Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Mic dicţionar folkloric (Litera C)
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
25-11-2011

Mic dicţionar folkloric (Litera C)

Rate this item
(0 votes)

În 1979 editura Minerva din Bucureşti pubica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Avdela/Grecia  - 1977 Bucureşti, România), ediţie postumă îngrijită de filologul roman Valeriu Rusu.

Din cele 24 de articole de la litera C am selectat pe cele care includeau paragrafe despre folclorul aromân.

 


Calea laptelui


<B.) Ca numiri, afară de calea laptelui, în folklorul dacoromân mai circulă drumul de paie şi drumul robilor. La aromâni: calea a laptilui şi calea a pal’ilor. La meglenoromâni: drumu mămuşului (drumul naşului) şi drumu Domnului.> (p. 103)

<C) Iată,acum,cîteva variante.

1.La aromâni (rezumat): Un fin s-a dus la stîna naşului său. Aci, el a furat tot laptele, pe care, punîndu-l în piei (utri), l-a încărcat. Drum făcînd, un trimis al lui Dumnezeu găureşte uşor cei doi utri, aşa că laptele a tot curs cite puţin pe tot drumul, formînd o dîră pînă acasă. Naşul a descoperit  furtul graţiei acestei dîri, denumită calea a laptilui, pe care azi o vedem pe cer – P. Papahagi, din literature poporană a aromânilor, 1900, 812-814.> (p. 103)

 

<D) 2. Tot atît de cunoscută e şi scena cu oracolul din Delfi, care a prezis lui Oedip că va ucide pe tatăl său, regale Laius al Tebei, şi că se va căsători cu mama sa.

La aromâni: [Ursitoarele au decis pentru cel nou născut]: ‘’Să-i moară tatăl lui, să-i moară cei nouă fraţi şi să rămână el, sărmanul şi nefericitul,şi, cînd îi va veni itmpul să se însoare, să-şi ia pe mama lui de soţie’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 361.> (p. 105)

 

 

Calendarul (de ceapă)

 

<B) Urmează materialul documentar.

3. ‘’La fărşeroţi [români din Albania] există şi un asfel de calendar. Se taie în două o ceapă mare şi se scot din ea 12 frunze, formând un fel de scoici. Se pune în fiecare frunză cîte puţină sare şi se aşează într-o cutie în ordinea zilelor începînd cu întîia zi de august. Toate acestea se pun în vîrful unui arbore înalt, cu precauţiune de a nu fi surpate de vînt şi se lasă acolo 12 zile. Se are grije să nu se greşească numărul zilelor şi al lunilor. După ce au trecut cele 12 zile, se dă jos cutia şi se uită la Frunze. Ghioaca în care se va găsi mai multă apă va arăta luna în care timpul va fi mai rău. Pentru fărşeroţi acest calendar este cel mai exact, şi, la angajarea locurilor pentru păşunatul vitelor mai cu seamă pentru iernatic, ţin mult cont de acest calendar strămoşesc’’ – ‘’Lumina’’, IV, 218-219.> (p. 107)

 

<D) (…) Reţinem, însă, că – după cum s-a văzut mai sus - , la aromâni, calendarul astronomic îl indică primele 12 zile ale  lui august, cînd se face calendarul de ceapă. Aceste 12 zile ei le numesc murmin’e (<ήμερομήνια – deci, o influenţă grecească). Prin urmare, ca dată, iată-ne în faţa unui dublet, în sensul că această credinţă e practicată şi la Crăciun şi în august.(…)> (p. 108)

 

 

Calul


< B) (…) Relatări asemănătoare, bunăoară, cazului cu calul din balada popular dacoromână Miu-cobiul pot fi înmulţite, ales dacă în rîndul lor ar intra şi calul năzdrăvan, de care sînt pline multe basme.

Pentru aromâni, cf. cazul relatat în T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 115.> (p. 112)

 

< C) Dacă asupra stăpînului său s-a abătut vreo nenorocire, de exemplu moartea, calul se resimte şi, pe calea gesturilor sau a limbajului el îşi manifestă îndurerarea:

1.La aromâni (rezumat): După mulţi ani, cel înstrăinat se întoarce acasă cu caravana lui încărcată de agonisită. Pe drum e ucis de briganzi şi prădat  - fapt pentru care, e comunicat de către calul (sau catîrul) din fruntea caravanei, numit călăuz:

’’Călăuzlu singur vine,

cu sămarlu-arăsturnat

şi-arujeaşte [nechează] ca turbat’’ – T. Papahagi, Antologie aromânească, 1922, 327.> (p. 112).

 

<H) În direct legătură cu coada calului, e locul să menţionăm următorul obicei din folklorul aromân, current şi în cel balcanic. În Pind, am auzit deseori vorbindu-se de el; totuşi îl voi cita dintr-un roma naţionalist şi etnografico-social, aşa cum e redat de autorul propriu-zis al acestui roman, Nic. Papahagi, născut şi crescut şi el în Pind:

‘’Bietul om văzuse că amîndoi catîrii aveau cozile tăiate tocmai de la rădăcină… Cea mai mare necinste ce se poate aduce unui celnic aromân din Pind e tocmai această ciuntire făcută calului său de călărit. Eu afront tot atât de grav, ca şi a-I tăia lui o mustaţă’’ – Jules Brun şi N. Papahagi, Moşneagul de la munte, 1904, 20.> (p. 115)

 

< I) Trecem aici peste alte aspect, cari sînt mai mult de natură etnografică, cum ar fi:

(…) 2. jocul copilăresc cu cal di lemnu de la aromâni, fotografiat şi descris în T. Papahagi, Images d’ethnographie roumaine, II, 224 b (…)> (p. 116)

 

< J) (…) 6. ‘’Calu gione tu giug s’ cunoaşte’’ (Calul voinic la suiş se cunoaşte) – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 440.

(…) Notă. – La aromâni, exceptînd cazuri de forţă majoră, e regulă ca oricine să descalece atunci cînd coboară la vale – ceea ce nu se prea aplică la dacoromâni.’’ > (p. 117)

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required