Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » D-F » Displaying items by tag: Diamandi
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Sterie Diamandi se numără printre oamenii de cultură puțin sau deloc cunoscuți generațiilor formate după 1944. Cărțile sale nu au fost reeditate până în 1991, iar numele i-a trecut într-o nedreaptă uitare.


S-a născut la 22 august 1897 la Mețova-Aminciu, în Epir.


Tatăl său a fost militantul aromân Vasile Diamandi- Aminceanul.


A învățat în școal primară din comuna natală. Începe studiile medii la Liceul Român din Salonic și le continuă la Ianina / Grecia, Bitolia / Macedonia și București. În 1919-1922 absolvă Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București cu mențiunea ’’Magna cum laudae’’.


A urmat o lungă carieră didactică în diverse orașe din România: Drobeta Turnu Severin (1923-1924), Roman (1924), Iași (1925-1936 la Școala Normală ’’Vasile Lupu’’) și București (din 1936 la Liceul ’’Aurel Vlaicu’’).


La Iași a fost o periaodă de timp și membru al Consiliului Municipal.


În paralel a avut și activitate scriitoricească.

Din 1921 publică note, recenzii și articole despre aromâni și despre cultură în revistele: „Buletinul Institutului de Literatură", „Anuarul Şcolii Normale «V. Lupu»", „Adevărul", „Cuvânt dăscălesc" , „Gândul vremii", „Cuget moldovenesc", „Minerva", „Peninsula Balcanică", „Săgetă­torul", „Porunca vremii", „Vremea" şi „Vremea şcolii". La ‘’Cuvânt dăscălesc’’ este și redactor în 1924-1925.


A publicat în ordine cronologică volumele de biografii: Galeria oamenilor politici / 1935, Eroii revoluției ruse / București / 1937, Galeria dictatorilor / 1938, Oameni și fapte din istoria aromânilor / București / 1940, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Iisus Mântuitorul / I-III / București / 1943. Ultima carte antumă a lui Sterie Diamandi este volumul de eseuri intitulat Arca lui Noe.


Eroii revoluției ruse îi prezintă pe bolșevicii V.I. Lenin, L. Troțki și I .V. Stalin, iar în Galeria dictatorilor sunt prezentați polonezul Pilsudski, italianul B. Mussolini, germanul A. Hitler, turcul K. Attaturk și portughezul A. Salazar.


A încetat din viață la București, la 11 iunie 1981.


Galeria oamenilor politici a fost reeditat în 1991 cu note și fotografii pe baza unui exemplar din 1935 adnotat și corectat de autor, pus la dispoziția editurii bucureștene Gesa de către fiica autorului, doamna profesor Bîrlea. S. D. a creionat biografiile a 12 mari oameni politici români din prima jumătate a secolului XX: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A.C. Cuza, Constantin Argetoianu și Mihail Manoilescu.

 


SURSE

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, București, 1991, Notă asupra ediției, p. 2.

***, http://www.crispedia.ro/Sterie_Diamandi

***, Enciclopedia României: Sterie Diamandi, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sterie_Diamandi

Profesorul aromân Sterie Diamandi (1897 Mețovo/Aminciu * Imperiul Otoman – 1981 România) a publicat în 1935 volumul Galeria oamenilor politici.

Printre cele 12 portrete de oameni politici români interbelici, S. D. l-a inclus și pe cel al lui Dumitru (Take) Ionescu (1858-1922). Fiu de negustor din Ploiești, T. I. își ia doctoratul în drept la Paris, devenind un avocat renumit. Ca om politic, va fi deputat conservator la 26 de ani și ministru al cultelor în guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu în anii 1891-1895. Înființează în 1908 Partidul Conservator-Democrat și în 1917-1918 și 1920-1922 va deține portofoliul ministerului de externe. Cariera politică va culmina cu funcția de prim-ministru al României Mari în decembrie 1921-ianuarie 1922, decedând la Roma în exercițiul funcțiunii. S-a remarcat ca un mare orator, susținând .intrarea României în primul război mondial (1914-1918) împotriva Austro-Ungariei, care deținea Transilvania.

Iată cum descrie S. D. implicarea lui T.I. în problema situației aromânilor din Peninsula Balcanică.


<Cît de mult s-a înșelat Carp* și cît de nedrept a fost cu Take Ionescu cînd a spus despre dînsul că ”Întotdeauna pledează o cauză, niciodată nu apără o convingere”. Adevărul era cu totul contrariu. ”Take Ionescu, după cum foart just observă I. G. Duca**, era un entuziast, un emotiv și un romantic. Credea în ceea ce spunea, credea pînă la naivitate și de aceea o spunea cu neprefăcută sinceritate și cu o patimă comunicativă.”


