Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » T-V
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/views/itemlist/view.html.php on line 80 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Vasile Todi (Tode) s-a născut în comuna Becicherecul Mic din judeţul Timiş.


Atît bunicii paterni, cât şi cei materni, sunt originari din comuna Grămăticova - Cândrova din Macedonia.

Ca urmare n-a trăit transhumanţa pastorală a acestora prin Peninsula Balcanică şi drama înstrăinării a celor nevoiţi să-şi câştige existenţa departe de familie.


Cu toate acestea, conform aprecierii scriitorului aromân Hristu Cândroveanu, opera sa poetică este ''o tipică ilustrare a atavismului în plan sentimental, aş zice social-sentimental, proiectat în creaţia literară''. Acelaşi H. C. îl caracterizează astfel personalitatea literară: ''Structură eminamente înclinată spre visare, poetul se apleacă stăruitor asupra trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat şi se încălzeşte la lumnile rreconfortante ale acestuia, cucerit de puritatea unei lumi în comuniune cu natura, realitate de suflet, tărîm din ce în ce mai mult de legendă,pentru noi, cei de azi.'' În ceea ce priveşte poezia sa de dragoste, ''este discret, în nota liricii erotice aromâne'', ''cu o nuanţă de evanescent şi de duioşie reflexivă''.


În antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în 1985, i-au apărut şase poezii în aromână, cu transpuneri în română ataşate: Pîrcîseare (Rugare), Xantă-dadă (Mamă-Xantă), Zbor ti maia (Cuvînt pentru maia), Fară şcretă (O, neam al meu), Auşlu (Bătrînul), Arniu şi xinătate (Peregrinînd).


În aprilie 1990 publică prima revistă a aromânilor in România după căderea regimului comunist, întitulată ''Deşteptarea''.


În 1994, la Timişoara, iniţiază apariţia revistei ''Magazin'' - revistă lunară a românilor de pretutindeni. În paginile publicaţiile au semnat Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului, Cornel Ungureanu, Hristu Cindroveanu Viorel Roman,Marian Odangiu, Nicolae Cuşa, Ion Marin Almajan, Ion Ariesanu, Petre Dinu Marcel, În revistă au apărut interviiuri cu Arsenie Papacioc, Stefan Iordache, Mitica Popescu, Sebastian Papaiani, Claudiu Bleont, Eugen Cristea, Ion Caramitru, Stere Gulea, Valentin Uritescu, Tudor Gheorghe, Diodor Nicoara, Gheorghe Dumitrascu, Vladimir Jurascu, Gheorghe Ciuhandu, Din 1999 iniţiază apariţia de publicaţii în localităţile Banatului, ajungând la 32 de reviste cu un tiraj de 83 000 de exemplare:"Jurnal de Anina", "Jurnal de Gottlob", "Jurnal de Bethausen", "Jurnal de Ohaba-Lunga", Jurnal de Racajdia", "Jurnal de Moldova Noua", "Jurnal de Bara", "Foaia Sacalazului", "Lumina"din Ghiroda, "Jurnal de Gataia", "Jurnal de Moravita", "Cronica Buziesana", "Jurnal de Costeiu". începând cu 2009, trustul de presă ''Magazin'' acordă premii unor personalităţi din ţară.


La 10 aprilie 2009, la Timişoara s-a înfiinţat Asociaţia Publiciştilor din Banatul Istoric, al cărei prim preşedinte a fost ales V. T.

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editor), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 474, 483.

Matei Marius, ''Magazin'', http://magazinmr.byethost13.com/pages/17acs2pag.html


Citeşte mai mult... 0

Adolescentul face parte din ansamblul de dans „Vrearea Armânească“, iar dansul l-a cucerit încă de la primele antrenamente.Trandafirescu Răzvan

Face performanţă în dans de şapte ani, fiind sprijinit în acest demers de părinţii săi care l-au încurajat să nu-şi uite „rădăcinile“. Primul spectacol în care a evoluat a fost la Constanţa, de Ziua Naţională a Aromânilor, în 2004, pe 23 mai. „A fost greu la început. Emoţiile erau foarte mari. Îmi amintesc că eram pe o scenă imensă şi toată lumea se uita la noi“, spune Răzvan Trandafirescu.

