Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii nupţiale în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
05-07-2011

Poezii nupţiale în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru

Rate this item
(0 votes)

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care includea şi lirică nupţială. Cele 21 de poezii selectate din această categorie sunt: Ună feată jirgăneată (O copilă jirgăneată), Du-ti, dado, isusea-mi (Mamă, mergi mă logodeşte), Ş-inşi feata a primnare (Ieşi fata la plimbare), Naparti di Laia-Amare (Dincolo de Neagra-Mare), Nu-ni ti-arîde,feată, lea nică (Nu te-ncrede, fată mică), Nî lilice-aroşe (O roşie floare), Costa vrea-şi facă harauă (Costa vrea să facă nuntă), Pilisteru, lăi Pilisteru (Porumbiţă, porumbiţă), Cîntic de la grămosteanil’i di Coceani (Cîntec de la grămostenii din Coceani)/T.P.-1922 , Şi-nchisi furniga (A plecat furnica), Cîntic di dzua ţi-s mîrită feata (Cîntec din ziua cînd se mărită fata)/M.G.O.-1891, La patrule, la ţinţile (Pe la patru, pe la cinci), Albă si-ni ti ved, lea sor (Să te văd ferice, soră), Treambură, soarle, treambură (Soarele a tremurat), Ţîne calu, si-ni mi ncl’inu (Să mă-nchin, calul mi-l ţine), Cîntic di după ncurunare (Cîntec de după cununie)/M.G.O.-1891, Ma alba mea, ş-muşeata mea (Mîndra mea, frumoasa mea), Di sum ună sălţioară (Ginerele sub sălcioară), Eşi,lea oamă, ieşi tu, tată (Ieşi tu, oamă, ieşi tu, tată), Lai dada mea ţi-ni adraşi (Mamă, cum te-ai îndurat), Cîntic pisudirinescu di nercuri, di numtă, cîndu nveasta aţea naua s’duţe la mă-sa (Cîntec din Pisuderi,care se cîntă miercuri, după nuntă, cînd se duce mireasa la maică-sa)/M.G.O.-1891. Editorul a ataşat fiecărei poezii o versiune românească proprie, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.


Ună feată jirgăneată a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este dorinţa unui tânăr din oraşul Moscopole (Albania) de a se căsători cu o tânără din satul Jarcani (Albania), unire pusă la cale în bazar, în pofida opoziţiei mamelor: Doil’i s’nă lom, doil’i s’nă vremu, /Şi-a mumînilor s’nu-aspunemu,/Că nu nă-alasă s’nă ncrunămu. (Să ne luăm, să ne iubim,/Mumelor să nu vorbim,/Că nu vor să ne unim.)


Du-ti, dado, isusea-mi a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este dorinţa puternică a unui tânăr aromân de a fi logodit de mama sa cu Nastasia/Sia, care pretindea mult aur pentru aceasta: -Alea Sie, Nastasie,/Nu nî caftî flurii multi;/Caftă-ţî a ta lihie/Gione mşeatu, multu livend! (- Sie, tu şi Nastasie,/Pui preţ mult pe-aurărie!Mai bine ţi-ai căuta/Tînăr pe potriva ta!) Într-o notă de subsol editorul explică faptul că la aromâni căsătoriile sunt hotărâte de părinţi şi redă în acest sens două citate din Theodor Capidan (Macedoromânii – etnografie, istorie,limbă, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1942): ’’Logodna, la tulpinile mai conservatoare, cum sînt fărşeroţii şi românii munteni din Pind, se face de obicei între părinţi, imediat după naşterea băiatului şi a fetei. Este destul să intervină această înţelegere între părinţi, pentru ca, astfel logodiţi,copiii să se însoare la o vîrstă potrivită.’’ /’’La logodnă, mirele aduce miresei un inel şi o salbă de bani de argint,la familiile înstărite de aur, salbă pe care, în cele mai multe sate, logodnica o poartă atârnată de gît. În alte comune salba se poate atîrna de coafura capului. Din partea fetei se trimit logodnicului daruri lucrate de logodnică, precum ar fi cămăşi şi batiste brodate. La păstorii din Epir, mirele trimite miresii un colac încărcat de cercei, brăţări şi cîteva monede de aur. Colacul este dus de o fată însoţită de alai, în cîntece de nuntă. Părinţii miresei îi trimit mirelui un alt colac, însoţit de mai multe daruri (...) După logodnă, tinerii nu vorbesc cu logodnicele lor pînă în ziua nunţii. Ceva mai mult, dacă, întîmplător, tînărul dă de logodnică la vreo rudă a lui sau altundeva, atunci ea se ascunde să nu o vadă, sau fuge dinaintea lui (...) La păstorii macedoromâni, logodna nu ţine mult, afară numai cînd logodnicul se găseşte înt-o ţară străină, la lucru. În cazul acesta, logodna poate ţine mai mulţi ani de-a rîndul, în care logodnica îşi aşteaptă alesul, rămînîndu-i credincioasă.’’