Dacă despre alte chestiuni, Take Ionescu, datorită eclectismului său a avut convingeri successive și trecătoare, cu problema națională însă a fost de o constanță desăvîrșită.


A fost un aprig susținător al cauzei românilor macedoneni. Nu era în Macedonia om mai popular și mai iubit decît dînsul. Dacă în ultimul timp Take Ionescu nu se putuse interesa de problema macedoneană, aceasta se datorește unor considerațiuni de înalt ordin de stat.


Nu voi uita ultima întrevedere care am avut-o cu dînsul, în biroul lui de la Ministerul Externe. Mă dusesem, în calitatea mea de președinte al societății studenților macedoneni ca să–i cer să facă demersurile necesare pentru deschiderea școlilor și a bisericilor din Macedonia sîrbească***.


La un moment dat, în focul discuției, reproșîndu-i dezinteresarea îi spun: ”Nu vă mai recunoaștem , domnule Take Ionescu; era o vreme cînd, ca să fiți bun român, uitați că sînteți om politic. Era vremea cînd subvenționați școlile din Ardeal**** și treceați noaptea Carpații.

Astăzi avem de-a face cu un alt Take Ionescu care, ca să treacă drept un mare om politic, uită să fie bun român.”


La acese cuvinte, cu fața congestionată, el se ridică de pe fotoliu, întinde harta țării pe masă și după ce-mi adresează cîteva cuvinte foarte măgulitoare, îmi spune: ”Uită-te și vezi bine. La răsărit, avem Sovietele*****, un vecin puternic și foarte primejdios. Ele s-au resemnat să piardă atâtea provincii ca: Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia. Nu vor însă să renunțe la Basarabia și fac mare caz de dînsa. E coridorul care duce la strîmtori și Constantinopol******, visul secular al rușilor. Dincolo, e Ungaria, care, în ruptul capului, nu se poate împăca cu pierderea Ardealului. ”Ungaria care se deșteaptă” nu-i o simplă expresie, ci o vie realitate. La sud, avem Bulgaria care nici ea nu înțelege să renunțe la Cadrilater*******, dacă nu chiar la Dobrogea. Cum vezi suntem încercuiți numai de vrăjmași care nu pîndesc decât momentul prielnic. Pentru întîmpinarea primejdiei și menținerea României Mari care s-a înfăptuit cu atîta trudă, eu n-am decît o singură forță de opus: Mica Antantă********. De aceea nu mă pot strica cu Serbia. Află, dar, că nu sînt mare om politic ca să fiu bun roman. Îți promit însă că voi aranja în chip amiabil cu Pasici********* chestia școlilor. Îți spun de pe acum, însă, că liceul și consulatul de la Bitolia********** nu le pot deschide. Nu consimt sîrbii. Îți dau rendez-vous la toamnă, cînd chestia va fi tranșată.” Soarta a vrut însă ca marele bărbat politic să dispară din viață înainte de sosirea toamnei***********, cu scadența făgăduielii.>

 


SURSA

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, 1991, pp. 122-124.

 


NOTE M.T.

*Petre Carp (1837 Iași – 1919 Iași) – Jurist cu studii în Germania. Membru și președinte (1907-1913) al Partidului Conservator. A fost deputat, senator, diplomat, ministru și prim-ministru (1900-1901 și 1911-1912). P.C. se referea probabil la dimensiunea profesională juridică a personalității lui T.I.

**Ion Gheorghe Duca (1879-1933) – Membru al Partidului Național. Deputat din 1908. Ministru cu diferite portofolii din 1914 până în 1928. Prim-ministru (noiembrie-decembrie 1933).

***În urma celor două războaie balcanice din 1912 și 1913, Macedonia otomană a fost împărțită între Grecia, Serbia și Bulgaria. România începuse din 1864 o politică de subvenționare a unor școli și biserici în limba română pentru aromânii din Imperiul Otoman. În noul context în care aromânii deveniseră minoritari în statele naționale balcanice problema școlilor și bisericilor rămăsese în suspans.

****T. I. a fost primul ministru român care a subvenționat în secret școlile românești din Ardealul încorporat Ungariei, acțiune despre care l-a informat pe premierul Lascăr Catargiu la doi ani de la declanșarea ei.

*****Partidul Comunist (bolșevic) din Rusia a preluat puterea prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917, instaurând regimul politic al Sovietelor (consilii ale muncitorilor, țăranilor și soldaților).

