Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii grămostene de dragoste în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
17-07-2011

Poezii grămostene de dragoste în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromân grămostean. În secţiunea Poezii de dragoste şi dor au fost incluse 145 de poezii, cu versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.

Naparti di-amari,
Treaţi nî cîrvani:
Coli alu Capsali,
 Elu gioni ma mari, 
Ncîlaru pi mulari,
Nvîrtitu tu tîmbari;
Dustumeli arcatî,
Sî-l'i ţînî aumbrati;
Ploscî aspindzuratî,
Fîr' nî chici di-apî
Ş-cu gura uscatî.
(Trece lin pe mare
Corabia-n zare.
Mîndru flăcăiaş,
Pe un cal călare,
Merge la oraş;
Pe frunte-o basma
De soare-l ferea;
Plosca la centură,
N-are o picătură,
Arşiţă-i în gură.)

Moi Maruşe, nveastî nică,
Ţi-ţ tradz cîciula aşa mîritî,
Ca di featî isusită,
Ca di nveastî tînisită?
(Măi Maruşă,măi mireasă,
Mîndră eşti, ca o crăiasă,
Ca o fată logodită,
Şi-o nevastă preacinstită.)

Seara ş-tahina (Seara, dimineaţa) are ca personaj pe Mia, care cu orice s-ar fi îmbrăcat (caftan, rochie, zulufi, conduri, salbă) era unică pentru iubitul ei: Seara ş-tahina, La mini s-minduia, Obiru, ţi l'i-undzea.Io l'dzîşu maşala! Ca tini, Mie nu-ari aua. (Seara, dimineaţa, La se gândea, Şi ce bine-i sta! I-am zis maşala, Ca tine, Mie, nu-i alta). Conform glosarului din antologie termenul maşala este o interjecţie care înseamnă ''să nu-ţi fie deochi!''.

În poezia Scoal', lea feată, scoal', lea Iţă (Scoală, fată, scoală Iţă) tânărul îndrăgostit o cheamă pe Iţa (Zoia) la portiţă, dar aceasta este împiedicată de mama ei. Deşi Iţa îl avertizează că este răsfăţată de părinţi, tânărul îşi dezvăluie puternicele sentimente faţă de aceasta: - Cara eşţî ageamitî, Ţi-su zurleţlî ţi-ai sîlghitî? Ca lumbara nituchitî, Hiu lea Iţă hîidîpsitî. (De eşti mică, dezmierdată, Cum de m-ai fermecat fată? Galben, ca o lumînare, Ard, tot ard, fără-ncetare.)

În poezia La pomlu di ningî amari (Dinspre casa lui Griva), în familia Griva mama şi fiica se ceartă pentru vorbe spuse în sat. Pentru a pune capăt certei care risca să fie auzită de tot satul, mama îi spune fiicei: - Ia intrî-ţ, hil'e, tu-arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu fusta, S-nu nî avdî cuscra; Ia intrî-ţ, hil'e, la arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu doaga, S-nu nî avdî hoara. (Intră, fiică, în război, Să ţeşi fustă-n patru foi, Să nu ne audă cuscra; Intră, să ţesem cerga, Să nu ne audă lumea.)

În poezia Dă-ni-mi, dado, dă-ni-mi (Dă-mă, mamă, de eşti bună), tânăra îndrăgostită îi cere mamei să o mărite la casa dinspre stână cu mărul spre Sărună. Într-o notă de subsol editorii precizează că Sîrunî-Sărună este numele aromân al oraşului gerecesc Salonic. Fata îl vede pe tînărul aromân cu sarică şi flintă cum îi scrie iubitei sale bulgăroaice. Poezia se încheie cu următorul îndemn pentru tânăr: - Vîrgarî nu ţ-undzeaşti, Cî nu-ari armatî bunî, S-ţî l'eai hil'i di-armânî, Nî hil'i di prifteasî. (- Bulgarcă să nu iei, Nu-i mare averea ei, Armâncă ia, bogată, A preotesei fată.)

