Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Displaying items by tag: Cândroveanu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Nicolae Babu s-a născut la 26 octombrie 1901 în satul Dişniţa, situată lângă oraşul Corceaua (albanezul Korce) din sud-vestul Albaniei otomane.
În copilărie a cutreierat muntele Tomor din vecinătate, precum şi rămăşiţele vestitelor localităţi aromâne Moscopole şi Gramoste, distruse de Ali-paşa în secolul XVIII. Criticul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) observa că starea de spirit inoculată de aceste privelişti de glorie în ruine se va răsfrânge mai târziu în versurile, povestirile şi piesele de teatru ale lui N.B.

În 1985 a fost publicat la editura Litera din Bucureşti volumul Trec anil’i şulinar.al poetului aromân Cola Fudulea (1940 Dobrogea - )

 

Subîntitulată ‘’poeme în grai aromân’’, cartea a apărut ‘’în regia autorului’’.

 

Saitul ‘’Societatea Culturală Aromână’’ caracterizează opera sa literară ca fiind marcată de ‘’lirismul, nostalgia, dar şi forţa şi umorul spiritului armânesc’’.

 

În Cuvînt înainte, scriitorul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) dezvăluie că C.F. a început să scrie poezii încă din tinereţe, însă şi-a amânat debutul editorial pentru anii maturităţii. H.C. apreciază buna cunoaştere a ‘’dialectului’’ aromân de către poetul debutant, subliniind că acesta ‘’scrie, deci gîndind închiar graiul aromân, mai arhaic, parcă de cronică veche, dar tocmai de aceea mai cu sevă, făcut anume pentru poezie (…)’’. Poeziile lui C.F. au ca teme evenimentele importante ale comunităţii (O, sărbători), altele sunt reflexive (Trec  anil’I şulinar), iar altele au caracter de ‘’stampă’’, trimiţând la locuri şi chipuri ‘’de-acasă’’ (Noapte di Pind, Pita).

 

Cele 64 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind un număr de 43 de poezii scurte: Lumbardha (Lumânarea), Bînăm ti daima (Trăim pentru totdeauna), Alatră cînil’i (Latră câinii), Anăpudhil’e (Strâmbătate), Bîrnuri (Plante căţărătoare), Dhoarle a meale (Darurile mele), Cundil’lu (Condeiul), Polim stihiu (Fantoma războiului), Ursiţ! (Destinaţi!), Oh,lele, caimo (Oh, dragă, dor), Trec anil’i şulinar (Trec anii ca apa izvorului), Noaptea ca dzuă (Noaptea ca zi), Pi şcreta (Blestemata), Cîntic di jale (Cântec de jale), Dialog (Dialog), Paplu (Bunicul), Vramă laie, vramă corbă (Carte neagră, carte nenorocită), Oamini dit munti (Oamenii din munţi), Noapte di Pind (Noapte în Pind), Thimel’ilu (Temelia), Di vîr-chiro (Dintr-un timp), Pita (Plăcinta), Noi (Noi), Vrearea mail’ei (Dragostea bunicii), Armîni cu ghine (Rămâi cu bine), Propoziţii (Propoziţii), Cîntic di nuntă (Cântec de nuntă), Cîntic  tră vruta mea (Cântec pentru iubita mea), Di-ahînte ori (De atâtea ori), Bate vimtul (Bate vântul), Aide,lea feată (Haide, tu fată), Un di bichearl’i (Unul dintre holtei), Feata văşil’elui  Vasile Lupu (Fata domnitorului Vasile Lupu), O, sărbători (O, sărbători), Numţle a noastre (Nunţile noastre), Părmith (Basm), Limba nu are agîrşare (Limba nu se uită), Cartea noastră (Cartea noastră), Hoara noastră (Satul nostru), Ponlu (Durerea), Cîntic ti mana (Cântec pentru mama), Mirache (Dorinţă) şi Cît ti voi (Cât te iubesc).

Nicolae BatzariaNicolae Constantin Batzaria s-a născut la 20 noiembrie 1874 în Cruşova (Kruşevo), inclus atunci în provincia otomană Macedonia şi astăzi în fosta republică iugoslavă a Macedoniei.

Acest târguşor în terase, situat la 1200 m altitudine în munţii Macedoniei, era descris astfel în anii '80 de scriitorul aromân Hristu Cândroveanu, care-l compara cu bulgărescul Tîrnovo: ''Un noian de acoperişuri de ţiglă roşie, case cu unul sau două caturi, uliţe arhaice, înguste, pietruite cu bolovani de rîu, urcînd în pante circulare, parcă de amfiteatru antic''. Pe o înălţime ce domină localitatea a fost ridicat un monument în onoarea aromânului Pitu Guli, care în 1903 a condus revolta antiotomană ce a dus la efemera Republică liberă de la Cruşova.

Tache Caciona s-a născut în 1885 la Avdela, actualmente în Grecia.


A studiat la liceul românesc din Bitolia (Monastir), din Macedonia otomană. Apoi a absolvit cursurile Şcolil de Agricultură ''Herăstrău'' din Bucureşti, obţinînd titlul de inginer agronom în 1910.


A emigrat o perioadă în America şi în 1922 era administrator de moşie.


A încetat din viaţă în 1971 în comuna natală.

În 1985 apărea la editura Facla din Timişoara volumul Trei balade aromâne /Trei balade armâneşti al scriitorului aromân Hristu Cândroveanu (1928 Babuc/Durostor, România- ), cu versiuni aromâne aparţinând poetului aromân Ioan Cutova (1919 Veria, Grecia – 1992 România).


Cartea este o reluare a ediţiei în română apărută în 1980 la editura Ion Creangă din Bucureşti.


Cele 64 de pagini ale cărţii cuprind baladele Tînărul păstor din munţi/Gionli picurar dit munţ, Puntea de pe rîul Arta/Puntea di pri-arîulu Arta şi Stafia/Stihiolu.


În Cuvînt înainte autorul motivează apariţia acestei cărţi şi prin epuizarea rapidă a Antologiei lirice aromâne din 1975, a Poveştilor de la miazăzi din 1976 şi a Antologiei de proză aromână din 1977, toate editate de H.C.


El precizează că sursa de inspiraţie a acestor balade este reprezentată de motive folclorice sud-dunărene, atrăgând atenţia asupra comunităţii de motive literare cu folclorul nord-dunărean pentru Tînărul păstor din munţi ca variantă a Mioriţei şi a Punţii de pe rîul Arta ca variantă a Meşterului Manole.


H.C. apreciază că I. C. a reuşit ’’o transpunere excelentă în grai aromân’’, ce va permite publicului să urmărească ’’relaţia de la limba literară la unul din principalele ei dialecte’’.


