Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Texte aromâne 17: KOKKA VASILIKI
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
04-01-2012

Texte aromâne 17: KOKKA VASILIKI

Rate this item
(0 votes)

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţia fost Kokka Vasiliki, de 55 de ani, casnică, neştiutoare de carte, vorbitoare de aromână şi greacă (vocabular redus):
Eara unî icuγenii (1), avea ţinţĭ feati. Stîtea stinuhursitŭ (2) elŭ. Şi dzăsi sor-sa: - Caţe stai stinuhursitŭ? – E voi pitriţeţĭ fiĉorĭ fandarĭ (3), mini nu-amŭ. Dapoia stai stinuhursitŭ? – Ţi s-facŭ?
Dusirî featili ş-dzăsirî: - Caţe, tati, stai stinuhursitŭ? – Ei, duńaua pitrecu fandarĭ, h’il’e, şi mini nu amŭ s-pitrecŭ fiĉorĭ fandarĭ.
S-dusi ma marea: - Ţi vreu tini? Dzăsi. Nidzem noi, dzăsi. –M-cai va neagî di voi dauli? Şi s-lua eli ţinţili cai s-neagî, unî, altă. Işerî nafaorî dapoia la soari. Dzîţea: - Soari, soari, sufrîndzeanî, cai I ma muşatî di noi? Şi dzăsi: - Ma ńica. Dzăsi prota (4), dzăsi δeftera (5) tu iδγiu (6), dzăsi alantî ma ńica. Sî scoalî ma ńica, neasi fandarŭ. Ipiriţeaşti (7) fandarŭ, feaţi doi ańi, cum fîţea fandaril’ĭ. Nu puturî s-o adukeascî cî eara featî. Teleftea (8) dapoia dipŭ, dusirî la unî fîntînî s-bea apî, teleftea di tuţĭ fandaril’ĭ, teleftea. Aco iu dusirî s-bea apî ş-dzăsi iia: - Amŭ doi ańi di dzăli fandarŭ, dzăsi, mi adukitŭ văru dzăsi ţi estŭ? dzăsi. – Nu ti adukimŭ, dzăsirî el’ĭ aoaţi. – Mini estŭ featî, dzăsi. Sî aleabidî gudalaga fandaril’ĭ s-u ducî ndzeanî la luhaγolu (9) ndzeanî. Dzăsi: - Aua ţi aveai, fandari, adukişi ţiva? dzăsi. – Nu adukii, dzăsi. – Ma aua easti unî featî, dzăsi. – Cai li dzăţi aţeali? dzăsi. – Feata, dzăsi. U aducŭ aco, cănd u veadi luhaγolu spusi iia cî: - Estŭ featî. Şi u luarî şi u dusirî casî dapoia şi u siliģirî.


(1) icuγenii s.f. ‘’familie’’ < gr. οικογενεια
(2) stinuhursitŭ adj. m. ‘’supărat’’ < gr. στεναχωρημενος
(3) fandaru s.m. ‘’soldat’’ < gr. φανταρο
(4) prota num. ord. f. ‘’prima’’ < gr. πρωτη
(5) δeftera num. ord. f. ‘’a doua’’< gr. δευτερο
(6) tu iδγiu pron. ‘’acelaşi’’ < gr. το ιδιο
(7) Ipiriţeaşti vb. IV, ind. prez., pers. III sg.; ipiriţescu< gr. υπηρετεί
(8) Teleftea adj. f. ‘’ultima’’ < gr. τελευταια
(9) luhaγo ‘’sergent’’ < gr. λοχαγος


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Era o familie cu cinci fete. Tatăl era supărat. Şi zise soră-sa: - De ce stai supărat? – Ei, voi  trimiteţi băieţi în armată, eu nu am. – De aceea stai supărat? – Ce să fac?
Merseră fetele şi ziseră: - De ce stai, tată, supărat? – Ei, lumea trimite băieţi în armată, fată, şi eu nu am băieţi să-i trimit în armată.
Se duse fata cea mare: - Ce vrei tu? zise. Mergem noi, zise. Ei, cine va merge dintre voi două? Şi începură să discute cele cinci fete cine să meargă, una, cealaltă. Ieşiră afară la soare. Ziceau: - Soare, soare, sprâncenat, care e mai frumoasă dintre noi? – Cea mică. Zise cea mare, zise a doua la fel, zise cea mică.  Se pregăti fata cea mică, merse în armată. Face armata, face doi ani, cum făceau militarii. Nu au reuşit să-şi dea seama că era fată. În cele din urmă, merseră la o fântână să bea apă, ultima dintre toţi soldaţii, ultima. Acolo unde se duseră să bea apă zise ea: - Au trecut doi ani de când sunt militar, şi-a dat seama cineva ce sunt? – Nu ne-am dat seama, ziseră ei aici. – Eu sunt fată, zise. Se repeziră iute soldaţii s-o ducă sus la sergent. Zise: - Ai observat ceva la soldaţi? – Nu, zise. – Dar aici este o fată, zise. – Cine zice asta? – Fata, zise. O duc acolo, când o văzu sergentul spuse ea că: - Sunt fată. Şi o luară şi o duseră acasă apoi şi o lăsară la vatră.‘’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, p. 36.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required