Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » P-S » Displaying items by tag: 1918
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Gogu PuiuBiografia unui erou necunoscut. Aromani in rezistenta anti-comunista


Marii luptatori ai neamului romanesc sunt cei care nu apar in cartile de istorie si nici in documentarele TV. Sunt cei despre care noi cei multi nu stim mai nimic, sunt cei ale caror morminte nu sunt acoperite cu lauri si flori. Adevaratii eroi ai patriei noastre sunt oamenii care s-au sacrificat se indoi de idealurile si credintele radacinilor lor. Sunt barbatii care au lasat in urma lor lacrimi si multa durere, copiii care nu si-au cunoscut niciodata tatii, care nu au avut voie sa intrebe cine sunt si de unde vin…si mai departe nepoti pentru care cuvantul bunic nu inseamna vacanta de vara, ci o permanenta cautare a adevarului.

Astazi, prietena mea Elena mi-a trimis un material biografic despre bunicul sau, Gogu Puiu, unul dintre cei mai importanti stalpi ai rezistentei anti-comuniste din Dobrogea. A lucrat vreme buna sa adune informatii despre bunicul sau, intrucat pana la aceasta ora i se refuza accesul la volumul mare de dosare pe care fosta politie politica le-a intocmit despre el. La prima vedere pare romanul unui destin tragic, insa nici unul dintre noi nu ar trebui sa uitam ca aceasta este o poveste de viata, a unui om care a influentat destinul neamului nostru, sacrificandu-si viata personala si familia.

Teohar Mihadaş s-a născut la 9 noiembrie 1918 în comuna Turia din Grecia.


Turia este situată într-un grup compact de aşezări aromâneşti din munţii Pindului, la egală distanţă de centrele culturale Grebena şi Aminciu (Meşovo).


T.M. este fiul Vasilenei, născută Cunduiani, şi al păstorului Mitri (Dumitru) Mihadaş.


Şcoala primară o face în comuna natală, iar cele patru clase gimnaziale la liceul din Grebena (1932-1935), instituţii de învăţământ finanţate de statul român.


În 1935 vine în România, unde urmează liceul la ''Timotei Cipariu'' în orăşelul Dumbrăveni, de pe Tîrnava Mare şi îşi ia bacalaureatul la Blaj în 1939. Ajunge în Ardeal întâmplător, ca urmare a birocraţiei de la Ministerul Învăţământului, deşi ar fi dorit să studieze în Bucureşti.


Ca poet a debutat în 1938 la „Universul literar" şi mai publică în „Gândul nostru". În 1941 îi apare prima carte, Ortodoxie păgână, despre care saitul ''Crispedia'' susţine că '' e cartea unui poet trecut prin şcoala lui Blaga, Barbu şi Arghez''i . Îşi ia licenţa în Drept (H. C.) sau la Litere şi filosofie (''Crsipedia'') în capitală, în 1943.


Urmează în acelaşian Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania împotriva Germaniei hitleriste.


După întoarcerea de pe front este numit referent de presă la Departamentul Naţionalităţilor (1944-1945), motiv de acuzaţii ulterioare din partea autorităţilor comuniste.


Revine în Ardeal ca profesor de limbile română şi franceză la Bistriţa (1945-1947), apoi de română şi latină la Năsăud (1947-1948).


Este suspectat pentru activitate de subminare a regimului, arestat şi închis în primăvara lui 1949 la Bistriţa. Eliberat, trece printr-o grea perioadă de „reintegrare socială", încercarea de a-şi relua locul în învăţământ (trei luni, în 1956) fiind sortită eşecului, din cauza revoluţiei anticomuniste din Ungaria şi este din nou suspectat. Va fi nevoit să lucreze ca muncitor sezonier, culegător de fructe de pădure, săpător de fântâni, ajutor de tâmplar, paznic, şef de coloană auto, manipulant de mărfuri, om de serviciu etc., ocupaţii pe care le continuă şi după stabilirea sa la Cluj, în 1961.


Abia în 1964 este primit ca secretar literar la Teatrul Naţional din Cluj, iar din 1970 până în 1973, când se pensionează, va face parte din redacţia revistei „Steaua". După o lungă perioadă de interdicţie a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană: „Steaua" şi „Tribuna". Volumul Elegii din 1975 a câştigat premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj.


După decembrie 1989 intră în primele structuri democratice ale Clujului, rămânând până în ultimele clipe un apărător al democraţiei. Este primit în redacţia revistei „Atlas. Clujul cultural", .şi colaborează la „Clujul liber"şi „Nu".


Locurile în care atrăit vor fi prezente în poeziile sale. Astfel, tumultoasa apă a Bistriţei de lângă Grebena o va evoca în Tărâmul izvoarelor, iar anii de liceu de la Dumbrăveni în Frumoasa risipă, ambele poezii fiind scrise în româneşte.

Tot în româneşte vor apărea vplumele de versuri Ţărâna serilor, Reminescenţe, Trecerea pragurilor, Elegii şi În lumina înserării. Scriitorul aromân Hristu Cândroveanu aprecia că T. M. ocupă ''un loc inconfundabil în lirica românească de după război, bucurîndu-se de preţuirea unanimă a criticii noastre literare'' şi că T. M. este ''cel mai de seamă poet pe care l-a dat lliteraturii române frîntura noastră de neam sud-dunăreană''.