Nu-ni ti-arîde,feată, lea nică a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este un dialog în trei strofe cu refren între doi îndrăgostiţi , tânărul avertizând-o pe iubita sa în privinţa celor trei obstacole pe care le-ar întâmpina dacă ar veni în familia sa: -Nu-ni ti-arîde, feată, lea nică,/Nu v’inu la noi!/La noi şi-are munte- analtu/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Piturnicl’e va-ni mi facu/Ş-muntili va-l trecu/Şi-io l avoi va-ni v’inu/Ti mirachea ta/Ş-di sivdaia ta!//Nu-ni ti-arîde, feată, lea nică,/Nu v’inu la noi!/la noi şi-are arîuri mări/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Pescu va-ni mi facu,lai gione,/Ş-arîulu va-ni trecu,/Ş-io la voi va-ni v’inu!/Ti mirachea ta,/Ş-di sivdaia ta!//Nu-ni ti-arîde,feată, lea mşeată,/Nu v’inu la noi!/La noi şi-are soacră-arauă/Nu va-s poţî ta-s treţî!/-Soacra-arauă, ş-nora bună,/Ş-doaule va-s triţem,/Ş-io la voi va-ni v’inu,lai gione,/Ti mirache ta,/Ş-di sivdaia ta! (-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/Pîn’ la noi e-un munte-nalt,/N-ai să poţi să-l treci!/-Mă voi face potîrniche,/Peste munte am să trec,/Doar de dorul tău,/Doar de dragul tău!//-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/Pîn’ la noi este-un rîu mare,/N-ai să-l poţi să-l treci!/-Peşte am să mă fac, iubite,/Rîul îl voi trece,/Şi la voi tot vin!/Doar de dorul tău, /Doar de dragul tău!//-Nu te-ncrede, fată mică,/Nu veni la noi!/La noi este soacră rea,/N-ai să te înţelegi cu ea!/-Soacră rea şi noră bună,/Ne-nţelegem împreună!/Eu la voi tot vin,iubite,/Doar de dorul tău,/Doar de dragul tău!)


Nî lilice-aroşe a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei structurată în strofe cu refren este frumuseţea unei flori roşii dintr-o grădină străină, cântată mamei sale de un tânăr din satul aromân Bachiţa din Bulgaria: Nî lilice-aroşe/Aroşe ca mirgeană/Lea dada mea!//Aroşe ca mirgeană/Naltî ca fidană/Lea dad mea!//Naltî ca fidană/Tru gîrdinî xeanî/Lea dada mea!//Tru gîrdină xeanî,/Cum s-ni fac s-u-arupu/Lea dada mea!//Cum sî-ni fac s-u-arupu/Pitu gardu s-u-arucu/Lea dada mea!//Pitu gardu s-u-arucu,/Bachiţa s-u-aducu/Lea dada mea!//Bachiţa s-u-aducu,/Feati s-u-aniurdzească/Lea dada mea!//Feati s-u-aniurdzească,/Gionl’i s-u-arisească/Lea dada mea! (O roşie floare,/Roşă ca mărgeanul/O,mama mea!//Roşă ca mărgeanul,/Naltă ca vlăstarul/O,mama mea!//Naltă ca vlăstarul,/În grădină străină,/O, mama mea!//În grădină străină,/Cum să fac s-o rup/O, mama mea!//Cum să fac s-o rup,/Pe gard să mi-o arunc/O, mama mea!//Pe gard s-o arunc,/Bachiţa s-o duc/O, mama mea!//Bachiţa s-o duc,/Fete s-o miroasă/O, mama mea!// Fete s-o miroasă,/Flăcăi s-o îndrăgească/O, mama mea!) Într-o notă de subsol referitoare la Bachiţa, editorul arată că se pune numelesatului mirelui, unde este dusă mireasa. În altă ordine de idei, floarea roşie este simbolul miresei.


