Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de N. Velo în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
02-08-2011

Poezii de N. Velo în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)

În 1985 Hristu Cîndroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie de poezie cultă aromână, editorii au selectat trei poezii ale lui Nicolae Velo (1882-1924): Tradziţ calul (Puneţi şaua..), Şana şi ardirea-a Gramostil'ei (Şana şi arderea Gramostei) şi Moscopolea (Moscopolea). Primele două poezii au fost ''transpuse'' în română de H.C., iar a treia de K.I.


Tradziţ calul (Puneţi şaua...)

- Tradziţ calul cama-agale,
că mi-arupe dor şi jeale,
greaşte muma şi s-dinică...
- Hil'iu-a meu, nic eşţî nică!
Va-ni ti duţi tu xinătate -
nu-ai aclo tată, ni frate!
Ma, ţi s-fac şi eu, mărată?
La armâni aşi-i scriată:
di tu soarte pîn' tu moarte
fug prit xeane mult diparte
ş-di-a lor casă nu şi-au parte!
Du-ni-te, hil'iu, cu Dumnidzău.
Nîs s-ti-ascapă di arău,
s-ti-afirească di duşman
ş-să-ni ti-aducă dup-un an.
(- Puneţi şaua mai încet,
Să mă mai uit la băiet!
Zice muma lăcrimînd...
- Că-mi eşti, fiule, plăpînd,
Şi te-i duce prin străini,
Unde sînt oameni haini!
Nu te-aş lăsa eu - ehei,
Dar la noi e obicei,
Să-ţi tot cauţi de noroc -
Ba-ntr-un loc, ba în alt loc...
Du-te dar, cu Dumnezeu,
Care te-o păzi de rău
Şi-o avea grijă de tine,
Să te întorci din nou la mine.)

Şana şi ardirea-a Gramostil'ei (Şana şi arderea Gramostei) - fragment final
...
S-lumtă săptămîni întredzî,
mulţî cad, nu poţî s-aledzî.
Ş-tot ma s-bat aşi doi meşi
grămusteani cu arbineşi.
Grămusteanil'i s-ţîn, nu s-da,
ma bărutea s-bitisea;
ş-cînd bărute nu lă-armase,
s-alumtară di pit case.
Arbineşilor agiutor
lă vinea oamini di-a lor,
ş-cu iruşe-intrară-n hoară
ş-după Şana mult căftară.
Ma, la Hagi-Sterghiu,-n poartă,
Şana nîşi u află moartă,
cu armile nică tu mînă,
cum s-bătu mărata-armână,
cu-albu-l'i sin di sîndze mplin
ş-canda dzîţe cu virin:
''loaţ-ni mîrşea voi, pîngîni!
Nu s-da vii feate di-armâni!''
Di inate,-Ali-paşa
l-arbineşi lă dimînda
s-ardă hoara, să-l'i da foclu,
s-nu cunoască iu l'i-fu loclu.
Şi-arse Gramostea muşeată,
s-duse Gramostea-alăvdată,
ş-di vîr dzaţe nil'i di case
niţi semnu az nu-armase!
(Şi se luptă - săptămîni,
Cu puhoiul de păgîni!
Două luni - bieţi grămosteni,
I-înfruntară pe seimeni,
Şi aşa s-au tot bătut,
Pînă gloanţe au mai avut...
Gloanţele cînd le-au gătat,
Cu topoarele au luptat...
Dar, de-acum nu mai puteau,
Că duşmanii tot veneau...
Şi-a pătruns turcimea-n sat
Pe Şana o-au căutat -
Şi-au aflat-o acasă-n poartă,
Străpunsă de gloanţe, moartă,
Cu o durdă alăturea, -
Mulţi a secerat cu ea! -
Şi cu iia sfîşiată -
Parcă zicea, mîniată:
''Luaţi-mi hoitul - voi, păgîni!
Vie, nu v-am fost în mîini!''
Ali-paşa, umilit,
Pe loc a şi poruncit -
Să aprindă satu-anume
Şi să-l şteargă de pe lume!
Şi pieri Gramostea-n foc,
Gramostea fără noroc...
Şi din zece mii de case -
Numai numele-i rămase!)

Moscopolea (Moscopolea) - fragment final
...
Ma cînd viniră-a doau'-oară,
fîră nilă s-alumtară.
Piste mîrşi nîşi călcară
ş-tru Moscopole intrară.
Di inatea ţe l'i-avură
că tru dzaţe-ani nu putură
ca s-u calcă şi ca s-u fură,
nîşi s-u mpradă nu ma vrură;
ma di doasprădzaţi di locuri
îl'i băgară, cînil'i, focuri,
ca ţiva s-nu ma si-aleagă.
Ş-tru-ună săptămînă ntreagă
s-dusiră averile toate
ş-cu palatile muşeate.
Az Moscopolea îţ pare
ca vîrnu murmintu mare1
mărmuri frîmte-aclo s-ved nică
ş-inima ţî si dinică
cîndu treţi di u mutreşti
ş-fără s-vrei îţ vine s-greşti:
''Doamne,, ţe lăieţ au faptă,
di armînil'i-ahîte-au traptă?''
(Cînd veniră a doua oară,
fără milă se luptară.
Pe cadavre au călcat,
în Moscopole-au intrat.
De mînia ce-o aveau,
că de zece ani nu puteau
s-o supună şi s-o prade,
au trimis, pe ascuns, iscoade,
şi din douăsprezece locuri,
i-au pus cîinii,-atuncea focuri,
ca nimic să nu rămână.
Şi-ntr-o-ntreagă săptămînă
a pierit mîndra cetate
cu averi şi cu palate.
Azi Moscopolea îţi pare
un mormînt jalnic şi mare:
doar ruini de ziduri nalte,
marmoră din vechi palate.
De priveşti, inima-ţi plînge
şi îţi vine parcă a zice:
''Doamne, aromânii, oare,
ce păcate au făptuit,
de atît au pătimit?'')


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea româneacă, Bucureşti, 1985, pp.227-234.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required