Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de C. Guli în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
14-08-2011

Poezii de C. Guli în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat antologia Un veac de poezie aromână, în care au selectat nouă poezii ale lui Costa Guli, transpuse în româneşte de K. I.

Un singur dor (Un singur dor)

Cu alba-ni tisagă di visi pi umir
Scări tu lunină alin fîrî numir.
(Cu alba-mi desagă de vise pe umăr,
Doar scări în lumină mai urc, fără număr.)

Greu tu imnari-i anifurlu ş-lungu,
Ma eu nă singură minti-am, s-agiungu.
(Ce greu e urcuşul acuma şi lung,
Şi numai un gînd mă încearcă: s-ajung.)


Maşi ună minti ş-maşi un singur dor:
Tu a meu suflit s-nu-am niţi-un nior.
(Am numai un gînd şi numai un dor:
În sufletul meu să nu am vreun nor.)

Aclo, pi creşticlu nai cama mari
Easti lunină maşi, nu ntunicari.
(Acolo, în vîrfu-i nălţat pînă sus,
E numai lumină, nicicînd nu-i apus.)

Pi umiri ărchili cari ni-l'i-adusi
Di ni-si par cipitli ahît apusi?
(Şi cine îmi puse aripe de vulturi,
De-mi par aşa-aproape înaltele vîrfuti?)

Cari tu suflit îni toarnă luninili
Şi-ni tindi-n cali dipusi nîlţinili?
(Şi cine în suflet îmi toarnă lumini
Şi-n cale-mi întinde atîtea-nălţimi?)

Cari ni-l'i umpli cu soari cîrărli
Şi ni-l'i aproachi ahît dipîrtărili?
(Cine-mi aşterne cu raze cărările,
Cine-mi apropie-atît depărtările?)

Ţi foc s-apreasi tu suflitu-a meu
Şi-arucă piri pi culni, curcubeu?
Ce foc s-a aprins în sufletul meu,
S-arunce pe culmi, vrăjit curcubeu,)

Ş-pi-albili creasti, tu-analtul sirin,
Di-i maşi harauă-aclo, fîrî nvirin?
(Pe naltele creste, în naltul senin,
S-aducă lumină, s-alunge suspin?)

Vrearea a mea mşeată di malîmă ş-vis,
Fă-ni-ti paradhis ti mini dişcl'is.
(Iubire, scăldată în aur şi vis,
Fii pentru mine deschis paradis.)

Neauă (Neaua)

Neauă, neauă, neauă pisti lumi cadi,
Peanili di neauă s-dhplusescu-mpadi.
(Neauă, neauă, nea cade peste lume,
Fulgii se aşează ca file-n albume.)

Neauă, neauă, neauă cadi tu sucăchi,
Peanili di neauă ngreacă pi lumăchi.
(Neauă, neauă, nea cade-alb veşmînt -
Fulgi de nea apleacă crengile-n pămînt.)

Neauă, neauă, neauă-acoapirî cîrări,
Peanili di neauă fac pi poni tîmbări.
(Neauă, neauă, nea cade pe cărări,
Fulgii-mbracă pomii-n negrele tămbări*)

Neauă, neauă, neauă cadi pisti casi,
Peanili di neauă-arîdhîpsescu plasi.
(Neauă, neauă, nea cade peste case
Totu-i îmbrăcat în straie sticloase.)

Neauă, neauă, neauă tu nival'i-adună,
Peanili di neauă ună cîti ună.
(Neauă, neauă, nea în nămeţi adună
Fulgi strălucitori, ca raze de lună.)

Neauă, neauă, neauă da ş-nu ş-curmă oara,
Peanili di neauă anvîlescu hoara.
(Neauă, neauă, nea cade din zenit
Fulgii albi de nea - satu-au învelit.)


Aclo (Acolo)

Aclo, iu tserlu shi-ari cu loclu-andâmâsita
Iar soarili t-ună-amari di focu âshi kiari torlu,
Aclo, iu.i caplu sh-nitsi nu easti bitisita,
I sinur nău.Aclotsi, pi scamnu sta Nizborlu. 

(Acolo, unde cerul pămîntul întîlneşte,
Iar soarele-ntr-o mare de foc îşi pierde avîntul,
Acolo este capăt, dar totul nu sfîrşeşte...

E nou hotar. Acolo tronează Necuvîntul.)
 

Aclo, iu tserlu ncljidi a ocljilor videari
Sh-anangâsea nu treatsi didinindi di citie,
Aclo, iu s-dânâseashti a vimtului puteari,
I altu nomu.Aclotsi-i irini shi-armunie.
(Acolo, unde ochiul nu poate să mai vadă
Şi gîndul nu străbate peste-nălţimi, şi tace....
Acolo, unde vîntul nu poate să mai bată
E-o altă lege. Acolo, e linişte şi pace.)

Aclo, iu tserlu mpadi dipuni sh-bashi loclu
Sh-tu malamă di piri anoatâ-ascâpitatlu,
Aclo, iu-i isihie sh-tâtserli-ascundu-agioclu,
(Acolo, unde cerul sărută tainic locul,
Şi-n flacără de aur înoată asfinţitul -
Acolo e odihnă, tăcerile/ascund jocul.)

I altu locu.Aclotsi, tacu plângul shi uhtatlu,
Sh-nu poati mintea s-treacă di sinurljilji di focu:
Aclo, umutea nji-easti ta s-ni-aflu shi-eu un locu. 

(Acolo/i altă lume. Nici plînsul, nici jelitul
Acolo nu/s. Și gîndul nicicînd nu/l arde focul -
Acolo am nădejde să-mi aflu locul.)




Nimintimenă inimă (Necugetată inimă)


Tsi inimă nimintimenă am!
Nu va s-akicâsească nica glara,
tora cându mini dipun scara

Nu-i ca atumtsea cându u-alinam. 

(Ce inimă necugetată am!

Nu vrea, să înțeleagă, și-i dă zor...

C-acum, cînd scara vreau să o cobor,

Nu-i ca în anii-acei ce o urcam.)

Di câti ori nu u-acâtsai, di cara

Tricurâ anilji, cum s-hârsea, sh-u-avdzam
Cum bati ayonea cându diznjirdam
Cu oclji vârnâ mushuteatsâ iara.
(De cîte ori l-a dragostei chemare
Nu tresărea! Și-atunci o auzeam
Cum bate tare, doar cînd dezmierdam
Cu ochii, frumuseți nemuritoare!)

Ea nu mutreashti la tâmpli-am neauă

Sh-pirifan nu imnu ca tu njeată,
Ma va aleapta-a vreariljei mâiauă

(Nu-i pasă că la tîmple strîns-am nea
Că nu mi-e boiul mîndru ca-n junețe,
Dar vrea iubirea cu lumini de stea,)

Cu proaspita-lji anjiurizmă s-mi mbeată.
Nimintimenă inimă tsi eshti,
tse nu ai nâieti s-ausheshti?

(Să mă cuprindă, iar, să mă răsfeșe,
Necugetată, inimă, mai ești!
Nu ai de gînd odat să-mbătrînești?)

 

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Româneasscă, Bucureşti, 1985, pp. 414-420.

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required