Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Mic dicţionar folkloric (Litera A)
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
23-11-2011

Mic dicţionar folkloric (Litera A)

Rate this item
(0 votes)

În 1997 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Avdela/Grecia - 1977 Bucureşti/România), ediţia postumă fiind îngrijită de filologul roman Valeriu Rusu.

Din cele 12 articole de la litera A am selectat articole care includ şi paragrafe referitoare la folclorul aromân.

 


Animalul


<Viaţa pastorală implică o legătură continuă şi variată între om şi animal, în funcţie şi de anotimp. Astfel, şi la poporul roman nord-dunărean sau sud-dunărean se constată dese cazuri cînd cite o vită sau chiar mai multe îşi petrec nopţi de iarnă sub acelaşi acoperiş cu stăpînul lor - cf. T. Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului, 1925, p. X. > (p. 47)


<După cum e şi firesc , sînt multiple consideraţiunile ce duc spre această ''intimitate'',  care se manifestă şi ca ataşament şi ca încredere. În adevăr, iată un caz - nu dintre cele mai impresionante - pe care, ca copil, l-am constatat în viaţa cărăvănarilor aromâni din Pind, de care amintesc şi în altă parte (Arma etc):

Spre toamnă, cărăvănarii aromâni obişnuiesc să dea în traiste orz catîrilor din cari sînt formate caravanele lor. Se ştie că orzulplace mult catîrului, ca şi calului. Înainte de a încărca şi a porni mai departe din popasul făcut, prin strigăte special toţi cărăvănarii, între cari şi tatăl meu, şi-au chemat la orz caravanele, cari au şi sosit. De curînd, tatăl meu angajase ca ajutor un tînăr. Acesta a dat fiecărui catîr respective traistă de orz; dar unul din catîri, necunoscîndu-l, a refuzat traista şi a tras direct la tatăl meu, de la care a aşteptat şi a primit porţia cuvenită în traistă.

Atari legături între vite şi stăpînul lor nu trebuie considerate totdeauna ca simple impresii, ci şi ca nişte realităţi.> (p. 48)


<În fine, e amuzant dar şi interesant să cunoaştem interpretarea pe car e diferitele popoare o dau strigătelor animalelor, întrucît sufletul unui popor cari cultivă şi atari frînturi folklorice se va deosebi  de sufletul poporului ce a rămas străin de astfel de frînturi. Drept urmare, se poate conclude că, bunăoară, aromânii, cari nu cunosc şi nu cultivă acest aspect folkloric, rămîn inferiori fraţilor lor, dacoromânii, cari excelează şi în această direcţie - în această privinţă, cf. şi Ariciul, Calea-laptelui, Carul-mare etc. > (p. 51)

 


Anul nou


<2. Folosirea bobilor sau grăunţilor de grîu pentru anumite prevestiri e încă curentă - cf. şi art. Boboteaza

La aromâni: ''În noaptea Anului nou, fiecare familie, cu copiii, se strînge în jurul vetrei şi, cu boabe de grîu puse în spuză sau în jăratec, se încearcă pentru fiecare persoană norocul şi durata vieţei sale. Dacă bobul de grîu va sări cît mai sus trosnind puternic, e semn că acela pentru care s-a pus grăuntele va trăi pînă la adînci bătrîneţe; dacă grăuntele de-abia plesneşte, e semn că sfîrşitul vieţei i se apropie. Pentru tinerii candidaţi la însurătoare, dacă grăuntele sare spre dreapta, e semn că viitorul soţ (sau soţie) şi-l va lua din cartierul sau comuna din direcţiunea în care a sărit grăuntele. Ş.a.m.d. - T. Papahagi, din folklorul romani c şi cel latin, 1923, 41.> (pp. 52-53)


<3. Iată un alt obicei în legătură cu tradiţionala plăcintă a Anului nou, numită la aromâni pită (cf. T. Papahagi, Manual de fonetică romanică - română, italiană, franceză şi spaniolă, 1943, paragraph 230) sau pituroáńe (adică făcut din péture ''pâtes feuilletées''):

La aromâni: ''În ziua de Anul nou e obiceiul ca fiecare casă să-şi facă cite o plăcintă de foi (pituroáńe). În această plăcintă se pun diferite obiecte semnificative: un ban - de obicei, de argint - ; un cîrlig păstoresc de vreo 3-4 cm lungime, făcut dintr-o nuia subţire; o furcă de cărăvănar, numit furtutire; un cutár (ţarc) de oi făcut din nuiele etc. După ce se coace, plăcinta e împărţită în atîtea porţii cîţi membri sînt în familia aceea şi fiecare îşi alege cite o porţie, fără ca cineva să ştie unde e pus vreunul din aceste obiecte. Mîncînd, dacă cutare din familie găseşte cîrligul, e semn căse va face păstor; dacă găseşte cutarlu, va deveni celnic (proprietar de turme); banul e bogăţie; furtutirea e cărăvănăritul; condeiul e omul de carte etc.'' - T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 41-42.

(.) Din obiceiul aromân, ce limpede se desprind ocupaţiunile fundamentale ale aromânilor, anume păstoritul şi cărăvănăritul - alături de cari apar şi comerţul şi şcoala, dar nu şi viaţa de agricultor, sau de marinar etc.> (p. 53)

 

<4. Trecînd şi peste obiceiul dacoromân Sorcova - care nue cunoscut aromânilor şi pentru care cf. G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, 1885, 158-159 -, încheiem cu o scurtă menţionare a obiceiului tot dacoromân, necunoscut şi el aromânilor, numit Vasilca: (.)> (p. 54)

 

 

Apa

 

<În folklorul balcanic - bunăoară, la aromâni şi la Sărăcăceani -, ca şi în cel al altor popoare, aceste spirite din fundul apelor apar sub formă de zmei, de ''ogres'' - cf. P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 799-803; T. Papahagi, Antologie aromânească, 1922, 89-92; Carsten Hoeg, Les Saracatsans - une tribu nomade grecque, I (1925), II (1926) etc.> (p. 57)

 

<Credem că cea mai importantă trăsătură foklorică a acestui element al naturei e aşa numita apa vie şi apa moartă. (.)

7. La aromâni (în transpunere): ''Ea prinse de-i drese părţile trupului - fiecare parte la locul ei - şi apoi turnă din ulcior apă vie'' - P. Papahagi, Basme aromâne,1905,13, 495> (p. 57)

 

<>În dialectul aromân nu există expresia dacoromână apa sîmbetei, deci nici fondul ei folkloric - ceea ce vine să documenteze ce se mai menţionează în cursul acestei lucrări (cf. de exemplu Anul nou etc.), adică: în acest dialect circulă, ca element lexical religios, strictul necesar, în timp ce, în limba şi folklorul dacoromân, materialul religios e, şi el, bogat.> (p. 59)

 

<Pe lîngă aceste feluri de ape - cf. şi apa privegheată, T. Pamfilie, Sărbătorile de vară la români, 1910, 122 -, de reţinut şi apa neîncepută: (.)

Aromânii o numesc apă ninţipută (Peninsula Balcanică, III, 1926, 244, sau apă nigrită (Lumina, I, 1903, 91) - ceea ce cadrează perfect cu precizarea că această apă ''se aduce de la fîntînă fără a vorbi'', întrucît nigrită înseamnă ''negrăită, adusă fără a scoate grai, fără a pronunţa vreun cuvînt sau sunet''> (pp. 59-60)

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required