Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de G. Murnu în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
11-09-2011

Poezii de G. Murnu în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

Rate this item
(0 votes)


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi poezii ale lui George Murnu (1868-1957), cu transpuneri în română ale editorilor: Grailu armânescu (K. I.), Tră armâname (K. I.), Ti vruta (K. I.), Acl'imare (K. I.), Dor di vruta (H. C.), Bana (K. I.), Păruguria (K. I.)

 


Grailu armânescu (Graiul aromânesc)


Grailu-a meu di mumă, grailu a meu di tată,

Vatra mea iu ni-ardu anl'i ţe-am bănată.

(Graiul meu de mamă, graiul meu de tată,

Vatra-i unde ars-anii, viaţa-mi toată.)

 

Graiu picurărescu di păduri şi plae,

 

Zbor ţi-avdzîi dit gura-a paplui şi ali mea,

Zbor di budză vrută, dumnidzască nilă,

Niurismă di frangă şi di trandafilă.

(Grai păcurăresc de păduri şi stîni,

Auzit din gura bunilor bătrîni...

Grai din gura dragei, preacerească milă,

Mireasmă de fragă şi de trandafilă.)

Lavă di căşare, boaţe di călivă,

Suflă vindicare a ta dulţe livă.

Adil'iat di moscu, duh di primuveară

Bana ni-u cutreamburi ca ună flueară

Ţi di dor pitrunde noaptea tu pundie,

Inima-ni ti cîntă, mîna-ni tut ti scrie.

(Larmă de la stînă, vorbă de durere,

Vindecare-aduce dulcea-ţi adiere...

Boare ca de mosc, duh de primăvară,

Viaţa mi-o cutremuri ca un fluier iară

Ce de doruri umple noaptea cea pustie...

Inima-mi te cîntă, mîna mea te scrie...)

Stau, ţi-ascultu plîngul, jalea şi niholu,

Ved ancruţil'ată Soia-ni ca Hristolu

Şi mizie l'i-si-avde zborlu au tău dit gură.

(Ascultîndu-ţi plînsul, cîntul tău jelit

Neamu-mi văd pe drumuri trist şi rătăcit

Şi abia-i se-aude grai şoptit din gură!)

Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,

Mîne, poate mîne, di duşmani biută,

Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută.

(Scumpa mea fîntînă ce agale cură,

Mîine, poate mîine, de duşmani băută,

Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută.)

 

Tră armâname (Pentru aromânime)

Si-ni armîneare 'nă minută

Maşi ună chicută di bană

U dau tră tine, Soie-ni vrută.

(Un minut de-mi e sortit

Să trăiesc, îl dau cinstit,

Pentru neamul meu iubit.)

Cum boaţea-ni nu-i ună cîmbană

Ca picurar ţe turma-ngană

Si-ni u-avdă Armânamea tută!

(Să-mi fie glasul clopot ce răsună,

Ca un cioban ce turma-şi mînă,

S-audă neamul meu dorit!)

S-veadă cheamezea di păgană

Ţe tut u-nţearcl'ă, lamne mută,

Si-arsară ea di-iu sta dzăcută,

Dit somnu alipidată aslană,

(Să ştie potera păgînă

Ce stă la pîndă; adormit

E neamul meu, dară trezit,

E leu flămând de-o săptămînă!)

Si-s-facă bluche si si-agiută!

O, Doamne, barim tini niluia-nă,

Nu-alasă soia mea chirută,

Fă-ni boaţea s-hibă 'nă cîmbană!

(Armânii-s toţi - popor unit!

O, Doamne, scapă-ne de la furtună,

Şi neamu-mi fie izbăvit,

Fă-mi glasul clopot ce răsună!)

 

Ti vruta (Iubitei)

Lunină scumpă, a ta mutrită

Mi-astal'ă ca ună-apirită

Di muşuteaţă şi di hare

Ţi-ni mută negura dit cheare,

Di-ni faţe noaptea mea gălită

Di-aumbre şi nioare.

(Lumină scumpă,-a ta privire

Mă arde ca zorii-n ivire

Ce-n frumuseţe mă răsfaţă

Şi-alungă negura-mi din viaţă

Şi-mi aduc noaptea liniştită,

Fără de nori şi ceaţă.)

O, cum ni-u dor să-ni hii aoaţe,

Hărzita-ţi budză,a ţerlui pae,

Si-ni grească şoput di sivdae,

Si-ni cură malamă di boaţe

Şi malamă di grae!

(O, cît aş vrea să fii cu mine,

Din gura-ţi dragă, curgă-alai

Vorbele dragi - izvor pe plai -

Ce-mi susură şoapte divine,

Din auritu-ţi grai.)

Ca tu grădină di măghie

Ţi stau tu-aumbra di măril'ă

Şi bana-ni trandafilă adil'ă

Şi canda-ni moarte tu milie

Di dulţe ambităţil'ă.

(Ca-ntr-o grădină stau vrăjit

În umbra ta ce mă mîngîie,

Iar viaţa-mi, - trandafir ce-adie,

Ce parcă moare, obosit,

În dulcea lui beţie.)

 

Acl'imare (Chemare)

Vedzi noaptea harismă nă steauă

Ma scoate-a l'ei zăvon di nor?

Aşi tu vislu-a meu di dor

Ni ti-alinceşti cîteanor,

Di-ni vine s-plîngu di harauă.

(Vezi noaptea strălucind o stea,

Ce-şi scoate vălul dintr-un nor?

La fel în visul meu de dor

Mi te arăţi de-atîtea ori

Şi plîng, iubita mea!)

O, vrută, a noaptiei cîndilă.

