Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Mic dicţionar folkloric (Litera G)
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
28-11-2011

Mic dicţionar folkloric (Litera G)

Rate this item
(0 votes)

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar fokloric a filologului aromân Tache Papahagi, ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.

Din cele 4 articole de la litera G am selectat paragrafe despre folclorul aromân.

 

Găina

<A) (…) Dacoromânii, ca şi aromânii, cred că dacă găina cîntă cocoşeşte mai cu seamă cînd apune soarele, e semn de nenorocire sau că va muri cineva din casa căreia aparţine acea găină care, în acest caz, va trebui să fie îndată ucisă – cf. S. Marianu, Ornitologia poporană română (1883).> (p. 265)

 

Genuchiul

<B) (…) 2. La aromâni (cf. şi art. Curcubeul): ’’Dacă vrei să prinzi un iepure, nu ai decît să-ţi însîngerezi cu o piatră un genuchiu şi iepurele se va opri din fuga lui şi va merge atît de încet încît îl vei putea prinde de viu’’ – T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 130-131.> (p. 269)

<D) Încheiem cu o credinţă care, nici ea, nu e străină de semantismul străvechi al lat. GENUCULUM:

1.La aromâni: ‘’Dacă cineva îşi apucă un genuchiu sau amîndouă în mîinile sale prinse prin încrucişarea degetelor , se zice că moare cineva din casă’’ – T. Papahagi, Din folklorul romanic şi cel latin, 1923, 125.>

(p. 270)

 

 

Ghioni * Ghionoaia

 

<A) În dialectul aromân, ca şi în cel meglenoromân, există cuvîntul ghioni , fără ca să se cunoască précis respective pasăre – ceea ce şi din definiţiile ce s-au dat acestu cuvînt: 1. ‘’pasăre mare, un fel de cioacă, care îşi articulează numele său; apariţiunea lui prevesteşte toamna, vremea rea’’ ; 2. ‘’graur (pasăre) (I. Dalametra, Dicţionar macedo-român, 1906; 3. ‘’fel de cioacă (o pasăre) P. Papahagi, Basme aromâne, 1905; 4. ‘’oiseau qu’on ne connaît pas assez bien; peut-etre: corneille des clochers (corvus monedula) ou bien: etourneau (sturnus)’’ (T. Papahagi, Antologie aromânească, 1922). În literatura scrisă aromână: ‘’jiloşil’i ghionuri (îndureraţii, duioşii ghioni), ‘’Lumina’’, V, 186. – Pentru meglenoromână, cf. P. Papahagi, Meglenoromânii, I, 95. > (p. 271)

 

<Sub raportul folkloric, legenda, extrem de sumară, pe care o cunosc din copilărie e că această pasăre cîntă numai noaptea – în nopţi de primăvară şi de vară – şi prin cîntecul ei, din care se desprinde silaba repetată de ghioni, ea îşi cheamă îndurerată pe fiul ei pierdut , care se chema Ghioni. Aşadar la origine, această pasăre era un om, iar azi e o ‘’piccola cievtta di passaggio in estate’’ (Angelo Leotti, Dizionario albanese-italiano, 1937.

Iată, în rezumat, o altă variant, tot aromânească:

1.O mamă bătrînă avea un singur fiu, care s-a îmbolnăvit de moarte.Ea s-a rugat de Dumnezeu ca să moară ea. Moartea a şi sosit, dar bătrîna nu s-a îndurat să moară şi a spus Morţei ca să ia sufletul fiului ei – ceea s-a şi făcut. Avînd remuşcări, s-a rugat din nou ca să fie prefăcută în pasăre. De atunci, ca pasăre, zburînd din arbore în arbore, ea îşi cheamă în timpul nopţilor pe fiul ei strigînd Ghion, Ghion! – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 23-24.> (p. 271-272)

 

<D) Revenind la legenda aromână încheiem cu amănuntul mitologic , anume că avem a face cu o metamorfoză: transformarea unui suflet omenesc în pasăre – credinţă cu circulaţie universală, bine cunoscută şi poporului român aşa cum reiese şi din art. Cucul, Cucuvaia, Ciocîrlia.

În această privinţă, cf. şi în domeniul etnografic: deasupra mormintelor sufletul reprezentat prin proumbei – T. Papahagi, Antologie aromânească, 166 şi p. XXXV; T. Papahagi, Images d’ethnographie roumaine, III, 275 etc.> (p. 273)

 

 

Grindina

 

<Pentru oprirea grindinei, credinţa popular recurge la mijloace similar celor menţionate la art. Cuţitul, Ploaia, Tunetul:

(…) 4. La aromâni (cu colorit de creştinism): ‘’cînd cade grindină, ca să o facă să încetez, se scot în curte o păreche de pirostii răsturnate cu picioarele în sus şi se pune peste ele un ou roşu (acela care-l păstrează femeile la icoană încă de la Paşti). Mai încetează de a cădea piatră şi dacă este o femeie care pentru prima dată, ia un bob de grindină şi-l înghite’’ – ‘’Lumina’’, III, 5.> (p. 274)

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required