Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de păstorit şi cărvănărit în antologia N. Caraiani - N. Saramandu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
20-07-2011

Poezii de păstorit şi cărvănărit în antologia N. Caraiani - N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. Ei au inclus în antologie 25 de poezii despre păstorit şi cărvănărit (cărăuşie), cele două ocupaţii fundamentale ale aromânilor, la care au ataşat versiuni româneşti proprii.

1.

Ascîpămu di iarnîă greauî,
Nsusu tu munţî nu-ari neauî,
Crescu lilici ş-trandafili; 
Inu fumel'i di Samarina, 
Ncarcî casili pi cîfrvani.
Am scăpat de iarna grea,
Nu mai sînt nămeţi de nea,
Turmele-n munte-or urca.
Înfloreşte-n cîmp sulfina,
Vin păstori din Samarina.

 

2.

Pîduri, pîduri sorŭ,

Dol’i nî lîimŭ, lea sorŭ

Di lail’i duşmańi

Ş-di frîndzîli a tali,

Di galbini ţi ş-cadŭ.

Va z-inî prumveara

Ş-iara va-ńi ţî creascî

A mea tinireaţî, sorŭ,

Nu-ari sî-ńi si toarnî.

Codri, fraţii mei iubiţi,

Tare sîntem cătrăniţi,

De duşmanii care bat.

Primăvara va veni,

Copacii vor înfrunzi

Şi din nou tineri veţi fi,

Numai tinereţea mea

Nicicînd nu s-o înturna.

 

3.

- Mur’ laiŭ pul’iŭ di veara,

Ţi ţ-baţ ahîtŭmşeatŭ?

Car’ ţ-u deadi aestî hari,

Mur’ laiŭ pul’iu-mŭ, lele ńicu-mŭ?

-Di la Dumnidză ńi-u datî,

Ş-di a mea dadî i-avigl’eatî.

-Va ti-antrebŭ ş-voiŭ s-ńi-aspuńi:

-Cari-ńi ţî easti dada ta?

-Di cu ńicŭ oarfînŭ hiu.

-Γinŭ, lăi oul’iŭ, s-ţ-aspunŭ ţiva:

Dada ta easti prumveara,

Ş-paradadî ţ-easti toamna.

Anda γini laia dadî,

Şi-a ńia ńi-u dorŭ ti tini;

Anda γini paradada,

Nu u voiŭ ni ea, ni tini:

N’i-ancl’isi oili tu munti,

Ţi- ńi li-amŭ ca ocl’il’i ditŭ frîmti.

-Lie, dragă ciocîrlie,

Rogu-te, spune-mi tu mie,

Cine ţi-a dat glasu-n dar,

Ca să cînţi cu-atîta har?

-De la Dumnezeu mi-i dat

Şi de la mamă privegheat.

-Să nu-ţi fie cu bănat,

Cine este a ta mamă?

-Nu ştiu, de mică-s orfană.

-Eu cred că, de bună seamă,

Primăvara-i mama ta,

Mamă vitregă – toamna.

Măicuţa ta cînd soseşte,

Dor de tine mă topeşte.

Maica-ţi vitregă cînd vine,

Nu vreau să mai ştiu de tine,

Că-mi ţine oile-n munte,

Dragi mi-s şi cu stea în frunte.

 

 

 

4.

O, lăi Cole, γinŭ auaţi,

.- Ţi s-adarŭ ta z-inŭ aţia?

- S-biemŭ γinlu cu-arîchia,

-Nu voiŭ γinlu cu-arîchia,

Cîrligu ńi--agiumsi ndzeanî,

Lăi, cîrligŭ di cumureauî,

Ş-cîrlibana di-agîrleauî.

-Măi, tu Coli, fă-te-ncoace.

- Dacă am să vin, ce-om face?

La băut nu pot să vin,

Caţa şi cu strămurarea,

Apucară-n sus cărarea,

Tu, caţă, lemn de cătină,

Strămurare de răchită.


 

5.

Oi lelé ş-chioi bobó,

Plîngu oili di caimó,

Ş-laia inimî, di dorŭ

Ca birbiilu tu niorŭ.

Anlu aestu-i multu greu,

Nî lo vetea Dumnidză.

Nî lo cupiili di oi,

Oh lelé, ca vai di noi.

