Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Texte aromâne 5: KOKKA IRINI
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
23-12-2011

Texte aromâne 5: KOKKA IRINI

Rate this item
(0 votes)

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrarii de diplomă de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKA IRINI, 46 de ani, funcţionară, absolventă a şcolii generale în limba greacă, vorbitoare de aromână şi greacă:


Unî oarî şi unu kiro, eara unu vasil’é ţi avea unî featî multu muşatî. Vrea s-u mîritî, s-u da la ma bunu ti craturli (10) tuti. Ş-acîţă un biducl’u, lu hîri tu cumaşu (11), s-feaţi mari. U til’é biducl’u i scoasi kalea, ş-kalea u spîndzură tu platei (12) ş-dzăsi, bîgă doi oamini ta s-veagl’i aco, şi cai fiorudi craturli tuti va s-cunoştea di ţi eara kalea, aţîlui va s-dîdea h’il’i-sa. Trîcurî dit craturli tuti ş-nu putu văru. Altu dzîţea di porcu, altu dzîţea di zarcaδi (1), altu dzîţea di oaii, altu dzîţea di caprî, nu ştia văru di ţi eara kalea. Un altu omus ţi vini s-mitamfilisi (2) muşatu, multu muşatu, palicaru (3), ş-dzăsi oti că: - Mini ştiu di ţi easti aţa kali. – Di ţi easti? Dzăsiră el’i. – Kalea aţa easti dii biducl’u. Ş-dzăsi vasil’élu: - Aţăia va s-u dau feata. U deadi feata, feaţi numtî, u ncurună, şi u lo feata. Di u lo feata omus (4) u deadi şi trei peristeri (5). An (6) nu va s-trîţea feata gini aco iu va nidzea, va s-pitriţea acasî pi piristeri ş-va s-avdza tati-su. Va s-u δγivisea (7) cartea va s-cunoştea tatî-su cî nu triţea ģini feata. Aţelu omos nu eara omu. Aţelu eara dracu di s-feaţi muşatu ş-nesi di cunoscu kalea di biducl’u. U lo di-arumina feata, fudzi, fudzi, fzdzi, fudzi. – Iu easti? dzîţea ia. – Iu easti casa? – Aua tora va nidzemu. - Iu–i casa? – Aua, tora va nidzemu. Aĝumsi la unî guvicî, multi strimtî guvî. Intră nuntu elu,ia s-alahtîrsi, i-dzăsi: - Iu va negu aua tora? (8) şi u supsi elu cu anasa (9) –l’ ş-u trapsi nuntu tu guvî. Căndu neasi di ĝos tu guvî vidzu mă-sa a dracului durńa, ş-tu keptu avea unî nîpîrticî. Ş-ia di multî stinuhurii (10) nu ştia cum s-facî. Fudzi dracu unî dzuî nafoarî ş-acîţă γrîpsi (11) unî carti di deadi ali piristeri şi piristerea u dusi la tatî-su. Ş-dzăsi tatî-su: - Ţi s-fîţemu ml’ari? Dzăsi, feata nu treaţi ģini, aţel ţi u lo eara dracu. Cum va s-fîţemu? – D-iu ştiu cum s-fîţemu ta s-nidzemu s-u luomu feata, dzăsi. Ş-eara unî ml’ari ţi avea nauî fiĉori. Aţel’i naul’i fiĉori nidzea la lucuru dzua ş-dzăsi unî moaşi tu γitonau (1) ţi ştia ahtări lucre, dzăsi: - Mini, dzăsi, fiĉoril’i a mel’i va ţi s-u aflî guva di dracu iu easti, ta s-nidzeţi s-luaţi feata. Şi lu ia unî păndzî zaharia ta s-coasî unî cîmeaşi. Neasi protu: - La cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? U cosu, dzăsi, aţilui, dzăsi, ţi ştii iu easti guva a dracu. Δefteru (2) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Mini dipunu zu guvî ş-nu mi adukeşti dracu. Tritu (3) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Dzăsi, mini, dzăsi, scolu nîpîrtica di pi keptu ş-nu mi adukeşti dipu. Tetartu (4) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? – U cosu aţilui, dzăsi, ţi va s-adukascî, dzăsi. – Mini estu, dzăsi, ţi adukestu, u l’au feata di arumina ş-fugu ş-nu m-acaţî văru. Pemptu (5) dzăsi: A cui coşi aţa cîmeaşi? – Aţilui ţi va s-scapî feata! – Mini, dzăsi, dau buşiru di padi, s-facî palate di γilii s-ancl’idu nuntu. Ectu (6) dzăsi: - Arucu keptini di dinipoi, s-faţi pîduri?. Şaptili dzăsi: - Mini, dzăsi, arucu, dzăsi, unî bucali di untulemu s-faţi θalasî (7) Aţelu di optulea, dzăsi: - Mini u l’au di arumina s-trecu tu θalasî. Şi aţelu di naulea u u paradeadi la tatî-su. Ş-intrarî naul’i fiĉori tu unî cali ş-neasirî acoţi, neasirî aco u luarî feata nu u adukirî dipu, n-cali omos l’i aĝumsi dracu, aco iu l’-aĝumsi dracu deadi buşiru di padi s-feaţi palate di γilii (1). U ncl’isirî nuntu feata, dzîţea dracu: -Heamî, heamî, unî guvicî s- ńi fîţeţi. U feaţirî unî guvicî, cît guva di acu cu acu. Cît vidzu elu cî u feaţirî, u supsi feata d-aco şi u lo pali, dusi alantu omos l-u dislike di pi keptu alui di nîpărticî ş-u xanalo pali d-arumina ş-fudziră, ş-fudzirî, ş-l-aĝumsi dracu pali n-cali şi arucă keptinu aţelu dinîpoi. S-feaţi unî păduri mari. Tu pîduri nuntu s-minti dracu, ala pali (2) l- aĝumsi. Aco iu l- aĝumsi, arucă alantu bucalea di untulemu, s-feaţi θalasî.U lo feata aţelu ş-u tricu di θalasî nclo di arumina ş-neasi alantu dapoia şi u lo d-aco di mardzinea di θalasî şi u paradeadi (3) a tati-su. Şi aţelu ma ńicu ţi u paradeadi a tati-su i-u deadi mul’ari vasil’élu.Bînarî el’i ma ģini şi noi ma ģini di el’i.

