Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de V. Muşi în antologia lui A. Nasta
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
17-06-2011

Poezii de V. Muşi în antologia lui A. Nasta

Rate this item
(0 votes)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, în care a selectat 5 poezii de Vasile Muşi (15.03.1895 Pleasa, Albania otomană – 29.11.1961 România), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.

 

1. Tră amurgiş (În amurg)

Soarli cald şi-nghilicios

S-duse şi-el ca s'ţină,

Chipurli se-avd sus şi-nghios,

Picurarlu hărios

Angană oili să ghină!

(Soarele cald şi strălucitor

Se duse şi el la cină,

Talăngile se aud sus şi în jos,

Păcurarul bucuros

Cheamă oile să vină!)

Di pri case cu găleţi

Ies ş-lu aşteaptă-n cale...

Cloputile di birbeţi

Bat anarga... Draţli iedzi

'Ncalică pri ňiale.

( De prin case cu găleţi

Ies şi l-aşteaptă-n cale...

Talăngile berbecilor

Răsună încet...Dracii de eizi

Încalecă pe miale.)

Furcă, cheaptini arăzboi

Tac tu-aistă oară,

Cu stulie soi di soi,

Featili se-andreg şi-apoi

Intre-apă ies pit hoară.

(Furci, piepteni de război

Tac la această oră,

Cu podoabe soi de soi

Fetele se gătesc şi-apoi

După apă ies în sat.)

La ună soaţă-agiumse ună

Şi-li greaşte dit ubor...

Şi tut mai multi dipriună,

Ca lăndurăşile se-adună

Cum şi-au adrată zbor!

(La o prietenă ajunse una

Şi-i grăieşte din curte...

Şi tot mai multe împreună,

Ca rândunelele se-adună

Aşa cum s-au înţeles!)

Mămăňili a lor tut li vărghesc

Mult, eali s'nu se-amînă,

Le-ascultă: ''ghine'' nîse grăiesc,

De-apoia tuti le-agrăşesc,

Cînd sîntu la făntănă.

(Mamele lor tot le ceartă

Ca mult ele să nu întârzie,

Le-ascultă: ''bine'' ele grăiesc,

Apoi toate uită,

Când sunt la fântână.)

Ghiumi di ghium se-arădăpsesc,

S’di giocuri se acaţă,

Cîntă, arîd şi s’pîhăesc

Şi ca mirgeani aruşesc

Di gioc şi di ghineaţă!

(Vas lângă vas se aranjează,

Şi dansurile încep,

Cântă, zâmbesc şi râd

Şi ca mărgelele roşesc

De dans şi de bucurie!)

Dar băieţii din sat care le urmăresc încearcă să le intre în voie:

Ficiorli di sivdaia lor

Dipu nu li-acaţă loclu,

Tut caftă s’intră ş’eli în cor

Să alăxească vărn lai zbor,

Ca s’poată s’vearsă foclu!

(Băieţii de dragul lor

Deloc nu-i prinde locul,

Tot caută să intre şi ei în horă

Să schimbe vreo vorbă,

Ca să poată să-şi verse focul!)


2. Sclavlu (Prizonierul)

Când avdzî, te-arupe mila ... ahtare di giunar

ţe lăhtărsea duşmanli cu greaua lui mutrită,

El, capu-armătuladzlor, vîrtos ca liundar

s’lu vedzî-ncărcat di hiare, tu hapsea ţea lăită!

(Când auzi, ţi se face milă... astfel de june

ce înspăimânta duşmanii cu privirea lui cea grea,

El, căpitanul armatolilor,puternic ca un leu

să-l vezi prins în fiare, în închisoarea cea neagră!)

Văltur ţe bana-ļi toată pit munţi şi cîrcile

purta giunamea-aleaptă a codrilor şaini,

s-agiungă azi tu chisă şi s'moară di ciudie,

di dor di padea veardi ş'pădurli di chini?