Cîtî iu s-nidzemŭ nu ştimŭ,

Nu putemŭ aua s-pîltimŭ,

Cî himŭ lail’i dispul’eaţ,

Oi lelé, armâńi mîraţ.

N’elŭ tu-arniuri nu ş-ma zghearî,

Jilescu armânl’i tuţ,

Plîngu ş-lail’i fîrşiroţ,

Cî nu-au oi ta s-bagî stăńi.

Azghilescu ş-lail’i cîńi ,

Nu au ni pîni tu fciori,

Ti l’ea ńila pri iu treţ.

Picurarl’i plîngu cu dorŭ,

Oi lelé, ti oili a lorŭ

Ş-ti cupiili ţi umplea,

Toamna cîndu ş-dipunea,

Oh, gileplu ta s-pîlteascî.

Maşi cîrlidzili nî li-avemŭ,

Oi bobó, cîtî iu s-nizemŭ?

Va s-imnămŭ ca furl’i tuţ,

Va nî fţemŭ a draclui soţ,

Ţi-i ca şcretlu aţelŭ di cucŭ,

Pi lumachea aţea di nucŭ.

Văleleu, ce dor şi jale,

Plîng oile cu durere,

Biata-mi inimă zdrobită,

E ca pasărea rănită,

Printre nouri rătăcită.

Anul ăsta-i tare greu,

Că ne-a bătut Dumnezeu,

Ne-a luat turmele de oi,

Văleleu şi vai de noi.

Încotro s-o luăm nu ştim,

N-avem bani ca să plătim

Păşunatul; suntem goi,

Loviţi de griji şi de nevoi.

Nu se-aude glas de miei,

Plîng armânii, vai de ei,

Că n-au oi să facă stîni.

Se-aud gamete de cîini

Şi e mare jale-n casă,

Că n-avem pîine pe masă.

Ciobanii plîng cu durere

Cînd văd turma că le piere,

Turmele care umpleau

Văile, cînd coborau

În cîmpie, la iernare.

Numai biata strămurare

Ne-a rămas drept alinare.

Vom porni-o, să se ştie,

Ca haiducii-n pribegie,

Precum cucul sihăstrit,

Ce-i cu dracul înfrăţit,

Şi-ndureraţi om cînta

Cîntec de inimă rea.


6.

Iarnî di aestî iarnî,

Io, iarnî, laiiarnî,

Ş-bati puilu-a vearil’ei.

A vearil’ei şi-a prumvearîl’ei.

Şi-acîţă nî iarnî arauî.,

Iarnî arauî ş-fuviroasî,

Oil ş-căpîrli psusirî.

S-adunarî chihîiadzl’i,

S-minduea iu s-bagî stanea.

U bîgarî sumŭ unŭ gorţu,

Sumŭ unŭ gorţu ca uscatŭ

Bîrgacea şi-u-adrarî talarŭ.

La Crăciun, în postul mare,
Porni straşnic ninsoare,

Rar se-auzea pe cărare

Glas de păsări cîntătoare.

A-nceput o iarnă grea.,

Cu ger şi nămeţi de nea,

Oi şi capre au pierit,

Stînile s-au pustiit.

Păstorii se adunară,

Tîrlă sub un păr durară

Şi-au ajuns, bieţii, să facă,

Putină dintr-o bărdacă.

 

7.

Prumveara di strî prumvearî

Ţi li vini aStîmbuladzurou?

Tu cîmpulu di Pazargicu,

S-pîlteascî dauî bihlichi,

Greauî dichii l-arcarî.

Ş-si-adunarî chihîiadzl’i:

- Lele le, mîraţ di noi,

Ţi s-adrămu, cavai di noi?

Tuţ ma-şi şedu şi s-minduiescu:

- Mari dichii n-arcarî,

S-vindemu oili ta s-pîltimu,

Nî moari taifa di foami.

Primăvară plai iubit,

L-alde Stanbol ce-au păţit?

Cică veste a venit

Să plătească îndoit

Dările de păşunat

Şi tare s-au întristat.

- Nu scăpăm bieţii de noi,

De neazuri şi nevoi,

O să vindem oile,

Ca să plătim dările.

Şi după ce le-om plăti,

Toţi de foame vom muri.

8.

