Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Obiceiuri la naştere la grămosteni în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
25-07-2011

Obiceiuri la naştere la grămosteni în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean.Partea a treia a acestei antologii este dedicată obiceiurilor momentelor vieţii, care încep cu cele ale naşterii.


Sursele orale pentru acest obicei erau următoarele 11 persoane de sex feminin născute în Bulgaria şi care locuiau în această ţară sau în România: Adam S. Teodora, Bela N. Sultana, Buşu S. Elena, Capandela N. Maria, Caraiani N. Chiraţa, Caraiani I. Elena,Caraiani N. Elena, Caraiani G. Zoiţa, Cîşeric Maria, Teodora G. Lîla, Mavru H. Maria.


Obiceiurile privind naşterea se împart cronologic în trei categorii:cele de dinainte de naştere, naşterea propriu-zisă şi cele de după naştere.


Femeia gravidă nu vorbea cu nimeni despre sarcină, încetând să mai aibă ieşiri publice.Dacă avea soacră sau cumnate era scutită de muncile casnice, satisfăcându-i-se dorinţele alimentare.


Când începeau durerile naşterii, gravida se retrăgea în camera de naştere spunându-i soacrei nu potu. Soacra trimitea o femeie din familie după moaşă (babă). care trebuia să intre în casă însoţită de acea femeie. În odaia gravidei, moaşa săvârşea următoarele obiceiuri pentru înlesnirea naşterii; muia într-o găleată cu apă colţul drept al poalei (şorţ) şi atingea cu el pe spate gravida de trei ori spunând lifturini bunî (eliberare bună); îi dădea să bea din paharul cu apă în care pusese să se deschidă floarea mîna ali Stîmîrii (mîna Sfintei Marii) pe care o adusese cu ea şi îi ura naştere uşoară; lăsa să cadă de trei ori o pietricică pe sub cămaşa gravidei de la gât spre poale spunând de fiecare dată cumu cadi cheatra, aşi s-cadî tecnulu (aşa cum cade piatra, aşa să cadă fătul). Dacă durerile facerii începeau în prezenţa soţului, acesta lua apă în gură şi o stropea pe faţă de trei ori spunând ţerlu s-ţ-agiutî (cerul să-ţi ajute), plecând apoi de acasă până după momentul naşterii. O femeie din familie aducea de la biserică apă sfinţită (lifchia, ifcheilu, apa lihoanîl'ei sau agheazmo), din care timp de 40 de zile lăuza avea să bea câte o sorbitură şi să se spele pe faţă, fără a stropi pe jos.

Botezul avea loc la 15-22 de zile de la naştere, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare. Dacă copilul dădea semne de boală, botezul se făcea cât mai repede, iar în cazul în care murea nebotezat, soacra sau o bătrînă îl lua în braţe şi-i atingea de trei ori obrazul cu icoana casei, pentru a-l considera creştin.. Dacă era noul născut era băiat, naşul îi dădea numele bunicului sau numele său, iar dacă era fatî naşa îi dădea numele buncii sau numele său, numele fiind ţinut secret până la botez. Naşii de botez ai băiatului erau şi naşi de nuntă,, renunţându-se la ei doar în caz de boală, plecare din sat etc.


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 379-390.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required