Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Mic dicţionar folkloric (R,Ş)
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
03-12-2011

Mic dicţionar folkloric (R,Ş)

Rate this item
(0 votes)

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Grecia – 1977 România), ediţie postumă îngrijită de filologul român Valeriu Rusu.

Din articolul de la litera R şi din cele 2 articole de la litera Ş am selectat paragrafe referitoare la folklorul aromân.

 

Rîndunica

<C) Iată rezumate şi două variante aromâne:

4. A treia fată, cea mică, a unui împărat merge în război în locul tatălui ei. Fiul unui alt împărat simte că fata nue băiat şi, după război, reuşeşte să o prindă. Ea se jură că va rămînea trei ani mută. Fiul de împărat, neputîndu-se căsători cu o mută, se însoară cu altă fată. În ziua nuntei se împlinesc cei trei ani şi fata ’’mută’’ blestemă pe mireasă ca să se facă lînduruşe (rîndunică). În timp ce rîndunica a început să zboare prin uşe, oamenii au reuşit să-i apuce cu foarfecii rochia care, astfel tăiată la mijloc s-a transformat în coadă. Salba de galbeni de mireasă se vede şi azi la gîtul rîndunicei, care, în amintirea case ce nu şi-a pututu-o închega ca mireasă, îşi face cuibul prin case. – ‘’Lumina’’, IV, 109-112.

Cf. şi P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 334-335; ‘’Lilicea Pindului’’, 182-184.

5. Un greier, scăpînd din gura şarpelui, şi-a luat angajamentul ca să raporteze acestuia care e fiinţa pămînteană ce are cel mai dulce sînge. În drum spre şarpe, spre a-i raporta că single omului e cel mai dulce, o rîndunică, după ce îl întreabă ce şi cum, reuşeşte să-i pişte limba, astfel că greierul nu mai putea vorbi. Şearpele a înţeles că rîndunica i-a ciupit limba şi a jurat răzbunare.De teamă pentru puii ei, rîndunica a renunţat de a-şi mai face cuibul prin arbori, printre plante etc. şi s-a rugat de om ca să o lase să-şi facă cuibul prin casa lui – ceea ce s-a primit cu plăcere. – P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 759-761.

Ultima variant aromână apare şi în folklorul Asiei-mici, ba chiar mai completă.> (p. 414)

 

<D) Din punct de vedere medical: spre a vindeca vederea slabă, aromânii recurg la iarba numită alîndurîşe (< HIRUNDULA) sau hiliδuneauă (<χελίδόνίον), pe care numai rîndunelele o cunosc (cf. art. Iarba fiarelor):

1.’’Se poate găsi dacă prinzi puiul unei rîndunici şi îi facirău la ochi.Mama sa, îndată ce vede asta, aleargă imediat după iarba sa ca să-l vindece şi, observînd încotro merge şi unde se lasă din zborul ei, cauţi şi acolo trebuie să o găseşti’’ – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 270-271.> (p. 415)

 

 

Şearpele

 

<A) 2. (…) Notă. – În dialectul aromân, pentru un om tăcut ascuns, de la care nu poţi afla nimic, e proverbul: ’’şearpile nu şi-aspune cioarile (şearpele nu-şi arată picioarele). > (p. 455)

 

<G) Contra veninului de şarpe, superstiţiile, ca şi empirismul, recomandă variate propuneri, dintre cari reproducem cîteva: (…)

4. ‘’La morsure de la vipere se guerit par l’application de la tete coupee de la coupable’’ (Creuse) (Muşcătura de viperă se vindecă prin aplicarea capului tăiat al acesteia – traducere M. T.)

Aceeaşi superstiţie o au şi aromânii – P. Papahagi, Din literature poporană a aromânilor, 1900, 284.> (p. 459)

 

<I) (…) Trecînd, însă, la relatări, ca acele ce urmează – pentru cari şi art. Scuipatul – am şii păşit în domeniul fanteziilor mitice:

2. ‘’Băiatul a deschis gura , iar şarpele cu două capete l-a scuipat în gură şi el se pomeni cu toate limbile de pe pămînt învăţate’’ (la aromâni) – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 9 > (p. 462)

 

 

Şodron

 

(…) La aromâni jocul se numeşte triote (< gr. Τρίόδί, ’’jeu d’enfant joue avec trois pions; espece de marelle’’). Iată descrierea lui:

Pe pământ neted, uscat şi fără iarbă se face o figură compartimentală (...). Doi sau mai mulţi copii folosesc cîte o piatră rotundă şi plată. Fiecare dintre ei, sărind numai într-unsingur picior, trebuie ca, cu vîrful piciorului pe care sar şi rînd pe rînd, să facă să treacă piatra prin fiecare compartiment şi să o scoată afară din figură mereu prin primul compartiment. Dacă piatra iese lateral din figură, sau dacă ea se opreşte pe oricare linie a figurei, atunci respectivul jucător pierde partida şi se lasă încălecat de cîştigător. De obicei,fiecare despărţitură a figurei poartă cîte o denumire ca: pat, ocl’iu, ureacl’e etc. – cf. şi P. Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, 1900, 166-167.> (p. 466)

 

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required