Şagunu Iancu ali moaşi,

Ţi-l'i lipsea cîciuli veardi?

Şi-adună birbeţ suvati,

Di ş-bîgă doi picurari,

Picurari lai, furcudari:

T-unî searî îl'i tîl'eari,

Şi-alantî searî l'-bilirî.

Şagun Iancu cin' se crede,

De tot vrea căciulă verde?

Adună berbecii graşi,

Şi tocmi doi ciobănaşi,

Ca să-i pască pe imaş:

Ciobanii - hoţi - îi tăiară,

Şi pieile le luară.



9.

Sîmbîtî mirindi oarî

Cîndu cîdea soarli pi dzeanî,

Aclo ş-si feaţi ńilî mari,

Oili alŭ Cocea li tîl’earî.

Li tîl’e Panduri ş-Bambani,

Ta s-facî Cocea pişmanŭ.

-Du-ti, Dima, du-ti frate,

Dă hîbari alŭ lali Cocea.

-Bun’-ţî dzuan Coce chihîé.

- Ţi hîbări, Dima, di la stani?

- Buşţili li-arcarî mpadi.

- Suntu multi, suntu pţîni?

- Dauî suti optusprî.

- Ţi voru, Dima, ţi voru, frate?

- El'i voru liri ş-pinduliri.

Sîmbătă, pe lîngă seară

Lui Cocea turma-i tăiară

Bamban şi Pandur, anume,

Ca să se audă-n lume

Şi să dea despăgubire.

-Du-te, Dima, dă de ştire

De-această nenorocire.

-Ziua bună la stăpîni.

- Ce veşti, Dima, de la stîni?

- Tîlharii au dat năvală,

Oile ţi le tăiară.

- Sînt puţine, ori sînt multe?

- Opt'şpe peste două sute.

- Ce vor, Dima, pentru ele?

- Vor lire şi mahmudele.


10.

Tini Cola, celnicu mari,

Pruxinitu ţî intraşi,

Munţîl'i alu Brova sî'l'i l'eai.

Tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu ţ-ancîlicaşi,

Dogran n-hoarî ntunicaşi,

Ş-tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu cripatu lu-aflaşi.

Cola, Cola, celnic mare,

Ai pornit-o-n căutare,

De munţi buni de păşunat.

Dimineaţa te-ai sculat,

Murgul l-ai încălecat,

În Dogran ai înnoptat.

Iar în zori, cînd te-ai trezit,

Dragu-ţi murg mort l-ai găsit.

11.
Nî mîgulî analtî,
Şapti picurari
Ş-trei cupii di stearpi,
El'i tuţ s-bîgarî,
Somnu greu ş-cîlcarî.
Şi-anda s-ascularî,
Oili nu şi-aflarî.
Lele-mu, oi muşeati,
Di cara hiţ aflati?
Tuti oili s-chearî,
Maşi Muza  s-nu chearî,
Muza ţea cu clopatu,
Clopatlu-l'i di-asimi.
Sus în munţii mari,
Şapte păcurari,
Trei turme de miele,
Le pasc prin vîlcele.
Somn adânc dormiră
Şi cînd se treziră,
Oi nu mai găsiră.
Dragi oiţe, acum
Cine vi-i stăpîn?
Toate de-o să moară,
Una să nu piară,
Cea cu clopot, Muza,
Muza călăuza.

 

12.
Agiumsiri oili la strungî,
Griţ-l'i alu  Nasta ta s-li mulgî.
Nasta  şi-easti ma bîgatu.
Nu-i bîgatu, cî-i vîtîmatu,
Cu câţuti aspinticatu,
Ş-cu gîgoşlu tu hicatu.
-Scoal', lea nveastă aprindi foclu,
Cî Nasta ş-lu-aminî loclu.
Cînl'i alatrî pisti dzeanî,
Griţ-l'i alu Nasta ta s-l'i-anganî.
Nasta l-pitricui ti sari,
L-vîtîmarî ningî amari;
Nasta l-pitricui ti iţi,
L-vîtîmarî la mîtriţi.
- N'i-alîsai vruta ca lunî,
Ti-unî lai sîptîmînî.
Ş-şasi ficiori ca pilisteri.
S-tuchea ca niscînti ţeri.
Vin oiţele la strungă,
Unde-i Nasta să le mulgă?
Nasta, bietul, e culcat,
Nu-i culcat, că-i înjungheat,
Cu cuţite spintecat
Şi cu glontele-n ficat.
- Scoal' nevastă, aprinde focul,
Sub Nasta tremură locul.
Cîinii latră prin poiene,
Unde-i Nasta ca să-i cheme?
Luă Nasta drumul sării,
L-au ucis la malul mării;
Apucă pe drum de flori,
L-au ucis lîngă miori.
- Săptămînă de năpastă,
Lăsai tînăra-mi nevastă,
Şi-ai mei şase dragi feciori
Ard ca nişte lumînări.

