Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de C. Iorgoveanu în antologia lui A. Nasta
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
27-06-2011

Poezii de C. Iorgoveanu în antologia lui A. Nasta

Rate this item
(1 vote)

În 1985 Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat şi 9 poezii de Chira Iorgoveanu (22.09.1948 N. Bălcescu/ Tulcea - ) Dintre aceste poezii 4 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu - C. Iorgoveanu (1985) cu transpuneri româneşti ale autoarei, în timp ce versiunile româneşti ale celorlalte 5 îmi aparţin.

 

1. Steaua chirută (Steaua pierdută)

N-asprîndim tu tută lumea,

Steaua noastă, ta-s ti-aflăm,

N-ampîrţîm di soie şi-locuri

Ş-fîr di tini nî turnăm!...

(Ne-am răspândit în toată lumea,

Steaua noastră, ca să te găsim,

Ne-am rupt de rude şi de locurile natale

Şi fără de tine ne-am întors!...)

Cara-s armîneam în hoară

Naca ňilă va ţî fţeai

Ş-pisti noi, ţel’I fîrî steauă,

Naca va-s anghiliceai?

(Dac am fi rămas în sat

Nu ţi s-ar fi făcut milă

Şi peste noi, cei fără de stea,

Nu vei fi strălucit?)

Di cît ti cîftăm ma multu

Steauă, luňina ţ-u cheri,

Di-agiumsim ta-s nî hîrsim

Cu luňina di la ţeri!

(Cu cât te căutăm mai mult

Steauă, lumina ţi-o pierzi,

De-am ajuns ca să ne bucurăm

De lumina de la lumânări!)

Nu va ti-aflăm vîrnoară

Pînă nu va-s anviţăm

Că steaua iasti tu noi:

Maş aradzîli s-l’i-adnăm!

(Nu te vom găsi vreodată

Până nu vom învăţa

Că steaua este în noi:

Doar tradiţiile să le respectăm!)

 

2. Zîrcada (Căprioara)

Zîrcadă mşată, cari-ţ fu scriata?

Ţi boaţi îňi ti-arîsi di vinişi

Tu-aestu cîsîbă s-ti cheri, mîrata!

Pîdurea cum putuşi di u-agîrşişi?

(Căprioară frumoasă, ce-ţi fu scris?

Ce voce mi te păcăli de venişi

În acest oraş să te pierzi, sărmana!

Pădurea cum putuşi să o uiţi?)

Cîţi îňi ti ved, tind mâna s-ti hîrsească

Ahînţî ţi pîdurea nu-au vidzută…

Zîrcadă mşată, nu ari turnari

Cîrarea ta-i di multi eţi chirută!

(Câţi mi te văd, întind mâna să te dezmierde

Atâţia ce pădurea nu au văzut-o…

Căpriaoră frumoasă, nu există întoarcere

Cărarea ta-i de mult timp pierdută!)

Ş-tut va-s aladzî pit căl’iurili di chiatră

Ş-nu-a-s afli hir di iarbă ş-di lilici

Nu-a ti mutreşti tu ghilii di izvur

Ş-va-s vedzi cî mulţî oamini sunt ca prici.

(Şi tot vei alerga pe cărările de piatră

Şi nu vei găsi fir de iarbă şi de floare

Nu te vei privy în oglinzi de izvor

Şi vei vedea că mulţi oameni sunt ca fiarele.)

Va-s vrei s-ti-aruţi tu strozma di pîduri

Cu-a ei vilendă luna s-ti-anvîlească…

Iu va ti duţî, tu cîsîbă, maşi chiatră

Di iuţido, zîrcadă, a ti-agudescă!

(Vei vrea să te arunci în aşternutul din pădure

Cu a ei velinţă luna să te-nvelească…

Unde te vei duce, în oraş, doar piatră

De oriunde, căprioară, te va lovi!)

Casă, crivati, gardu – tut di chiatră

Şi boia tat u chiatră va-u-ancl’idă,

Va-s v’ină-ahînţî statuia s-ţî mutrească

Ma inima-ţ pute nu va-s dişcl’idă.

(Casă, pat, gard – tot din piatră

Şi trupul tău în piatră îl va închide,

Vor veni atâţia statuia s-o privească

Dar inima deloc nu se va deschide.)

Maşi io va-s v’inu, zîrcadă, s-ti hîrnescu

Şi inima-ni dininti va ţ-u tindu...

Va ti-anghiedzu cu cîntic, zboară vecl’i,

Ta-s poţi s-ti torni tu chirutlu-ţ Pindu...

(Doar eu voi veni, căprioară, să te hrănesc

Şi inima-mi înainte ţi-o voi întinde...

Te voi învia cu cântec, cuvinte vechi,

Ca să poţi să te întorci în pierdutu-ţi Pind...)

