Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » G-I » Guli Costa (21.02.1916 Livezi, Macedonia - 1985 Bucureşti, România)
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
13-08-2011

Guli Costa (21.02.1916 Livezi, Macedonia - 1985 Bucureşti, România)

Rate this item
(0 votes)

Costa Guli s-a născut la 21 februarie 1916 în comuna Livădz (Livezi) din nordul Greciei.


Livezi este aşezarea aromânească cea mai răsăriteană din Peninsula Balcanică, fiind situată la 50 km de fluviul Vardar. Livezenii sunt urmaşii grămostenilor stabiliţi, în zonă după ce Gramostea a fost distrusă la sfârşitul secolului XVIII de albanezii musulmani. Livezi este aşezată într-o regiune deluroasă împădurită, cu altitudinea maximă de 1600 m, ce reprezintă ultimele ramificaţii ale munţilor Macedoniei. Pământul şi clima favorizează crerşterea pomilor fructiferi, a oilor şi a caprelor.


Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Silistra (jud. Durostor - Cadrilater - România), unde emigrase familia sa. S-a înscris la facultăţile de litere şi drept din Bucureşti, absolvind-o pe ultima şi practicând avocatura.


A încetat din viaţă în 1985 la Bucureşti.


A publicat puţin în timpul vieţii: transpuneri de M. Eminescu în volumul editat de Kira Iorgoveanu, nouă poezii inedite în antologia editată de K.I. şi Hristu Cândroveanu şi zece poezii în antologia lui Atanasie Nasta.


Cele nouă poezii selectate de K.I. şi H. C., cu transpuneri în română de K.I., sunt: Un singur dor (Un singur dor), Neauă (Neaua), Cîntic (Cîntec), Aveai hrisusita neată (Erai în uorii tinereţii), Aclo (Acolo), Nimintimenă inimă (Necugetată inimă), Mutream pit geam (Priveam prin geam), Nvisam niscîntiori (Visam cîteodată) şi Cubairu (Cuib).
Cele 10 poezii alese de A.N. sunt: Aclo (Acolo), Curbani, Poetlu (Poetul), Citinda-ni stihurli (Citindu-mi versurile), Ti caftu (Te caut), Ni-u inima (Îmi e inima), Cubairu (Adăpostul), Idhvea cîrari (Aceeaşi cărare), Mîvii (Vrăji) şi Cîntic (Cântec).

Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor români moderni.

Era un obişnuit al cenaclului ''George Murnu'' de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti.

A.N. îl caracterizează ca fiind ’’orgolios’’ pentru rigoarea în respectarea graiului grămostean. În sonetele selectate ritmul şi rima sunt ’’perfecte’’, ca expresie a ’’exigenţei sale poetice’’ şi a potenţialului aromânei de a aborda toate genurile de poezie. Editorul consideră că poezia lui C.G. se remarcă printr-o ’’notă de interioritate’’ şi o ’’originală notă de desmărginire’’.

H. C. aprecia că C. G. scria o ''poezie sacerdotală'' cu ''o limpede aspiraţie spre clasicitate''. Realiza un ''vers strict prozodic'', cu ''apel neexcesiv la matefaoră'', ''cultivând armonia - la care nu întotdeauna accede însă, din cauza unui idiom greoi şi cam împovărat de un lexic pestriţ etimologic''. În plus, îl caracteriza o ''prea pronunţată provincializare a graiului'', tipică poeţilor grămosteni şi parţial celor fărţeroţi, care, cu ''orgoliul lor fantastic'', acceptă cu greu respecatrea tradiţiei scrierii în aromână impusă de poeţii avdil'aţi (Avdela), pionierii literaturii aromâne.În acest sens, H. C. îl caracteriza ca ''uşor debusolat de avatarurile scrisului lui în dialect, greu răzbătînd la lumina tiparului''. Poezia lui C. G. omagiază iubita şi sentimentul iubirii, ''în cadenţe grave'', dar şi cu ''simpatice accese de <boem> şi de şlagăr de <inimă albastră>'', fără a aluneca în sentimentalism idilic, ca în Nimintimenă inimă (Necugetată inimă). ''El pare a sculpta în cuvînt nu numai trupul, dar şi relieful de suflet al femeii venerate.'' Pe de altă parte, C. G. a scris şi poeme de reflecţie existenţială, ''de senină aspiraţie la integrarea, reintegrrarea cosmică'', precum Aclo (Acolo) şi Mutream pit geam (Priveam pe geam). O altă categorie de poezii sunt cele ce descriu meleagurile Macedoniei natale, ''cu lumea lor tronînd neşters în fiinţa sa''. De asemenea, se poate recunoaşte influenţa lui G. Bacovia în Neauă (Neaua) sau a lui M. Eminescu în Cubair (Cuib).

În ceea ce priveşte persoana poetului, H. C. îl caracteriza astfel: ''Chip de aristocrat de altădată. Vorbă blajină, fără amplitudine, gesturi domoale, riguros controlate, deşi par spontane. (...) Înalt, dar nu masiv, cu umerii uşor aduşi înainte, cu un veşnic şi aproape imperceptibil zîmbet pe buze - poate cald, prietenesc, poate distant...Mustaţă tunsă scurt, ochii vii, sfredelitori, scrutînd totul: strada, lumea, prietenii şi părînd a spune, îndoindu-se de tot şi de toate: <De la cine să mai aştepţi ceva? Eh!...> Şi totuşi, acest om nu şi-a pierdut şi nu-şi va pierde nădejdea niciuodată! E prea filosof, ca s-o facă...''


SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 412-413, 482.
Kira Iorgoveanu (editor), M. Eminescu. Poezii (român - aromân), Minerva, 1981.
Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124., ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Last modified on Miercuri, 05 Octombrie 2011 09:16
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required