Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de M. Beza în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
05-09-2011

Poezii de M. Beza în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus 19 poezii ale lui Marcu Beza (1882-1949), transpuse în română de cei doi editori: Cîntic (H. C.), Minduiri (H. C.), Vruta cătră picurar (K. I.), Cînticlu a neauăl'ei (K. I.), Cloputile... (H. C.), Din casă (K. I.), Prîndzul (K. I.), La tăruşte (K .I.), Loară valea... (H. C.), Iu suntu?... (K. I.).

 


Cîntic (Cîntec)


Da cap luna pisti noapte,

ca 'nă galbină curună.

Dzînile cu chepturi goale

pi la şopute si-adună.

Ş-tu minuta estă dulţe

şi-avdu cărvănari pri cale

cum tot urdină ş-ma cîntă

lăcrămos, cu-ahîntă jeale,

di si ntreabă ş-lail'i munţî

diştiptaţ di-a lor cîntare:

''Ţe au, moi, di 'şi-plîngu-aşiţe

cărvănaril'i-n calea mare?''

(Se iveşte luna-n noapte -

O cunună de argint,

Tocmai cînd - naiade goale

Vin la şipot în alint.

Le petrece cîntec dulce,

Îngînat de cărăuşi

Care-şi plîng dorul de-acasă,

Tot pe drumuri, mereu duşi...

Culmile de munţi, trezite,

Se-nfioară de-al lor cînt.

''Ce păcate trag, sărmanii,

De n-au tihnă pe pămînt?'')

 


Minduiri (Gînduri negre)

Nu-am vîrnu... Toţ muriră,

Maşi pangul sta di s-niră

tu un cornu.

Şi ni-ţase,-arucă-alaţă

cînd ocl'il'i-a mei acaţă

si-şi plîngă.

Ş-di cum îl ved că treaţe

cu pîndza a lui araţe

ca savan,

întreaga bană ni-pare

'nă casă mare, mare

di pangu.

(N-am pe nimeni... Toţi s-au dus,

Doar paingul stă mofluz

De o parte.

Şi tot ţese, trage fire,

Îmi curg lacrimi în neştire,

Şi plîng, plîng.

Urmărindu-l cum tot trece

Peste pînza lui cea rece

Precum giulgiul,

Viaţa-ntreagă mi se pare

Ca o casă goală, mare

De paing.)

Anviţai că taha pangul

easte suflitlu-a vărnui,

care l-poartă cătră mine

vrearea-a lui.

Şi-ună dzuuă: - Pangu frate,

lu ntribai cu ocl'i udzî,

ţe ma deapini? Ţe-s aesti

lăi fărfudzî?

- Ţ-fac un savan. Află-ţ ninga

'nă cutie şi-ună cruţe,

că, vedz, moartea di-avărliga

ma ti-aduţe.

Şi-aplicat, apoia, pangul

pisti caplu-a meu, aproape,

cîte lucre nu ni-aspuse

di la groape!...

(Unii spun c-ar fi paingul

Vreun suflet răposat -

Şi că-l mînă înspre tine

Gînd curat.

Într-o zi, nedumerit,

Îl întreb: - Păianjen, frate,

Ce tot ţeşi bizarerii

Încurcate?

- Mă-ngrijesc să-ţi fac linţoliu;

Tu să-ţi caţi cruce, sicriu -

Că îţi dă tîrcoale moartea,

Încă viu.

Şi mi-a spus paingul multe -

Despre trecerea din viaţă,

De simţeam că-ncheagă-n pieptu-mi

Sloi de gheaţă.)

 

 

Vruta cătră picurar (Iubita către păstor)

Ţe negură! Ţe vimturi!...

Jilos cupiile bat.

Agiumse toamnă greauă,

lai picurar mărat!

(Ce negură! Ce vînturi!

Trec turme ca un nor...

Ajuns-a toamna grea,

sărmanul meu păstor!)

Şi ni-fudzi tine diparte,

nu ni-avdzî plîmtul graiu,

cîndu căşearea goală

s-dirină pisti plaiu.

(Tu ai să pleci departe,

n-auzi jelitu-mi grai...

Rămîne stîna goală,

pustiu e-al nostru plai.)

Ah, singura-a mea vreare,

lăi minduiri ni spun

că, poate, vîrnoară

nu va s-bînăm deadun;

(Iubitul meu păstor,

ce gînduri mă apasă!

Că, poate, niciodată

n-ai să mai vii acasă!)

