Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » G-I » Displaying items by tag: Austria
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Orasul Moscopole, centru aromân sau Florenta Balcanilor cum a mai fost Gojdu Emanoilnumit in perioada moderna, a fost incendiat de turci in 1788 si a ars zile in sir. Aromânii si-au inceput pribegia, stabilindu-se la nordul Dunarii, in Grecia, Italia, Austria sau Polonia.

Raul facut de turci a avut si o parte buna. Daca acestia nu ardeau orasul, familia Gojdu nu ar fi ajuns la Miskolc, unii dintre membrii sai stabilindu-se apoi in Bihor. Ana si Atanasie Popovici Gojdu au avut 6 copii, Emanoil Gojdu fiind al doilea nascut, la Oradea (9 februarie 1802).
Emanoil a copilarit in acest oras, impreuna cu cei cinci frati ai sai, invatând la Scoala Primara Ortodoxa Româna si, ulterior, la Gimnaziul Superior Premontori. Dupa studii la Academia de Drept din Oradea (1820-1821) si la cea de Drept din Pojon (1821-1822), si-a continuat pregatirea in Drept la Pesta, devenind avocat in anul 1824.
Stagiatura a efectuat-o la biroul unui anume Vitkovis, deschizându-si apoi un cabinet de avocat si de notar in Budapesta. In scurt timp s-a remarcat pledând in cauzele criminale. Publicistul si scriitorul Iosif Vulcan (1841-1907) mentioneaza in revista "Familia" din 1866: "Gosdu era cunoscut de toti ca autoritate avocatiala si, mai ales in cauze criminale, deveni aparatoriul cel mai vestit in toata patria, incât profesori de la universitate de multe ori il aminteau ca model, iar pledoariile sale se publicau nu numai in foile din patrie, dar si in cele externe". Banii din procese i-a investit in terenuri intra- si extravilane ale Budapestei, in actiuni, hârtii de valoare si doua mori cu aburi.
La 30 iunie 1832, Gojdu s-a casatorit cu Anastasia Pometa, vaduva negustorului Alexandru Vulpe, care avea o zestre de 32.000 de florini. Dupa decesul Anastasiei, la 2 ianuarie 1863, avocatul s-a recasatorit cu Melania Dumcia, fata lui Ignatiu Dumcia, director de banca.
La 4 noiembrie 1869, Gojdu si-a redactat testamentul, creând fundatia care avea sa-i poarte numele. Gojdu a murit la 3 februarie 1870, fiind inmormântat in cimitirul budapestan Kerepesi. Din pacate, statul ungar a nationalizat, in 1952, bunurile si imobilele Fundatiei Gojdu - trei cladiri in centrul Budapestei, importante sume de bani, actiuni, titluri de imprumuturi publice. Demersul Ministerului de Externe in problema Gojdu, in 2005, soldat cu infiintarea Fundatie Gojdu "Ungaro-Romana", nu a fost agreat de catre inaltii ierarhi ortodocsi români si, dupa auspicii, la mai bine 100 de ani de la moartea sa, daca Gojdu s-ar fi putut ridica din mormânt, asa cum a glumit, ar fi constatat ca testamentul sau nu s-a aplicat in totalitate. De asemenea, cladirile lasate Fundatiei Gojdu in centrul Budapestei, evaluate la aproape 9 miliarde de dolari, au fost transformate, in 2007, de catre o companie de dezvoltare imobiliara maghiara, in sedii de birouri, complex comercial si parcare subterana.

SURSA:

Fudulu Cătălin, Uimitorul destin al aromânului Gojdu, ''Ziarul financiar'', Bucureşti, 17 noiembrie 2009, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/dosare-declasificate-uimitorul-destin-al-aromanului-gojdu-5111748/

Matilda Caragiu s-a născut în 1927 în localitatea Hrupişti / Aryos Orestikon din Macedonia grecească.


A fost sora celebrului actor Toma Caragiu.


În 1928 familia a fost colonizată în satul Sârsânlar din Cadrilater, sudul Dobrogei, azi în Bulgaria.


Şcoala primară o face în Sârsânlar, iar studiile liceale le-a urmat la Silistra (Durostor/Cadrilater, România), Bacău şi Ploieşti. Apoi a absolvit în 1951 cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română (agenţia Mediafax) sau Litere şi Filosofie (saitul ‘’Poezia armănească’’) a Universităţii Bucureşti. În 1967 şi-a luat doctoratul cu lucrarea Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structural.