În poezia Nî featî di n-Sîrunî (Fată din Sîrunî)  frumoasa Lena din Sîrunî (Salonic) merge la râu să spele rufe: S-dusi ş-Coli acloţi, Şeadi şi-u-azburaşti, Lena nu-l'i si greaşti. (Flăcău se iveşte, Vine şi-i vorbeşte, Fata îl ascultă, Fără să-i răspundă.)

În Mini grescu ş-vruta nu-avdi (Eu strig şi nimeni n-ascultă) tânărul căruia îi venise vremea de însurătoare este atât de îndrăgostit de Haida âncât este gata să o răpească noaptea: Cîndu dau di ti mutrescu, Ca fluria ngîlbinescu, Şi ca ţeara mi tuchescu. (Iar la tine cînd privesc, Parcă tot îngălbenesc, Şi ca ceara mă topesc.)

În Lea Maruşe, featî nicî (Maruşă, odor iubit) tânărul îşi mărturiseşte dragostea veche din copilărie pentru Maruşa: Lea Maruşe, di-a ta vreari, N'i-u frică di niputeari, Lea Maruşe, di-a tău doru, Io duchescu cî va-ni moru. (Mai mult de te-oi îndrăgi, Mi-e că m-oi îmbolnăvi, Maruşă, de al tău dor, Teamă mi-e că am să mor.)

În Tana mea, Tana ali dadi (Tana mamii, fata mea) personajul principal este tânăra Tana, lăudată de mama sa pentru priceperea în treburile casnice: Tana treaţi pitu livadi, Cu fustanea pîn' di padi, Tana treaţi pitu cirşii, Gionl'i tuţ u facu ciudii. (Tana trece prin livadă, Toţi flăcăii ies s-o vadă, Tana trece pe islaz, Mor flăcăii de necaz.)

În Strieana, featî armânî (Striana, suflet curat) personajul principal este Striana, fată iubită şi cinstită în sat: Gionl'i pitu uboru triţea, Naca l'i-avdu vîrnu zboru, Nu mutî ocl'il'i s-mutreascî, Cî şi-ari harea l'ei. (Trec flăcăi pe lîngă casă, Nu se uită să-i privească, Glasu-i flăcăii l-adastă, Striana, har de crăiasă.)

În Di pi avdzîtî ni-avdzîi (Auzii vorbind de tine) tânăra nepoată a bogatului Migea din Turcia se întâlneşte în munţi cu celnicul Paris ale cărei rude Puşu şi Naşu posedă hanuri în Bulgaria: - Va-ni ti l'eau, lea nică, Cu mini s-bînedz. (- Fată mică, te fac soaţă, Pentru casă, pentru viaţă.)

În Di la Minciu pîn' la meru (De la Aminciu pînă la meru) un tânăr aromân doreşte să se însoare fără a avea o situaţie financiară, dar nu dezarmează: Ia, nî sapu şi-unu tîporu, Va li vindu ş-va mi-ansoru, Lele-mu le, Budica mea. (Am o sapă şi-un topor, De le vînd, bani oi avea, Şi te-oi lua, Budica mea.)

În poezia La arîulu di Novo Selo (Rîu-i mare, apa trece) Lenca lui Nagnosti şi Muşa lui Colci sunt salvate de la înecul în rîul Novo Selo de Cola şi Stere: - Rucî, Muşe, nî curbani. - Arcai, Sterio, nî ghiurdani. - Rucî, Lencă, nî curbani. - Arcai, Cola, cipî adratî, Cipî adratî cu mîrdzeali. (- Să-mi dai, Muşă, un sărut. - Ba gherdanul de la gît. - Lencă, ce-mi dai ca răsplată? - Batista frumos lucrată, Şi cu mărgele brodată.)