Cum nu dai soare ditru chisă

Di xeane lăi iu ni-eşti 'ncl'isă,

Si-ni eşi cu budza dulţe-arîsă,

Cu ocl'i lăcrimaţi di nilă;

(Iubito, candelă în noapte,

Trimite-mi soare de-unde zaci,

Din lumea-n care-nchisă taci

Să ieşi zîmbind şi semn să-mi faci

Cu ochii-nlăcrimaţi de moarte...)

S-ţi aprochi cu-a zborlui scumpă dhoară,

S-ni-aruţi pi-anumir ca un laţ

Arocutlu di moale braţ

Şi eu di mese si-ni ti acaţ,

S-ti ţîn ghitrie pi inăoară!

(Să vii, căci glasu-ţi mi-e comoara...

Pe umăr să-mi arunci, ca laţ,

Rotundul, moalele tău braţ...

Şi eu de mijloc să te-acaţ...

Să-mi vindeci inimioara!)

 

Dor di vruta (Dor de draga)

Ni-adunai tu xeane

Bair di mirdzeane,

Jarlu-ni dit cinuşă,

Şi-ali piruşane

Feciu ună ghiordane,

Stolismă di guşă.

(Dorurile mele

Mi le fac de mărgele

Tot de jar sclipind,

Să le porţi - inele,

Şir de peruzele,

Draga mea, din Pind...)

Ună cîte ună

Mîna mea ni-adună

Steale după steale,

Hrisusite beale,

Tra s-l'i adar curună

S-u-ncurun cu eale,

Malamă ţe-asună

Tu cîntările a meale.

(Şi stele culeg

De pe ceru-ntreg,

Şi le tot înşir

Ţesute cu fir,

Salbă să-ţi încheg

Numai din safir,

Numai din cîntări,

A mele chemări...)

Tra si-ni vindic pondu

Măghipsit di lună

Disvălii dit sprună

Foc di pirpirună

Şi-l'i ţăsui zăvonlu,

Dorlu-ni ţe ca ghionlu

Noaptea dipriună

Suschiră sum lună.

(Ca să-mi vindec dorul,

Cel vrăjit de lună,

Dezvelii în vatră

Jar de mătrăgună,

Şi-ţi ţesui eu, iată,

Dorul meu cel crunt -

Ghionoi bolînd,

Suspinînd sub lună.)

 

Bana (Viaţa)

Treaţe arîulu, treaţe,

Nu-şi are hăbare

El că mi pitreaţe,

Gl'eţ di apă araţe,

Tra s-mi nec tu-amare.

(Trece rîul, trece,

Şi habar nu are

Că el mă petrece,

Val de apă rece

Să mă-nece-n mare.)

Sultă, vrută-ni Sultă,

Alba mea vişteare,

Boţi di moarte ascultă,

Greu niho ţe doare,

Bana mea ţe cheare

Di-a ta vreare multă.

Singura-ni aveare,

Ahte ş-vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Sultă, dragă Sultă,

Scumpa mea comoară,

Voci de moarte-ascultă,

Cînt de jale-amară...

Viaţa mea ce zboară

De iubirea-ţi multă.

Singura-mi avere:

Dor şi înviere,

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Păriguria (Mîngîiere)

Eta tută arauă

Ca ună uheauă

Alatră nă căţauă,

Nu-are soţ di-arauă,

Tihea mea ţea greauă,

Că nu-ni deade arpe

Si-alas locuri stearpe

Şi cărări di şcarpe,

Si-aleg altă steauă,

Lampă di harauă;

S-nu ma ni-avdu şarpe,

Boaţe di căţauă

Fărmăcoasă, arauă.

Sultă, vrută-ni Sultă,

Albă ca nă neauă,

Inima-ni ţe moare

Di virin ascultă,

Maş nă vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Toată vremea rea

Precum vipera,

Latră o căţea

N-are soţ de rea.

Blestem soarta-mi grea

Că nu-mi dete aripi

Să las locuri sterpe

Şi cărări de şerpe

S-aleg altă stea

Ce m-o lumina;

Să n-aud de şarpe,

Nici glas de căţea

Veninoasă, rea.

Sultă, dragă Sultă,

Albă ca o nea,

Inima-mi ce moare

De venin, ascultă

Doar un leac mai are:

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Mirache (Dor)

Noaptea nu-ni durnii,

Plîmse a mea inioară.

Mi sculai hîrghii,

Mi-alinai diunoară

'Nsus pi-ngucilie,

Cîmpul tut mutrii

Nupu-ni vine-n hoară

Dorlu dit Vlăhie.

(Nopatea nu dormii,

Plînsul m-a-necat.

Şi-n zori mă trezii,

Mă urcai îndat',

Pe dealul cu vie,

Cîmpul de-l privii,

Poate-mi vine-n sat

Dor din Românie.)

Apa-ntreb dit vale,

Puilu di pi cale,

Vimtul fur ţe treaţe:

Vine soarle aoaţe?

Apa fudze troară,

Vimtul, puilu zboară

Şi ţiva nu-ni oară.

Plasea tută-şi taţe,

Mută ni-mi pitreaţe

Şi-ni mi-ngroapă-n hoară

Moartă di fîrmaţe.

(Apa-ntreb, din vale,

Rîul cu-apă rece,

Vîntul hoţ ce trece:

Dragu mi-i pe cale?

Apa-aleargă iute,

Vîntul nu s-aude,

Toate parcă-s mute.

Doar tăcere grea...

Mă întorc plîngînd

Anii, soarta mea,

Dragă aşteptînd.)

 


SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea, Românească, Bucureşti, 1985. pp. 50-81.


Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required