Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii grămostene haiduceşti în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
21-07-2011

Poezii grămostene haiduceşti în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean.În această antologie editorii au inclus şi 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, dublate de versiuni româneşti ale editorilor.

 

 

1.

Asîrnoaptea ń-mi-anghisai,

Cî-ńi mi-aflamŭ t-unî pîduri,

Pîduri-mŭ, lele pîduri.

Clo şi-avea ţindzăţ di furi,

Tuţ şi-eara fraţ cîpitańi,

Tuţ mica ş-tuţ biia,
Maşi ma ńiclu nu biia,

Cu tufechea şi-azbura:

-Tufechi pirifanî,

Multi ori îńi mi-ascîpaşi,

Scapă-mi şi-aestî oarî.

Astă noapte ce visam?

Că-ntr-o pădure eram –

Pădure între păduri –

Lîngă vreo cincizeci de furi,

Fraţi de cruce se ţineau,

Toţi mîncau şi cu toţi beau,

Numai cel mai mic nu bea

Şi cu flinta aşa vorbea:

-Flintă dragă, flinta mea,

De multe ori mă scăpaşi,

Nici acum să nu mă laşi.

 

 

2.
Unî sutî dzaţi di inşi
Şi-alţî ahânţî armatuladz, 
Nchisirî s-calcî Alîntopea. 
Alîntopea nu ş-si calcî,
Cî şi-u veagl'i Dimci furlu, 
Dimci furlu ş-cîlîuzlu, 
Cî şi-ari giunami aleaptî,
Tuţ alepţî ş-isusiţ.
O sută şi zece inşi,
Cu flinte şi gloanţe-ncinşi,
Au pornit-o - rău le şade -
Linotopea ca s-o prade.
S-o prade nu izbutesc,
Căci haiducii o păzesc,
Toţi voinicişi logodiţi,
De-unul Dimci cîrmuiţi.


 

3.

Eara noapti ş-eara lunî

Şi-avdzî boaţi di armânî,

Iu ş-plîndzea pi-a l’ei cîrunî,

N’icŭ fciorŭ şi-avea di mînî,

Ndauî zboarî vrea s-l’i spunî:

-Lăi ficiorŭ, cara să-ńi creşţî,

A tău tatî s-nu-agîrşeşţî,

A furlorŭ tini s-pîlteşţî.

Era o noapte cu lună

Şi auzii un glas de-armână,

Fecior mic ţinea de mînă;

Nenorocul şi-l plîngea,

Fiului aşa-i vorbea:

-Fiule, cînd ai să creşti,

De tată să-ţi aminteşti,

Pe tîlhari să-i pedepseşti.


 

4.

-Fure, lăi, s-ţ-amurtî mina,

Cîţe tini ń-luaşi cîstura?

-Armâne, cîstura ţ-luai,

Porculŭ ditŭ uborŭ tîl’eai.

-Cu cîstura ţi-a s-adrai,

Nu-aveai porcu ta sî-lŭ tal’i.

S-ti-acaţŭ tini, furŭ ma ńicŭ,

Cu dinţîl’i va ti disicŭ,

S-ti-acaţŭ, fure tihilaiŭ,

Ca pi porcu va ti tal’iŭ.

-Tîlhare, să-ţi sece mina,

De ce mi-ai furat custura?

-Armâne, custura-ţi luai,

Porc în curte n-ai avut,

Cu custura ce-ai făcut?

Tîlhare nenorocit,

Dacă-n mînă mi-oi cădea,

Cu dinţii te-oi sfîşia,

Ca pe porc te-oi înjunghia.


5.
La valea di Ianina,
Unî nveastî ma ş-plîndzea,
Perl'i din n-capu şi-arupea
Şi valea pîlîcîrsea:
- Fă-ni-ti, vale, cama ncoa,
Sî-ni mi-arucu anaparti,
Naparti di Ianina,
Ianina hoară de furi,
Vîtîmarî gionli a meu,
Gionli a meu, protu cîpitanu.
La rîul din Ianina,
O nevastă tot plîngea,
Părul din cap şi-l rupea,
La rîu aşa se ruga:
- Tu, rîu, de vii mai încoa',
Dincolo m-oi arunca,
Să mă duc în Ianina,
Ianina, lăcaş de hoţi,
De-au ucis pe mîndru-n codri,
Mîndru-mi, primul între mîndri.