O scurtă notă întitulată ’’Semne specială pentru versiunea aromână’’ arată cum se citesc următoarele semne:

’’L’, l’ – l muiat, ca ital. Gli

Ñ, ñ – n muiat ca fr gn

Dz, dz – sunet muiat între d şi z

Dh, dh – ca engl. Th (sonorizat)

Th, th - Ca sunetul grecesc Θ, θ’’

 

Tînărul păstor din munţi neînarmat, căruia îi plac cântecul, hora,trânta şi poveştile, îşi duce turma de oi la vale cu gândul la o fată. Dar seara, pe neaşteptate, este împuşcat de ‘’lotri, toţi păgâni’’, care-i ucid şi câinii, după ce aceştia sfârtecaseră câţiva atacatori. Doar o ‘’codană’’ îl plânge, în timp ce păstorul le reproşează codrului şi munţilor că i-au lăsat pe ‘’mişei’’ să-l doboare. Păstorul şi-ar fi dorit ca bandiţii ce-i furaseră turma să fi luptat cu el în luptă dreaptă bărbătească, iar codrul şi munţii regretă că nu l-au putut ajuta. După ce se târeşte toată noaptea sângerând cade la stâna ortacilor săi, cărora le cere să-i găsească turma şi să-I pedepsească pe hoţi. Apoi le cere să nu le spună mioarelor că a murit şi să-l îngroape pe plai ca să audă fluierul, naiul şi cimpoiul pentru ca ‘’Şi iar să mă simt păstor/Şi în cea lume, de sus,/Frumoasă şi ea nespus!/Dac-o fi tot ca la noi-/Cu stîne, turme de oi,/Cu soare,şi vînt, şi ploi…’’ De asemenea le cere să-i pună la mormânt diverse lucruri de la stînă care să-i aducă aminte ‘’C-am fost celnic, neam de soi/Şi cu mari turme de oi…’’ (Că fui celnic cu fălcare/Şi cupii întredz di ml’ioare!) În final, el transmite mamei sale că s-a însurat în străinătate: ‘’Dar, de va afla bătrîna,/Sărutaţ-i sfîntă-mîna!/Şi-I spuneţi de mine-anume/C-am ieşit şi eu în lume,/Şi departe mă-însurai,/C-o mîndră fată de crai,/Frumoasă – cum stelele/Şi rudă cu ielele,/Şi naş îl avui pe soare,/Nuntaşi – turme de mioare,/Iar luna a fost şi ea,/Aşa cum se cuvenea,/Cununiile-mi ţinea,-/Doamne,ce se mai fălea!/Că a fost l nunta mea…/Şi mînca.mînca şi bea,/De ziceai că saţ n-avea!’’ În versiunea aromână, finalul sună astfel: Ama di-află-a mea bitîrnă,/Voi băşeaţ-l’e sîmta mînă!/L’I dzîţeţ că ñi-adrai nume,/Că işii şi eu tu lume,/Că diparte mi-nsurai,/Feată di-amiră îñi loai,/Muşată –ca stealile/Ş-cu surină cu-albile,/Nun ñi-avui măritlu soare/Şi numtari – cupii di ml’ioare,/Luna fu aclo şi ea/După aradhă, cum prindea,/Curuñile că- ñi ţînea, - /Doamne, cît s-cama-alăvda/C-agiuca la nunta mea…/Ş-s-andupa, ‘ndupa şi- ñi bea,/Ş-di buneţnu s-fînătea!

 

În balada Puntea de pe rîul Arta este vorba de trei fraţi ‘’Neam cinstit de păcurari/Înţelepţi şi gospodari’’ (Picurari di soe veacl’e/Ş-nicuchiri fără di preacl’e), care ‘’erau zidari frumoşi/Meşteri mîndri, norocoşi,/Că-şi luară de neveste/Fete dalbe – ca-n poveste!’’(Ş-ţi nu-adrară iuţido!/Masturi gioni ş-cu tihiro./Treil’I şi-loară nveaste-ahtări/ Şi dal’eane şi cu hări). Poetul aminteşte de locurile pe unde îi purta transhumanţa pe cei trei păstori: fluviul Vardar, Bistriţa, Băiasa, Zagor, regiunea greacă sudică Moreea, oraşul Ohrida şi munţii Pind. ‘’Un împărat vestit’’ aude de faima acestor ‘’meşteri, meşteri mari’’ şi-i angajează să-I constriască un ‘’pod aurit’’ peste rîul Arta. Meşterii cer un termen de şapte ani pentru a termina lucrarea, dar împăratul îi ameninţă că încazul nerespectării contractului îi va ucide cu mîna lui. Dar fraţii ‘’Tot căzneau aci-n pustii,/Însă tot ce se-ncropea - /Noaptea apa nimicea,/Nu-mplineau nimic, să stea!/Şase ani le-a mers aşa!’’ (Tu irñiu lucrau di-alagă/Punţăl’ei thimel’ilu s-bagă,/Ma ţe dzua anălţa/Noaptea apa afănsea,/Nu biţeau ţiva,ţiva!/şase añi aşi triţea!) O pasăre călătoare îi dezvăluie fratelui mai mare că ‘’O, oameni voi, necăjiţi, /Treaba tot n-o isprăviţi/Pîn’ n-aţi pune-n temelii/Pe-a mai mică-ntre soţii, /Soaţa Prîslei – ca o floare,/Oricît inima vă doare…’’ (Oamiñi, nu vă năriţ,/Lucrul voi nu-l bitisiţ/Pînă nu băgaţ thimeal’e/Cama ñica-vă mul’eare,/A ñiczanlui,piruşeană,/Cît-ţe inima s-vă doară) Badea cere cumnatei mai mici să le aducă bucate, iar aceasta cînd ajunge la faţa locului glumeşte inocentă cu cei trei fraţi: ,,Meşterilor,bieţi de voi!/ Cerul v-ajute-n nevoi!/ Vă cam plîngeţi de noroc, - /Puntea, văd, că stă pe loc…’’ (Masturi, pisusil’I trei!/Nu-aveţ tihe vă plîndzeţ foc, - /Că puntea vă sta pri loc…) Aceştia îi mărturisesc : ‘’De-aia am zis cu jurământ/Şi ne-am legat prin cuvînt/C-astăzi, prînzul cin’ l-aduce,/Acasă nu se mai duce!/trupu-I punem temelie,/Poate-aşa lucrul să ţie!’’ (Tr-aestă treil’I giurăm,/Greu giuratec nă ligăm, - /Prîndzul adz cari va lu-aducă/Năpoi nîsă sî nu s-ducă!/Trup-thimel’iu aoa să-armînă,/Poate acşi lucrul va ţînă!) Iar mezinul o păcăleşte pe soţia sa: ‘’Plîng, că îmi căzu din deget/ Cel inel – şi-acum preget să-l iau din groapă,/Că e cu noroi şi apă…/Treci tu, dalbo, şi-l adu,/De pe unde îmi căzu!’’ După ce femeia coboară în groapă, cei trei meşteri se reped să o zidească, surzi la rugăminţile ei că trebui să-l alăpteze pe pruncul de acasă. În final, tânăra mamă i-a blestemat pe meşterii ‘’mişei’’şi construcţia lor: ‘’…Apele să urle-n prund,/Precum pruncul meu flămînd!/Puntea tremure mereu, /Ca ziditul trup al meu!/Rîul ieie-şi neîncetat /Vamă de om înecat!/Iar voi, meşteri – să pieriţi/Precum sînii mei, striviţi!/Şi s-aveţi noroc în viaţă,/Cît creşte iarbă pe gheaţă…’’ În versiunea aromână finalul sună astfel: Apa s-hibă totna ghic,/Ca agiunlu- ñi ficiuric!/S-treambură neacumtinat/Puntea ţi cu greu o-adrat, /Ca truplu- ñi tu tih băgat!/S-iasă arîulu dit cupañe/Di-omlu nicat curbane!/Masturi, voi – s-v-afănăsiţ/Ca siñl’i-ñi apitrusiţ!/S-aveţ tihire tu bană,/Cîtă iarbă-I pri cămbană…