 

13.
Ţi-alatrî aţel'i cîni n-dzeanî?

Alîtrarî, s-dipirarî,
Easi Marica nafoarî.
Marica-i nî featî armânî
Şi-arîchi poala ntru mînî,
Alîgă pîn' la cutaru,
Cînîscu şi-unu picuraru.
Bagî mîna l-dizvileaşti,
Bagî boaţea şi-azghileaşti:
- Scoal', lăi Mitra, scoal', lăi frate,
Soarli ansîri trei bîrţati,
Oili vinirî la strungî,
Ş-nu ari cari ta s-li mulgî.
Latră cîinii sus pe creastă,
Nu-i nimeni să-i potolească,
Iese Marica la poartă,
Cîinii şi mai tare latră.
Pleacă Marica în fugă
Şi aleargă pîn' la strungă,
Îl găseşte pe-al eii frate
Mort, întins lîngă corlate,
Plînge, biata, nu mai poate:
- Mitra, frăţioară, scoală,
Soarele-i pe cer afară,
Au venit oile-n strungă,
N-are cine să le mulgă.

14.
Voi fciori di Vlahuhori,
Ficiori di Samarina,
Voi tinirti şi-alîvdaţ.
Cara s-nidzeţ tu munti,
Tufechi multi s-nu-aminaţ,
Ta s-nu-avdî laia dadă
Şi vruta mea di soru.
Ş-cara s-ibî s-antreabî,
S-nu-l'i dzîţeţ cî murii,
S-dzîţeţ cî mi-ansurai:
Îni luai cheatra soacrî
Şi groapa mea ti ml'eari.
Flăcăi din Vlahuhori
Din Samarina feciori,
Voi, dragii mei fîrtaţi,
Vestiţi şi lăudaţi,
Dacă urcaţi în munte,
Nu trageţi focuri multe,
Să n-audă măicuţa
Şi soră-mea, drăguţa.
Iar dacă-or întreba,
Ascundeţi moartea mea,
Spuneţi că mă-nsurai:
Nevastă groapa luai
Şi soacră - lespedea.

15.

Lele-mŭ, soru isusitî.

Htari ţî-i tihea nγrîpsitî,

S-ti mîriţ pîrîpusitî.

Vini Dima di n-pîzari

Şi-adusi slabî hîbari:

Oili alŭ Dima li cîlcarî,

Sterγiu alŭ Dima l-vîtîmarî,

La puntea di Burγulia.

Nveasta alŭ ş-nora alŭ Dima,

Dauli plîngu şi-azghilescu:

-Lele-mŭ, Dima, ş-lele-mŭ, frate,

Ehţîrl’i ţi nî adrarî,

Sterγiu a nostu l-vîtîmarî.

O, tu soră logodită,

Ce soartă nenorocită

Ai, să te măriţi cernită.

Dima din tîrg se-ntorcea,

Tristă veste aducea:

Lîngă puntea din suhat,

Hoţii oile-au prădat,
Pe Stere l-au înjungheat.

Nevasta şi nora lui Dima

Plîng să-ţi rupă inima:

-Stere al nostrum, drag băiat,

Duşmanii ce ţi-au făcut,

Duşmanii te-au omorît.


16.

Unî vearî mari, mari,

Ţi s-feaţi Mustuliţa,

Tu munţîl’i di Nivricopi?

Dol’i hil’i alŭ ţalŭ Tuşu,

Unŭ la noatini şi-unŭ la stearpi,

Pisti cali ş-pi sumŭ cali,

Ş-si-adunarî dol’i n-cali,

Şidzurî ta s-azburascî,

Deadirî capŭ doi lai ehţrî.