6.
Voi, armâni di pi nafoarî,
Dzua albî, bana lai,
Car' v-aveţ, corghil'i, cupii,
Nu v-aveţ banî ş-zuii
Di şcreta di Cumitii.
Lele le, cavai di noi,
Furl'i s-dusiră la oi
Oili alu Mergiu li cîlcarî,
Picurarl'i l'-vîtîmarî.
Voi, armâni di pi la oi,
Viaţa-i grea şi-i vai de voi,
Turmele le-aveţi pe plai,
Plin de griji e-al vostru trai,
Hoţii vă bagă-n nevoi,
Văleleu şi vai de noi,
Au venit hoţii la noi,
Turma lui Mergiu prădară
Pe ciobani îi omorîră.

7.

Unî vearî mari, mari,

Furl’i s-vearsî tu Turchii.

Tuţ s-ducŭ ş-tuţ s-toarnî.

Γiorγi armânlu nu ş-si toarnî.

Şi-avdzîrî cî l-vîtîmarî,

Soia tutî u-anvirnarî.

Vară mare, pe sub codri,

Turcia-i plină de lotri.

S-au întors flăcăii-n sat,

Gheorghe n-a mai apucat,

Cică-i mort, s-a auzit,

Neamul tot e cătrănit.


 

8.

Unî luni cîtrî searî,

Murunghiuşi, nghiosŭ tu pădz,

La muşeatili livădz,

Ş-bati boaţi du fluearî

Şi di cînticŭ di mul’eari.

Mulţî cuscrî ş-si-adunarî,

Niţi auşŭ nu-armasi n-hoarî.

Miha, hil’iŭ di nicuchirŭ,

Şi-anchisi ti pînîirŭ,

Trei suti di liri n-sinŭ.

Dusi, dusi pîn’ ma nclo,

Ş-lu-astîl’earî ehţrî n-cali.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî.

Lailu miha s-lîhtîrsi:

-Crundu aγońea s-daţ hîbari,

La a meufrati cama mari.

Anda vini lailu frati,

Elŭ muri tu-aţea sihati.

Într-o luni, pe înserat,

Jos, la Murunghiuşi, în sat,

În livada dinspre munte,

Glas de fluier se aude

Şi un cîntec de femeie.

Toată lumea-i la nedeie,

Nimeni n-a rămas în sat.

Miha, fiu de om bogat,

Cu galbeni trei sute-n sac,

Spre iarmaroc o porneşte.

Prea mult nu călătoreşte,

Ceata de hoţi îl opreşte,

Trage-n el şi-l nimereşte,

Bietul Miha aşa grăieşte:

-Mergeţi, ca să daţi de veste

Frăţiorului iubit.

Fratele cînd a venit,

Bietul Miha a murit.


 

9.

Di-unî soi tińisitî,

Dinca furŭ avea inşitî,

Tu-anturţeasca văsîlii,

Numa ş-si-avdi tu-Armânii.

Dinca şi-ari oaspiţ mulţî,

Oaspiţ mulţî aγîchisiţ,

Şi-ari ş-soţ afurisiţ.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî,

Greauî mîrtii şi-adrarî,

Cî şi-avea dadî durutî,

Ţi ş-lu plîndzi dzua tutî.

Di tuti a lui surări,

Dafa şi-easti ma durutî,

Dafa şi-easti lîhtîrsitî,

Ea dusi di vidzu moartea.

Dinca, un flăcău vestit,

O porni în haiducie,

Faima-i, tocmai din Turcia,

Ajunse în România.

Dinca prieteni buni are,

La nevoie – ajutoare.

Dar duşmanii l-au pîndit,
Pe Dinca l-au omorît,

Mare păcat au făcut.

Măicuţa-i, cu jale mare,

Plînge fără încetare.

Dintre surori, Dafa fată

E cea mai îndurerată,

N-are astîmpăr să mai şadă,

Dinca de-i mort vrea să-l vadă.


10.