 

Tema baladei Stafia este legătura puternică a omului cu meleagurile natale. Vasiliţa, o fată din Vodena frumoasă ca un ‘’izvor de vise’’ este peţită de ‘’un june de departe’’. Mama ei nu doreşte însă să o mărite departe de casa părintească, dar Costandin, cel mai mic dintre cei nouă fraţi ai fetei, îl îndrăgeşte pe străin ‘’Şi face el ce face, că/Pe cei doi îi uneşte’’.Totodată, mezinul îi promite mamei că de cîte ori va dori să-şi vadă fata, el va fi cel care o va aduce ‘’din zarea-ndepărtată’’. Dar o epidemie îi seceră pe cei nouă fraţi,a căror mamă rămasă singură îl blestemă pe mezin pentru rolul său în înstrăinarea surorii sale: ‘’Şi-atît l-a blestemat pe fiu,/Cu atîta foc şi pară,/Că n-avea tihnă Prîsle-al ei,/Îl da mormântu-afară!’’ (Ş-ahît ea hil’-su ş-blăstimă,/Dit inima-l’I amară,/Că-ariñe ñicăzlu nu-află/Tru groapă, iu l-băgară) . Ca urmare, Costandin, ‘’stafie umblătoare’’, merge la sora sa şi îi cere să vină cu el la casa mamei lor. Păsările care-I însoţeau pe drum spuneau: ‘’Piu-piu-piu şi piu-piu-piu, /Un mort umblă cu un viu!’’. La observaţia Vasiliţei ‘’Costandine, paseri spun/Că umblă morţii pe drum!’’, acesta răspunde: ‘’Lasă să spună ce vor/Că asta e legea lor’’. Ajunşi aproape de casa părintească, mezinul o trimite pe soră înainte, motivînd că trebui să-şi pască calul. Dar ‘’Fata cît s-apropia/El în groapă se-ntorcea,/pacea iară că-şi găsea, /Acasă că mi-o vedea,/De blestem se slobozea’’ (Ş-hil’ea theamă sî-apruchea,/El tu groapă ş-si turna,/Isihia di ş-afla,/Acasă-l’I cît ş-u videa,/Di blăsteame ş-ascăpa). Concluzia de final a poetului este ‘’Că la noi s-a pomenit/Să nu pleci printre streini,/Unde nu prinzi rădăcini, - /de unde dorul te cheamă,/Să dai gliei tale seamă’’. Finalul în aromână sună astfel: Ş-hil’ea theamă si-apruchea,/El tu groapă ş-si turna,/Isihia di ş-afla,/Acasă-l’i cît ş-u videa,/Di blăsteame ş-ascăpa./Că adetea-I di zămane/S-nu ti cherdză pri tu xeane,/Iu nu faţ vîrnoară peane, - /D-iu te-acăliseşte dorlu,/s-nu ţ-aşteargă loclu torlu.

 

 

 

 

În 1985 editura Minerva din Bucureşti publica volumul Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare,) o antologie de poezie grămosteană.

Subîntitulată Lilici dit lirica armânească grămosteană (Flori din lirica aromână grămosteană), antologia era alcătuită de poetul Dina Cuvata din Macedonia iugoslavă.


Grămostenii sunt acea ramură a aromânilor originari din străvechea localitate montană Gramoste.


În Protuzbor (Cuvânt înainte), scriitorul aromân din România Hristu Cândroveanu (1928 - ) arată că nu a fost uşor să structureze pe teme această antologie. Aceeaşi poezie poate fi de dragoste, ironie, înstrăinare, glumă, aşa cum este cazul cu Cara da di ini toamna (Dacă a început toamna).H.C. remarcă faptul că poeziile aromânilor pot fi lipsite de rimă şi ritm, care pot fi nebăgate înseamă deoarece cântecul este plin di dor, di mîrazi, di gailei, di gazechi (plin de dor, de moşteniri, de griji, de tristeţi). Cu alte cuvinte pentru că armânul este amintat cîntăreţ (născut cântăreţ)!


Frumuseţea cântecului grămostean i se relevă lui H. C. în următoarele versuri din Ies fumel’i, care descriu cum revine la viaţă lumea pastorală a aromânilor când adie primăvara în munţi : Nă dzuă, di cătră seară - /Ş-si părea chiro di veară/Nsus tu munţă – nu-ari neauă,/Di lilici ş-trandafili,/Ies fumel’i pila călivi... (Într-o zi, spre seară - /Se părea o vreme de vară,/În sus în munţi – nu este zăpadă/Înfloresc florile şi trandafirii/Merg familiile la colibele din munţi...)


Aceeaşi frumuseţe lirică transpare în Ieşi lea dado tu ubor să vezi mireasa cum gioacă-n cor,/Cum s-încl’ină şi s-dirină - / Ca vearga di hlambură (cum joacă hora,/Cum se apleacă şi se întinde/Ca varga de la steag!)


Un tip de cântec de neuitat este cel ti vâtâmaţ (pentru cei ucişi), închinat epocii în care satele aromâne erau atacate de otomani, antarţi şi comitagii, aşa cum este şi Pri-aţea dzeană (Pe acel deal): Pri-aţea dzeană ş-pri mîgulă,/Îni avdzîi nă boaţi corbă,/Boaţi corbă di armână,/Iu-şi plîndzea pi-a l’ei cîrună - /Pi nă ploaci di mirminti,/un mîxun ţînea dindinti.../Ma-l ţînea, ma-l urmipsea:/-Mîxine, cara s-bînedz,/Aoa doarmi afendî-tu,/Fendi-tu s-nu lu-agîrşeşţă, /A duşmanilor s-lă pîlteşţă! (Pe acel deal şi pe movilă,/Auzii o voce nefericită,/Voce nefericită de aromână,/Unde-şi plângea pe-a ei cunună - /Pe o lespede de mormânt,/Un copil ţinea în faţă.../ Aşa-l ţinea, aşa-l sfătuia: /-Copile, dacăă vei trăi,/Aici doarme taică-tău,/Taică-tău să nu-l uiţi,/Duşmanilor să le plăteşti!)


În aceeaşi categorie intră şi cântecul lui Goţe Delcev ş-Pitu Guli, doi luptători antiotomani de la începutul secolului XX.


Despre tinereţe aflăm din cântecul Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri) că nu se mai întoarce niciodată: ’’Pîduri, lai pîduri, /Noi , ţî nă lîimu - /Di lail’i duşmani!/Pi frîndzli a voastri,/Ţi galbini ş-cadu - /Va s-ină primveara,/Di airă va-ţ crească.../Numaşi tinireaţa-ni,/Nîpoi ma nu s-toarnă...’’ (Păduri, negre păduri,/Noi , ce am fost nenorociţi - /De întunecaţii duşmani/După frunzele voastre, /Ce galbene cad - /Va veni primăvara, /Şi iarăşi vor creşte.../Numai tinereţea mea/Înapoi nu se mai întoarce...)