Cu timpul, emoţiile au devenit, iar Răzvan a căpătat curaj în propriile forţe. A început să fie remarcat, alături de colegii săi, la toate spectacolele pe care le susţineau. Din acest motiv, invitaţiile au început să curgă, fiind tot mai solicitaţi. Săptămâna trecută, Ansamblul Vrearea Armănească a fost invitat la un post naţional de televiziune. „A fost foarte frumos. Aceasta a fost prima dată când am fost invitaţi la televiziune. Ne-am bucurat că spectacolul pe care l-am prezentat a încântat audienţa“, povesteşte mândru tânărul.

Cursuri intensive

Pentru a putea învăţa foarte bine dansul tradiţional armânesc, Răzvan se pregăteşte o dată pe săptămână, câte două sau trei ore. În apropierea spectacolelor, acesta face repetiţii aproape zilnic.  Pasiunea sa pentru limba şi tradiţia armânească l-au făcut pe Răzvan să urmeze şi cursuri de limba aromână. „Un an am mers la şcoală, la Gimnaziul Carol I, o dată pe săptămână. Mi se pare important să ştiu să vorbesc şi să scriu corect limba maternă“, spune el.

Acesta a dansat în majoritatea oraşelor din ţară, dar şi din străinătate. A participat la Festivalul Pro Etnica din Timişoara, la Festivalul Hora Mare, desfăşurat la Călăraşi, la Zilele Călăraşiului, Sărbătoarea Câmpenească, Festivalul Păstorului de la Tulcea şi Festivalul Liceelor. De Ziua Naţională a Aromânilor, ansamblul din care face parte a participat la un festival din Grecia. „Vrearea Armânească“ are 17 membri, 7 băieţi şi 10 fete. „Cel mai mult aş vrea să mulţumesc profesoarei noastre, Carmen Duţu. Se implică foarte mult în acţiunile noastre şi, cel mai important, face totul din plăcere“, a mai spus adolescentul.

Carieră în magistratură

Tânărul învaţă foarte bine şi doreşte să urmeze Facultatea de Drept, după care să devină procuror. „Bunica mea a fost procuror şi mi-a plăcut foarte mult cum era ea ca persoană. Avea o anumită prestanţă şi ştia să se impună. Cred că aş putea să-i calc pe urme şi să devin un procuror excelent“, spune Răzvan.

Cititţi mai multe despre acest subiect în ediţia de azi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Călăraşi


SURSA

Măgureanu Monica, Călăraşi: Răzvan Trandafirescu duce mai departe tradiţia armânească, ''Adevărul'', Bucureşti, 10 mai 2011, http://www.adevarul.ro/locale/calarasi/Calarasi-portret_Razvan_Trandafirescu-traditie_armaneasca_0_478152229.html


Citeşte mai mult... 0

Mihai Tugearu s-a născut la 23 noiembrie 1952 la Constanța.

Provine dintr-o familie de aromâni originară din Bulgaria.

Îşi petrece cea mai mare parte a timpului în atelierul său de sculptură, situat într-o clădire veche a fostului liceu de artă, în centrul Capitalei. Povesteşte cu drag despre originile armâne şi despre  numele Tugearu, care se păstrează de cinci generaţii. Sculptura e însă arta care îl defineşte cel mai bine. „Arta îi apropie pe oameni şi creează punţi de legătură”, spune artistul.

Tugearu Mihai


Artiştii nu sunt afectaţi de criza financiară


Mihai Tugearu este nemulţumit de faptul că artiştii români sunt mult mai mult apreciaţi în străinătate şi pentru că, în ţară, nu beneficiază de niciun sprijin din partea statului. „În ţări precum Franţa sau Germania, artiştii primesc sprijin pentru atelierele de creaţie. La noi, nici măcar Uniunea Artiştilor Plastici nu mai are sediu”, spune sculptorul.
El aminteşte şi despre criza de care se vorbeşte la tot pasul. „Artiştii sunt  printre cei puţini care nu sunt afectaţi. De ce? Pentru că artiştii nu prea au bani! Au însă satisfacţia că lasă lucrări în urma lor”, afirmă zâmbind sculptorul.