Unî lunî di cîtrî searî,

Furl’i ş-dipusirî n-hoarî,

Multi tufechi aminarî,

Casa alŭ Nicea anvîrligarî.

Laia poartî-u disicarî,

Nuntru tu uborŭ intrarî,

Γiorγi alŭ Nicea l-diştiptarî,

Tu pîduri di ma-lŭ loarî

Ş-cu curşumi l-vîtîmarî.

Într-o luni, pe înserat,

Hoţii coborîră-n sat,

Puştile le sloboziră,

Acas’ la Nicea veniră.

Poarta-n două despicară,

Cu toţii-n curte intrară,

Pe Nicea îl deşteptară.

L-au luat, în codru l-au dus

Şi cu gloanţe l-au ucis.


 

11.

Doi lai soţ, doi lai fîrtaţ,

Şi-anchisirî s-ducî s-furî,

Di l’-duchirî ş-l-aminarî

Ş-l’i-agudirî tu pîltări,

Di ş-cîdzurî tu-arguzinî,

Şi-umplurî percea di-arinî.

Greaşti Nica dauî zboarî:

-O, lăi Costa, lăi fîrtate,

Nu ţ-aveai doi giońi ca mini,

Sî-ńi l’eai armatili di-asimi,

S-li-ascoţ ndzeanî, la oi.

Plîndzi muma la cîpitińiŭ:

-Scoal’, lea norŭ, aprindi foclu,,

Cî Nica lu-arucî loclu;

Scoal’, lea norŭ, aprindi ţeara,

Cî Nica şi-eara ta s-ducî.

Vinirî ţachil’i la tîmbari,

Griţ-l’I alŭ Nica ta s-l’i-anganî;

Aurlî cînli pi dzeanî,

Vinirî oili l astrungî,

Griţ-l-‘i-alŭ Nica ta s-li mulgî.

Un cioban şi-al lui fîrtat

Se porniră pe furat,

Curînd de urmă le-au dat

Şi-n spate i-au împuşcat,

De-au căzut pe-o rogojină

Şi cu pletele-n ţărînă.

Spune Nica, -ntins pe spate:

-O, tu Costa, măi fîrtate,

De-ai fi găsit doi flăcăi,

Ai fi luat hainele-mi noi

Şi le-ai fid us sus, la oi.

Mamii-i curg lacrimi şuvoi:

-Scoal’, noră, aprinde focul,

Sub Nica tremură locul,

Scoal, lumînare aprinde,

Pe Nica moartea-l cuprinde.

Vin ţapii la căpătîi,

Scoală, Nica, să-i mîngîi,

Urlă cîinele-n poiene,

Unde-i Nica să şi-l cheme?

Au intra toile-n strung,

Unde-i Nica să le mulgă?


 

12.

Tutŭ loclu soari şi-avea,

Erma Sîrunî ş-lîia,
Ma ş-lîia, s-cutrimbura,

Pi-unŭ gioni ţi s-vîtîmă,

Pi-unŭ gioni machidunli.

Mă-sa lui mirγiulupsea:

-Ia scoal’, scoal’, Vasili a meu,

Vasili, gioni ca pilisterŭ,

Ta s-ţ-aştepţî ceturli,

Ceturli armîneşţîli,

Cî ş-tini earai cu el’i,

Di-a lorŭ parti ţî chiruşi.

Nu putuşi, Vasili a meu,

S-l’i-aştepţî nica niheamî?

Tot pămîntu-i însorit,

Salonicul e cernit,

Cernit şi cutremurat,

De fapta ce s-a întâmplat:

Omorîră un şoiman,

Un haiduc macedonean.

-Dragul meu băiat, Vasile,

Mi te-au omorît cu zile,

Maică-sa aşa-l bocea.

Poate nu te omora,

Dacă nu te-ndepărtai

Şi cu ceata rămîneai,

Cu-a ta ceată armânească,

Cu-a ta ceată haiducească.


13.

Nghiosŭ tu Garofiţa,

Ningî Casturγea,

Plîndzeţ mumîńi ş-voi fciori

Ş-voi lăi pońi cu frîndzî,

Cî lu-agudirî Milachi,

Milachi protŭ cîpitanŭ.