În încheiere. H.C. spera ca exemplul lui D.C. să fie urmat şi de alţi intelectuali aromâni, exprimându-şi regretul pentru problemele cauzate de lipsa de norme de limbă şi gramatică în aromână.


Cartea este dedicată ’’Ali dadi, Piha al Gudu Cuvată şi a tată-niu, Unci al Cuvată ş-a tutlor ţi le-au cîntată – aesti minucl’i di lirică armânească grămusteană’’. (Mamei, Piha lui Gudu Cuvată şi tată-meu, Unci al lui Cuvată şi tuturor care le-au cântat – aceste creaţii de lirică aromânească grămusteană)


Cele 110 pagini ale volumului sunt structurate în 6 părţi: Cadri vecl’i (Imagini vechi), Cîntiţi di xinitii (Cântece de înstrăinare), Cîntiţi di mînipsiri (Cântece de vrajă), Cîntiţi di vreari (Cântece de dragoste), Cîntiţi di pizuiri şi di hazi (Cântece de ironie şi glumă) şi Cîntiţi fureşti, di giunatic ş-di alumtă (Cântece de hoţi, de voinici şi de luptă).Versiunile româneşti ale titlurilor ]mi par'in.


Prima parte cuprinde 36 de cântece: Ni-avdzam puil’i (Îmi auzeam puii); Tini, puil’iu alexendaru (Tu, pui); Ies fumel’i (Ies familiile), C-un bîrţat di soari (Cu o rază de soare), Cârliglu (Bâta ciobănească), Mardzina di-amari (La ţărmul mării), Dol’eani (Doiani), Ieşi,lea dado tu ubor (Ieşi, tu mamo în curte), Nă sihati lai (O oră nefericită), Lai s-lu ved (Negru să-l văd); Hîrsiţ, hîrsiţ (Bucuroşi, bucuroşi); Nchisiră oili (Au pornit oile), L’i-anvîrtiră (I-au învârtit), Lea dado (Tu mamă); De, lăi Dumidzali-m (Deci măi Dumnezeul meu), Brigaderi – ti picurari (Brigadieri – pentru ciobani), Est an n-avem lînă (Acest an nu avem lână), Aest an (Acest an), Cînticlu ti Mavrinori (Cântecul pentru Mavrinori), Di la nifur, pîn la cheatră (De la urcuş până la piatră); Oh, armîni mîraţ (Oh, bieţi aromâni); Voi, oarfîni (Voi, orfani); A, lăi Cola (Măi Nicolae); Toamnă laie (Toamnă neagră); Scoal, lăi Mita (Scolă-te, măi Dumitre), Dzîlili di ti Arisal’i (Zilele din Arisai); Nă marţî, mirindi-oară (Într-o marţi, după-amiază); Zvulii, Mita, zvulii (Iarbă, Dumitre, iarbă); Calea di m Poli (Drumul spre Oraş), Gioni nicat (Tânăr înecat), Oi-lele (O, lele), Du-ti Lenă (Du-te Eleno); Lea, Chiraţa mea (Tu, Chiraţa mea); O-arîchiră,oarfîna (Au răpit-o, orfana); Lăi, gione (Măi, tinere) şi Na-na-na, cumnat mîrat (Na-na-na, biet cumnat).

 

Partea a II a include 20 de cântece: Aştearni-ni, dado (Aşterne-mi, mamă), Ţi-ai, Maruşe (Ce ai Maruşe), Ţi-ni ţ-întredz bineclu (De ce îţi pregăteşti calul de călărit), Nata ş-Chita – Cîlîuzu (Nata şi Hrista – călăuză), Vini oara (A venit momentul), Chihîiadz –s-nu daţ di bun (Conducători – să nu daţi de bun), Tradzi, scoati-ni pîrpîduşea (Trage, scoate-mi ciorăpelul), Cîntă, dado (Cântă, mamă), Oară bună (Să fie într-un ceas bun), Bună-ţ dzua, bre numtare (Bună să-ţi fie ziua, măi nuntaşule), Puil’iu, lăi (Puiul, măi), Şed ş-mi minduiescu (Şed şi mă gândesc), Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitaoare, măi ciocănitoare), Şapti gioni (Şapte tineri), Nă nveastă (O nevastă), Lo pîdurea frîndză s-da (A început să înfrunzească pădurea), Gione-avdzîi (Iubite-auzii), Ţîni-ni calu (Ţine-mi calul), Dzeană lai (Dealule) şi Frîndză veardi (Frunză verde).

 

Partea a III a este alcătuită din 13 cântece: Na-lea ş-harlu (Uite tu şi moartea), Carahaxă chindisită (Coţofană colorată), Ună dzeană (Un deal), La patru-ţinţi marmuri (La patru-cinci marmuri), Islu-al Taşa (Visul lui Taşa), Nauli nveasti (Nouă neveste), Lea, chai-mana-i man, Aidi, pri-aţel munti (Haide, pe acel munte), Alasă-ni-mi nica (Lasă-mă încă puţin), Bîgă Costa s-facă numtă (Hotărâ Costa să facă nuntă), Tu-aţea padi (Pe acea padină), Mardzina di-amari (La ţărmul mării) şi Di tu-amari (De pe mare).

 

Partea a IV a este cea mai mare şi cuprinde 46 de cântece: Mînili a tali (Mâinile tale), Mi luă somnul (Mă luă somnul), Linai, dado; Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri), More, mşata mea (Măi, frumoasa mea), Narga, narga, corlu (Încet, încet hora), Ş-apiri lunea tahina (Şi s-a făcut ziuă luni dimineaţă), Moi, gură di niari (Măi, gură de miere), Semtea noastră (Cărarea noastră), Aseară vinu dit xeani (Aseară venii din străinătate), Arigeai-ţ fac, lea dado (Rugăminte-ţi fac, tu mamă), Moi, lilicea mea (Măi, floarea mea), Iu earai (Unde erai), A curi s-l’i spun (Cui să-i spun), Aidi, la bîhce (Haide, la grădină), Lea, nveastă (Tu, nevastă), Ia, dzî-l’i, feată (Ia, spune-i, fată), Xinit ni-earam (Înstrăinat îmi eram), Lea, Maruşe (Tu, Maruşe), Ş-arîi Coli (A pornit să cutreiere Nicolae), Haidă, mbitătoară (Haide, ameţitoare), Piha (Piha), Piha (variantă), Dada mea (Mama mea), Cum s-ni facu (Cum să-mi fac), Pri doi ocl’i (Pe doi ochi), Ah, moi dado (Ah, măi mamă), Tu bîhce, nă feată (În grădină, o fată), Ni-amină ş-un meru (Îmi aruncă ş-un măr), Mînili-a tali – chelchi (Mâinile tale – oţel), Aoa s-ti-agiung (Aici să te ajung), S-vedz, lea feată (Să vezi, tu fată), Ni-alăvdară nă muşată (Îmi lăudară o frumoasă fată), Ţi stepsu-l’i feciu (Ce vină i-am făcut), La livădzili verdzî (La livezile verzi), Mşeată albeaţă (Frumoasă faţă albă), L’ea-ni-ţ, Maruşe (Ia-ţi,Maruşe), Lailu Voici (Nefericitul Voici), Featili (Fetele), Ni-aflai nă feată (Îmi găsii o fată), Nathima (Anatemă), Cum s-ni fac (Cum să-mi fac), Di pi-avdzît (Din auzite), Lenă, feată (Elenă, fată), Aidi, Chie (Haide, Chie) şi Cara da di vini toamna (Dacă a început toamna).


