Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de Th. Minda în antologia lui A. Nasta
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
21-06-2011

Poezii de Th. Minda în antologia lui A. Nasta

Rate this item
(0 votes)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 7 poezii ale meglenitului Theodor Minda (28.01.1911 Lugunţa/Meglen – 12.09.1982 Bucureşti, România), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, cu execepţia poeziei Muntili Zoana, a cărei versiune românească aparţine autorului.


1. Muntili Zoana (Muntele Zoana)

Multi vrouri vrouroasi

Pri disupră si ănşară;

Si pucată pănă-n vali

Omu fără di dzărdzali,

Pristi coampuri, pristi dealuri

Mirudită multă-n voal'uri

Si ardică.

(Multe vîrfuri vîrfuroase

pînă-n ceruri se ridică,

vede pînă-n fundul văii

omul fără de ocheane,

peste dealuri, peste cîmpuri

şi din văi mireasma tare

se ridică!)


Puvileaşti nalta Zoană

Că vrin beg cu cheptu juni,

Veara sfires picurarli’,

Cărcăres prin trapuri puil’i.

Zăgrăniti di căloari

Fug lă umbră di lă soari

Oili toati.

(Stăpâneşte-nalta Zoană

ca un Bei cu pieptul tare;

vara fluieră păstorii,

cântă pe vâlcele păsări,

moleşite de căldură

de la soare fug la umbră

oile toate!)

Si coan grindina prin voal'uri

Selnic lea că să prupică,

Zoana urlă-ntunicoasă,

Lascătu că vrină coasă

Roşi, fuzi că curşumu;

Breastu cadi, iasi fumu,

Ploaia pică.

(Iar când grindina pe plaiuri

a-nceput vîrtos să cadă,

Zoana urlă-ntunecoasă,

fulgerul, tîiş de coasă,

zboară roşu ca un glonte;

Ulmul cade,iese fumul,

ploaia pică!)

Borca, etcă-u pristi zeană,

Cu bucoari şi virini,

Fagu tremură din frundzi,

Şi uscata cladă ploandzi,

Şi si froandzi şi si ştearni,

Si ul'ită, vremea ţearni

Nopţi sirini.

(Iată-l, vîntul peste creastă

geme îndîrjit şi tare;

fagul tremură din frunze,

putrezit butucul plînge,

se fărîmă, se întinde,

şi priveşte; vremea cerne

nopţi senine!)

Di pri tumbă, tumbă treaţi

Glasu tiinic pri sub punti;

Si răsfaţă prima uară

Că vrin glas di primăveară,

Şi si tindi, si pridună,

Nu lă uz, lă uz coan sună

Naltu munti.

(De pe un dîmb, abia se-ntinde

vocea tainic pe sub punte,

te îmbie într-o doară,

ca un zvon de primăvară

se întinde, se adună,

clar l-auzi doar cînd răsună

înaltul munte!)


2. Coan prunu ănflorea (Când prunul înflorea)

Di florli albi ălu prunu

ai alb că soari az cătunu

sucacu-i strimt di lăngă iaz

şi flori si-ntind păn-lă părleaz.

(De florile albe ale prunului

alb ca soarele-i cătunul

uliţa-i strâmtă de lângă iaz

şi flori se-întind până la pârleaz.)

Si stau cu moana pri sfriel

şi coant un coantic din criel

ţi jalnic ăi, ţi albi flor...

(Şi stau cu mâna pe fluier

şi cânt un cântec din gând

ce jalnic este, ce albe flori...)

Io-ncola ţer si chinisesc,

pri drumu lung şi s-mi çudez;

ţi buni zoali nă ghiiam,

mai buni rau şi coan plăndzeam!

(Eu-ncola ţer şi pornesc,

pe drumul lung şi mă minunez;

ce bune zile ne trăiam,

mai bune erau şi când plângeam!)

 

3. Titlea (Cişmeaua Titlea)

Lîngă casa ţea din chioşi

Iundi vaţli si pruşteată

Rupi un trindafil roşi

I dimneaţă ună feată.

(Lângă casa aceea din chioşi

Unde vacile aşteaptă

Rupe un trandafir roşu

În fiecare dimineaţă o fată.)

Ceşma cură bistră, raţi

Că un chiadini supţoari,

Umăroaţi di lă prăşoari

Toţi si speală di căloari.

(Cişmeaua curge repede, rece

Ca un fir subţire,

Osteniţi de la praşilă

Toţi se spală de căldură.)

Searta coan si lasă mracu,

Veara sub un ţer sirin,

Toţi si dună să lea dea apă

Di lă ceşma din cătun.

(Pe înserat când se lasă amaurgul

Vara sub un cer însorit,

Toţi se duc să ia apă

De la cişmeaua din cătun.)

Cutru ţină, coan ăi tiinic

Şi ăn zdraţili di lună

Titlea singură şi melnic

Li-ndireazi ’’noapti bună!’’

(Către cină, când ...

Şi în razele de lună,

Cişmeaua singură cu drag

Le urează ,,noapte bună’’!)

 

4. Aura (Răcoarea)

Şupărol’că apa cură

Trimurol’că, ghiu răzint

Pri lă poartă mica bură

Chinisi pristi pimint.

(Şerpuind apa curge

Tremurând, argint viu

Pe la poartă micul torent

Porni peste pământ.)

Ra că spuza ăn ugnişti,

Şi drumacu ra ucrop,

Prin pisoc ziti că lăfăeaşti

Coan lăzeaşti că puton.

