Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii grămostene de jale şi de război în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
23-07-2011

Poezii grămostene de jale şi de război în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În această antologie,ei au inclus 24 de poezii de jale şi de război, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat 17 poezii personalizate, al căror titlu este reprezentat de primul vers.

- Asarnoaptea n-mi-anghisai,
Ghiorghi-mi-u, fratili a meu,
Cî ni-earamu tu nî pîduri,
Tu pîduiri, nă livadi,
Tu livadi doi lai ţerghi.
Cumu pîştea şi ş-si mutrea,
L'aminarî, l'vîtîmarî.
Frate, s-anguceşti isul.
- Estu isu nu easti bunu, Doli'i ţerghi himu noi doi.
(- Frate dragă ce-am visat,
Că din somn m-am deşteptat!
Cică-n pădure eram
Şi într-o livadă stam,
Văzui doi cerbi cum păşteau,

Cum păşteau şi se priveau,
Vînătorii i-au ucis.
Frate, ce-o fi acest vis?
- Visul nu-i bun, de mă-ntrebi,
Căci noi sîntem cei doi cerbi.)

În poezia Şi-apiri nercuri dimneaţa (În zori, miercuri dimineaţă) o femeie care pornise la drum spre târgul Batacu vede o pasăre în crâng: - Alăi pul'iu, ţi ma ţ-baţ? - Cumu s-nu-ni batu, lea tetă? Peanili-ni suntu mîriti, Cu sîndzî su-asprucuchiti, Nu-ari apî sî-ni mi lau, Nu da ploai sî-ni mi-ascaldu. (Ce tot cînţi tu, păsărică? - Cum să nu plîng, mătuşică? Penele îmi sînt mînjite,Şi cu sînge sînt stropite, Apă nu-i ca să le-nmoaie, M-aş scălda, dar nu e ploaie.)

Nî featî di Samocovi
S-arisi trei ani di dzîli,
S-arisi, ş-si isusi.
Vini arada s-facî numta,
Cadi vruta, lîndzîdzeaşti,
Lândzîdzeaşti greu ti-amoarti.
Vruta caftî arusticadz,
Alba auî ş-dzardzalini,
Di-ni mi duşu pînî Sufii,
Ta s-l'i-aducu arusticadz.
Tu turnatî, ţi sî-ni vedu?
Vruta s-duţea la mirminţi.
(O fată din Samocovi
Trei ani c-un flăcău vorbi
Şi apoi se logodi.
Vremea nunţii cînd veni,
Mîndra se îmbolnăvi.
Pe pat de moarte boleşte,
Struguri albi şi zarzăre.
Pînă-n Sofia mă duc,
Poamele să i le aduc.
Cînd vin, ochii ce să-mi vadă?
Pe mîndra o duc la groapă.)

SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 350-372.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required