 

3. Tahinima (Dimineaţa)

 

Tahinima cînd s-vearsă

 

Ca un arîu di lapti

 

Ş-cînd ahurhescu s-cadă

 

Maşi minduierli-ňi coapti,

 

(Dimineaţa când se varsă

 

Ca un râu de lapte

 

Şi când încep să cadă

 

Doar gândurile-mi coapte,)

 

Cînd intru tu-ună dzuă

 

Cum intru tu-ncl’isoari

 

Cînd ocl’ii ňi-I dişcl’idu

 

Ş-luňina lor mi doari,

 

(Când intru într-o zi

 

Cum intru la închisoare

 

Când ochii mi-I deschid

 

Şi luminal or mă doare,)

 

Cînd suflitlu-ňi si-adară

 

Ma laiu ca straňiu di moarti

 

Cînd nu pot s-aflu calea

 

Tu naima-aleapta carti,
(Când sufletul mi se face

 

Mai negru ca straiele de moarte

 

Când nu pot să aflu calea

 

Spre cea mai aleasă carte,)

 

Cînd iarba cari-u calcu

 

Ca penuri mi-anţapă,

 

Cînd lăcîrňili-ňi cură

 

Şi-arîu pi prosupu sapă,

 

(Când iarba pe care o calc

 

Ca nişte cuie mă înţeapă

 

Cân lacrimile îmi curg

 

Şi râu pe faţă sapă,)

Cupia-al papu ta-s aflu

Atumţea ni-apîrnescu,

Maşi cîntiţi di zîmani

Di iuţido îni grescu.

(Turma bunicului ca să găsesc

Atunci încep

Doar cântece de altădată

De oriunde îmi grăiesc.)

Şi-ni higu caplu tu lîna

A neilor, mirudhată,

Şi-ni mi-agîrşesc s-mi tornu

Tu lumea mirinată...!

(Şi-mi bag capul în lâna

Mieilor, înmiresmată,

Şi uit să mă întorc

În lumea întristată...!)

 

4. Aduţirea di-aminti (Aducerea aminte)

Di-ahînt chiro tut imnu ancîrcată

Di multi, greali, -ş goalili cîldări

Voi s-negu s-liumplu, s-vî li dau împlini

Ş-canda sicară-arîuri şi amări!

(De atâta timp tot merg încărcată

De multe, grele, şi goale căldări

Vreau să merg să le umplu, să vi le dau pline

Şi parcă secară râuri şi mări!)

Cu mari angîtan io chicutli li-adun

Aţeali ţi-aduc ploaia şi lăcîrňi dit dzeani,

Cî inima-ňi si-adră ca un afund di-amari…

Di minduierli canda-ňi sunt puil’I fîrî di peani.

(Cu mare grijă eu picăturile le adun

Acelea ce aduc ploaia şi lacrimi de sus,

Că inima-mi se făcu ca un fund de mare…

De gândurile parcă-mi sunt păsări fără aripi.)

Şi-aduţerea di-aminti ca nî lamnie

S-mi mişcă tut aşteaptă şi-u mutrescu

Şi-atumţea horli-a noasti-ni ies dininti

Ş-cupii di oi tu v’isi ni-arîiescu...

(Şi aducerea aminte ca o lunetă

Să mă mişte tot aşteaptă şi o privesc

Şi atunci satele noastre îmi ies înainte

Şi turme de oi în vise se împrăştie...)

Ş-canda vîzescu munţîl’i di cîntiţi-agîrşiti...

Ş-tu-a meali v’isi focuri mări s-aprindu

Ocl’ii nafoară-atumţea ni-l’i ancl’idu

Şi-aţel’i di nuntru mutrescu cîti Pindu.

(Şi parcă vuiesc munţii de cântece uitate...

Şi-n ale mele vise focuri mari se aprind

Ochii de-afară atunci mi-i închid

Şi acei din interior privesc către Pind.)

 

5. Picurarlu-a cupiilor di zboară (Păcurarul turmelor de vorbe)

Fitur di chiatră - boaţea ta, cari

Îňi frîmsi tuti firidzli tri-avdzari.

(Fitur de piatră - vocea ta, care

Îmi sparse toate ferestrele ca să aud.)

 

Ňi-aduţeai zboari vecl'i, ligînati,

Cupii di oi ţi-algheau tu laia noapti.

(Îmi aduceai vorbe vechi, legănate

Turme de o ce albeau în neagra noapte.)

Mîna-ňi tiseşi - cî ţe trimbura?

Mîna ta, mîna a paplui iara!

(Mâna-mi întinseşi - de ce tremura?

Mâna ta, mâna bunicului era!)

Tu ocl'ii-a mei pîşuni mări durňeau

Ş-cupiili-a tali tu iali-s didcurmau.

(În ochii mei păşuni mari dormeau

Şi turmele tale pe ele se odihneau.)

Ňil'oară albă - cupia nu-ňi aflam

Ş-tu ocl'ii-a tăi cupiia ňi-u cîftam.

(Mioară albă - turma nu-mi aflam

Şi-n ochii tăi turma mi-o căutam.)

Tini-aduchişi - fudzişi plicat şi-amut:

Cî vrearea ta criştea ca un cîţut.

(Tu ai înţeles - ai fugit plecat şi mut:

Că dorinţa ta creştea ca un cuţit.)

...............................................................

Ocl’ii-ni dişcl’isu, ş-dzi stizni s-agudiră:

Tini păşteai cupii di zboară di zîmani

Ş-io li mînam tu suflit, ca tu stani.

(Ochii mi-i deschişi, şi de pereţi se loviră:

Tu păşteai turme de vorbe de altădată

Şi eu le mânam în suflet, ca în stână.)


 

SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp.125-137.

Last modified on Miercuri, 02 Noiembrie 2011 20:39
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required