Va s-crească lundzi schini

pri calea di al oi,

ş-că tine nu va s-vini,

giuneale, nu va s-vini!

(Vor creşte mărăcini

pe drumul de la oi...

Dar mi se pare, mîndre,

n-ai să mai vii-napoi!)

 

 

Cînticlu a neauăl'ei (Cîntecul zăpezii)

Muşeatile plaiuri

az dormu tăcute.

Năval'iuri, năval'iuri

si-aştearnă pri tute.

(Frumoase poiene,

azi dorm în tăcere...

Troiene, troiene

s-aştern peste ele.)

Agalea, ca roiuri

di albe lilice,

cad peane şi-asboară

ş-tu vimtu nvilice.

(Şi cad roiuri-roiuri,

petale de flori

şi vîntul le poartă

spre negrele zări.)

Din ţerlu ţe nu-avde

criparea-nă greauă,

niloasă şi-ambară

s-nă vini, albă neauă.

(Din cerul ce-i surd,

la durerea-ne grea,

cu mare belşug

să vii, albă nea.)

Ş-tu munţî, diparte,

iu fara-a mea s-frîndze,

dipune şi-astupă

cărările di sîndze.

(Departe, în munţi,

unde neamul meu plînge,

aşterne-te, nea,

pe drumuri de sînge.)

 

 

Cloputile... (Clopotele...)

Clopute cu boţi di nilă

plîngu calea tu păduri.

Pisti giuguri trec anarga

lăi năuri.

(Clopote - a jale bat,

În tot codrul răsunînd;

Peste creste - se alungă

Nori, de-a rînd.)

Cloputile, cloputile...

Cum asună vrearea-a lor!

Di-iu lă vine-ahîntă jeale

şi-ahît dor?

(Clopotele, clopotele...

Cum răsună! Ce fior!

Unde ascund atîta jale

Şi-atît dor?!)

Ş-tută noaptea dipun hima,

pi la ermile fîntăni,

ca stihiile - bair, bair

di cărvăni.

(Trec în noapte caravane -

Pe lîngă fîntîni pustii;

Joacă umbre, se-ntretaie,

Ca stafii.)

Ş-cloputile, că him oarfăni

ş-că nă lo cănina spun.

Ş-tută noaptea plîngu, laile,

ş-ma dipun!

(Clopotele! Toate zic

De obida noastră mare,

Că rămas-am fără nici o

Apărare!)

Canda vor s-dişteaptă-anamea

di tu horile-a noastre, moi!

...Dumnidzale, toarnă-ţ ocl'il'i

ş-cătră noi!

Parcă-ar vrea - străvechea cinste

Să ne-o-aducă înapoi...

Doamne, ţi-ai întors privirea

De la noi!)

 

Din casă (Din casă)

 

Vatra-i goală. Di cu seara

nişti paltini tut asună,

ş-ca nivol'ea, umbre groase

ţingu loclu dipriună.

(Vatra-i goală. Iar afară

paltinii se frîng pe grind.

Ca nevoia, umbre dese

tot pămîntul îl cuprind.)

Amînat, chirduş pri căl'iuri,

chirăgiadzl'i-acaţă s-treacă,

di 'şi-astal'e lai vîrcolaţi...

Dîrcea l'i-bate, noapte l'i-neacă.

(Rătăciţi pe drum, tîrziu,

chiragii-ncep să treacă.

Nici o umbră...doar pustiu...

Noaptea, ploaia îi îneacă.)

Tu un cornu sta icoana...

Ţerlu-ascapiră nafoară

ş-mi l'ea frica... - Doamne, Doamne,

iu s-duc nîşi ahtare oară?

(În ungher -  o lumînare...

Totu-afară parcă geme...

Şi mi-e frică... Doamne, Doamne,

unde merg pe-atare vreme?)

 

 

Prîndzul (Amiaza)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fărtate, că-i fearica vearde.

Ţu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

Pri cale cărvănile-agălescu

şi vrearea-a lor scade şi scade.

Sta munţîl'i, pădurile tăcute

cu percea-a lor pînă di pade.

(Chervane pe drumuri se-opresc...

Nu-i cîntec, nici plîns, nici cuvînt...

Şi-n munţi, pădurile-adînci

ramuri îşi pleacă-n pămînt.)

Aclo maşi iu apile cură,

iu sălţile-adară curună

pri undză, izvur, acloţe

cîntări misticate-arăsună.