Prima expoziţie, distrusă în ‘77


Prima sculptură, un cap de bătrân, a realizat-o din pământul găsit sub scara din faţa casei, când era în clasa a VII-a. A urmat apoi Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”.  Lucrările primei sale expoziţii au dispărut însă, odată cu seismul din ’77. „Atunci am expus prima dată, la Sala Dalles. Toate lucrările s-au distrus din cauza  cutremurului”,  îşi aminteşte sculptorul. Timp de aproape 10 ani, a lucrat pentru Patriarhie. Altarul Catedralei Ortodoxe din Montreal, altarele unor biserici din Germania, Franţa şi, nu în ultimul rând, din Bucureşti îi poartă semnătura. După revoluţie, a realizat o troiţă în memoria victimelor, care se află şi astăzi la Biserica Sfântul Fanurie din Capitală.


Păstrează tradiţiile armâne


Sculptorul încearcă să păstreze vii obiceiurile armâne, prin lucrările sale. Pentru că principala îndeletnicire a armânilor era îngrijirea oilor, aceasta esta şi una dintre temele adoptate în sculpturile sale. Spre exemplu, un baston sculptat, cu un cap de berbec, face trimitere la vechile îndeletniciri şi este unul dintre simbolurile specifice întâlnite în colecţia sa. 
De-a lungul timpului a fost sprijinit atât de armâni, cât şi de români, şi a avut parte mereu de îndrumarea
şi sfaturile profesorului Grigorie Minea. „Artiştii sunt ca o mare familie, indiferent de naţionalitate”, spune sculptorul.


„Conexiuni“, promovarea legăturilor culturale


Mihai Tugearu este membru al Societăţii Culturale Armâneşti şi a coordonat expoziţia „Conexiuni”, care reuneşte lucrările a 40 de artişti armâni şi români. „Arta este liantul care coagulează idei şi modalităţi de expresie diferite, specifice fiecărei culturi, iar această expoziţie îşi propune promovarea conexiunii între culturi”, încheie Mihai Tugearu.


Întrebări  şi răspunsuri ale ziarului ''Adevărul''
1. Ce obiceiuri păstraţi?
M.T.: Bucătăria armână. Nu am renunţat la preparatele culinare armâneşti, precum Pităroanji di prashi cu peturi coapte (plăcintă cu praz din foi coapte).

2. De cât timp sunteţi în Bucureşti?
M.T.: Am venit din Bulgaria acum 44 (? - n.n.) de ani. Îmi amintesc că părinţii cumpăraseră o casă la Obor, din care am fost daţi afară după un an, din cauza actelor. Am reuşit, într-un final, să recuperăm casa după foarte mulţi ani.

Ce-i place
Pe lângă preparatele tradiţionale, îi place să stea ore întregi în atelier şi să se bucure de vacanţă, împreună cu soţia şi cele trei fete.


Ce nu-i place
Nu îi place modul în care mass-media românească promovează violenţa. Nu suportă invidia oamenilor şi nu îi place să se uite la televizor. „Actele de violenţă primează întotdeauna în faţa actelor culturale”, adaugă sculptorul.



A participat la expoziții de grup la Bordeaux (Franța) 2007 și la Tabăra de Artă Internațională Kicevo (Macedonia) 2009.


Împreună cu Grigore Minea a organizat în 2009 expoziția itinerantă ''Călători în spațiu și în timp''.


Lucrări ale sale se află în colecții particulare din România, SUA, Germania și Franța.



SURSE

Irina Lapoviţă, Mihai Tugearu, sculptorul armân adoptat de Bucureşti, ''Adevărul'', Bucureşti, 1 iunie 2009, http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-Tugearu-Mihai-sculptorul-adoptat_0_53394917.html

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 19.


Citeşte mai mult... 0

 

Nuşi Tulliu s-a născut la 23 aprilie 1872 în comuna aromânească Avdela din munţii Pindului, în Macedonia otomană.