În Gîmbă, lăi Gîmbă (Gîmbă, măi Gîmbă), cele două nurori ale lui Gîmbă au plecat să culeagă ştevii în vale, unde se întîlnesc cu ciobănaşul Dina: - Aspuni-nî, cîşeare, Nani iu s-adnămu. - Nani ti adunari, Io va v-aspunu, Cara s-vreţ sî-ni daţ, Cîti nî bîşeari. - Bîşearea ţ-u dîmu, Anda s-mî turnămu. Tu turnata loru, Di la pal'iustani, Dina alu Ţîni-Chealea, Nveastili bîşe. (- Voinice, ne-oi spune, Unde-s ştevii bune? - Eu am să vă spun, Locul cel mai bun, Dar să-mi daţi pe dat', Cîte un sărutat. - Sărutat ţi-om da, Cînd se-ntorc din vale, Le aşteaptă-n cale, Dina, şi pe dat', Le-a şi sărutat.)

Maruşea ş-inşea la coru,
Cu a l'ei frati ş-cu a l'ei noru,
Pruxiniţl'i şi-u mutrescu,
Ehţîrl'i şi-u-agnînghipsescu.
Şi nchisi Maruşea ntreapî,
Ehturlu Iani alu Mitruşu,
Ţi-l'i virsă bîrgăcili goali.
Şeadi mă-sa di şi-u ntreabî:
-Ţi-ai, Maruşe, ţi-ai, lea hil'e?
-Alea mană, cumu s-ţ-aspunu,
Di ehturlu Iani alu Mitruşu?
(Maruşea ieşea la horă,
Cu-al ei frate şi-a ei noră,
Peţitorii o privesc
Dar duşmanii o zăresc.
Mergea Maruşa la apă,
Duşmanul în cale aşteaptă.
Iani Mitruş în drum pîndeşte,
Găleţile-i le goleşte,
Plînge fata cu glas tare,
Că găleţile-i sînt goale.
Maică-sa atunci o-ntreabă:
- Ce-i, Maruşă, fată dragă?
- Măiculiţă, cum să-ţi spun,
Iani Mitruş îmi ieşi în drum.)

La arîulu di la sălţî,
Bilea Tinca alba pîndzî,
Pi-alba cheatrî şi-u bîtea,
Cu maiu şimşiru şi-u-agudea.
Tricurî trei chirageadz:
- Bun'-ţî dzua, alea Tincă.
- Ghini vinitu, chiarageadz.
- Dă-nî, Tincă, di-alba pîndzî,
Cî va-ţ dămu di-aroşlu inu.
- Di aroşlu inu nu voiu mini,
Cî-ni voiu niclu chiragi,
Cî-i analtu şi mavrumatu,
Cu cîciula pi urecl'i,
Ca elu altu nu ma şi-ari.
(Lîngă sălcii, unde-n vale,
Tinca pînza înălbeşte,
Pe-o piatră o-mpătureşte
Şi cu maiul o loveşte,
Trec trei chirigii călare.
- Tu, Tincuţă, bun găsit.
- Călători, bine-aţi venit.
- De ni-i da pînză nălbită,
Cu vin roşu eşti plătită.
- Nu vreau vin; poftesc anume,
Dintre voi, pe cel mai june,
Nalt, cu ochii de tăciune,
Cu căciula pe-o ureche,
N-are în lume pereche.)

Unî vearî mari, mari,
Zborlu a tău şi-avea la stani,
Ditu cîrări pîn' tu muldzeari,
Piha s-feaţi ti mîrtari,
Ş-ti ea, laia, gioni nu-ari.
Easi Piha la sirgeani,
Ta şi-aleagî unu gioni-aleptu,
Aleptu, aleptu ş-prîmîteftu.
- Pihă, Giogilu ţi-lo hari,
Di trei ani nidusu acasî,
Di trei meşi nilatu tu faţî?
- Va-ni lu l'eau ti sîltînati, 
Cî şi-ari percea chiptinatî.
Anda s-neamu la dada oaspiţ,
S-easî dada şi s-n-aşteaptî,
Elu cu percea chiptinatî,
Nîpoi pi pîltărî arcatî.
(Într-o vară lungă, lungă
Se zvonise pe la strungă,
La tîrle vorba s-ajungă,
Că Piha-i de măritat,
Dar nu i-au găsit bărbat.
Iese Piha pe tăpşan,
Să-şi aleagă un cioban,
Cică fiu de marchidan.
- Pihă, mi te duci mireasă
După Giorgi, barbă deasă,
De trei ani nedus acasă?
- Drag mi-e să mă duc la el,
C-are părul frumuşel,
Mama, cînd o să ne vadă,
De minune-o să ne şadă,
El cu plete pieptănate
Şi pe spate aruncate.)