Costa vrea-şi facă harauă a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este cadoul de nuntă sub forma unui căprior adus de vulturul iepurar în calitate de naş la nunta fiului lui Costa: Costa vrea-şi facă harauă,/Vrea-şi însoară hil’ilu-a lui./Şi-cîlisi furl’ii tuţî,/A şi paturli capitani,/Şi-cîlîsi şi-un l’purar/L’purarlu s-l’i-ancurună./L’purarlu s-minduiaşti/Ţi cîniscu elu s-aducă:/S-l’ea birbeclu nu poa-lmută,/Naltu, analtu zbuiră/Şi-multu nghios elu-ş mutrealo:/Şi-vidzu zîrcavea iu pîştea/Cu zîrcăiopanii la ea./Şi-acîţă unu zîrcîiopanu./L’purarlu-i cu tinie,/Zîrcîiopanu tu cinie/Elu-i nunlu cu tinie! (Costa vrea să facă nuntă,/Pe fecioru-său să-nsoare,/Şi chemă pe hoţii toţi,/Şi cei patru căpitani./Mai chemă şi-un iepurar,/Iepurarul să-l cunune./Iepurarul se gândi/Ce plocon poate s-aducă:/Un berbec nu-l poate duce!/Sus în nalturi el zbură/Şi în jos atunci privi!/O văzu pe căprioară/Lîngă ea cu căpriorii./Atunci prinse-un căprior./Iepuraru-n mare cinste/Duce-un căprior pe tavă/El e numai plin de fală!) Într-onotă de subsol, editorul arată că termenul aromân l’ipurar, adică vulturul mieilor, provine din latinescul leporarius, conform Dicţionarului dialectului aromân al lui Tache Papahagi.


Pilisteru, lăi Pilisteru a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei , structurată în opt strofe cu refren, este un dialog între o tînără, comparată cu o porumbiţă, şi mama sa.   Mama îi face 3 propuneri pentru căsătorie, fata acceptând-o bucuroasă doar pe a patra: -Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru va-ni ti mîritu!/-La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la cîrvînaru/-Nu-ni voi, dao, cîrvînaru,/Cîrvînaru, cîrveia-nsin,/Şi-furtutirea cîpitiniu.//Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru, va-ni ti mîritu!/-La cari, dado,la cari?/-Va-ni ti dau la picuraru./-Nu-ni voi, dado, picuraru,/Picuraru-ţăruhia-azvarna./Nu ini-acasî ni iarna.//-Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru, va-ni ti mîritu!/-La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la raftulu./--Nu-ni voi, dado, raftulu, /Ca-ni mi-anţapî cu aculu/Şi-va-ni ansar ca draculu.//-Pilisteru, lăi pilisteru,/Pilisteru va-ni ti mîritu!/La cari, dado, la cari?/-Va-ni ti dau la tâmpînaru./-Aşi dado-ni voiu-şi mini,/Elu-s batî şi-io s-ansar. (-Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Cărvănarului te-oi da./-Nu vreau, mamă, cărvănar,/Cărvănar cu pîinea-n sîn,/Şi sub cap cu furtutirea.//-Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Păcurarului te-oi da./-Nu vreau,mamă, păcurar,/Păcurar cu-opinca roasă/Nici iarna nu dă pe-acasă!// -Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/-Croitorului te-oi da./-Nu vreau, mamă, croitor, / Că mă va înţepa cu acul,/Şi-oi sări cum sare dracul!// -Porumbiţă, porumbiţă,/Porumbiţă, te mărit!/-Cu cine, mamă, cu cine?/- Toboşarului te-oi da./-Mamă,-aşa-mi doresc cu foc,/ El să cînte, eu să joc!) Într-o notă de subsol, editorul explică termenul aromân furtiture prin prăjină-furcă făcută din lemn tare, care servea cărvănarului atît ca armă de apărare, cât şi de atac. Termenul provine din greacă conform Dicţionarului dialectului aromân al lui Tache Papahagi.


Celelalte poezii au fost preluate din antologiile lui M.G. Obedenaru (1891), Pericle Papahagi (1900) şi Tache Papahagi (1922).


SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 145-199.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required