Avdela, unde s-a născut douăzeci de ani mai târziu filologul Tache Papahagi (1892-1977 Bucureşti), este situată într-o regiune compact aromânească. Această regiune cuprinde satele Perivole, Breaza, Băiasa, Baia, Cireşi, Samarina, Furca, Amer, Aminciu (Meţovo), Săracu, Coturi, Călarl'i, Cornu. Aceste sate sunt înşirate de-a lungul râului Băiasa şi a râului Alb, ce străbat culmile Pindului, uneori trecînd de 2500 m, aşa cum sunt Zmolcul şi Oul. Scriitorul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) observa în 1985 că în această zonă se vorbeşte din ce în ce mai puţin aromâna, la 40 de ani de la închiderea şcolilor româneşti.


Învaţă la şcoala românească din Clisura şi la liceul românesc din Bitolia, oraş în Macedonia otomană. În România urmează şi absolvă Facultatea de Litere în 1894-1899 şi studiază în paralel doi ani la Drept. Între 1905-1908 studiază în oraşul german Leipzig.


În 1892, la absolvirea liceului, lucrează un an la gimnaziul român din Ianina, în Epir, cu economiile realizate plecând în România. În perioada 1899-1902 funcţionează ca revizor şcolar în Epir şi Tesalia, departamente adminsitrative ale Greciei. Apoi a revenit în România, unde lucrează ca jurnalist şi publică în periodicele aromâneşti. Din Germania a revenit ca inspector al şcolilor româneşti din Grecia şi apoi ca profesor în comuna natală între 1908-1912. După primul război mondial (1914-1918) a revenit în România, după 1919, ca profesor de liceu la Silistra (Durostor, Cadrilater), Chişinău şi Bucureşti.


Debutează în publicistică în 1894 cu un articol în revista „Peninsula Balcanică".

Între 15 noiembrie 1898 şi 30 septembrie 1899 scoate pe propria cheltuială revista ''Pindul''.

Colaborează cu poezii în aromână şi română la numeroase publicaţii: „Lumea nouă literară şi ştiinţifică", „Epoca", „Ecoul Macedoniei" (director între 1903 şi 1906), „Noua revistă română", „Revista poporului", „Lumina" (Bitolia), „Grai bun", „Foaia literară" (Ploieşti), „Moldova de la Nistru", „Graiul", „Apărarea" etc.


Poeziile Nsus tu munte, Cilnicamea ş-picuraril'i, Cătră vimtu, Ravdă, inimă, Cîntic di iarnă, Seară, Toamnă, Cătră munte, Sărcăceana, La fîntîna dit vuloagă, Blăstem di vrut au apărut în ''Revista Pindul'', an I/1898, nr. 1,2,3,6,9,10, 11.

Poeziile Tru muntile di Zmolca, Plîngul aromânului, Loai cârliglu, Noapte de veară, A cuclui, pri un purumbu..., Pleacă-ţ fesea..., Feata şi gionile, Tu pădure, Lilicea a vrearil'ei, Frundză vearde, Nane-nane au apărut în ''Frăţil'ea'', an I/nr. 1,2,3,5,9 şi an II/nr.14,15,16, 17,18.

Poeziile Costa şi Cătră oaspiţ au apărut în ''Ecoul Macedoniei'', an II/1904, nr. 4 şi 6.

Poeziile Graiu di jale, Auşlu şi Orsa au fost publicate în ''Lilicea Pindului'', an I, nr. 3, 2,5.

Poeziile Cîntic şi Ghioclu-a meu au apărut în ''Graiu bun'', an I, nr. 2 şi 4-5.

Poeziile A unui ''Cîntic di jale'' şi Cîntiţe di jale au fost publicate în ''Lumina'', an IV, nr.4 şi 6.

Poezia Maruşea a fost inclusă în Antologia aromânească a lui T. P., publicată în 1922.

Poeziile Munte vrut şi Trîşi la treile şopate... au fost publicate în ''Peninsula balcanică'', an II/1924, nr.17-18.

Poeziile Flueara, Agalea-agalea... şi Maia au apărut în volumul Poezii din 1926.

Aceste 38 de poezii au fost incluse şi în antologia publicată în 1985 de H. C. şi Kira Iorgoveanu, care au ataşat şi propriile transpuneri în română.


