Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de N. Caraiscu în antologia lui A. Nasta
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
19-06-2011

Poezii de N. Caraiscu în antologia lui A. Nasta

Rate this item
(0 votes)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, în care a selectat 5 poezii de Nicolae Caraiscu (09.01.1911 Veria, Grecia – 20.03.1969 Constanţa, România), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.

 

 

1. Toamna (Toamna)

Lîndăruşi bair,

Di negură cair

lăiaşti mai mult

minduit ascult,

puşpurat di şopot,

di cîrvăni aropot,

clopot di ňiliori,

frîndza pi cărări

galbină se-aştearnă,

streaha tut înţearnă!

(Rândunici şir,

Din negură caier

înnegreşte mai mult,

pe gânduri ascult,

susurat de izvor,

de caravane ropot,

talangă de mioare,

frunza pe cărări

galbenă se aşterne,

streaşina tot cerne!)

Chicuti di ploaie,

ca uhtat di maie!

cad pîn’niadză noapti,

platanli în şoapti

plîng cu dor de-adoară,

toamna vine-n hoară.

(Picături de ploaie,

ca oftat al bunicii!

cad până la miezul nopţii,

platanii în şoapte

plâng cu dor în zori

toamna vine-n sat.)

Plîngu cu dor di-adoară

platanli în şoapti,

chicuti di ploaie

si-avd tu niadză noapti,

ca ulitat di male!

(Plâng cu dor în zori

platanii în şoapte,

picături de ploaie

se aud în miez de noapte,

ca ulitat de stimă!)

Streaha tut înţearnă,

galbină si-aştearnă

frîndza pi cărări,

di cărvăni aropot,

puşpurar di şopot,

minduit ascult,

chicuti şi-uhtări,

Laiu e tot mai mult

a niorlor cair...

lîndăruşi cair...

lîndăruşi bair!

(Streaşina tot cerne,

galbenă se aşterne

frunza pe cărări,

de caravane ropot,

susurat de izvor,

pe gânduri ascult,

picături şi oftări,

Negrul e tot mai mult

a norilor caier...

rândunele şir!)


2. Poetul (Poetul)

Sunt singur, cum videţ, prilumi,

scînteli di foc purtat di uragani,

sunt frîndza zvinturată fără numi,

măratlu ňiel ţe-l feată oaia tră curbani!

(Sunt singur, cum vedeţi, pe lume,

scântei de foc purtat de uragane,

sunt frunza vânturată fără nume,

bietul miel ce-l fată oaia pentru sacrificiu!)

Sunt vecliul mag în lumea-aestă noauă

ţe-alagă şi citeaşti bana-n steali,

sunt cîrciliu di munti-ncurunat di neauă

în nopţli nidurniti şi dzăli tut mai greali.

(Sunt vechiul mag în lumea această nouă

ce umblă şi citeşte viaţa-n stele,

sunt vârf de munte încununat de nea

în nopţile nedormite şi zile tot mai grele.)

Sunt cîntic di fluiară, sunt calda diznirdari,

sunt chicuta di ploaie, ai izvurlui mîslati,

sunt lacrima amară, sunt lacrima di vreari

criscut ca picurarli tu munţi, nu tu palati!

(Sunt cântec de fluier, sunt calda dezmierdare,

sunt picătura de ploaie, a izvorului vorbă,

sunt lacrima amară, sunt lacrima de iubire

crescut ca păcurarii în munţi, nu în palate!)

Ca vergura curată, ca apa dit fîntînă,

cu inima, mărata, ca lacrima di-aroauă

ţe cadi dimineaţa ş-lilicea aruvină,

sunt izvuru ţi treaţi curat pit piştireauă!

(Ca fecioara curată, ca apa din fântână,

cu inima, biata, ca lacrima de rouă

ce cade dimineaţa şi floarea stropită,

sunt izvor ce trece curat prin stâncă!)

Sunt sfulg ţe nu se-astindzi în dzărli furtunoasi,

sunt vatra părintească, străbuna dimîndari,

sunt liva niurismată în serili avroasi,

sunt fara armânească, sunt grailu ţe nu chiari!

