Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » D-F » Displaying items by tag: Foti
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Ion Foti s-a născut în 1887 în comuna Vlaho-Clisura, situată la poalele ultimelor ramificaţii sudice ale munţilor Macedoniei, cu vârfuri de peste 2000 de m.


Şcoala primară o urmează în sat, liceul în oraşul Bitolia (Monastir) din Macedonia otomană, absolvind apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.


În timpul studiilor medii şi superioare colaborează la numeroase reviste şi calendare aromâneşti. În 1912-1914 chiar conduce publicaţia studenţească Flambura (Flamura).

Scrie în română şi aromână versuri şi proze scurte, majoritatea rămase în manuscris. Publică doar în 1912 un volum de Cîntiţe, care include şi poeme ale altor poeţi aromâni.

Poezia Picurarlu a apărut în Calendarul aromânesc, 1912, p.67 şi în Cîntiţe şi ndoauă isturii, 1912, pp. 41-42.  Poeziile Boaţea muntilui şi Arîului au apărut în Lumina, IV, 4, pp.15-16 şi respectiv V, 6, p.168.

Hristu Cândroveanu apreciază ca ''fiind de reţinut şi exemplarele lui sonete în limba română literară, încărcate şi ele de metaforă, de culoare, şi adesea inspirate tot din lumea arhaică a aromânilor lui''.
Acelaşi H.C. considera că ''structură solară în fond, deşi bîntuit şi de nelinişti existenţiale, I.F. tînjeşte după lumină, spaţii deschise, culoare, mişcare în aer liber şi tare al munţilor Macedoniei natale''. De asemenea, îl compară cu Alecasandri şi Coşbuc.

Traduce în română din literatura greacă veche şi din cea modernă germană. În aromână a tradus Boaţea muntelui (Vocea muntelui) de H. Heine şi Arîulu (Râul) de Goethe.

Încetează din viaţă în 1946.

 

SURSA
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp.343-344

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie, editorii au selectat trei poezii ale lui Ion Foti (1887-1946), transpuse în română de H.C.: Boaţea muntilui (traducere după H. Heine), Arîulu (traducere după W. Goethe) şi Picurarlu.

Arăulu (Pîrîul)

- ''Arîu muşat şi lăvărsit,
Iu fudzî aşiţe-aghunisit?
Pi mardzineţ-ţ mi minduescu:
D-iu vini şi-iu nerdzî eu mutrescu.''
(- ''Pîrîu cu apă de cleştar,
Spre care zări tot curgi, sprinţar?
Că te petrec şi-mi zic în gînd:
Ce rosturi ai - tot alergînd?'')

- ''Io es dit cheatră scutinoasă,
Prit flori duc apa-ni hărioasă,
Şi-mutrescu mine ţer şi lună
Şi-a stealilor di foc curună.
(- ''Eu mă adun de printre nori
Şi de prin steiuri, să ud flori -
Şi curg, şi oglindesc întruna
Tot cerul, stelele şi luna...)

Alag zdurdit ca un ficior,
Mi pindzi-nclo ascumtu dor...
Şi-ni pare-a nia - s-nu-ni tradz jalea - 
Aţel din sus ni-aspune calea.''
(Şi zburd aşa necontenit,
Purtat de-un dor neostoit...
Şi curg mereu şi nu mi-e teamă,
Că Dumnezeu mă are-n seamă.'')


Boaţea muntilui (Glasul muntelui)

Tu munţî un picurar cînta
Cu boaţe-ahît jiloasă;
Acasă di tu-arniu s-turna,
Şi-cîrtit s-turna acasă:
- ''Ah, vruta-n prag mi-aşteaptă
I vruta-i măritată?''
Un scl'im dit munţ si-ndreaptă:
''I măritată!...''
(Doinea în munte un păstor,
În drumul sprei ubită;
Îl apăsa atîta dor
Şi-atîta grea ispită:
- ''M-aşteaptă mîndra mea să vin,
Ori îndrăgi pe altul?''
Ecoul se-ntorcea-n suspin:
''Pe altul!...'')