(Doar sus, la izvor, unde sălcii

se-apleacă-mpletindu-şi cunună,

din undele limpezi de ape

cîntări minunate răsună.)

Boţi multe şi-arîsuri... Apoia,

da mailu şi si-avde ca toacă.

Pişchire vedză, peatiţe albe,

tu albu lunină că gioacă.

(Apoi... şi maiul se-aude

şi fetele spală şi cîntă...

Cămăşi şi albe năframe

în alba lumină se zvîntă.)

Bilescu mul'erile. Şi stoguri

imnînda tu iarbă, lişoare

şi svelte, părumbile nîse,

la pîndza şi-u tindu la soare.

(Şi pînza-nnălbesc. Iar apoi

în iarbă se-ntind - porumbiţe -

şi-n soarele-amiezii lucesc

şi văluri şi plete-n cosiţe.)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fîrtate, că-i fearica vearde.

Tu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

 

La tăruşte (La stînă)

Doi picurari aveagl'e

sum neguri di brumar

tăruştea-a lor, iu vimtul

pitrunde ca-n ţilar.

(Doi păcurari veghează

- sînt neguri de brumar -

la stînă, unde vîntul

aleargă ca tîlhar.)

Ş-ma tac. Di oară-oară

cu jeale cînil'i-angană,

Tac şi-oile. Corghi-asboară

şi ntunică pri dzeană.

(Şi tac. Cu jale-n glas

doar cîinii-şi cheamă blînd.

Dorm turmele. Şi corbii

trec, zarea-ntunecînd.)

Ţe nod în cheptu l'i ţîne?

''Fărtate, greaşte unlu,

va s-tradzim cale mîne.''

(Ce gînd îi bate acum?

''Fîrtate, zice unul,

mîine, pornim la drum''.)

Şi-alantu l'i dzîţe: ''Ştiu...

Ma nu va li-află bunlu

cupiile tu-arniu!''

(''Ştiu - spune celălalt,

dar turmele n-or merge

cu bine la iernat!'')

 

Loară valea... (În exod)

Loară valea, valea oile,

pi tu mardzinea di-aluni.

- Iu duţî turma, picurare,

şi-iu dipuni?

(Se scoboară turme-n jos,

Tot prin rarişti de aluni.

- Încotro le tot mînaţi,

Oameni buni?)

- Iu s-mi duc, o lai fîrtate,

că nu ştii ţe-i la căşeri...

Vimtul suflă .-nu si-avd cîntiţi

di flueri.

(- Încotro vedem cu ochii,

Că de-o vreme, pe la stînă,

Numai crivăţul şi jalea

Se îngînă!)

Ş-că fudzim... iarna şi-u greauă,

di nă-alasă-ahînţî ani

fără noatini, fîră neale

ş-gulişeani.

(Vine iarna peste culmi

Şi mioarele ne pier,

De-o rămîne locul gol

Şi stingher!)

Era seara. Pi tu neguri

dipunea cupii di oi.

Ş-ţe jilos plîndzea pădurea

dinăpoi!...

(Amurgeşte. Trec mereu -

Pîlcuri, turmă după turmă;

Le petrece codrul, trist,

De din urmă...)

- Oară bun, cara, du-te,

o lai oarfăn picurar;

ş-Dumnidzău s-li-aducă tute,

tute-ambar!

(- Cale bună, dragi ortaci,

Fie Dumnezeu cu voi -

Şi la vară să vă-ntoarceţi

Iar la noi!)

 

Iu suntu?... (Unde sînt?...)

Iu suntu di nu-asună

cărvănile-auaţe-n vale?...

Ş-încl'ină ş-fadzi la lună

di jeale.

(Pustiu pe drumuri, văi...

Şi unde-s caravane?

Şi fagii lasă umbre, ca negrele

sumane.)

Sta Gramustea tăcută...

Su muril'i gol'i, pit porţî,

trec umbre noaptea tută

di morţî.

(Sta Gramostea* tăcută...

Pe lîngă ziduri, porţi

trec noaptea numai umbre

de morţi.)

Şi-ascultă...Si-avdu la fîntîni,

aproape, mult aproape

fluierile-a noastre ca cîmbăni

pri groape!

(Ascultă... la fîntîni

se-aude-un cînt, departe...

Şi fluierul - un clopot ce sună

parcă-a noapte.)

 

*Gramoste - Mare centru aromânesc în masivul muntos Gramos, în Grecia (n. ed.)

 

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 200-223.


Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required