(Sunt fulger ce nu se stinge în zările furtunoase,

sunt vatra părintească, străbuna poruncă,

sunt adierea înmiresmată în serile răcoroase,

sunt neamul aromânesc, sunt limba ce nu piere!)

 

3. Icoani Armăneşti (Icoane aromâne)

Niho di cîmbăni,

di cali lungă curmată cărvani

tu munţi trec fumeli armâneşti;

Viniti zări,

avroasi cărări...

(Ecoul talăngilor,

de cale lungă istovită caravană

în munţi trec familiile aromâne;

Vinete zări,

răcoroase cărări...)

Zîlia ti lia la munţi cînd mutreşti,

ţe veardi i dzeana

vigliată di chini,

di steali, di lună, aclo-ni easti bana...

(Invidia te cuprinde la munţi când priveşti

ce verde-i culmea

vegheată de pini,

de stele, de lună, acolo ne trăim viaţa...)

La mînăstir,

tăţearea-i mistir...

amant, avrînos, tut mai bati cîmbanea,

tu misihori,

parei di ficiori

la moabeţi tut se-adună.

(La mănăstire,

tăcerea-i mister...

târziu, răcoros, tot mai răsună clopotul,

în sate,

grupuri de feciori

la discuţii se tot strâng.)

Sub streaha di meru

în noaptea mi cheru,

cînd radza di lună

cu teali di-asimi,

munţîli,

pădurea

şi hoara-ncurună!

(Sub ramurile mărului

în noapte mă pierd

când raza de lună

cu beteală de argint,

munţii,

pădurea

şi satul cunună!)


4. Arîul (Râul)

Arîu cu undă di cristal,

cîntînd dipuni la vali,

asimi poartă al tău val

şi-ai grândinati beali.

(Râu cu undă de cristal,

cântând coboară la vale,

argint poartă al tău val

şi ai strălucitoare beali.)

Înţernu-arîu, hiļiu, di nior,

arîu ţe vini dit munţî,

cu tini porţi neastimslu dor

ş-di ani mirăchi ascundzî.

(Înţernu râu, fiule, de nor,

râu ce vine din munţi,

cu tine porţi nestinsul dor

şi de ani dorinţe ascunzi.)

Străbaţi pădurea di smarald

ş-cărări înghiliceaşti,

la tini vinu, cînd easti cald,

ţerghi, ňiali însitati.

(Străbaţi pădurea de smarald

şi cărări strălucitoare,

la tine vin, când este cald,

cerbi, miale însetate.)

Cînd cadi seara ş-mini ghinu

şi stau pîn' niadză noapti,

sub streaha-avroasă, aţea di chinu

şi-ascult durute şoapte.

(Când cade seara şi eu vin

şi stau până la miez de noapte,

sub rămurişul răcoros, acel de pin

şi ascult tandre şoapte.)

Niholu-a rîului ascultam,

cîntări ca di sivdaie,

cum li avdzîi cînd nicu earam

ca zboarăle di maie!

(Isonul râului ascultam,

cântări de dragoste,

cum le auzii cînd mic eram

ca vorbele bunicii!)

 

4. Streaha deapină amintiri (Rămurişul deapănă amintiri)

În noapte valea huhuteaşti,

eu, pri'nă chiatră, stau sum meru

arîulu bana ni-u cîrteaşti

tru unda lui cînd steali cheru!

(În noapte valea vuieşte,

eu, pe-o piatră, stau sub măr

râul viaţa mi-o supără

în unda lui când stele pier!)

Avd, di pi streahă niadză noapte

cum greali chicutili cad

trăş cînda sînt di mumă şoapti

cînd plîndze streaha ţea di brad.

(Aud, de pe rămuriş în miez de noapte

cum grele picături cad

parcă sunt ale mamei şoapte

când plânge streaşina de brad.)

Ca chicutili bair, bair

trec nicurmati ciltăsiri

şi piste perlu-a meu, alb cair,

streaha îni deapănă-amintiri!

(Ca picăturile înşirate

trec neobosite ciltăsiri

şi peste părul meu, alb caier,

rămurişul îmi deapănă amintiri!)


 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 38-43.

Last modified on Sâmbătă, 29 Octombrie 2011 13:28
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required