Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de T. Caciona în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
08-08-2011

Poezii de T. Caciona în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)

În 1985 Hristu cîndroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie de lirică aromână cultă, cei doi editori au inclus patru poezii ale lui Tache Caciona: Di-acasă (transpunere în română de K.I.), La isusire (H. C.), Ah, iară-ni bate ocl'iul... (K.I.) şi Di cu noapte (K. I.)

Di-acasă (De-acasă)

Noi cu suflit plin di suschir,
Auşeaticlu dit Ipir,
Dit tu şeaptedzăţi di hoare
Tu-al Papahagi Ghiţă mînă
Dăm apeana, ta s-vă spună
Părinteaştil-nă zboare:
(Noi, cu sufletu-n venin,
Toţi bătrânii din Epir,
Din vreo şaptezeci de sate,
Azi îi dăm condeiu-n mînă
Lui Papahagi, să spună
Părinteasca noastră carte:)



Cale lungă cartea are:
Sănătoşi, fără lingoare,
S-vă-află nîsă nă ncl'inăm:
Că l-ma ţîne un dor ningă
Suflitlu-nă s-nu si-astingă,
Dorlu, easte că-adăstăm
(Calea lungă cartea are:
Sănătate, sărbătoare!
Pentru voi, toţi ne rugăm  -
Căci un dor îl ţine încă
Sufletu să nu se stingă:
Dorul c-aşteptăm.)

S-vă videm ninga 'nă oară,
Hil'i! - Duşmanil'i nu-alăsară
Şi-acăţară cărăule.
Cathe tufă ş-căpitanlu,
Nicălcată nu-i pădure.
(De-aţi veni măcar o dat',
Fraţilor! - Duşmani-n sat
Drumurile-au pustiit.
Iar la umbra-oricărui pin
Ascuns şade un păgîn...
Pădurea-i în straicernit!)

Şi mplin easte Pindul munte,
Căl'iurile ş-cărările tute
Ncl'ise sunt, niurdinate.
Cărvănarl'i di-unăoară
Di mult cale lungă loară
Cătră voi tu xinătate.
(Plin de duşmani, Pindul-munte...
Drumuri şi cărări şi punte
Toate-nchise-s, neumblate...
Cărvănarii de-altădat'
Alte căi au apucat:
Sprea neagra străinătate.)

Dzîle nu-avem dot sirine.
Sărbătoare cîndu vine,
Ea-i fărmac trî noi, amară.
Gioacă hărioşi, duşmanl'i,
Ş-noi plîndzem, plîndzem fidanil'i
Morţ trî limbă, duşi trî fară!
(S-au dus zilele senine!
Sărbătoarea dacă vine
Inima nu ne-o mai schimbă.
Veseli azi petrec duşmanii,
Iar noi plîngem căpitanii
Ce mor pentru neam şi limbă.)

Ma cădea tufechi 'năoară,
Aducheam că-i nuntă-n hoară,
Feate, gioni că gioacă-n cor...
Şi si-aveţ, hil'i, sănătate;
Boaţea peanilor di moarte
Easte az tu vrearea lor.
(Puşti de răsunau altdat'
Ştiam că e nuntă-n sat...
Fete, juni, jucau cu dor
Sub soare de zile sfinte!
Azi, doar glas de aripi frînte
Se aude-n cîntul lor!)

Domni sunt duşmanil'i-n munte.
Apile tricut voi tute
Şi-alîgaţ tu xeane-amare
Hil'i, de-averi nă dispul'eară
Ş-mea tu sone giurat loară
Tra si-aspargă-a noastre hoare.
(Sînt stăpîni duşmanii-n munte.
Voi, trecînd pe-a apei punte,
Aţi mers în străinătate.
Dar pe noi ne-au despuiat,
Cu cruzime au jurat
Să distrugă case, sate.)

Oh, şi cum nă arde dorlu...
Nu nă-ascultă, hil'i, ciciorlu,
Niţi braţlu nu nă-agiută;
Că sunt oasile curmate,
Ş-frîmtul trup di ani nu poate
S-poartă arme, pliumburi s-mută.
(O! Cum ne mai arde dorul!
Dar bătrîn ne e piciorul,
Braţu-ncet ni se usucă,
Oasele-s slăbite toate,
Iară trupul nu mai poate
Arma grea ca s-o mai ducă.)

Di tr-aţea vă scriem carte
Ca s-nu staţ aclo diparte,
Lai ficiori, că vini oara
Cu duşmanil'i s-nă bătem:
Noi cu grailu, voi cu-apala
Sî-apărăm az limba ş-fara!
(De-asta v-am trimis noi carte.
Să nu staţi colo, departe!
Fraţilor, timpu-a sosit
Cu duşmanii piept să dăm,
Cum putem să ne-apărăm
Limba, neamul cel iubit!)