Prima carte, Poezii lirice-eroice, cu peste 150 de titluri, i-a apărut în 1907. Criticul literar român Mihail Dragomirescu (1868-1942) remarca în acest volum ''simple pastişe'' după M. Eminescu, G. Coşbuc, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Şt. O. Iosif, poezia populară, dar şi ''anumite bucăţi elegiace pline de un adevărat simţământ poetic''.

A scris în aromână şi un roman, Murminţ fără cruţe, apărut în foileton în ziarul ''Ecoul Macedoniei'' în 1903.

Alte două romane, Tragedia unei idile (1928) şi Calvarul neamului (Exodul aromânilor) (1931), au ca temă tot soarta aromânilor din munţii Pind, ''grefând elemente mitologice, istorice şi etnografice pe structuri de melodramă'', cf. descrierii saitului ''Crispedia''.

În limba română a scris Poezii, apărute în 1907, şi File rupte din viaţa aromânilor, publicate în 1919, creaţii care sunt, în opinia lui H. C., ''fără pregnanţa'' de care a dat dovadă în scrierile în aromână.


Este inclus de T. P. în Antologia aromânească publicată în 1922. De asemenea, filologul îi publicăi în 1926 şi volumul Poezii cu transpuneri în română, în cadrul ''Bibliotecii Naţionale a aromânilor'', iniţiată şi condusă de el.


A încetat din viaţă la 8 aprilie 1941, la Bucureşti.


Postum este inclus de H. C. în Antologie lirică aromână, publicată în 1975, şi în Antologie de proză aromână, publicată în 1977.

În SUA, la Syracuse i-au apărut următoarele volume în aromână: Puizii în 1989(prefaţă de Dina Cuvata), Murmintsă fără crutsi în 1993 (ediţie îngrijită de Eva Catrinescu şi Dina Cuvata), Golgota-a Farăljei în 2002 (ediţie îngrijită de Tiberius Cunia şi Dina Cuvata).

Pe saitul aromân ''Giony'' sunt postate poeziile Noapti di veară şi Loai cârliglu.

. (http://agonia.ro/index.php/poetry/13936645/Fata_%C5%9Fi_fl%C4%83c%C4%83ul) (12.04.2010)


T. P. îl caracteriza ca fiind ''cel mai mare liric al aromânilor''.


Dintre scriitorii români, H. C. îl raporta la Vasile Alecsandri. Criticul considera ''poeme de mare adâncime'' următoarele creaţii ale lui N. T.: Plîngul aromânului, Grai di jale, Cîntiţe di jale, Auşlu, Lilicea a vrearil'ei, Loai cîrligu, Cilnicamea şi-picurall'i, Costa. Tematica lor include transhumanţa păstorilor cu familiile lor, haiducia şi cărăuşia, care ţin de ''patriarhalitatea unei existenţe parcă după legi arhetipale, tulburată cînd şi cînd de vicisitudini ale istoriei frământate a aromânilor trăind într-o regiune-mozaic al popoarelor''. Preeminenţa liricii sale a explicat-o H.C. prin ''plasticitatea expresiei lui poetice'', definind-o cu versul germanului J. W. Goethe (1749-1832): Ich singe wie der Vogel singt (Eu cânt cum cântă pasărea). El a exemplificat în acest sens cu versurile: Oi-lele şi oi-bobo, / Plîngu ocl'il'i di caimo, / Plîndzi ş-inima-ni di dor, / Ca birbiilu tu nior (Oi-lele şi oi-bobo, / Plâng ochii de obidă-dor-durere-speranţă, /Plînge şi inima de dor,/ Ca privighetoarea în nor).


Saitul enciclopedic românesc ''Crispedia'' îi caracterizează astfel opera poetică: ''În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoşesc şi a etniei înseşi. Ameninţarea vine de la un duşman în faţa căruia totul se prăbuşeşte („Că ardu-a noastre case / Şi moare lailu-armân"). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui Tulliu sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranţelor, de unde şi tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată şi variată, adaptează tradiţia cultă la specificul expresiei folclorice dialectale.'' l

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 82-84.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Nusi_Tulliu

***,, ''Profesoru'', http://www.profeso.ru/scriitori-biografii/147-nusi-tulliu-biografie


Citeşte mai mult... 0

Antonie ieromonahul, Bătrânul Varnava / File de pateric din împărăţia monahilor - Sfântul Munte Athos. Cuvioşi părinţi athoniţi ai veacului al nouăsprezecelea, editura Christiana, Bucureşti, 2000,

http://www.proiectavdhela.ro/pdf/batranul_varnava.pdf

Citeşte mai mult... 0

Nicolae Velo s-a născut în 1882 în satul Molovişte din munţii Macedoniei otomane, unde s-a năcut cu o generaţie înainte Constantin Belimace, autorul Dimândării părinteşti.