Cariera de cadru didactic universitar la Facultatea de Litere o începe ca asistent la Secţia de dialectologie a profesorului aromân Tache Papahagi, urcând în ierarhie până la gradul de profesor univesitar. A susţinut cursuri şi seminarii de istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie generală şi română (nord şi sud-dunăreană), limba română contemporană şi limba română pentru străini. De asemenea, a fost profesor invitat la universităţi din Salzburg (Austria) şi Frankfurt am Main (Germania). A colaborat la realizarea a trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini. De asemenea, în 2005 a publicat la editura Academiei un Manual de aromână. Carti tră înviţari armâneaşti.


Activitatea de cercetător s-a materializat cu studii ca: Liturghier aromânesc – un manuscris anonym, distins cu premiul Ministerului Educaţiei pentru editarea celui mai vechi text bisericesc în limba aromână, Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie aromână, Compendiu de dialectologie română, distins cu premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române. De asemenea, a colaborat la la tratatul de Istorie a limbii române şi Crestomaţia romanică. În 1997 a publicat la editura Enciclopedică din Bucureşti monumentala lucrare Dicţionar aromân (macedo-vlah) DOARO. A-D. Comparativ (român literar-aromân), contextual, normativ şi modern.


Şi-a publicat credoul său despre aromâni şi aromână Dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice şi actuale asupra aromânilor şi asupra limbii lor în: revista ‘’România literară’’, nr. 33/1993; într-un volum cu versiuni franţuzeşti şi englezeşti la editura Sammarina din Constanţa în 1996; în volumul colectiv Aromânii – istorie, limbă – destin la editura Fundaţiei Culturale Române în 1996; în Dicţionarul aromân din 1997; în franceză în ‘’MicRomania’’, 3/1998, Belgia.


Ca scriitor a publicat volume de basme şi povestiri pentru copii şi două cărţi de poezii aromâne: Stihuri armâneşti. Di nuntru şi-di nafoarâ / Stihuri aromâne. Din năuntru şi din afară (1994) şi Neuri/ Zăpezi/ Neiges. 13 Poemi/Poeme/Poemes (2002). Primul volum de versuri a apărut şi în Belgia, la Charleroi, în 1999. Cele două cărţi de poezii sunt postate pe Internet pe saitul ‘’Bibliotecii Culturii Aromâne’’ şi sunt înregistrate în secţiunea Literatură a saitului meu. Primul volum de versuri este postat pe Internet şi pe saitul ‘’Scribd’’, iar pe saitul ‘’Poezia armănească’’ sunt postate poeziile Bisearica a mea şi Oara a-nsirăril’ei. În memoria fratelui Toma a publicat în 2003 cartea-album Toma Caragiu – Ipostaze.


A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în 12 noiembrie 1993 şi membru titular în 2004.


Fiica sa, Brânduşa Niro, a fost consultant la ‘’The New Yorker’’.


La momentul decesului, Cristina Bazavan o aprecia pe blogul ei pe M. C.M. ca ‘’lingvist remarcabil’’.


Blogul aromân Zboară niangrâpsiti îi consacră postarea din 31.07.2011, în contextul polemicii cu ‘’makedonarmânj’’.

 


SURSE:

***, Academicianul Matilda Caragiu Marioţeanu a decedat, Mediafax, Bucureşti, 11 martie 2009, http://www.mediafax.ro/cultura-media/academicianul-matilda-caragiu-marioteanu-a-decedat-4040234

***, Matilda Caragiu-Marioţeanu, ’’Poezia armănească’’, 17 decembrie 2007, http://poeziarmaneasca.blogspot.com/2007/12/matilda-caragiu-marioeanu.html

Cristina Bazavan, Matilda Caragiu Marioţeanu, ’’Blogul Cristinei Bazavan’’, 14 March 2009, http://bazavan.tabu.ro/2009/03/14/matilda-caragiu-marioteanu/

Isabela Papazicu, Scrisoare deschisă pentru deschiderea creierelor, ’’Zboară niangrâpsiti’’, 31.07.2011, http://daimadeadun.wordpress.com/tag/matilda-caragiu-marioteanu/

În 1984 istoricul medievist roman Radu Manolescu (1929 -) a publicat studiul Legături economice între țările române în feudalism (secolele XIV – XVIII), în care a făcut referiri și la aromânii membri ai companiilor înființate în Transilvania de negustori greci în secolele XVII-XVIII.