******Constantinopol – Azi Istanbul (Turcia). Se află situat între strâmtoarea Bosfor la nord și strâmtoarea Dardanele la sud, care încadrează Marea Marmara și despart Peninsula Balcanică de Asia Mică.

*******România s-a implicat în al doilea război balcanic, din 1913, obținând de la Bulgaria Cadrilaterul (județele Durostor și Caliacra), o fâșie de pământ de-a lungul graniței dobrogene. Bulgaria a reocupat-o în primul război mondial (1916-1918), a retrocedat-o ca țară învinsă în 1918 și a reobținut-o prin tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940.

********Mica Antantă – Sistem de alianțe bilaterale creat în 1920-1921 de România, Cehoslovacia și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1929 Iugoslavia), pentru a contracara politica revizionistă a Ungariei, care pierduse teritorii în favoarea celor trei țări ca țară învinsă în primul război mondial.

*********Nikola Pasici (1845-1926) – Important om politic sârb și iugoslav. Prim ministru al Serbiei (1891-1892; 1904-1905; 1906-1908; 1909-1911; 1912-1918). Prim-ministru al Regatului sârbilor, croaților și slovenilor (1918; 1921-1924; 1924-1926)

**********Bitolia – Vechi oraș roman, apoi slav și important oraș din Macedonia otomană (Monastir), care a revenit Serbiei în urma războaielor balcanice.

***********Întâlnirea a avut probabil loc în iarna anilor 1921/1922.

Profesorul aromân Sterie Diamandi (1897 Mețovo/Aminciu * Imperiul Otoman / Grecia – 1981 România) a publicat în 1935 volumul Galeria oamenilor politici.


Printre cei 12 oameni politici români interbelici cărora le-a făcut portrete literare, S.D. l-a inclus și pe marele istoric Nicolae Iorga, premier în 1931-1932.


Într-unul din momentele legate de educația  viitorului savant a fost implicat și profesorul aromân Ioan Caragiani (1841 Avdela * Imperiul Otoman / Grecia – 1921 Iași * România). Absolvent de filologie la Atena, el a ocupat posturi de profesor de greacă la Gimnaziul Central din Iași și apoi la Universitatea din capitala culturală a Moldovei. Specialist în folclorul aromânilor, I.C. va devein membru al Academiei Române ca reprezentant al acestora.


<Fostul prim-ministru, Gheorghe Mironescu*, într-un discurs ocazional, evocînd cu simplitate și căldură amintirea anilor petrecuți la Liceul Național din Iași, vorbește de elevul Nicolae Iorga ca de o apariție fenomenală.

Aceeași impresie o va produce ca student și ca profesor, manifestîndu-se cu zgomot și cu strălucire pe toate tărîmurile, unde desfășoară o activitate, afară din cale de prodigioasă.

Uimește și înspăimântă pe toată lumea prin vasta și multilaterala lui cultură, prin formidabila lui memorie, prin uriașa lui putere de muncă, care nu ostenește ci necontenit produce. În fața unui asemenea exemplar, juriul examinator rămâne buimăcit.

Alexandru Odobescu**, președintele comisiei, e cît se poate de uluit.

-”Ce zici? îl întrebă el pe Caragiani, care făcea și dînsul parte din juriu.

-”Ce săzic? îi răspunde simpaticul membru al Junimii***, cunoscut prin humorul lui, Iorga ăsta îmi face impresia că e un călăreț, care călare pe un armăsar din cel mai pur sînge, dar care îl duce pe călăreț unde-i place și cum îi place, prin rîpi și peste cîmp. Georgian e călare pe o mîrțoagă, dar pe care o mînă cum îi place.”

În spusele lui Caragiani e o parte de adevăr.

Explicația însă e cît se poate de firească. În primul rînd, e considerentul vîrstei; Iorga avea pe atunci abia 24 de ani, etate puțin prielnică pentru coordonarea și sistematizarea cunoștințelor  ca și pentru formarea spiritului de discernămînt.>

 


SURSA

Sterie Dimandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, 1991, p. 159



NOTE M.T.

*Gheorghe (George) Mironescu (1874-1949)  – Prim-ministru  din partea Partidului Național Țărănesc în 1930 și 1930-1931.

**Alexandru Odobescu (1834-1895) – Scriitor, arheolog, academician și politician. Profesor de arheologie la Universitatea București și director al Școlii Normale Superioare.

***Junimea – Asociație culturală înființată la Iași în 1863 ca formă instituțională a unui curent literar caracterizat de ironie, spirit filozofic, oratoric și critic și gust clasic și academic. Fondatorii au fost tineri întorși de la studii în Occident: Titu Maiorescu, Petre Carp, Iacob Negruzzi.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required