(Vultur ce viaţa-i toată prin munţi şi bucle

purtau voinicii aleşi ai codrilor şoimi,

s-ajungă azi în noroi şi să moară de uimire,

de dor de pajiştea verde şi pădurile de pini?)

E singur ca-n mormintu, pi astăļiata-li faţă

sudori di moarti-li cură, di ponu fărmăcos,

măratlu, vrea s'li aşteargă, ma cu gileati-acaţă

şingirli s-asună şi braţili cad 'nghios!

(E singur ca-n mormânt, pe supărata-i faţă

sudori de moarte curg, de otrava suferinţei,

bietul, vrea să le şteargă, dar cu răutate încep

lanţurile să sune şi braţele cad jos!)

Curmat fără nădie, mutreaşti de-anvărligă

şi-adastă, tut adastă s-arsară gionļi a lui

şingirli s-arupă şi hiarļi s'ļi diňică,

ma tu budrumi-araţe, ni om ni puşpur nu-i!

(Încercuit fără speranţă, priveşte împrejur

şi aşteaptă, tot aşteaptă să sară tovarăşii lui

lanţurile să rupă şi fiarele să le distrugă,

dar în peştera rece, nic om nici şoaptă nu-i!)

Di ahăntă dirinare, ca un stihiu turbat

aurlă dzuă ş'noapti şi buşurle îşi strîndze

pîn' cărnură-li si taļie ş'di cheptu-ļi aspumat

se-analţă-agalea aburi şi focu-ļi si astindzi!

(De atâta zbucium, ca un zmeu turbat

urlă zi şi noapte şi pumnii îşi strânge

până când carnea-i se taie şi din pieptu-i înspumat

se înalţă agale aburi şi focu-i se stinge!)

''Ah, braţe fără besă ş'voi blăstimati mîni

cum vă chiru putearea şi namea di unoară?

Tu loc di-asimicadză, şingiri di păngîni

v-astulisescu ază şi muhla va s'vă cheară!

(''Ah, braţe necredincioase şi voi blestemate mâini

cum vă pieri puterea şi renumele deoadată?

În loc de argintărie, lanţurile păgânilor

vă împodobesc azi şi mucegaiul vă va pierde!)

Voi staţi mărmurisite ş'sclăviļia arăvdaţi

ma dauspraţi di inimi tu cheptu va să-ňi crească

ca s'nu me-asvingă Harlu cu laile pidhimaţi

ş-duşmanili di hiare ţe luară s'rudzinească!

(Voi staţi înmărmurite şi sclavia răbdaţi

dar douăsprezece inimi în piept îmi vor creşte

ca să nu mă învingă Moartea cu grelele chinuri

şi duşmanele de fiare ce începură să ruginească!)

Zăn-zăngăr eali-asună şi-aistă boaţe-a lor

cu noima-ļei di jale, ca erma cucuveau

agoňia va se-astingă, va treacă şi-aist nor,

ş'năpoi va s-ies  tu munte să-ni vedu fălcarea meau,

(Bâzâit ele răsună şi această voce a lor

cu presimţirea ei de jale, ca singuratica cucuvea

iute se va stinge, va trece şi acest nor,

şi din nou voi ieşi pe munte să-mi văd grupul meu de familii,)

Pilaţii dit giuname, năpoi va ni-li adun,

nu va mi-ncapă locu să-ni spun fărmaţli-ameale,

’nă etă nu-nu agiundze, mărazile să-ni spun;

S-ieşiarim ninca unoară...Bobo! Lăi Dumnidzale!

(Tineri aleşi din nou îi voi strânge,

nu mă va încape locul să-mi spun necazurile,

o viaţă nu-mi ajunge, supărările să-mi spun;

Să ieşim încă o dată...Oho! Măi Dumnezeule!)