Mitra greaşti zborŭ bunŭ,
Iota greaşti zborŭ slabŭ.

Lailu Iota l-vîtîmarî,
Lailu Mitra l-pliguirî,

Di şi-arcă ocl’il’i pi dzeanî,

Di ş-vidzu unŭ omŭ di-a lorŭ:

-O, lăi, Ianco, o, lăi tini,

Γinŭ niheamî pîn’ la mini,

Ta s-ţî dzîcu ndauî zboarî,

Ndauî zboarî armâneşţî:

Ncîlîciuńi multi ali dadi,

Mini dada s-nu mi plîngî,

Dada s-plîngî fratili Iota,

Cî şi-alsă nveasta cu fciori.

Într-o vară s-a-ntîmplat,

La Mustuliţa în sat,

Lîngă Nevrocop în munte,

Unde pasc oiţe multe.

Iota şi Mitra, fraţi,

Sînt cu oile plecaţi,

Se-ntîlniră într-o vale

Şi stăteau de vorbă-n cale.

Le ies doi tîlhari în drum,

Mitra spune cuvînt bun,

Dar Iota unul urît,

Şi pe loc l-au omorît,

Pe Mitra l-au doborît.

Nu departe, pe-un ponor,

Vede-un om din satul lor:

-Iancule, vin’ lîngă mine,

Că am o vorbă cu tine,
O vorbă aromânească:

Mama să nu mă jelească,

Plecădiuni dragi să primească

Şi pe Iota să-ll bocească,

C-a lăsat fără ajutor

Nevasta şi-ai lui feciori.


 

17.

Iu ş-si-adunî dol’i munţî,

S-vîtîmarî trei lai giońi,

Trei lai giońi, trei picurari.

Ţelŭ ma marli plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi, munţî fraţ,

Ti mini dada jileaşti,

Ea jileaşti pîn’ tu banî.

Ţelŭ di mesi plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini sor-mea jileaşti,

Ea jileaşti trei lai ańi.

Ţelŭ ma ńiclu plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini nveasta jileaşti,

Nveasta ari ş-doi lai fciori.

Sus în munţi, la curmătură,

Cu ciobanii ce făcură?

Pe toţi trei îi omorîră.

Cel mai mare aşa grăieşte:

-Munte drag, mă slobozeşte,
Mama tare mă jeleşte,

M-o jeli o viaţă-ntreagă.

Mijlociu aşa se roagă:

-Munte, tu mă slobozeşte,

Sor-mea tare mă jeleşte,

Trei ani nu s-o potoli,

Iar cel mic aşa grăi:

-Munte nalt, mă slobozeşte,

Nevastă-mea mă jeleşte,

Pe copii singură-i creşte.


 

18.

Unî vearî mari,mari,

Soţl’i alŭ Tahu s-duţea n-cîrvani,

S-dusi ş-Tahlu ma nîpoi.

Lucrarî doi meşi di dzîli,

Cadi Tahlu, lîndzîdzaşti,

Lîndzîdzaştî greu ti-a moarti.

Şedŭ soţl’i, s-minduescu:

-Tora, soţ, ţi va s-adrămŭ?

S-pitriţemŭ nî tiligrafi,

Z-inî dada ta ş-lu veadî.

Cîrvînarl’i, ia-l’i, ma ş-γinŭ,

Mumîńli ş-l’i-aşteaptî,

Easi ş-laia mumî alŭ Tahu,

Cu dol’i nipoţ di mînî:

-Iu lu-aveţ, lăi, Tahlu a meu?

-Tahlu armasi nsusŭ tu munti,

Nsusŭ tu munti s-l’ea aγoγea.

Într-o vară de mai an,

Plecă Tahu în chervan,

Cu prietenii, împreună.

Cam vreo două luni munci

Şi greu se îmbolnăvi.

Bietul Tahu e pe moarte

Şi-a lui mamă e departe.

Vor fîrtaţii s-o pornească,

Telegramă ca să bată.

Pe măicuţa-i s-o vestească,

Să vină pe Tahu să-l vadă.

Vin în sat ai lui fîrtaţi,

De măicuţe-s aşteptaţi,
Mama lui Tahu, de zor,

Iese şi ea-n calea lor:

-Unde este al meu fecior?