 

(10) cratu s.m. ‘’stat’’ < gr. κράτος

(11) cumaşu s.m. ‘’coteţ’’ < gr. κωμασι

(12) platei s.f. ‘’piaţă’’ < gr. πλατεία

(1) zarcaδî s.f. ‘’căprioară’’ < gr. ζαράδι

(2) s-mitamfilisi vb. IV, pf. s., pers. II sg. Mi mitamfiisestu ‘’a se schimba’’ < gr. Μεταμφιεζομαι

(3) palicaru s.m. ‘’viteaz’’ < gr. παλληκάρι

(4) omus adv. ‘’de fapt’’ < gr. ομως

(5) peristerî s.f. ’’porumbel’’ < gr. περιστέρι

(6) An conj. ‘’dacă’’ < gr. αν

(7) δγivisea vb. IV, imp., pers. III sg.; δγivisestu ‘’a citi’’ < gr. διαβάστε

(8) tora adv. ‚’acum’’ < gr. τώρα

(9) anasî s.f. ‚’’respiraţie’’ < gr. ανάσα

(10) stinuhurii s.f. ‘’supărare’’ < gr. στενολωμα

(11) γrîpsi vb. IV, pf. pers. III sg; γrîpsescu ‘’a scrie’’ < gr. γράφω

(1) γitonauî s.f. ‘’vecinătate’’ < gr. γετονιά

(2) Δefteru num. ord. ‘’al doilea’’ < gr. Δεύτερος

(3) Tritu num. ord. ‘’al treilea’’ < gr. τριτος

(4) Tetartu num. ord. ‘’al patrulea’’< gr. τέταρτης

(5) Pemptu num. ord. ‘’al cincilea’’ < gr. πέμπτης

(6) Ectu num. ord. ‘’al şaselea’’ < gr. έκτος

(7) θalasî s.f. ‘’mare’’ < gr. θάλασα

(1) γilii s.f. ‘’sticlă’’ < gr. γυαλί

(2) ala pali ‘’dar, iarăşi’’< gr. αλλά πάλι

(3) paradeadi vb. IV, pf s., pers III sg; paradau ‘’a preda’’ < gr. Παρα + dau

 

 

Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor se repetă pentru că se află pepagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Cândva, într-o vreme, era un basileu care avea o fată foarte frumoasă. Dorea să o mărite, s-o mărite în ţara cea mai importantă. Şi a prins un păduchi, l-a hrănit în coteţ, s-a făcut mare. A tăiat pduchiul, i-a scos pielea şi a agăţat-o în piaţă, a pus doi slujitori să o păzească acolo, şi care flăcău din toate ţările arr fi ghicit cui aparţinuse pielea, aceluia i-ar fi d at-o pe fata sa de soţie. Au venit din toate ţările şi nimeni nu a ghicit. Unul zicea că pielea ar fi de porc, altul că e de căprioară, altul că e de oaie, altul zicea de capră, nu ştia nimeni cui aparţinuse pielea. Unul se schimbă frumos, foarte frumos, viteaz. Şi zise oti că: - Eu ştiu din ce este această piele. – Din ce este? ziseră ei. – Pielea aceea este de păduchi. Şi zise basileul: - Ţie îţi voi da fata. Îi dădu fata, făcu nuntă, o cunună, şi luă fata. Când a plecat fata, i-a dat şi trei porumbei. Dacă nu i-ar fi mers fetei bine, ar fi trimis acasă porumbeii să ştie atică-su. Acela de fapt nu era om. Acela era dracul, care se transformase într-un flăcău frumos şi a ghicit că era piele de păduchi. Aruncă pe umăr fata, fugi, fugi, fugi, fugi. - Unde ste? zicea ea. – Unde este casa? – Aici, acum vom ajunge. – Unde-i casa? – Aici, acum vom ajunge. Ajunse la o gaură mică, foarte strâmtă. Intră el înăuntru, ea s-a speriat, îi zise: - Unde voi ajunge aici acum? şi o aspiră el şi o trase în gaură. Când a intrat în gaură, a văzut-o pe mama dracului, care dormea cu o năpârcă pe piept. Şi de multă supărare nu ştia ce să facă. Plecă dracul într-o zi afară şi scrise o scrisoare pe care o dădu porumbelului şi acesta o duse tatălui ei. Şi zise tatăl ei: - Ce să facem nevastă? Zise, fetei nu-i merge bine, acela care a luat-o era dracul. Ce vom face? – De unde să ştiu ce să facem ca să mergem să luăm fata, zise. Şi era o femeie care avea nouă feciori. Cei nouă feciori mergeau la lucru ziua şi zise o bătrână vecinilor care ştiau povestea, zise: - Eu, zise, feciorii mei vor găsi unde este gaura dracului, ca să mergeţi să luaţi fata. Şi luă ea o pânză ca să coasă o cămaşă. Veni primul băiat: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos, zise, celui, zise, care ştie unde ste gaura dracului. Al doilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Eu cobor în gaură şi nu mă simte dracul. Al treilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Zise, eu, zise, ridic năpârca de pe piept şi nu mă simte deloc. Al patrulea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos aceluia, zise, celui abiş, zise. – Eu sunt, zise, cel abil, iau fata pe umăr şi fug să nu simtă nimeni. Al cincilea zise: - Cui coşi acea cămaşă? – Celui care va salva fata! – Eu, zise, dau cu pumnul de pământ, să se facă palat din sticlă ca s-o închid înăuntru. Al şaselea zise: - Arunc pieptenele înapoi ca să se facă pădure. Al şaptelea zise: - Eu, zise, arunc, zise, o cană de untdelemn ca să se facă o mare. Cel de-al optulea zise: - Eu o voi lua p eumărs-o trec marea. Şi cel de-al nouălea a predate-o tatălui ei. Şi porniră cei nouă feciori pe acelaşi drum şi merseră acolo, merseră acolo, luară fata, nu simţiră nimic, dar dracul îi ajunse pe drum, acolo unde îi ajunse dracul , dădu cu pumnul de pământ şi se făcu un palat de sticlă. O închiseră înăuntru pe fată, zicea: - Puţin, puţin, o găurică să-mi făceţi. Făcură o găurică, cât gaura de ac, cu acul. Cum văzu el că o făcură, o aspiră fata de acolo şi o luă din nou, se duse celălalt, i-a dezlipit-o de pe pieptul lui de năpârcă şi o puse din nou pe umăr şi fugiră, fugiră şi ia-ajunse dracul din nou pe drum şi aruncă pieptenul acela dinapoi. Se făcu o pădure mare. În pădure se rătăci dracul, dar iar îi ajunse. Acolo unde îi ajunse, aruncă celălalt cana de ulei, se făcu o mare. Acela luă fata şi o trecu marea dincolo pe umăr şi merse celălat apoi şi o luă de acolo, de la marginea mării, şi o duse tatălui ei. Şi cel mai mic, care a adus-o tatălui, i-o dădu de soţie basileul. Trăiră ei mai bine şi noi mai bine ca ei.’’

 

SURSA:

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud, Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 17-20.

 

 

 

 

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

1 comment

  • TodeyM.

    Foarte interesante povestile, observ cateva similitudini cu teme din basmele romanesti: aruncarea pieptenului si a canii cu ulei in calea urmaritorilor !

    TodeyM. Marţi, 03 Ianuarie 2012 14:32 Comment Link

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required