Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii grămostene de înstrăinare în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
18-07-2011

Poezii grămostene de înstrăinare în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromîn grămostean.În antologie au inclus 41 de poezii de despărţire şi înstrăinare, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile fiind reprezentate de primul vers.

- Ai, Maruşe,s-nedz ti leamni
- Nu potu, dado, s-negu aclo,
Moru, mîrata-ni, di caimo.
- Ai, Maruşe, s-nedz la şopatu.
- Nu potu, dado, s-negu aclo,
Fciorl'i fugu tu xeani nclo,
Di mîrazi ş-pidimo,
Moru, mîrata-ni, di caimo.
(- Mergi, Maruşă, după lemne.
- Nu pot, mamă, căci, vezi bine,
De-ntristare am să mor.
- Mergi, Maruşă, la izvor.
- Să nu-ţi fie cu bănat,
Nu pot; flăcăi din sat,
Au plecat în lumea mare,
Şi mor, mamă, de-ntristare.)

În Asîrnoaptea n-mi-ansurai tânăra soţie aflând dintr-o scrisoare află că soţul ei este chemat de prietenii din Sîrunî (Salonic), doreşte să se transforme într-un obiect care să fie purtat de acesta pe drumurile străinătătţii: Va-ni mi facu, gione, flurii, Sî-ni mi badz tu-a ta cutii, Ta s-mi l'eai ş-mini n-Sîrunî, Cî ţî hii gioni aleptu,Va mi porţî ş-io pi cheptu.(Mă prefac într-un safir, Ca să mă pui în chimir, Cînd prin lumeoi fi pribeag, Să mă porţi la gît şirag, Ca să ştii cît mi-eşti de drag.)

În Beu, lăi beu.lăi Carabeu tânăra îl întreabă pe beul Carabeu venit din Filibeu despre soarta iubitului ei, primind următorul răspuns: Ţî-lu vidzui şi-lu cunuscui, Tu mesi di pînîiru, Şi-anviştea nî prîmîtii, Prîmîtii şi-ancutnii:Veştu aroşu, veştu cîrposu, Veşţî di nauî lughii. (Îl văzui, îl cunoscui, ,În mijlocul tîrgului, Era mare negustor, Vindea fetru tuturor, Fetru roşu, fetru des,Nouă feluri,pe ales.) În două note de subsol, editoprii explică termenii beu prin bei (demnitar otoman - n.n.) şi Filibeu prin Plovdiv (oraş în Bulgaria - n.n.).

În Alăi Ghiorghe, hiilu a meu mama tânărului Gheorghe este supărată că rămâne singură prin plecarea acestuia în străinătate, dar el o linişteşte: Va-ni ti-alasu, dado mîratî, La nî nveastî cama mşeatî. Dado, s-nu ţî hibă fricî, Nu-ni ti-alasî nimutritî.(Te-oi lăsa măicuţă-ncasă, La o nevastă frumoasă; Nu fi, mamă, necăjită, Nu rămîi neîngrijită.)

În Singurî ni-armaşu tu lumi tînăra soţie şi mamă plânge împreună cu fiul Dumitraş soarta soţului şi respectiv tatălui, plecat de şapte ani înlume: Z-ini sî-lu vedz pi Dumitrachi, Anvirnatu cumu şeadi,Ş-tuţ lu-antreabî cunilî:-Fen'-tu cînd va z-inî? C-agiumsi tora chirolu, Ş-niclu ta ş-plîngî caimolu. (Dumitraş, scumpu-ţi băiat, Stă într-una supărat, Cu milă toţi îl întreabă: -Vine tatăl tău degrabă? A ajuns - te-apucă jelea - Să-şi plîngă, bietul,durerea.)

În Lea Zuică dizghirdatî tînăra Zoia, logodită în ziua Sf. Dumitru, primeşte scrisori de la logdnicul ei plecat în străinătate că se va întoarce succesiv de Crăciun, de Sf. Gheorghr, de Sf. Petru, de Sf. Marie şi de Sf. Nicolae: Şedu, laia, ş-mi minduiescu, S-mi mîritu, s-nu mi mîritu? (Tot aşa m-am amăgit: Mă mărit, nu mă mărit?)

Şapti ani fîţeşi tu xeani,
Fîrî sîrmîniţî mbraţî,
Fîrî featî, fîrî fcioru.
Vini carti di la Teglu,
Teilu dit Americhii,
Carti albî ş-gramî lai,
Z-inî Goga grîmîticlu,
Cartea s-nî u-aleagî.
- Goga, ţi n-aspuni cartea?
- Cartea spuni spurcîciuni:
Teglu u-alasî Chiraţa..
Chiraţamirghiluseaşti:
- Mirî lai, mirî corbî,
Ţi ngrîpseai a treia searî?
Ţi s-adaru, laia di mini,
Ta s-ni-antrebu dada cu fendi?
(E de şapte ani plecat
Tegu, om înstrăinat,
N-are fată, nici băiat,
Nici leagăn de legănat.
Tocmai din America
Tegu carte trimitea,
Carte albă, slovă grea,
Gogu grămătic venea,
Cartea de o desluşea:
- Tegu scrie rău în carte,
De Chiraţa se desparte.
Chiraţa boceşte tare:
- Spuneţi-mi, voi ursitoare,
Ce mi-aţi scris a treia seară?
Dragi părinţi, cum e mai bine
Ca să fac, biata de mine?)