-A rămas ca să muncească,

Bani mai mulţi s-agonisească.


 

19.

Γinŭ cîrvînarl’i di Bosna,

Lele Taşu, moi de, more,

Esŭ mumîńli s-l’i-aşteaptî.

Inşi ş-laia mumî alŭ Taşu,

Sî şi-antreabî cîrvînarl’i,

Cîrvînarl’I,soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini vinitŭ, soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini ti-aflămŭ, mumî alŭ Taşu.

-Iu lu-aveţ Taşlu a meu?

-Taşlu armasi Bosna, n-hoarî.

-Cîrvanea cîţe u-adusitŭ?

Tîmbarea cîţe u-adusitŭ?

-Taşu aclo ş-feaţi moartea,

Clo ş-muri ş-lu ngruparî.

-Ţi cîrvani alsaşi, lăi Taşu,

Cîlîuzlu, opistarlu,

Ţi chipurŭ mari ş-purta!

Anda asuna – ca cîmbani,

Lele Taşu, moi de, more.

Din Bosnia, de departe,

Se-ntorc prin ale lor sate

Cărvănarii. Ies în poartă

Măicuţele şi-i aşteaptă.

Mama lui Taşu degrabă

Iese şi de fiu întreabă:

-Bine aţi venit, flăcăi,

Taşu al meu nu e cu voi?

-Taşu-n Bosnia a rămas.

-Dar de ce mi-aţi adus mie

Caii-i de cărăuşie

Şi mantaua-i de dimie?

-Prin străini a fost să moară

Şi acolo-l îngropară.

-Taşu dragă, ai lăsat

Călăuzul nenşeuat,

Clopotul-i cînd se-auzea,

Toată valea răsuna.

 


20.

-Moi, Tanaslu alŭ Barbu,

Iu lu-ai Dima cîpitanlu?

-Dusi s-leagî grîmusteanlu.

Scoasi funea ta ;-lu leagî.

Nu, lăi Dima, nu fă aşiţi,

Cî-i crimî di Dumnidză,

Cî-ńi vindui mulărli tuti.

-Va s-dai liri ţinţi suti.

-Nu, lăi Dima, cî suntu multi,

Şi li lo Bidimŭ tu munti.

-Măi Tănase al lui Barbu,

Unde-I Dima căpitan?

-Dima leagă un grămostean

Cu o funie mai groasă.

-Dima, fapta-ţi nemiloasă

O s-o vadă Dumnezeu,

Că rîvneşti avutul meu.

-Ai să-mi dai lire cinci sute.

-Nu, Dima, că sînt prea multe

Şi le-am lăsat sus în munte.


 

21.

Voi, lăi munţî anălţî ş-grei,

Ancîrcaţ cu piştirei,

Pi voi iarba nu ma creaşti,

Canî turmî nu ma paşti.

Maşi unŭ gioni cărvanarŭ

Γinea pi calŭ ancîlarŭ

Şi-lŭ chefea ti cîntari.

Tîşi la tumba di ianurî,

L’-inşirî doi furi n-cali:

-Pridă-ti, lăi gione, lăi!

-Nu hiu ml’eari s-mi pridau,

Cî hiu ma gioni ca voi.

Munţi cu văi prăpăstioase

Şi cu peşteri scorburoase,

Pe voi iarba n-o să crească,

Turmele n-o să vă pască.

Un tînăr, pe cal călare,

Cobora pe o cărare

Şi-i veni chef ca să cînte,

În poiana se sub munte.

Doi hoţi îl opriră-n plai:

-Străine, să te predai!

-Pe femei să le siliţi,

De mine să vă feriţi!


 

22.

N’i-earamŭ gioni bunŭ, livendu,

Îńi lucramŭ nausprăţ di mlări
Li lucram
ŭ munţîl’i di n-Poli.

Discîrcai t-unî livadi.

Bîgai measa ta s-mîcu pîni,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ,

Deadirî ehţîrl’i capŭ.

Şapti tufechi ńi-aminarî,

N’i-aminarî, mi pliguirî,

Namisa di sufrîţeali,

Ş-nanîparti di hicatŭ.

Bun chervanagiu eram,

Nouăspre’ce mule aveam,

Drumul spre Stambul băteam.

Poposii lîngă o grădină,

Pentru o masă şi hodină.

