina îndrăgostiților; schițe și nuvele din viața orientală, București, Viața Românească, 1923. Apoi, în anii '30, romane ca Jertfa Lilianei, Răpirea celor două fetiţe şi Micul lustragiu se bucură de un relativ succes.


 

H. C. considera că ceea ce i-a oferit lui N. B. ''statură de scriitor autentic'' este volumul Anecdote, care apăruseră iniţial prin diverse reviste aromâne. Această carte de ''părăvulii'' în versuri a fost publicată în 1935 de filologul aromân Tache Papahagi, în cadrul ''Bibliotecii naţionale a aromânilor'', iniţiată de acesta sub egida editurii Societăţii cultural-naţionale ''Apostol Mărgărit''. T. P. a ataşat transpuneri în aromână, care, în opinia lui iH. C., realizau doar echivalente lingvistice, filologul fiind preocupat doar să demonstreze apartenenţa dialectului aromân la limba română. Ca urmare, în Antologia lirică aromână (1975) şi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), H. C. a realizat şi echivalenţe artistice în transpunerile în română ale unui număr de anecdote batzariene. Acelaşi H. C. aprecia ca eronată teza lui T.P., conform căreia universul anecdotic sud-dunărean al lui N. B. este diferit de cel al lumii româneşti nord-dunărene. În altă ordine de idei, editorul motiva relansarea umoristului în cele două antologii posbelice prin faptul că N. B. este ''un anecdotist desăvârşit, un clasic al speciei, de fapt fără egal în întreaga literatura română''. Printre motiivele general-umane ale anecdotelor batzariene se numără lăcomia, fanfaronada, prostia, anticlericalismul, erotica, slăbicunile etc, acestora adăugându-li-se păstoritul şi cărăuşia ca ocupaţii specifice aromânilor.

 

 

 

SURSE:

 

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 134-137.

 

Eliza Zdru,, ''Adevărul literar şi artistic'', Bucureşti, 1 iuniw 2010, http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/retro/Va_mai_amintiti_de-_Nicolae_Batzaria_0_272373189.html

 

Papanace Constantin, Uneltiri criptostrăine pe lângă Mareşalul Ion Antonescu în timpul regimului legionar. (Discuţii încordate avute cu el), Manuscris îngrijit şi prefaţat de Justin Tambozi, editura Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa, 1996, 48 p.

 

M. Şükrü Hanioğlu, Preparation for a Revolution: the Young Turks, 1902-1908, Oxford University Press US, New York City, 2000

 

Kemal H. Karpat, "The Memoirs of N. Batzaria: The Young Turks and Nationalism", in Studies on Ottoman Social and Political History, Brill Publishers, Leiden, Boston & Cologne, 2002, p. 556-585

 

Flavia Drăgani, ''TownPortal - Cărţi'', 26.07.2010,  http://townportal.ro/carti/_comentator-flavia-dragan/nicolae-batzaria-din-lumea-islamului/

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Batzaria

 

http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Constantin_Batzaria


 

Last modified on Joi, 06 Octombrie 2011 10:24
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required