Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de I. Foti în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
06-08-2011

Poezii de I. Foti în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie, editorii au selectat trei poezii ale lui Ion Foti (1887-1946), transpuse în română de H.C.: Boaţea muntilui (traducere după H. Heine), Arîulu (traducere după W. Goethe) şi Picurarlu.

Arăulu (Pîrîul)

- ''Arîu muşat şi lăvărsit,
Iu fudzî aşiţe-aghunisit?
Pi mardzineţ-ţ mi minduescu:
D-iu vini şi-iu nerdzî eu mutrescu.''
(- ''Pîrîu cu apă de cleştar,
Spre care zări tot curgi, sprinţar?
Că te petrec şi-mi zic în gînd:
Ce rosturi ai - tot alergînd?'')

- ''Io es dit cheatră scutinoasă,
Prit flori duc apa-ni hărioasă,
Şi-mutrescu mine ţer şi lună
Şi-a stealilor di foc curună.
(- ''Eu mă adun de printre nori
Şi de prin steiuri, să ud flori -
Şi curg, şi oglindesc întruna
Tot cerul, stelele şi luna...)

Alag zdurdit ca un ficior,
Mi pindzi-nclo ascumtu dor...
Şi-ni pare-a nia - s-nu-ni tradz jalea - 
Aţel din sus ni-aspune calea.''
(Şi zburd aşa necontenit,
Purtat de-un dor neostoit...
Şi curg mereu şi nu mi-e teamă,
Că Dumnezeu mă are-n seamă.'')


Boaţea muntilui (Glasul muntelui)

Tu munţî un picurar cînta
Cu boaţe-ahît jiloasă;
Acasă di tu-arniu s-turna,
Şi-cîrtit s-turna acasă:
- ''Ah, vruta-n prag mi-aşteaptă
I vruta-i măritată?''
Un scl'im dit munţ si-ndreaptă:
''I măritată!...''
(Doinea în munte un păstor,
În drumul sprei ubită;
Îl apăsa atîta dor
Şi-atîta grea ispită:
- ''M-aşteaptă mîndra mea să vin,
Ori îndrăgi pe altul?''
Ecoul se-ntorcea-n suspin:
''Pe altul!...'')

Şi-dipuni-aşi învirinat,
Cu plîng şi suschirare:
- ''Pi lume vîr nu-i ma lăsat
Ca mine tu-agîrşare.
O, vruta mea, nu-ţ cama-aduţ
Aminte, vrearea-i dusă!''
Dit văl'iuri plîngu fadzl'i tuţ:
''I vrearea dusă!...''
(Şi cobora mîhnit, mîhnit,
Cu ochii tot pe zare:
- ''Norocule, m-ai părăsit
În marea ta uitare!
O dragoste cum alta nu-i,
S-o uiţi cumva, se poate?''
Şi-l ajungea ecoul, şui:
''Se poate!...'')

Şi-tut doarme lailu picurar,
S-dirină maşi di-ahîntă-angusă:
- ''Şi-eara se-astingea dorlu-amar!...
Ma, ghinea mea di tora-i dusă,
Şi-tu groapă-ascachi di nil'i di-arale,
Şi-di dor ascachi, ah, maşi tu groapă!''
Dzem munţîl'i tuţ cu jale:
''Ah, maşi tu gropaă!''
(Şi geme tînărul păstor,
Şi sufletul îl doare:
- ''Cu ce să strîng atîta dor?...
Ah, cum se scapă oare
De cîte patimi te apasă -
De nu cumva prin moarte?''
Şi-i vine zvon de către casă:
''Prin moarte....!'')


Picurarlu (Păstorul)

Se-aştearnă pisti munţî neguri,
Prit văl'iuri nicurmat se-aştearnă
Uscată frundză, şi-ţerlu-ndzearnă
Minută ploaie. S-duse veara,
Şi-cu nîsă s-duc tu xeane iara
Cupiile toate, puil'i şi gionl'i;
Şi ca lail'i gulişani sunt ponil'i,
Că-i iarnă!
(S-ascund în neguri munţii nalţi,
Troian s-aşează frunza-n văi,
Şi plouă des - şi ţipă găi,
Prevestitor! Vara s-a dus...
Coboară turmele de sus,
Se duc şi păsări -din păduri
Şi nu mai cîntă prin răsuri,
Şi-i trist nespus!)

Se-aproache iarna greauă, pondă,
Se-aproache...Ţerlu tut se-angreacă
Cu nori ca lămni, şi cum va s-dzacă
Ahînţă meşi sum neauă loclu
Ca mort, şi-un dor- s-lu-ardeare foclu - 
Îni mi pitrunde şi-ni mi-arvindze;
Şi-tu cheptu suflitu-ni se-astindze
Şi-ni seacă!
(E iarna-n prag - o, vai şi-amar!
Se lasă cerul peste zări -
Şi nori închipuie-arătări,
Şi firea-ntreagă o să cadă
Sub trîmbe grele de zăpadă,
Şi mă pătrunde dor cumplit
Şi sufletul mi-i pustiit
Şi răvăşit!)

Tu vatră foclu bumbuneadză...
Şi-i ghine-acasă şi-arihate...
Si-ni daţ şi-amalamă şi-palate,
Si-ni daţ amirăril'e-ntreagă,
Si-ţe vor si-ni da, şi-iu vor s-mi bagă:
Ti tute-aeste nu-ni dau veara,
Livădzle, munţîl'i, ni flueara
Ţe bate!
(În vatră focul arde viu...
Şi-i bine tare-n adăpost,
Da-n casă eu nu-mi aflu rost...
Palate chiar - nu le rîvnesc,
Şi fug de trai împărătesc:
Mai bine daţi-mi un cimpoi
Şi tîrlele din munţi, cu oi,
Să vă doinesc!)

A! Mailu, cuclu si-ni vineare,
S-ni-alas tîmbarea udă, greauă,
Si-ni scot sugaril'i slaghi di neauă
Şi-ascumtu - s-cîntu sum cupace,
Si-ni umplu brînlu cu livoace...
Cu cuclu vine primuveara
Şi-atumţea-ascapă munţîl'i iara
Di neauă.
(Mi-e dor de Mai, mi-e dor de cuc,
Mi-e dor să lepăd zeghea grea,
Să văd cum mieii-mi zburdă-n nea,
Să-i duc în cîntece la rîu
Şi ghiocei să-mi prind în brîu...
Şi să mă scutur de urît,
Să ştiu că iarna a trecut -
Să rîd de ea.)


SURSA:
Hristu Cândrovevanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 345-347.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required