Ridic plosca să beau vin,

Tîlharii pe-aici se-aţin.

Şapte arme-au slobozit,

Trupul mi l-au ciuruit,

Drept în frunte m-au lovit,

În ficat m-au nimerit.


 

23.

N’i-aveamŭ dausprăţ di mlări,

N’-lucramŭ chiraghilîchi.

N’-luai calea pi t-unŭ munti,

N’inşii t-unî vîloagî,

Trapşu mlărli, discîrcai.

Clo ńi-adnai furtiili stogŭ,

Şi-ńi bîgai measa sî-ńi prîndu,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ.

Deadi şi-oara munţîlorŭ.

-Voi, lăi munţî, voi ianuri,

Nu-ari furi ta s-vî calcî

Nu-ari şi-oi ta s-vî pascî.

Clo-ńi vini gugoşlu n-sinŭ,

Nu-i di-alargu cî-i di aproapi,

Di la ehturlu di frate.

Douăspre’ce mule aveam,

Cu ele-n chervan lucram.

Înspre munte o pornii,

Într-o vale poposii,

Marfa de pe mule-o luai,

Lîngă mine-o descărcai,

Să mănînc mă aşezai.

Ridic plosca să beau vin,

Munţilor înalţi să-nchin:

-Voi munţi, în pustia voastră,

Hoţi nu-s, să vă jefuiască

Şi nici oi, ca să vă pască.

Bine vorba nu sfîrşeşte,

Un glonte îl prăvăleşte,

Tras de frati-su hoţeşte.

 

 

24.

Tu-albi ş-cu palasca n-bîrnu

Ş-cîciula ńi-u-amŭ pi frîmti,

Io di zîmani ńi-escu armânŭ

Şi picurarŭ ditŭ munti.

N’i-amŭ cîńi cu percea di aslanŭ,

L’-hîrnescu dzîrŭ ş-lapti,

Di-alatrî dzuî ş-noapti.

Ti somnu sumŭ unŭ chinŭ mi-arucŭ

Şi-oili γinŭ di-anvîrliga,

Tîmbarea easti casa mea

Ş-cupia ńi-u-amŭ fumeal’i.

Cartuşele în brîu le ţin,

Căciula-ndes pe frunte,

Eu sînt armân de cînd mă ştiu

Şi ciobănaş de munte.

Am cîini cum nu-s oriunde,

Mănîncă zer şi lapte

Şi latră zi şi noapte.

Mă culc sub umbra de pin,

Oile în juru-mi vin,

Sarica e casa mea,

Turma de-oi – familia.


 

25.

Paplu ş-paşti a lui oi,

Ndzeanî, nsusŭ tu munti,

Cupia alŭ papŭ fronimŭ paşti,

Paplu şi-u mutreaşti,

Andrapîtŭ pi braţlu ndreptu,

Barba-l’i albî pîn’ di cheptu.

Ma ş-l’ea paplu a lui fluearî,

Veacl’i şi-agîrşitî,

Di-şi dzîţi unŭ cînticŭ

N’ilîosŭ, pîrîmpusitŭ.

-Dzî, lăi papŭ, dzî cu jail,

S-arîiascî şi-oili a tali.

Dzî, lăi papŭ,dzî cu dorŭ,

S-fugî oili ca niorŭ,

Pi inatea munţîlorŭ.

Iu sunŭ vecl’il’i viuvudadz.,

Adamlu ş-cu Costa?

Murirî tu isihii,

Ti-a noastî Machidunii.

Sus pe munte, înspre creastă,

Oile-au pornit să pască,

Stă bătrînul şi priveşte,

Oile le îngrijeşte.

Sprijinit pe braţul drept

Şi cu barba pîn’ la piept,

Bătrînul din fluier cîntă,

Valea toată o încîntă –

Cîntec vechi, cîntec de dor,

De durerea tuturor.

-Zi-i bunicule, cu jele,

Pentru a tale mieluşele,

Zi-I, bunicule, cu dor,
Pentru turma din ponor,

În necazul munţilor.

Au murit Costa şi Adam,

Bravii noştri căpitani,

Amîndoi viaţa-şi da

Pentru Macedonia.


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 280-297.

 

Last modified on Joi, 16 Februarie 2012 08:43
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required