Ah, iară ni-bate ocl'iul...(Iar mi se bate ochiul)

Di cîndu creapă dzua
Şi pîn tu-ascăpitată
Cripată ni-easte budza,
Că-i inima-ni dirnată
Di jale, di virin...
El trapse nclo di-amare,
Tu xeana blăstimată,
Di ni-alăsă cănina
Şi fărmaţile suţată,
Cu dorlu s-mi dirin.
(De cînd se-arată zorii
Şi pînă înspre seară
Crăpată mi-este buza
Şi inima amară,
De jale şi venin....
El a plecat departe,
În grea strîinătate
Şi nu-mi trimite carte
Şi dorul lui mă bate
Cu lacrimi şi suspin.)

Di cînd lo calea-amară
Eu nu ştiu sărbătoare;
Ni measă bag la prîndzu,
Ni measî la ţinare,
Di trei ani nu bag.
Stau singură cu dorlu...
Ma nu-i bărbalu-acasă
Nu-ţ da vîr: ''bună-ţ oara'';
Tuţ singură ti-alasă,
Nu calcă piste prag.
(De cînd plecă departe,
Nu ştiu ce-i sărbătoarea;
Pierdut-am gustul pîinii
Şi doar cu-nveninarea
De trei ani stau la masă...
De nu-i bărbatu acasă,
Cin' pragu să ţi-l calce?
Şi aşteptînd o  carte,
Toţi singură te lasă
Şi jalea doar te-apasă.)

Cu furca maşi un cair
Eu torcu dzua ntreagă;
Nu-ni custă dot la lucru,
Uhrarea braţlu ni-leagă,
Ş-ghiderile-a meale cresc.
Ni-u mintea arăită
Diparte, piste-amare,
Ş-lucredz eu tută dzuua
Pîn' noaptea di cu ndzare
Un cair s-bitisesc.
(Un caier doar am tors,
Lucrat-am ziua-ntreagă -
Dar lucrul nu-mi sporeşte
Durerea mîna-mi leagă...
Tristeţi mă năpădesc
Mi-e gîndul călător
Departe, peste mări,
Şi lucru ziua toată
Din seară pînă-n zori
Un caier să sfîrşersc.)

Ma şi-az îni bate ocl'iul
Ş-nu lu-am ti bun, cripatlu...
Di trei meşi di dzîle
Nu-ni scrise dot bărbatlu,
Sî ştiu cum easte; ş-eu
Aşteptu-n cot lăită.
Ca moartă hiu di frică;
Amînă cartea s-vină.
Dit ocl'i lăcrini chică, - 
S-nicare dorlu-a meu!...
(Iar mi se bate ochiul...
Şi văd tot rele vise,
De-atîtea luni de zile
Bărbatul meu nu-mi scrise -
Mi-e frică şi mi-e greu,
Zadarnic îl aştept -
Mi-e teamă ca de moarte -
Căci cartea nu mai vine...
De lacrimi doar am parte
Să-nece dorul meu.)

Di c'dzuuă-adun ficiorl'i
Tra s-nî ncl'idem în casă,
Că-i frică ş-lume-arauă;
Noi aştiptăm ca s-easă
Dit munţî, s-vină furi;
Di nîşi vîzesc limerili,
Au căl'iurile-acăţată
Şi-avdzîm că ş-dipul'eaţl'i
Cu el'i daun suţată
Ligară prit păduri.
(Cînd cade noaptea grea
Mi-adun copiiii-n casă,
Că lumea-i tare rea:
Că noaptea-ncep să iasă
Pe-ascunse drumuri - furi
Şi mişună-n tufişuri,
Aşteaptă-n drumul mare...
Nemernicii-au adus
Doar zile triste, amare...
Stăpîni sînt pe păduri.)

Nviscuţ aţel'i ţe suntu
Cu săriţi albe-n hoară
Şi ntreabă dipriună
Ş-mea nu ştiu ţe si-adună,
Nu-s gioni armatuladz,
Că gionil'i toţ fudziră
Tu xeana dipîrtată,
Di nearsiră diparte,
Tu-a soarilui scăpitată
Tri pondzîl'i di paradz.
(Bătrînii - atunci se-adună
Să ţină iarăşi sfat,
Căci zile grele-ajuns-au
Peste sărmanul sat...
Flăcăii, ani de ani,
Departe sînt plecaţi
În grea străinătate,
De satul lor departe,
De mame, soaţe, fraţi,
Ca să adune bani!)

Ah, iară ni-bate ocl'iul
Ş-nu lu-am trî bun, criparlu...
Di trei meşi di dzîle
Nu-ni scrise dot bărbatlu,
Ş-ghidreile-a meale cresc...
Ni-u mintea arăită,
Diparte, piste-amare,
Ş-tr-aestă tută dzuua
Lucredz eu di cu ndzare
Un cair s-bitisesc!...
(Iar mi se bate ochiul...
Şi văd tot rele vise,
De-atîtea luni de zile
Bărbatul meu nu-mi scrise...
Doar griji mă năpădesc....
Mi-e gîndul călător
Departe, peste mări...
Şi lucru ziua toată
Din seară pînă-n zori
Un caier să sfîrşesc!)

 


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 236-244.

 

 

 

Last modified on Miercuri, 05 Octombrie 2011 09:54
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required