 

Partea a V a include 21 de cîntece: Scoal, lea nveastă (Scoală, tu nevastă), Di dicseară pîn tahina (De seară până dimineaţă), Lenă, hu, lai Lenă (Eleno, hu, tu Eleno), Nveasta-l Dimci (Nevasta lui Dimci), Iurganea (Plapuma), Tu trei suti di cîlivi (În trei sute de colibe), Bre, lale (Măi, unchiule), Cum adraşi (Cum făcuşi), Ţîni-ţ bîrnul (Ţine-ţi brâul), Balchiţa-n curie (În pădurea din Balchiţa), Tana mea (Tana mea), Doauă moaşi (Două bătrâne), Şi nchisi furniga (Şi porni furnica), Mult ti-alavdă lumea (Mult te laudă lumea), La, bîrbaţl’i-n vali (Tu, bărbaţii în vale), Ţi-ni stai, Dinca (Ce-mi stai, Dinca), Siţirai şi triirai (Secerai şi treierai), Calcă, gione, ma pi şauă (Calcă, tinere, mai pe şa), Ţă nicaşi laia tîmbari (Ţi-a căzut în apă mantaua fără noroc), Dada mea (Mama mea) şi Ah, lăi Ghiorghi (Ah, măi Ghiorghi).

 

Ultima parte este alcătuită din 15 cântece: Velis, cîsîbă ma mari (Velis, oraş mai mare), Lăi, picurare di la oi (Măi ciobane de la oi), Lăi Cole, lăi cîpitane (Măi, Nicolae, măi căpitane), Vini nă hîbari-n hoară (Veni o veste-n sat), Sterghiu-al Danguli (Stere al lui Danguli), Pri-aţea dzeană (Pe acel deal), Gioni armîn, ţi s-vîtîmă (Tânăr aromân ucis), Tu valea di Ianina (În valea din Ianina), Costa, lăi (Constantine, măi), Trei gîgoşi (Trei gloanţe), Livendlu (Voinicul), Mi-alinai pi Eleamlu (Mă urcai pe Eleamul), Un grambo (Un mire), Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli) şi O lăi sîrbo, sîrbo-frati (O, măi, sârbule, sârbule frate).

 

Într-o notă finală D. C. nominalizează ’’tri niagîrşari’’ (pentru a nu se uita), pe lângă părinţii săi, următoarele persoane de la care a cules cântecele: Unci Vasili-Cileani Cuvată, Costa Pîrdu, Ţaţa şi Sutiri Tega Cuteli, Coli şi Mita Ticonciu, Dimci Vasili-Comi, Tachi Momcu, Nacu Dima Momcu, Lena Tegu Beza, ţal-Mihali Dima Momcu (soţia lui Mihali Dima Momcu), Santa Dima Momcu, Ocea ţal Iancu Gîrbi (Ocea soţia lui Iancu Gîrbi), Ţaţa Înghiluşi, Zica Tega-Dîrjava, Iţa Halciu-Dimani, Vanghiu Nachi-Mişa, Costa Pacicu-Toli, Vanghel Costov, Sterghia Tugearu, Vladu Bebi, Nasi Ghiorghiţa.





În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau la editura Cartea Românească din Bucureşti volumul Un veac de poezie aromână.

Cele 496 de pagini ale antologiei cuprind o Introducere de H.C., o Notă asupra ediţiei de K.I., poeziile a 23 de poeţi aromâni cu biografiile lor, Note bibliografice şi o Bibliografie selectivă.

În Introducere, H.C. precizează că prima publicaţie aromânească a apărut în regiunile balcanice de baştină ale aromânilor în 1880, fiind urmată de altele care au apărut şi în România, unde tineri aromâni se aflau la studii. Din acel moment, s-au format generaţii de poeţi aromâni, unii dintre ei remarcându-se şi în literatura română, aşa cum au fost traducătorul homerid G. Murnu sau umoritstul Nicolae Batzaria, cunoscut ca Moş Nae în literatura pentru copii.
Un subcapitol al Introducerii este intitulat Cultură şi literatură aromână.
Ultimul subcapitol al Introducerii se întitulează Un veac de poezie aromână.

Cei 23 de poeţi aromâni antologaţi sunt: Constantin Belimace (1848-1934) (17 poezii), George Murnu (1868-1957) (26), Nuşi Tulliu (1872-1941) (38), Nicolae Batzaria (1874-1952) (19), Zicu A. Araia (1877-1948) (9), George Ceara (1880-1939) (3), Marcu Beza (1882-1949) (19), Nicolae Velo (1882-1924) (3), Tache Caciona (1885-1971) (4), Nida Boga (1886-1974) (1), Ion Foti (1887-1946) (3), Nacu D. Scrima (1900-1941) (7), Nicolae Babu (1901-1967) (3), Constantin Colimitra (1910-2001) (8), Atanasie Nasta (1912-1996) (10), George Perdichi (1913-1957) (7), Nicolae Caratană (1914-1992) (8), Costa Guli (1916-1985) (9), Teohar Mihadaş (1918-1996) (7), Ioan Cutova 1919-1992) (12), Hristu Cândroveanu (1928-) (21), Kira Iorgoveanu (1948-) (18), Vasile Tode (1958-) (6). Cele 258 de poezii au ataşate ''transpuneri'' româneşti realizate de H.C. sau K.I. De asemenea, creaţiile fiecărui poet sunt precedate de biografia acestuia realizuată de H.C.

În Notă asupra ediţiei, K. I. arată că volumul cuprinde creaţii reprezentative ale tuturor poeţilor aromâni clasici şi contemporani. Au fost cercetate publicaţii aromâne publicate începând cu 1880 şi volume de poezie cultă aromână. Notele de subsol oferă explicaţii asupra localităţilor şi personalităţilor aromâne. Editorii au încercat o unificare a ortografiilor autorilor. Pentru transcrierea unor sunete specifice ''graiului aromân'' s-au folosit următoarele semne grafice: dh - pronunţat ca englezul th; dz -pronunţat ca românescul dziuă sau italianul mezzo; th - pronunţat ca grecescul fi; gh - pronunţat ca grecescul gamma pentru cuvintele de origine latină şi greacă; ni - pronunţat ca italianul gn ca în cuvântul signore; l' - pronunţat ca italianul gli în cuvântul cogliere. Textele autorilor mai noi au fost uşor adaptate tradiţiei autorilor mai vechi, contribuindu-se astfel la ''unificarea graiului aromân''.

La Note bibliografice se precizează prima publicare a fiecărei poezii.

