Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Anecdote de N. Batzaria în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
07-09-2011

Anecdote de N. Batzaria în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 19 anecdote în versuri ale umoristului aromân Nicolae Batzaria (1874-1952), transpuse în română de H. C.: Lucru di chirut, Nu spuneţ la mul'eri.

 

Lucru di chirut (Gînd de nebun)

 

Un tinir - cum sun şi-alţî -

Cu zigha ma nafoară,

Di-aţel'i ţe lă si pare

Că s-mîcă tot ţe-azboară,

'Nă dzuuă să nveaţă

Ghumarlu-l'i să zburască.

''Va s-fac - îşi dzîse singur,

Ca lumea s-ciudusească''.

Avdzîţ-lu cum tot strigă:

''Ascultă, uricl'eate:

S-mi scoţ cu faţa albă,

S-mi-alavdă horile toate.

Dişcl'ide ghine gura

Şi dzî

S-nu zgheri, ma să zburăşti...

Nu-aşi - s-ti l'ea lăiaţa!''

Şi spune, şi-iara spune;

Asudă şi s-năireaşte.

Ma tute sun chirute:

Ghumarlu nu zburaşte.

(Un ins - cum sînt atîţia -

Într-o ureche-bine,

Credea că tot ce zboară

Se papă, - vai de mine!

Şi hotărî să facă

Măgarul a vorbi.

''Să vezi - îşi spuse prostul -

Pe toţi i-oi ului!''

''Auzi, măi urecheat -

Spre dobitoc a zis,

Ajută-mă, să vadă

O lume, cine mi-s!''

Ia seama, cască botul

Şi: Mneaţa zi, pe loc -

Dar făr' să ragi! Ca omul,

Nu ca un dobitoc...''

Şi-i turuie el vorbe,

Se-nfurie, asudă,

Însă în van cu vita, -

Păcat de-atîta trudă!)


Ia, treaţe-un om cu minte;

Ş-cînd veade-ahtare glar,

Cu stînga 'şi faţe cruţe

Şi-l'i dzîţe: ''Pri ghumar

S-lu nveţ ca să zburască

Nu s-poate - iţi s-faţî;

Ma, di la nîsu nveaţă,

Chirute, cum s-faţi''.

(Pîn' trece într-o vreme,

Pe-aci, un om cu duh.

Stă ăla, se cruceşte

Şi zice, cu năduh:

''Măgarul, măi netoate,

Bineţe vrei să-ţi dea?

Ci mai degrabă însuţi

Învaţă a răgea!'')

 

Nu spuneţ la mul'eri (Femeia şi secretul)

Un om vrea ca s-cunoască ţe-i mintea di mul'eare.

Lu-ascunde ma lu spune un graiu ţe va tăţeare?

S' 'nă noapte, niapirită: ''Înveastă, dzîţe, mor''!

Un ou feciu! Dumnidzale, va s-crep; murii di dor.

Ia vedz-lu cîtu i-mare! S-nu spuni ţiva năfoară.

Va-ni dzîcă toţ , nu-am faţă s-esu în hoară''.

Mul'earea, ca-agimită, nu veade că-i minciună;

Şi 'şi-giură ţerlu ş-loclu la vîrnu ca s-nu-aspună.

Ş' nihita, cît să scoală, nu s-la niţi tu faţă;

Alagă la viţină: ''Lea soră'', nîsă-acaţă,

''S-nu spuni la vîrnă altă, ni-u frică s-nu mi bată.

Bărbat-niu feaţe noaptea ou mare di pată.

Aţia s-moară zborlu''. Şi-u giură şi-u sprigiură.

''Aşi s-ţ-ai toţ din casă; nu scoate graiu din gură''.

''Ţ-arîdz? Nu mi cunoşti? Nu-ai frică, du-te acasă:

Mărmintul cîndu s-grească din gură-ni graiu va s-iasă''.

(Un om a vrut să ştie, pe undeva, odată -

Cum ţine jumătatea-i, o vorbă-ncredinţată.

Trezind-o dar el, noaptea în putere:

''Ouai un ou - îi zice -, în sînge şi-n durere!

Ci, vezi, să n-afle nimeni, de ce s-a întîmplat,

Că mi-o zicea găină - şi nu mai ies în sat!''

Femeia, minte slabă, o ia aşa, de bună -

Şi jură că minunea, nici vorbă, n-o s-o spună...

Dar, ce crezi? Blestemata, nici ochi nu face bine,

Şi - glonţ, la o vecină, prietenă, vezi-bine:

''Al meu ouă azi noapte un ou - cît cel de raţă...

Dar - mîlc, să taci, de nu vrei necazul să mă paţă!

Mormînt să fii!'' Şi-i cere... să jure c-o tăcea...

O-ncredinţează asta, că ar' să fie-aşa!

''Glumeşti, vecină dragă? Nici moartă nu vorbesc!!

Eu, un secret ca ăsta, ştiu bine să-l păzesc...'')

Ş-nu trec ni dau minute, nu-şi află loc mul'earea:

U mîcă limba, creapă s-nu spună ş-ea hăbarea.

Şi s-duţe la 'nă soaţă: ''Nu ştii, ahar' viţină!

Bărbatlu ţe lo Zaha mea 'şi-oauă ca găl'ină.

Ia, noaptea feaţe doauă. Vidzui cu ocl'il'i-a mei''.

Alantă iar adavdze şi scoate zbor ti trei

Şi cari patru ş-care optu - criscură laile oauă.

(Dar, uite, n-are stare... O zgîndăre cumplit

Minunea cea cu oul, ce tocmai s-a zvonit!

Şi-avînd şi ea vecină, nici una şi nici două:

''Tu ştii că al lu' Zaha a început să ouă?!

De două ori, azi noapte... Văzui cu ochii mei...''

O alta-ntinde vorba, zvonindă chiar de trei...

De patru-apoi, de opt, ba se făcură nouă...)

Pîn' seara văsil'elu avdzî noauă-dzaţi-noauă.

''Ţe lucru! Cum poa' s-hibă?'' Pitreaţe un şi l-cl'eamă.

(Spre seară, Vodă află c-ar fi chiar nouă-ş-nouă:

''Măi, lume, ce mai veste!'' Şi-l cheamă deîndat':)

''Di-alihea, bre creştine, fiţeşi ahtare thamă?

Ia lumea ţe zburaşte, ţe ştie hoara tută,

Că taha tine noaptea uaşi ca vîrnă sută''.

''Nu, doamne'', dzîţe omlu: '' 'nă sută i-lucru greu...''

''Ori ma puţîne-atumţea, că un lu-adapşu eu''.

Nîs iara  l'i-toarnă zborlu: ''Ascultă-me să spun:

Vidzui ca ţe-i mul'earea. Nu-am faptă niţi un.

Că multe lucre s-greale; ma theamina ca s-tacă

Şi s-ţînă-ascumtu zborlu, ma greu nu va si s-facă''.

(''E-adevărat, creştine, ce-aud: că te-ai ouat?

Ştii, lumea, dacă află, nu prea rămîne mută...

Cică făcuşi, se spune, la ouă - peste sută!''

''Nu, Doamne - zice omul... O sută-i prea de tot...''

''Mă rog, unul, acolo, l-oi fi pus eu, socot...''

Ci omul meu zîmbeşte şi zice-apoi, din nou:

''Nici vorbă, preamărite, să fi...ouat vr-un ou!

Vrusei să văd de este, ceva mai greu pe lume,

Decît secret femeii să-i ceri să ţină-anume...'')



SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 138-175.


Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required