Urmează şcoala generală din comuna natală, după care studiază la liceul din oraşul Bitolia din Macedonia otomană. Apoi absolvă Şcoala Ştiinţelor de Stat din Bucureşti, instituţie ce pregătea personal diplomatic.


Intră în diplomaţia română, ca şi Nicolae Batzaria şi Marcu Beza, lucrând ca interpret al legaţiei din Sofia şi apoi cancelar al consulatului din Ruse. În 1918-1919 funcţionează ca viceconsul la Odessa şi Moscova, revenind apoi în fruntea consulatului din Ruse.


În 1903 publică proze scurte în Dit bana Aromânului (Din viaţa aromânului), cu un cuvânt din partea conaţionalului său Nuşi Tulliu. După doi ani publică poezii în Cîntiţe juneşti, cu o prefaţă de George Coşbuc, de la care împrumută ritmul de cavalcadă al ''cîntecelor de vitejie''.

Cele mai importante poezii ale sale sunt Şana şi ardirea-a Gramostil'ei şi Moscopolea.
H.C. consideră că Şana... nu este mai prejos decât capodopera lui George Murnu, Chita şi Bură, sau Maruşea lui N.T. De asemenea, editorul aprciază Şana... ''cea mai populară creaţie epică aromânî în versuri''. Această poezie este clădită pe sentimentul onoarei, deaorece oamenii celnicului Hagi Steriu din Gramostea secolului XVIII  nu-şi pun întrebarea dacă pot rezista trupelor mai numeroase ale lui Ali-paşa, iar Şana, fiica celnicului, preferă moartea decât să ajungă în haremul paşei.
Moscopolea este dedicată, ca şi epopeea omonimă a lui Nida Boga, distrugerii metropolei aromâne din Balcani de acelaşi Ali-paşa. Tragedia acestui oraş, realizată în 200 de versuri, este sintetizată în ultimele ''două versuri dramatic-interogativ-interjecţionale'': Doamne, ţe lăieţ au faptă, Di armânil'i-ahînte-au traptă?! (Doamne, aromânii oare, ce păcate au făptuit - De atît au pătimit?!)
Poezia Tradziţ calul  a fost publicată în Frăţil'ea, II (1903), p. 253 şi în volumul Dit bana aromânului, 1903, p.10. Şana... şi Moscopolea au fost publicate în volumul Cîntiţe juneşti, 1905, pp.9-13, respectiv 30-36.


Tache Papahagi compara Dol'i fraţ a lui N.V. cu Miha şi furlu a lui G.M.., considerând-o superioară ca expresivitate şi sondaj psihologic pe cea din urmă.

Deşi este un admirator al lui G.M., H.C. apreciază că, din contră, balada acestuia apare ''mai expediată şi mai uscată, sărăcită de prea multă concentrare''.
Limba folosită de N.V. în baladele sale este o sinteză a graiurilor grămostean, fărşerotesc şi pindean. El a scris multe balade deoarece sunt o specie literară de adresare directă, fără a fi lecturi pretenţioase şi având un dramatism specific. Ca urmare H.C. îl caracterizează ca ''manufacturier de epică sentimentală în versuri'' şi îl compară cu G.Coşbuc. Pe de altă parte, H.C. consideră că N.V.a avut ''instinct literar'' şi ''fler''pentru că deoarece creaţiile acestuia încântă şi lectorul cel mai pretenţios, atent la rafinamente de limbaj şi la sondaj psihologic.

, Freiburg, 1986,  http://www.youtube.com/watch?v=DeMDa1cmgSU

Citeşte mai mult... 0

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required