 

3. Dzuă de sărbătoare (Zi de sărbătoare)

Cămbănili bat... iar boaţea lor

Acliamă la-nclinare,

Întreaga hoară-i pi cicior,

’Nchisesc nic şi mare!

(Clopotele bat ... iar vocea lor

Cheamă la închinare,

Întregul sat este pe picior

Se pregătesc mic şi mare!)

Tuţi s-anviscură ca pilaţi

Tu straňiu di sărbătoare,

Alasă gionļi armătuladzi,

Ca arăchiţi di soare.

(Toţi se îmbrăcară elegant

În haine de sărbătoare,

Iar junii armatoli,

Ca rupţi din soare.)

Cu cheptu larg şi pultăroşi,

Caleşi, aroşi tu faţă,

Livendz şi-analţi ca chiparoşi,

Vînoşi, împliniţi tu braţă!

(Cu pieptul larg şi spătoşi,

Oacheşi, roşii la faţă,

Voinici şi înalţi ca chiparoşi,

Vânoşi, cu braţe de oţel!)

Ca di şain i ocļiu alor,

Imnaticlu maş hari,

Iar celniclu ligat tu zbor,

Stă-n frunte-ali fălcari.

(Ca de şoim e ochiul lor,

Mersul doar graţie,

Iar baciul cu vorba măsurată,

Stă în fruntea grupului de familii.)

Ca div alghit, di aňi curmat

Di multă minduire,

El calcă greu şi scuturat,

Sirin, făr’ di cărtire.

(Ca uriaş albit, de ani încărcat

Cu multă înţelepciune

El calcă greu şi scuturat

Senin, fără întristare.)

Tu munte 'nsus, pi la căşări,

Adastă picurarli

Pi ninga foc, tut spun hăbări

Ş'cu chefe-arîd giunarli.

(Pe munte în sus, pe la stâne,

Aşteaptă păcurarii

Pe lângă foc, tot spun veşti

Şi cu chef râd voinicii.)

Tut ma ciulesc, pînă asun

Tufechile în hoară,

Din padi-arsari cîte un

Şi-amină şi-el nă oară!

(Tot mai ascultă, pînă răsună

Puştile în sat,

De jos sare câte unul

Şi trage şi el o dată!)

Am tora s'vedz pi-armătuladzi,

Să-ļi vedz di mănă-n cor,

Cum se-anvărtescu miracladzi,

Cum frîngu mesea lor!

(Acum să-i vezi pe luptători,

Să-i vezi de mână în horă,

Cum se învârtesc cu pasiune,

Cum se frâng de mijloc!)

Auşli tuţi pi-aradă stau

Şi mutrescu-aleapta fară,

Cu lăcrăňi maş ghineţi lă dau

Şi-li başă căti-unoară.

(Bătrânii toţi înşiruiţi stau

Şi privesc alesul neam,

Cu lacrimi fac doar urări de bine

Şi-i sărută câteodată.)

Ca di zălie şi-alor foc

Tu cheptu lă si-aprinde,

Pe-agalea intră ş-eli tu gioc

Şi-l trag hurolu ’ninte.

(Ca dorinţă şi al lor foc

În piept li se aprinde

Agale intră şi ei în joc

Şi trag hora înainte.)

Ca di nă parti featili

Se-ntrec năsi cu hare,

Nu-i om s’lă veadă niatili

Şi s’nu cadă lăngoare!

(Într-o parte fetele

Se-ntrec ele în graţie

Nu-i om care să le vadă frumuseţea

Şi să nu cadă bolnav!)


4. Rufei cădzură (Fulgere căzură)

Rufei cădzură ňiļi di ori

Pi-a noastri scumpi vlahu-hori

Si nili di ori di-a nostri fraţi

Aflăm pit căl’iuri vătămaţi

Nămal, agiundze! Hai sculaţi,

Voi gioni ficiori.