- Tiniru căpitane,
Di iu ini ahîtu armasu?
- Inu ditu focu, ditu pirî
Ş-di duşmani îni fugu.
- Tiniru căpitane,
Nu-lu vidzuşi gionili a meu,
Coli alu Ianuli?
- Învistică. ţî-lu vidzui,
Multu ghini l-cunuscui,
Cu tinii mari,
Tu polimu muri.
Tiniră nvistică,
Nu vrei s-hii a mea mul'eari?
Maşi ti dauî dzîli,
Cîpitanî va-ni ti facu.
- Cara s-ibî s-hii tini
Coli alu Ianuli,
Noi doil'i iu n-ancurunămu?
- Dzuî di Sumchetru,
La bîsearica Aiu Petru.
(- De unde vii, flăcău vestit,
De eşti de puteri sleit?
- Vin dintr-un măcel cumplit?,
De duşmani sunt fugărit.
- Căpitan greu încercat,
Nu văzuşi pe-al meu bărbat,
Coli lui Ianuli, din sat?
- Nevestico, l-am văzut,
L-am văzut, l-am cunoscut,
Cu bravură se bătu,
Răpus de duşman căzu.
Dar acum te-oi întreba:
Vrei să fii nevasta mea?
Te poftesc la mine acasă
Şi te fac căpităneasă.
- Tu eşti Coli, al meu bărbat;
De-i aşa, să-mi spui de dat',
Noi unde ne-am cununat?
- Ne-am cununat de Sîmpetru,
În biserica ''Sîn Petru''.)

N'i-earamu grambo di trei dzîli,
Pîşteamu oili ningî amari,
Vinirî furl'i di mi luarî,
Doisprî di-ani sclavu la furi.
Canî searî nu-ni durneamu,
Mi bîgai prindu Sumchetru,
Di-ni vidzui şi-unu isu aleptu,
Cî ni-aveamu nî piturnichi,
Teasi mîna ş-ni-u lo altu,
Ş-pisicai di mi uhtamu.
Greaşti ţ-cîpitanu di-acloţi:
- Di voi, gioni, cari şi-uhteadzî?
- Şi-uhteadzî lailu Costa sclavlu.
Intrî Costa tu-arghile,
Vrei calu, vrei diotlu,
Vrei diotlu di trei ani?
Spidî lai ma ş-si feaţi,
Imnî Costa şi cama imnî,
Şi-aflî fendu-su cîlugîru.
- Bun'-ţî dzua, tini cîlugîru,
- Ghin' vinişi, gionr livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoarî?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni noru.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-află sora cîlugriţî.
- Bun'-ţî dzua, cîlugriţă.
- Ghin' vinişi,gione livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoară?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni cumnatî.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-aflî mă-sa cîlugreauî.
- Bun'ţî dzua, cîlugreauă.
- Ghin' vinişi, gione livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoară?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni noru.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-aflî cuscîrl'i tu uboru.
- Ia s-vî daţ tuţ nîpoi!
Scoati punga ta s-u meascî
Ş-teasi mîna di ş-lo nveasta.
(Însurăţel de trei zile,
Păşteam oile lîngă mare,
Veniră hoţii de mă luară,
Robul lor de mă făcură:
De doisprezece ani robit,
Nici o noapte n-am dormit.
În ajun de Sfîntul Petru,
Am avut un vis ales:
Cică aveam o potîrniche,
Pe care mi-o luă altul
Şi eu tare mai oftam.
- Ei, flăcăi, cine oftează?
- Biertul Costa, robul nostru.
- Intră, Costa, -n herghelie
Şi ia calul care vrei,
Sau vrei murgul de trei ani?
S-a stîrnit furtună mare.
Umblă Costa şi pe drum
Dă de taică-su - călugăr.
- Călugăre, bună ziua.
- Bun venit, flăcău voinic
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Nevasta lui Costa, biata-mi noră.
Umblă Costa şi-o întîlneşte
Pe mă-sa călugăriţă.
- Bună ziua-ţi zic, măicuţă.
- Bun venit, flăcău voinic.
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Nevasta lui Costa, biata-mi noră.
Umblă Costa şi-o-ntîlneşte
Pe sor-sa călugăriţă.
- Bună ziua, tu măicuţă.
- Bun venit, flăcău voinic.
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Biata mea cumnată.
Umblă Costa şi iar umblă,
Nuntaşii sînt în ogradă.
- Daţi-vă cu toţi deoparte!
Scoate-o pungă doldora
Şi-o ia pe nevastă-sa.)

La fîntînî, ningî alunu,
Ţîni-ni calu sî-ni dipunu,
Cu-a meu lali sî-ni mi-adunu,
Ncîliciuni ali dadi s-pitrecu,
Ţi-ni mi deadi ahîtu diparti,
Unî iarnî - unî carti.
Cî nu-ni vreamu bairu di flocu,
Vreamu dada s-mi-aibî pi locu;
Cî nu-ni vreamu cairu di lînî,
Vremu sî-nu hiu ningî Sîrunî.
(La fântîna din pripor,
Ţine-mi calu să cobor,
Să-i spun unchiului, să-i dea
Măicuţii, din partea mea,
Sărutări, că eu-s departe,
Într-o iarnă - doar o carte.
De-aş fi fost mai norocoasă,
Rămîneam la mama-n casă,
Nu eram printre străini,
Floare fără rădăcini.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromîn grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.228-259.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required