<În pofida numelui, companiile „grecești” din Transilvania aveau o component etnic variată. În afară de greci, din companii făceau parte și supuși ai Imperiului ottoman provenind din alte etnii, ca aromâni, bulgari, sîrbi, albanezi etc., precum și negustori, în marea lor majoritate români, din Transilvania, Țara Românească și Moldova, care deveneau companiști pentru a putea beneficia de privilegiile acordate de autoritățile habsburgice acestor companii (86). Mulți companiști aromâni se statorniceau în Transilvania, ca, de pildă, negustorul aromân Mihail Țumbru din Seatiște (Macedonia), care în 1780 era stăruitor îndemnat de tovarășul său de negoț, Gheorghe Ioan Marcu din Sibiu „să se hotărască odată și să se facă ardelean, să se stabilească la Brașov sau Sibiu și să înceapă negoțul cu Bogdania” (Moldova). (87)

Ca urmare a pătrunderii tot mai intense a românilor și a aromânilor în comerțul orașelor din sudul Transilvaniei și în companiile „grecești”, din a doua jumătate a secolului XVIII elemental românesc a devenit preponderent în cadrul lor. De pildă, la Brașov, în 1768, își desfășurau activitatea 11 firme săsești, 31 companiști „greci”, din care o parte erau români și aromâni, și 80 negustori români din Șcheii Brașovului (88).  Tot acolo, în 1800, cei 51 membri ai companiei „grecești” erau alcătuiți din 23 români, 2 aromâni, 16 greci și 10 bulgari (89).

În condițiile procesului de românizare tot mai accentuate a negoțului din Brașov, în oraș s-au constituit case de negoț românești, ca aceea a lui Ion Dan la 1772-1773 sau companii comeciale românești, ca aceea condusă de negustorul aromân Mihail Țumbru. Stabilit la brașov în 1782, căsătorit cu fiica negustorului roman brașovean Ioan Boghici, Mihail Țumbru a constituit, împreună cu socrul său și cu postelnicul Hagi Stan Jianu din Craiova, o companie comercială care a funcționat între 1789 și 1794. Compania era constituită pe bază de contract, dispunea, la înființare, de un capital de 20 000 florini, iar la reînnoirea contractului, în 1792, de 38 000 florini, avea depozite de mărfuri la Brașov, Sibiu, Timișoara, Pesta și Viena și folosea numeroși agenți și comisionari. Compania făcea negoț cu mărfuri și operații cu valori, cambia și monede în țările române, Imperiul ottoman și Austria (91).

(…)

Casa de comerț Nicolae Paciura, întemeiată de negustorul aromân din Hrupiște (Macedonia) care i-a dat numele, a funcționat la Sibiu între 1812-1827. Casa aducea din Țara Românească lînă și piei, expedia la sud de Carpați produse transilvane și austriece, printre care zeci de mii de coase și aproviziona curtea domnească cu mărfuri apusene de lux, făcea negoț cu monede (94).

Procesul de înlocuire a negustorilor companiști greci din Sibiu de către negustorii români și aromâni se oglindește în constatarea lui Nicolae Paciura din 1814 că „Peste cîțiva ani nu va mai rămîne nici un [companist] grec la Sibiu…” (95).

 

NOTE R.M.

(86) Olga Cicanci, Companiile grecești din Transilvania și comerțul European între anii 1636-1745, Bucrești, Ed. Academiei R.S.România, 1981, p. 24-25

(87) E. Limona & D. Limona, Aspecte ale comerțului brașovean în veacul al XVIII lea. Negustorul aromân Mihail Țumbru / ”Studii și material de istorie medie”, vol. IV, București, Ed. Academiei R.P. Române, 1960, p. 528.

(88) Ibidem, p. 529-530.

(89) C. Papacostea-Danielopolu & Lidia Demeny, Grecs, Roumains, Bulgares et Serbes dans la Compagnie „grecque” de Brașov (1777-1850) / „Association International dEtudes de Sud-Est Europeen, Bulletin”, X, 1972, 2, p. 271, nota 42.

(91) E. Limona & D. Limona, op. cit, p. 530-560.

(94) D. Limona, Casa de comerț Nicolae D. Paciura din Sibiu / „Revista arhivelor”, 1965, 1, p. 265-285.

(95) Ibidem, p. 269-270. >

 

SURSA

Radu Manolescu, Legături economice între țările române în feudalism (secolele XIV – XVIII) / Ștefan Ștefănescu (coordinator), Națiunea română. Geneză. Afirmare. Orizont contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, pp. 270-271, 276-277.

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required