Despre lirica aromână a poetului, acelaşi H. C. consideră că aparţine ''unei spiritualităţi de mistere ancestrale şi de neliniştitoare premoniţiii ce ne-au păstrat fiinţa naţională distinctă''. Aceste poezii, în care autorul ''cîntă şi suferă, plînge şi se bucură'', sunt ''mărturie a unei limbi de prospeţime şi vigoare totodată, revelată în metafore de o mare frumuseţe şi profunzime''. Numai după ''stăruitoare insistenţe'' ale lui H. C. şi Kira Iorgoveanu, T. M. a acceptat să le pună la dispoziţie, ''cu ''atâta zgîrcenie'', şapte din numeroasele sale poeme în aromână pentru antologia publicată de ei: Cale-ambar (Drum bun), Afirnăsiri (Vedenii), Remember, Cîntic di sărmăniţă (Cîntec de leagăn), Cîntic di vreare (Cîntec de dragoste), Măghistra (Măiastra) şi Tu Chipită (Pe culme).


Saitul ''Crispedia'' caracterizează astfel opera poetului: ''Exponent al unei comunităţi străvechi din Munţii Pindului, Mihadaş poartă încrustată în efigia sa nobleţea şi puterea de rezistenţă a strămoşilor săi viforoşi. O lume solemnă şi gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuţi sacerdotale: . O protoistorie fabuloasă, aşezată sub semnul unor zeităţi antice, purtătoare de puritate şi de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist.''

Volumul Frumoasa risipă are ca temă anii de elev şi student la Dumbrăveni şi Bucureşti, precum şi perioada de profesorat la Bistriţa şi Năsăud, marcată de ofensiva proletcultismului şi a stalinizării. Aceleaşi din urmă aspecte sunt evocate de romanul În colţ lângă fereastră, în care autorul îşi exprimă speranţa ''într-un fel de justiţie divină a istoriei'', conform ''Crispedia''.

Pe muntele Ebal, Steaua câinelui şi Străinul de la miezul nopţii, sunt dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenţia şi trecerea prin închisorile morţii de la Aiud, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Mărgineni şi Piteşti, De asemenea, Steaua câinelui este romanul fostului deţinut politic în detenţia mai largă a „lagărului socialist", cu umilinţele la care este supus de politrucii regimului, care îl tratează ca pe un lepros, refuzându-i şi dreptul la muncă. Un episod important pentru istoria literară este relaţia sa cu poetul Constant Tonegaru, implicat fără voia sa în arestarea lui T. M., din cauza faptului că regimul a considerat realitatea poezia de ficţiune Pistolul lui Werther. ''Crispedia'' apreciază că ''Literatura gulagului şi a detenţiei îşi găseşte în memo­rialistica lui Mihadaş o reuşită de excepţie''.


în ceea ce priveşte personalitatea sa, H. C. îl caracteriza ca ''o apariţie insolaită, impunătoare şi pitorească în acelaşi timp, cuceritor prin farmecul volubilităţii lui, afectuos şi prietenos cu toată lumea şi îndeosebi cu tinerii, pe care îi cultivă cu generoziitate''. Acest ultim aspect, editorul îl explica prin faptul că ''tînăr a rămas el însuşi, în ciuda anilor-tăvălug ce au trecut peste sine.'' Amintirile din munţii Pind, revigorate de călătoriile în munţii Apuseni,''îi mai săgetează inima şi acum, adumbrindu-i, cînd şi le împărtăşeşte, ochii cu luciri de oţel, peste care tronează, ca o streaşină de pădure, sprâncenele lui stufoase şi asprite de vreme''.

Astăzi, în Cluj-Napoca, un cenaclu litearar îi poartă numele lui T. M.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 421-422.

***, Teohar Mihadaş. ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Teohar_Mihadas

Ortodoxie păgână, Bucureşti, 1941;

Ţărâna serilor, Bucureşti, 1967;

Tărâmul izvoarelor, Bucureşti, 1968;

Reminiscenţe, Bucureşti, 1969;

Trecerea pragurilor, Bucureşti, 1972;

Elegii, Bucureşti, 1975;

Nimburi, Cluj Napoca, 1977;

Pâinile punerii nainte, Iaşi, 1979;

Frumoasa risipă, Cluj Napoca, 1980;

În lumina înserării, Bucureşti, 1982;

Înstelatele oglinzi, Cluj Napoca, 1984;

Înaltele acele vremi, Cluj Napoca, 1987;

Orfica tăcere, Cluj Napoca, 1988;

Pe muntele Ebal, Cluj Napoca, 1990;

Steaua câinelui, Cluj Napoca, 1991;

Pinii de pe Golna, Cluj Napoca, 1993;

Crepuscularele vitralii, Cluj Napoca, 1993;

Chemări spre nicăieri şi niciodată. Poezii 1985-1995, Bucureşti, 1996;

Străinul de la miezul nopţii, Cluj Napoca, 1996;

Catrene, Cluj Napoca, 1999;

În colţ lângă fereastră, Cluj Napoca, 2000.

Alex Ştefănescu, ''Memoria'', http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required