Bibliografia selectivă cuprinde patru categorii de autori: istorici, călători-cerceători în locurile de origine ale aromânilor, filologi şi antologii de literatură aromână scrisă.
În categoria istorici au intrat următorii autori în ordine alfabetică::
Ion Arginteanu, Istoria Românilor Macedoneni, Bucureşti, 1904.
Victor Berard, La Turquie et l'Hellenisme Contemporain, Paris, 1893.
Ami Boue, La Turqie d'Europe, Paris, 1840.
Ion Caragiani, Studii istorice asupra Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1929.
Vasile Diamandi Aminceanul, Românii din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1938.
Sterie Diamandi, Oameni şi aspecte din istoria Aromânilor, Bucureşti, 1940.
Sergiu Georgiade, Cercetări despre Românii de dncolo de Dunăre, Craiova, 1867. (trad. din lb. greacă).
Anastase Hâciu; Aromânii. Comerţ, industrie, arte, expansiue, cicvlizaţie, Bucureşti, 1936.
N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1919.
G. Murnu, Istoria Românilor din Pind  ''Vlahia Mare'', Bucureşti, 1913.
Victor Papacostea, Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică, Eminescu, Bucureşti, 1983,
Pericle Papahagi,, Scritori aromâni în secolul al XVII lea (Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, 1922.
Tache Papahagi, La Românii din Albania, Bucureşti, 1920.
Valeriu Papahagi, Aromânii moscopoleni şi comerţul veneţian, Bucureşti, 1935.
D. I. Popovici, Despre aromâni, Bucureşti, 1934 (trad. din lb. sîrbă).
Gh. C-tin Roja, Cerceări despre Românii de dincolo de Dunăre, Pesta, 1808 (trad. din lb. germană, Craiova, 1867).
St. Romansky, Macedoromânii, Sofia, 1925 (trad. din lb. bulgară, Bucureşti, 1943).
Virgiliu Stoicescu, Românii din Macedonia, Bucureşti, 1901.
Johann Thunmann, Untersuchungen uber die Geschichte des ostichlen europaischen Volker, Leipzig, 1774.
S. Ţovaru, Problema şcoalei româneşti din Balcani, Bucureşti, 1934.
G. Weigand, Die Aromunen, Leipzig, 1895.
În categoria călătorilor-cercetători au fost incluşi următorii autori în ordinea alfabetică:
C.N. Burileanu, I Romeni di Albania, Bologna, 1912.
Th. Capidan, Macedoromânii, Bucureşti, 1942.
Th. Capidan, Românii nomazi, Cluj, 1926.
E. M. Cousinery, Voyage dans la Macedoine, I, II, Paris, 1831.
N. Iorga, În Serbia de după război, Bucureşti, 1927.
William Martin-Leake, Travels in Northern Greece, I-IV, London, 1835.
Vintilă Mihăilescu, Excursia Societăţii regale române de geografie prin Jugoslavia şi Albania, Bucureşti, 1940.
Guşu Papacostea Goga, În zilele redeşteptării macedo-române, Bucureşti, 1927.
E.G.H.L. Pouqueville, Voyage dans la Grece, II, Paris, 1820.
A.I.B. Wace and M.S. Thompson, The nomads of the Balkans, London, 1913.
În categoria filologi au fost incluşi următorii autori în ordine alfabetică:
Th. Capidan, Aromânii, Bucureşti, 1932.
Th. Capidan, Fărşeroţii, Bucureşti, 1931.
Th. Capidan, Romanitatea balcanică (în Discursuri de recepţie la Academia Română, Bucureşti, 1980)
William Martin-Leake, Researches in Greece, London, 1814.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Compendiu de dialectologie română, Bucureşti, 1975.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Fono-morfologie aromână, Bucureşti, 1968.
C. Recatas, L'etat actuel du bilinguisme chez les Macedo-Roumains du Pinde et le role de la femme dans le language, Paris, 1934.
Gh. C-tin Roja, Măiestria ghiovăsirii româneşti cu litere latineşti care sunt literele Românilor ceale vechi, Buda, 1809.
Nicolae Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, Bucureşti, 1972.
Elena Scărlătoiu, Relaţii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud, Bucureşti, 1980.
G. Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen, Leipzig, 1888.
În categoria antologii aromâne scrise au fost incluse următoarele patru volume:
Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.
Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Univers, Bucureşti, 1975.
Hristu Cândroveanu, Antologie de proză aromână, Univers, Bucureşti, 1977.
Chiraţa Iorgoveanu, Antologie de poezie populară aromână, Minerva, Bucureşti, 1976.

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, 496 p.

 

 



Hristu Cândroveanu s-a născut la 5 februarie 1928 în comuna Babuc, judeţul Durostor (Cadrilater, azi în Bulgaria).


Este fiul Zoricăi, născută Bracea, şi al lui Stere Cândroveanu, originari ca şi bunicii, din comuna Cândrova, situată în regiunea macedoneană Vodena. De la mama sa, ''o pasionată povestitoare'' a moştenit înclinaţia pentru literatură, iar de la tată rigoarea în muncă, propensiunea pentru informare şi înclinaţia reflexivă.


În 1930 familia se mută în localitatea General Praporgescu din acelaşi judeţ,

 

Urmează şcoala primară în aceeaşi localitate (1935-1939). Începe liceul la Silistra (Durostor), iar după cedarea Cadrilaterului în septembrie 1940, la Călăraşi, Tulcea, luîndu-şi bacalaureatul la colegiul ''C. Diaconovici'' din Timişoara în 1948. Va absolvi cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti în 1952.


În anii superiori de liceu a lucrat la Regionala CFR Timişoara. În perioada 1952-1969 a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în comuna Crucea, azi Vîlcele, din judeţul Călăraşi, în comuna Corlăteşti, judeţul Prahova, apoi la Ploieşti (1952-1969).


În 1966-1969 funţionează ca secretar al Consiliului pentru Cultură şi Artă al municipiului Ploieşti, apoi consilier în Direcţia literaturii a Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste din capitală, în periaoda 1970-1974.


În 1969 devine titular al cronicii literare la revista „Tomis" din Constanţa, apoi redactor la „Tribuna şcolii" din Bucureşti, iar din 1974 redactor-şef al revistei „Livres roumains", unde activa şi în 1985.


După căderea regimului comunist, fondează în 1990 revista macedo-română „Deştep­tarea" şi în 1994, revista „Dimândarea" (publicaţie trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine preşedinte al Fundaţiei Culturale Aromâne „Dimândarea părintească".


Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei", colaborând apoi cu proză, versuri, articole şi cronici literare la „Contemporanul", „Viaţa românească", „Luceafărul", „România literară", „Ateneu", „Astra" etc.


Saitul ''Crispedia'' apreciază că nu convinge cu placheta Poeme (1973), dar se afirmă în domeniul criticii literare, considerată - pe linia lui Mihail Dragomirescu - drept „creaţie": ''Demersurile sale critice, deşi concepute ca participări subiective plenare, se individuali­zează totuşi, în peisajul epocii, prin situarea cărţilor analizate în contextul integral al creaţiei autorilor luaţi în discuţie şi, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară.''

''Verva acut polemică şi perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect'' caracterizează cronicile şi profilurile scriito­riceşti'' ale lui H.C., selectiv reţinute în volumele Alfabet liric (1974), Poeţi şi poezie (1980), Printre poeţi (1983).

Poetul îşi dezvăluie sensibilitatea în versurile scrise în aro­mână (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Poveşti de la Miază-zi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în română ale unor creaţii în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985).