Zborlu-a tău şi-avea la stani,
La cîrări ş-la muldzeari.
- Tană-ni, ţi-ţ lo Giogilu hari?
Giogilu nu-ari ni oi, ni căpri.
- Oili ş-căpîrli psusescu,
Lumea neata n-zilipsescu.
La dada anda nchisescu,
N'icu ş-mari mi mutrescu,
Ari gioni ţi mi zilipsescu
Şi-alţî ţi mi nchizmusescu.
(Se-ntinse vorba la strungă
Şi pe la stîni, cale lungă.
- Tană, tu pe George-l vrei?
N-are capre, n-are miei.
- De capre şi oi nu-mi pasă,
E destul că-s eu frumoasă.
La mama cînd mă pornesc,
Toţi flăcăii mă privesc,
Sînt unii care tînjesc
Şi norocu-mi jinduiesc.)

N'i-alîvdarî nî muşeatî,
Cumu s-facă s-mi ducu s-u vedu?
Ncîlică gionli bineclu.
Inşi ndzeanî la Aiu Ghiorghi,
Şi-află mşeata tu gîrdinî.
- Bun'-ţî dzua, tini mşeată.
- Ghini vinişi, tini gione.
- Va ti ntrebu, feată, ti mă-ta,
Va ti ntrebu ş-voiu ta s-ni-dipuni.
- Cara sî ştiu, va ţ-aspunu.
- Iu easti mă-ta cu fen'-tu?
- Ma ş-si dusi la nî numtî,
S-facî nunî, sî ncîrunî,
Cu cîrunli di-albasimi,
Ş-cu ordzulu mîrgîritaru,
Ş-cu ţerli di Grailu mari;
Ş-fendi ş-si dusi Sîrunî,
Cî şi-ari nî crisi mari,
Ta s-curmî crisea pîşelu.
(Frumoasă şi lîudată,
Cum să fac să te văd, fată?
Mîndrul calu-ncăleca,
Pîn' la fată alerga,
Frumoasa-n grădină sta.
- Fată mîndră, bun sosit.
- Tu, flăcău, bine-ai venit.
- Frumoaso, să-mi spui aş vrea,
Unde este maică-ta.
- Am să-ţi spun, că grabă nu-i.
- Şi de taică-tu să-mi spui.
- Mama este naşă-n sat
Şi s-a dus la cununat:
Cununii de-argint curat,
Lumînări de chihlimbar
Şi orzul - mărgăritar.
Tata-n tîrg se cobora,
Acolo s-o judeca,
Paşa dreptul să i-l dea.)

Di tuţ fraţl'i, cama nicu
Easti Halciulu alu Iurticu,
Halciulu şi-ari featî mari,
Featî mari ti mîrtari.
Aidi Sirmă, feată nică,
La pîrinţî hîidipsitî.
Avdzîţ, voi la mini, fraţ,
Voi la mini asculta:
N'icu gioni şi mşeată ca soari,
Elu Sirma şi-u-ari tu vreari.
Aidi Sirmă, featî nicî,
La  pîrinţî hîidipsitî,
Ma s-mi ai tu vrearea ta,
Aidi s-hii nveasta mea.
Ceamurlia, mşeatî hoarî,
Armânamea s-adunarî,
S-adunarî mari şi-nicu,
Tuţ la Halciulu alu Iurticu.
(Din toţi fraţii, cel mai mic
E Halciu al lui Iurtic,
Halciu are fată mare,
Gata e de măritare.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată.
Veniţi aproape, măi fraţi,
Şi la mine ascultaţi:
Flăcăiaş ca din poveste
Pe Sirma tare o iubeşte.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată,
Dacă şi eu ţi-oi plăcea,
Hai să fii nevasta mea.
Ceamurlia, sat vestit,
Toţi armânii au venit,
Au venit cu mic, cu mare,
La Halciu, că-i sărbătoare.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori) Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.126-227.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required