(Era ca spuza în vatră

Şi drumul era ucrop,

Prin nisip zice că murmură

Când se târeşte ca puton.)

Sar ficori ăn doau picoari,

Brazda fuzi cătilin:

Udă-n moardzini ună flaori

Şi vlăcaşti şi un spin.

(Sar feciori în picioare,

Brazda fuge puţin câte puţin:

Udă-n părţi o floare

Şi agaţă şi un spin)

 

5. Vlăşeasca (Limba Vlaha)

Cu coată frică ies din casi,

Si duc să ploangă prin drumaţi

Şi ploansu lor ăi fără loacrimi,

Prin uşi şi treamuri şi sucaţi.

(Cu coată frică ies din case,

Se duc să plângă pe drumuri

Şi plânsul lor este fără lacrimi,

Prin uşi şi tinde şi sucaţi.)

Bătuţi, ţirtaţi si toarnă casă

Cu moanli di sicul lipiţi,

Di scoampea cartea ţea vlăşească -

Di moanţi sa sufliti jăliti.

(Bătuţi, certaţi se întorc acasă

Cu mâinile de ghiozdan lipite,

Di scumpa carte cea vlăhească -

De dor stau suflete jelite.)

Lă gazu stins pri jimitate

Voi staţi mai moadri dicoat ţeru,

Căntaţi cu glasu slab, supţoari

Ăn moani cu cartea şi tifteru.

(La lampa cu gaz stinsă pe jumătate

Voi staţi mai cuminţi dicoat ţeru,

Cântaţi cu glasul slab, subţire

În mâini cu cartea ţi caietul.)

Voi toati moanţli vă li spuniţi

An ţeaşti seri dunaţi lă-un loc,

Că nu vă lasă să-nvitaţi

Vlăşeasca limbă, nostru foc.

(Voi toate durerile vi le spuneţi

În aceste seri adunaţi la un loc,

Că nu vă lasă să-nvăţaţi

Vlăheasca limbă, al nostru foc.)

Un lucru-i bun să veţi ăn minti:

Voi raţi di mult siraţi di mumă,

Mă cmo di bucurli'ă, soarli

Din ţar tupeaşti raţea bună...

(Un lucru-i bun să aveţi în minte:

Voi eraţi de mult orfani de mamă,

Dar acum de bucurie, soarele

Din cer topeşte recea brumă...)

’’Tricură, moanţili, chinisim

Şi-n ţara mumă nă vinim,

Că Vlaşi nă ram şi vrem să im,

L’umintra nu vrem să murim’’.

(Trecură, grijile, pornirăm

Şi-n ţara mamă venirăm,

Că Vlaşi eram şi vrem să fim

Alminterea nu vrem să murim’’.)

 

6. Iedu (Iedul)

Uzoai un coantic io năfară,

Uşoai să ved,

Rau coantiţi di primăveară,

Juca un ied.

(Auzii un cântec eu afară,

Ieşii să văd,

Erau cântece de primăvară,

Juca un ied.)

Vinii să-ţi coant lă uşă ubăv,

Eş di mirac,

Cu muţca mică, dinţi sfitlicăvi,

Drăcşic că drac.

(Venii să-ţi cânt la uşă frumos,

de minunat,

Cu botul mic,dinţi albi

Drăcşic ca drac.)

Şi iedu vru să fugă singur

Prin uşă-n cleati,

Mă iedu-i mic, vizu un mugur

Lă nişti feati.

(Şi iedu vru să fugă singur

Prin uşă-n cămară,

Dar iedu-i mic, vizu un mugur

La nişte fete.)

Şi melnic şa coan lă vizură

Cu iali-n tream lă zămumiră.

(Şi drăgălaş aşa când îl văzură

La ele-n pridvor îl momiră.’’)

 

7. Duţiri ăn minti (Amintiri)

Ram mică nu ti cunoşteam

şi veam ăn suflit mari dor,

plăndzeam ăn casă coan stăteam,

ram galbină, tărcam că mor!

(Eram mică, nu te cunoşteam

şi aveam în suflet mare dor,

plângeam în casă când stăteam,

eram galbenă, credeam că mor!)

Si di dureari că s-ti ved

călcam ăn lumi cu-n năiet;

di tumţea mari moancă ded

şi mi ciudeam să no-am căsmet.

(Şi de durere că te văd

călcam în lume cu speranţă;

de atunci mare grijă avui

şi mă minunam că n-am noroc.)

Io veam uzoat că rai tu vrin

di mult văcoat, nu ştiu di coan,

di coan sa stealili-n sirin,

di tunţea io la tini ţoan.

(Eu auzisem că erai în vreunul

de mult timp, nu ştiu de când,

de când stau stelele pe cer senin,

de atunci eu la tine ţin.)

Şi lafur multi prin sucac

di tini eza io uzam,

tăţeam şi nu veam ţi si fac,

di ţea cu loacrim ăn plăndzeam!

(Şi bârfe multe pe drumuri

despre tine eu auzeam,

tăceam şi nu aveam ce să fac,

de aceea eu cu lacrimi îmi plângeam!)

Di tunţea-ni zâş să zică tot

că săm mai rauă din mulieri,

s-mi blastimă strădej,nipoţ,

io no-am găile coan tu mi ver!

(De atunci îmi zisei să zică toţi

că sunt cea mai rea dintre femei

să mă blesteme străbunicii, nepoţii,

eu n-am griji când tu mă vrei!)

 

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 41-56.

Last modified on Duminică, 30 Octombrie 2011 20:19
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required