Romanul „de sertar" Marea Serenităţii (I-II, 1996), având ca personaje principale colective comunităţile de aromâni, martore şi victime ale unor epoci istorice potrivnice, evidenţiază la H.C. ''o putere de construcţie epică, o forţă de individualizare a eroilor şi o eleganţă stilistică deosebite''. „Roman epopeic", Marea Serenităţii configurează ''un univers, deşi pitoresc, esenţial tragic, puţin familiar literaturii române''. Nemaiputând suporta şicanele şi acţiunile desnaţionalizante (incendierea şcolii în limba maternă, arderea bisericii etc.), colectivitatea aromână din satul Codruva, din Grecia, emigrează în România, căzând, aici, pe pământul nădăjduit al făgăduinţei, în capcanele unor succesive dictaturi devastatoare: carlistă, antonesciană, comunistă.Protagonistul, Iancu Paticina, om cu orientare politică de stânga în sensul occidental al cuvântului, sfârşeşte în lagărul comunist de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, în grele suferinţe şi umilinţe. În acest cadru narativ - ''cu fermecătoare coborâri în mentalitatea arhaic-pastorală şi în viziunea mitic-folclorică'' -, autorul creionează personaje de o mare bogăţie sufletească, impunîndu-se figurile feminine ''cu forţă caracterologică şi diversitate a reacţiilor''. Proză de factură rebreniană, cu neaşteptate alunecări spre poezie, Marea serenităţii este una dintre apariţiile reprezentative ale ultimului deceniu al secolului trecut.


Cristian Moraru îl considera în 1985 ''unul din criticii interesanţi ai momentului, deţinător al unei individualităţi distincte nu printr-o retorică zgomotoasă a stilului său, nici prin gongorismul terminologic la modă, sau intervenţii de răsunet în presa literară, ci printr-o eleganţă a scrisului ce îl aşează între criticii ce mai întreţin cultul stilului''. Este apreciat ca făcând parte din ''ultimii impresionişti ai critcii actuale'', care realiza ''un comentariu ambivalent: i-mediat, aplicîndu-se textului literar, solicitînd din abundenţă citatul, cît şi mediat, în prealabil, de o simpatie spontană pentru Operă''. Îl interesează ''justeţea verdictului'', ca o ''exercitare responsabilă şi autorizată'' a funcţiei criticului, nefiind interesat de noile orientări metodologice, factologia pseudo-lansoniană, comparatism sau poza doctă. Posedă o scriitură a rafinamentului, curgînd firesc, de la sine parcă, sub o zodie apolinică a limpidităţii, echilibrului şi certitudinii, oripilată de exhibiţionism''.


Opera

Poeme, Bucureşti, 1973;

Alfabet liric, Bucureşti, 1974;

Porni racheta, Bucureşti, 1974;

Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975;

Poveşti de la Miază-zi, Bucureşti, 1976;

Antologie de proză aromână, Bucureşti, 1977;

Poeţi şi poezie, Bucureşti, 1980;

Trei balade aromâne, Bucureşti, 1980;

Nihadz, Bucureşti, 1980;

Printre poeţi, Cluj Napoca, 1983;

Ore de aur, Bucureşti, 1983;

Un veac de poezie aromână, introducerea editorului, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu);

Literatura română pentru copii, Bucureşti, 1988;

Nida Boga, Voshopolea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1994

Aromânii ieri şi azi, Craiova, 1995;

Marea Serenităţii, I-II, Bucureşti, 1996;

La stani, postfaţa editorului, Bucureşti, 1996.

Caleidoscop aromân, I-V, Bucureşti, 1998-2000;

Erori de calcul. Poeţi români în grai aromân, Bucureşti, 2000.

Carte de vacanţă pentru aromâni, Bucureşti, 2001.


 

SURSE:

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Hristu_Candroveanu

Cristian Moraru, Hristu Cândroveanu, Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, pp. 439-440.

Saitul ETHNOS

Marţi, 17 Mai 2011 12:40

Revista ETHNOS a şcolilor din judeţul Tulcea în care se preda în limba maternă a fost coordonată de profesorul Nicolae Vicolov, inspector şcolar pentru Minorităţi la I.Ş.J.Tulcea.

 

Publicaţia a apărut şi on-line la adresa http://ethnos.xhost.ro/ în opt numere lunare, neregulat, în anii 2003-2005.

 

În numărul 2 din ianuarie 2004, redatorul-şef TEODORA IONELA SAMOILĂ (cl.a X-a la Liceul Teoretic „Gr.Moisil” din Tulcea) anunţa în editorial înfiinţarea unei secţiuni în aromână: ’’Spre deosebire de primul număr al revistei, in cadrul acestuia a fost introdus dialectul aromân, bogat in tradiţii şi viaţă spirituală; am introdus dialectul aromân indrumaţi de gandul că, astfel, dorinţa noastră – aceea de a sublinia frumuseţea culturii aromane, faptul că sunt oameni mandri că s-au născut şi crescut an spiritul tradiţiei acestei etnii – este devenită realitate’’. Din redacţie făcea parte Iancu Nicoleta Eleonora (clasa X la Liceul Teoretic “Gr.Moisil” Tulcea). În cele două pagini ale secţiunii ‘’Tradiţia aromână - Dialectul aromân’’ au fost incluse: poezia lui Nida Boga TU AVLIA A BISEARICĂL’EI şi varianta în aromână ÎN OGRADA BISERICII de IANCU NICOLETA ELEONORA; poezia DULTSI ARMĂNEASCĂ a lui Theodor Zuca; un scurt text despre ‘’ graiul românesc al aromânilor’’; 4 fotografii alb-negru cu tineri şi bătrâni aromâni în portul naţional.

 

În numărul 3 din aprilie 2004, cele 6 pagini ale rubricii ‘’DIALECTUL ŞI CULTURA AROMÂNĂ’’ cuprind: Doina lui Eminescu în aromână;La steaua de Eminescu ‘’transpunere de Ioan Cutova’’; articolul lui Ion Roşu EMINESCU,descendentul unor aromâni; poezia Lena şi Muntili de Steriuş Cristian (şcoala din Stejaru); poezia Armâne, frate! a lui Paris Şamata (şcoala din Stejaru); articolul DZUANOASTRĂ, ATUTURORU30 DI YINAR (Ziua noastră a tuturor 30 ianuarie); anunţul privind apariţia revistei ‘’Agapi mari’’ (Fericire mare) coordonată de profesoara de latină Tanţa Partnoi; articolul scriitorului Hristu Candroveanu Nu suntem o minoritate. Suntem români şi vrem să rămânem români, precedat de o scurtă prezentare a autorului; o scurtă biografie în aromână şi română a lui Gheorghe Hagi, însoţită de fotografii.

 

Numărul 4 din octombrie 2004 alocă 11 pagini ‘’Dialectului aromân’’: Seara pri dzeană (Sara pe deal) a lui Eminescu, ‘’Transpunere de Ioan Cutova’’; poezia Dumintză a Oanei Lucica Ilaş (clasa XI D la Liceul Grigore Moisil din Tulcea); Isturii cu shicăi (Poveşti cu glume) de Iancu Nicoleta Eleonora; 3 fotografii din spectacolul de la Cernica din 15 mai 2004 cu ocazia Zilei naţionale a aromânilor; Isturia gătunjiei (Povestea gutuii) de Zoia Masaca (clasa XI A la liceul Grigore Moisil Tulcea); Dzăcături

Armăneshtsă (Proverbe aromâne) de Mariana Trandafir (clasa X la liceul Grigore Moisil din Tulcea); articolul lui Hristu Cândroveanu Cine sunt aromânii?; fragment dintr-un interviu acordat de actorul Ion Caramitru ziarului ‘’Ziua’’.