Furl’i lu-acîţarî

Ş-turţîl’i l-vîtîmarî.

Trei dzîli mardzina di-amari,

Milachi şeadi vîtîmatŭ.

Mă-sa, laia ş-corba,

Dzuî ş-noapti l-plîndzea

Ş-tutŭ laia l-jilea:

-Milachiu ali dadi,

Ţî dzîţeamŭ hiilu a meu,

Di furi sî-ńi ti-avegl’i.

Tini, hil’iŭ, nu mi-ascultaşi,

Pi furi pisti ţî bîgaşi,

Furl’i ti prideadirî

Ş-turţîl’i ti vîtîmarî.

Jos în Garofiţa,

Lîngă Castoria,

Plîngeţi, mame şi feciori,

Plîngi tu, codrule cu flori,

Pe Milachi, haiduc vestit,

Că turcii l-au nimerit;

Tîlharii l-au prins,

Turcii l-au ucis.

De trei zile, lîngă mare,

Zace fără răsuflare;

Maică-sa sărmana,

Zi şi noapte-ntr-una,

Plîngea şi-l jelea:

-Tu, Milachi, comoara mea,

Ţi-am spus să te fereşti,

De tîlhari să te păzeşti.

Fiul meu, n-ai ascultat

Şi tovarăşii ţi i-ai luat,

Iar tîlharii mi te-au prins

Şi turcii mi te-au ucis.


 

16.

Nî fluearî şuirî

Ş-nî featî gioacî,

Furl’i u-arîchirî

Nai muşeata featî.

-Spuni, lea featî, spuni

Avearea fendu-tui.

-Fendi a meu aveari nu-ari,

Mintea şi-easti a lui aveari.

-Spuni, lea feată, spuni,

Avearea ţi-ari mă-ta.

-Mana ma şi-ari

Aveari multu mari:

Mana şi-ari trei feati.

Io-ńi hiu ma ńica,

Io-ńi hiu ma mşeata,

Furi, mîraţ, vî plîcîrsescu,

S-mi-alîsaţ sî-ńi negŭ la mana.

Un fluieraş cîntă,

Pe fată o-ncîntă,

Zînă-ncondeiată,

De haiduci furată.

-Spune, fată, spune tu,

Averea lui taică-tu.

-N-are avere, drept vă spui,

Mintea e averea lui.

-Atunci zi-ne fată, zi

De averea maică-ti

-Averea-i mare,

Că trei fete are,

Eu sunt cea mai mică

Şi mai frumuşică.

Acum, rogu-te, haiduce,

Lasă-mă, c-am a mă duce

Pîn’ la mama, la răscruce.


 

 

 

17.

-Scoal, soacre, cî plîndzi nveasta,
Ta s-u ntreaghi şi s-ţ-aspunî.

Şeadi socrulŭ di şi-u ntreabî:

-Ţi-ai, leanveastă, di ń-ţî plîndzî?

-Fende, ń-mi cîlcarî furl’I,

Namisa di şapti nveasti.

Di-anvîrliga tutŭ bîrbaţ.

Lele le, flurii muşeati,

Ditŭ mademi su-amintati,

Pi chepini s-misurati,
La trei sîrahi suntu aleapti.

-Taţ-ńi, nveastă, taţ-ńi biră,

Io şi-alti flurii va s’l-eau,

Ş-cama multi ta s-ţî bagŭ,

Pi inatea ehţîrlorŭ,

S-creapî lumea, s-plîscîneascî.

-Scoal’, socrule, nora-ţi plînge,

De durere pieptu-şi fringe.

-De ce plîngi tu, noră dragă?

-Tată, hoţii m-au prădat,

Galbenii toţi mi i-au luat.

Se uitau femei, bărbaţi

Şi stăteau ca fermecaţi.

Văleleu, galbeni curaţi,

Cu sudoare căştigaţi,

Cîte unul număraţi!

-Taci, nu plînge, fata mea,

Alţi galbeni vom cîştiga,

Salbă mai mare ţi-oi lua,

Hoţii să se necăjească

Lumea să te jinduiască.


SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 298-321.

 

Last modified on Marţi, 21 Februarie 2012 19:42
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required