Şi-dipuni-aşi învirinat,
Cu plîng şi suschirare:
- ''Pi lume vîr nu-i ma lăsat
Ca mine tu-agîrşare.
O, vruta mea, nu-ţ cama-aduţ
Aminte, vrearea-i dusă!''
Dit văl'iuri plîngu fadzl'i tuţ:
''I vrearea dusă!...''
(Şi cobora mîhnit, mîhnit,
Cu ochii tot pe zare:
- ''Norocule, m-ai părăsit
În marea ta uitare!
O dragoste cum alta nu-i,
S-o uiţi cumva, se poate?''
Şi-l ajungea ecoul, şui:
''Se poate!...'')

Şi-tut doarme lailu picurar,
S-dirină maşi di-ahîntă-angusă:
- ''Şi-eara se-astingea dorlu-amar!...
Ma, ghinea mea di tora-i dusă,
Şi-tu groapă-ascachi di nil'i di-arale,
Şi-di dor ascachi, ah, maşi tu groapă!''
Dzem munţîl'i tuţ cu jale:
''Ah, maşi tu gropaă!''
(Şi geme tînărul păstor,
Şi sufletul îl doare:
- ''Cu ce să strîng atîta dor?...
Ah, cum se scapă oare
De cîte patimi te apasă -
De nu cumva prin moarte?''
Şi-i vine zvon de către casă:
''Prin moarte....!'')


Picurarlu (Păstorul)

Se-aştearnă pisti munţî neguri,
Prit văl'iuri nicurmat se-aştearnă
Uscată frundză, şi-ţerlu-ndzearnă
Minută ploaie. S-duse veara,
Şi-cu nîsă s-duc tu xeane iara
Cupiile toate, puil'i şi gionl'i;
Şi ca lail'i gulişani sunt ponil'i,
Că-i iarnă!
(S-ascund în neguri munţii nalţi,
Troian s-aşează frunza-n văi,
Şi plouă des - şi ţipă găi,
Prevestitor! Vara s-a dus...
Coboară turmele de sus,
Se duc şi păsări -din păduri
Şi nu mai cîntă prin răsuri,
Şi-i trist nespus!)

Se-aproache iarna greauă, pondă,
Se-aproache...Ţerlu tut se-angreacă
Cu nori ca lămni, şi cum va s-dzacă
Ahînţă meşi sum neauă loclu
Ca mort, şi-un dor- s-lu-ardeare foclu - 
Îni mi pitrunde şi-ni mi-arvindze;
Şi-tu cheptu suflitu-ni se-astindze
Şi-ni seacă!
(E iarna-n prag - o, vai şi-amar!
Se lasă cerul peste zări -
Şi nori închipuie-arătări,
Şi firea-ntreagă o să cadă
Sub trîmbe grele de zăpadă,
Şi mă pătrunde dor cumplit
Şi sufletul mi-i pustiit
Şi răvăşit!)

Tu vatră foclu bumbuneadză...
Şi-i ghine-acasă şi-arihate...
Si-ni daţ şi-amalamă şi-palate,
Si-ni daţ amirăril'e-ntreagă,
Si-ţe vor si-ni da, şi-iu vor s-mi bagă:
Ti tute-aeste nu-ni dau veara,
Livădzle, munţîl'i, ni flueara
Ţe bate!
(În vatră focul arde viu...
Şi-i bine tare-n adăpost,
Da-n casă eu nu-mi aflu rost...
Palate chiar - nu le rîvnesc,
Şi fug de trai împărătesc:
Mai bine daţi-mi un cimpoi
Şi tîrlele din munţi, cu oi,
Să vă doinesc!)

A! Mailu, cuclu si-ni vineare,
S-ni-alas tîmbarea udă, greauă,
Si-ni scot sugaril'i slaghi di neauă
Şi-ascumtu - s-cîntu sum cupace,
Si-ni umplu brînlu cu livoace...
Cu cuclu vine primuveara
Şi-atumţea-ascapă munţîl'i iara
Di neauă.
(Mi-e dor de Mai, mi-e dor de cuc,
Mi-e dor să lepăd zeghea grea,
Să văd cum mieii-mi zburdă-n nea,
Să-i duc în cîntece la rîu
Şi ghiocei să-mi prind în brîu...
Şi să mă scutur de urît,
Să ştiu că iarna a trecut -
Să rîd de ea.)


SURSA:
Hristu Cândrovevanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 345-347.

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required