 

În numărul 5 din februarie 2005, cele 6 pagini ale secţiunii ‘’Dialectul aromân’’ includ: articolul AROMÂNII ŞI SENTIMENTUL LOIALITĂŢII LINGVISTICE ŞI AL APARTENENŢEI LA COMUNITATEA BILINGVĂ al profesoarei Argentina Gherasim şi fotografii de la botezul Biancăi Peanci.

 

Rubrica ‘’Aromânii’’ din numărul 6 din martie 2005 prezintă: Ansamblul folcloric aromân „Dor“ din Sarighiol de Deal; Învăţăminte din tezaurul înţelepciunii aromânilor; Ghicitori aromâne; Câteva date despre aromânii din judeţul Tulcea; Hora la aromâni; Steagul de nuntă (hlambura) de Paşata George (cl.VI-a, Şcoala Sarighiol de Deal), Caimacan Cristina (cl. VIII-A, Şcoala Sarighiol de Deal) şi Iancu Eleonora Nicoleta.

 

Numărul 7 din mai 2005 reia la secţiunea ‘’Dialectul aromân’’ poeziile lui Steriuş Cristian şi Paris Şamata şi prezintă fotografii de la balul din 26 martie 2005, precum şi un text semnat neconvenţional ‘’Nicky din Constanţa’’ întitulat Vreţi să ştiţi cine suunt aromânii.


În sfârşit numărul 8 din decembrie 2005 nu prezintă nimic despre aromâni.


Toate articolele au fost înregistrate în secţiunile Bibliografie, Literatură şi Cronologie ale blogului meu.

 

Poezii de G. Ceara în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie lirică cultă cei doi editori au inclus trei poezii ale lui George Ceara (1881-1939), cu ''transpuneri'' româneşti în viziunea lui H.C.

Cîntic (Cîntec) - motiv folcloric

Armâna s-aspila
La nă fîntînă-araţe
Ş-tu apă-şi ghilicea
Aleapta-l'i muşiteaţă:
- ''Moi niată cum nu-şi fu,
Albeaţă ca di anghil,
Voi ocl'i chindisiţ
Şi dzeane cundil'iate
Subţîre mesi-a mea
Şi trup ca chiparişlu
Cari gione va vă l'ia
Şi cari va vă hîrsească?''
Araţea ploae avde
Şi lailu loc îi greaşte:
- ''Io, feată, va ti l'iau,
Şi io va li hărsescu!''
(Şi mi se limpezea
Cu apă de fîntînă,
Şi în apă-şi oglindea
Mîndreţea-i de cadînă:
- ''Tu, chip de cadră veche,
Descins din paradis, -
Voi, ochi fără pereche, -
Sprînceana mea de vis,
Şi tu, mijloc mlădiu,
Şi trunchi de chiparoasă, -
Menite sunteţi - cui,
Să vă aducă-n casă?''
Şi lespedea aude -
Şi zice de sub unde:
- ''Îmi eşti menită mie,
Tu, glas de ciocîrlie!'')


Te-aştiptai (Tot te aştept) 

Te-aştiptai aseară s-vini
Sum umbrata ţea di chini
Pat di muşcl'iu si-ţ adar,
Feata mea di picurar, -
(Tot te aştept de zile-ntregi
Pe la pinii nalţi să treci
Să-ţi fac pat de muşchi şi dor
Fată mîndră de păstor.)

Te-aştiptai şi nu vinişi,
Vruta mea, mi agărşişi?
Şi-agărşeaşte-ahîtă vreare,
Dulţe, scumpa mea vişteare?
(Eu te aştept neîncetat,
Tu, iubito, m-ai uitat...
Spune-mi, draga mea comoară,
Dragostea, poate să moară?)

Moi lilice dit livădz,
Tot cu tine mi-nvisedz;
Azi dimneaţa cînd sîrmai
Tot tră tine io-ntribai!
(Floarea mea, floare de plai,
Nopţi de-a rîndul te visai;
Azi plecai la oi bolind,
Că te port mereu în gând!)

Munţîl'i mi-ntriba cu dor:
- ''Iu-i lilicea munţîlor?''
Şi fîntîna-ni puşpura::
- ''Iu-ni ţ-u, gione, vruta ta?''
(Mă întreabă munţii-n cor:
- ''Unde-i floarea codrilor?''
Izvorul mă ispiteşte:
- ''De la mîndra, ce mai veste?...)

Ni pitricu muşeata-ni dor (Îmi trimise mîndra dor)

Ni pitricu muşeata-ni dor
Lilici dit hoara lor,
Şi-cu lilici cartea avea
Şi tu carti ni scria,
Îni scria jilos şi-amar:
''Gione picurar!
O, lai gione dit tu munte,
Cu luţiafirlu tu frunte,
Gione picurar!
(Îmi trimise mîndra dor -
O floare din satul lor,
Şi în floare - o scrisoare,
Că-mi vine să pier, să mor:
''Dragul meu păstor!
Dragul meu păstor din munte,
Cu luceafărul pe frunte,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar,
Di cînd niarssişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră laile oi,
Că nu-i vîrnu dinăpoi;
Putridzî şi-a meu cutar,
Gione picurar!
Plîngu fadzl'i şi fîntînile,
S-deapăru, s-dirină chinil'i,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De cînd m-ai lăsat în prag -
Oile-s bolnave-moarte,
Că nu-i cine să le poarte;
S-afundă tîrla-n mohor,
Dragul meu păstor!
Plîng fîntîni şi plîng cei fagi,
Plîng şi pinii tăi cei dragi,
Dragul păstor!)

O, lai gione picurar
Di cînd niarsişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră nialele,
Nialele ca stealile,
Că nu pot tra s-le-angan iar,
Gione picurar!
Şi va s-cheară laile niale!
Nilă nu-ai, gione, di eale,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De când m-ai lăsat în prag -
Tînjesc toate mielele,
Mielele ca stelele,
Că eu ne le zic de dor,
Dragul meu păstor!
Şi-au să piară oi şi miele -
Cum ţi-e milă de ele,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar, gionle-a meu,
Si-ni te-ajungă dorlu greu,
Dorlu greu di vicil'i-a tăi,
Şi di doi doil'i-ni ocl'i lăi,
Şi s-te-aducă cama tr-oar',
Gione picurar!
Vinu, gione, vinu, frate,
Nu-i picat di-a meale niate,
Gione picurar!''
(Dragul meu, o - dragul meu,
Să te-ajungă dorul greu,
Dorul de mioare dalbe
Şi de ochii-mi ca smaralde, -
Să te-ntorci pe vînt, pe nor,
Dragul meu păstor!
Vino, nu întîrzia,
Că îmi trece vremea mea,
Dragul păstor!'')


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 194-196.

 

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required