(Fulgere căzură de mii de ori

Pe ale noastre scumpe vlahe sate

Şi mii dintre ai noştri fraţi

Găsim pe drumuri ucişi

Atât, ajunge! Hai sculaţi,

Voi juni feciori)

Păn' cînd va staţi şi s-arăvdaţi

Plini di pumoară încărcaţi

Lăeţli aiste ţi trădzem

Şi bana moartă ţi duţem,

Că ţe să stăm cînd ş'noi putem,

Bre gioni ficiori.

(Până când veţi sta şi veţi răbda

De coşmar copleşiţi

Nenorocirile acestea pe care le suportăm

Şi viaţa moartă ce o ducem,

De ce să stăm când şi noi putem,

Măi juni feciori.)

Cum? Nu-aveţi sîndzi-n vini voi?

Nu hiţi Români, nu hiţi ca noi?

Atunţia cum di v-alăsaţi,

Di tuţi duşmanļi s-hiţi călcaţi,

Ia luaţi-vă armele sculaţi

Ş'viniţi cu noi.

(Cum? Nu aveţi sânge în vine voi?

Nusunteţi Români, nu sunteţi ca noi?

Atunci cum de vă lăsaţi,

De toţi duşmanii să fiţi călcaţi,

Ia luaţi-vă armele, sculaţi

Şi veniţi cu noi.)

Va s-alăgăm pit munţii tuţi,

Va s-him di ploi ş-di vimt bătuţi

Ma cînd va s’grim al nostru zbor

Va s’hibă sfulg cădzut dit nor,

aistă-i bana di ficior,

Aşe vrem noi!

(Vom cutreiera munţii toţi,

Vom fi de ploi şi de vânt bătuţi

Dar când vom grăi a noastră vorbă

Va fi fulger căzut din nor,

asta-i viaţa de june,

Aşa vrem noi!)


5. Hurolu fărşerotesc (Satul fărşerot)

''Ia, năpoiţi, ia năpoiţi

Că vine oara s-trădzem corlu''!

S'livendzili tuţ se-andreapsiră

Muļierili curmară zboru:

''Ia năpoiţi, ia năpoiţi''!

(''Ia daţi-vă înapoi, ia daţi-vă înapoi

Că veni ceasul să pornim hora''!

Şi voinicii toţi se pregătiră

Femeile nu mai vorbiră:

''Ia daţi-vă înapoi, ia daţi-vă înapoi''!)

Pe-anarga celniclu ļ'i-u dzăţe:

''Hai ună veară ş'trei stămăni''.

Tut anvărtind a lui şamie

Alanţi l'i-u taļ'ie cu udie:

''S'umplură munţili di româňi''.

Pe-anarga celnicu ļi-u dzăţe!

(Încet baciul îi zice:

''Hai o vară şi trei săptămâni''.

Tot învârtind a lui batistă

Ceilalţi îi răspund potrivit:

''Se umplură munţii de români''.

Încet baciul îi zice!)

Un după-alant ca păşiladzi

Trec celniţli cu săltănată

Ş-purnesc un căntic di giuneaţă,

Mulieri, feciori di măni se-acaţă

Şi iaua-n cor, fălcarea toată,

un după-alant ca păşiladzi.

(Unul după altul ca paşale

Trec celnicii cu fast

Şi încep un cântec de tinereţe

Femei, tineri de mâini se prind

Şi iat-o în horă, fălcarea toată,

unul după altul ca paşalele.)

Niholu treaţe piste văļiuri,

''Hai, ună veară di trei meşi''.

Di doruri inimli se-aprind,

Văzescu plaiurile dit Pind,

''S'umplură munţli de-arbineşi''!

Niholu treaţe piste văļiuri!

(Ecoul trece peste văi,

''Hai, o vară de trei luni''.

De doruri inimile se aprind,

Vuiesc plaiurile din Pind,

''Se umplură munţii de albanezi''!

Ecoul trece peste văi!)


SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 18-26.

Last modified on Joi, 27 Octombrie 2011 19:36
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required