Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Displaying items by tag: 1910
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Tache Caciona s-a născut în 1885 la Avdela, actualmente în Grecia.


A studiat la liceul românesc din Bitolia (Monastir), din Macedonia otomană. Apoi a absolvit cursurile Şcolil de Agricultură ''Herăstrău'' din Bucureşti, obţinînd titlul de inginer agronom în 1910.


A emigrat o perioadă în America şi în 1922 era administrator de moşie.


A încetat din viaţă în 1971 în comuna natală.

În 1994 editura bucureșteană Eminescu publica volumul Lumea la început de veac. Cartea este o culegere a articolelor de presă scrise la începutul secolului XX de omul politic liberal I. G. Duca (1879-1933) pentru ziarul ”Universul” din București și revista ”Viața Românească” din Iași.

În două din aceste articole având ca subiect evenimente de pe scena politică internațională, deputatul Duca a făcut referire și la aromânii din teritoriile deținute încă de Imperiul Otoman în Peninsula Balcanică.


1.)Articolul Criza orientală și România, publicat în 1908 în ”Viața românească”, are ca subiect reinstituirea unui regim politic constituțional la Istanbul de către organizația naționalist-reformatoare a Junilor Turci. Aceste eveniment intern din Imperiul Otoman a avut trei consecințe în plan extern în Peninsula Balcanică: Bulgaria s-a proclamat independentă față de sultanul Abdul-Hamid II (1876-1909), Austro-Ungaria a anexat provincia otomană Bosnia-Herțegovina pe care o avea sub administrare în urma Congresului de pace de la Berlin din 1878 și Grecia a anexat insula Creta. Analizând situația creată, deputatul Duca trăgea următoarele concluzii în privința poziției pe care ar fi trebuit să o adopte guvernul liberal condus de Dimitrie Sturdza în această nouă criză a ”omului bolnav”, cum era denumit de un secol imperiul sultanilor în cancelariile europene:

”(…) Dacă nu ne putem pune nici pe terenul revendicărilor teritoriale, nici pe terenul recunoașterii faptelor îndeplinite în Balcani, nu e mai puțin adevărat că se pot ridica cu ocazia crizei orientale trei chestiuni, în care interesele noastre fiind direct în joc, ele nu se pot rezolvi în afară de noi; aceste chestiuni sînt: chestia Dunării, chestia Dardanelelor și chestia Macedoniei. (…)

Iar în chestia macedoneană, dacă n-avem teritorii de revendicat, avem interese românești de apărat și grija noastră neîncetată și stăruitoare trebuie să fie îndreptată înspre stabilirea acolo a unui regim care să asigure fraților nostri deplina egalitate cu toate celelalte naționalități.și care să nu împiedice prin nimic libera dezvoltare etnică și culturală a unei naționalități, care a fost întotdeauna în Peninsula Balcanică  un element de ordine și un factor de civilizațiune.

Punîndu-ne pe acest teren, singurul solid și singurul serios, putem vorbi și cu tărie și cu demnitate. Necomițînd greșeala de a încăleca pe ficțiuni, Europa va avea datoria să ne asculte, și opinia publică a lumii civilizate nu va putea să nu fie de partea noastră. (…)”

SURSA

[”Viața Românească”, 1908, an III,vol. X, nr. 9, p. 418-423] / I. G. Duca, Lumea la început de veac, editura Eminescu, București, 1994, p. 156.

 

2.) În articolul Un moment greu pentru Tinerii Turci , publicat în 1910 în ”Viața Românească”, Duca apreciază impactul pozitiv al celor doi ani de guvernare a Junilor Turci asupra situației naționalităților din Macedonia, în pofida problemelor imperiului în domeniile finanțelor, justiției, armatei și administrației:

”Nenorocirea este că aceste greutăți îmbărbătează pe toți cei ce au vreo pretenție asupra Imperiului otoman. Macedonia, - în care iarăși Tinerii turci nu sînt vinovați cu nimic, căci au găsit-o așa cum e azi, - nu așteaptă decît un gest de slăbiciune de la Constantinopole pentru ca să se puie iarăși în mișcare. Bulgarii, sîrbii, grecii, cuțo-vlahii se simt mai fericiți sub regimul constitutional, decît sub despotismul hamidian. Tinerii turci le asigură tuturora o autonomie națională mai desăvîrșită, dar în sufletul lor arde încă pofta de a scutura jugul otoman și a se alipi fraților lor, care sînt grupați la hotare în state neatîrnate.”

SURSA

[”Viața Românească”, 1910, an V, vol. XVII, nr. 5 (mai), p. 237-241] / I. G. Duca, Lumea la început de veac, editura Eminescu, București, 1994, p. 205

 

 

 

Așadar, după ce a respins ”politica revendicărilor teritoriale” ca fiind ”o politică de aventuri”, Duca s-a pronunțat pentru susținerea egalității în drepturi a aromânilor, pe care îi numește ”frații noștri”, cu celelalte naționalități din Macedonia otomană.

Aromânii sau cuțo-vlahii, cum îi numesc grecii (vlahi șchiopi), erau singura naționalitate din cele patru menționate în Macedonia otomană, care nu avea un stat protector la granițele Imperiului otoman.

Ca urmare, după cele două războaie balcanice din 1912-1913, Serbia, Grecia și Bulgaria și-au împărțit teritoriul Macedoniei otomane. Guvernul român condus de conservatorul Titu Maiorescu a intervenit împotriva Bulgariei în cel de-al doilea război balcanic și a obținut prin tratatul de pace de la București Cadrilaterul bulgar, dar nu a reușit să includă în document problema drepturilor aromânilor deveniți minoritari în statele naționale balcanice.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required