Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Ș-nâ l’eartâ a noauâ alathusurli a noastri, acși cumu ș-noi lă l’irtămu ațiloru ți nâ alăthusescu – Și iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor nostri
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
24-03-2012

Ș-nâ l’eartâ a noauâ alathusurli a noastri, acși cumu ș-noi lă l’irtămu ațiloru ți nâ alăthusescu – Și iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor nostri

Rate this item
(0 votes)

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 


Ș-nâ l’eartâ a noauâ alathusurli a noastri, acși cumu ș-noi lă l’irtămu ațiloru ți nâ alăthusescu – Și iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor nostri


Cama efcula easti trâ omu si-alâthuseascâ dinintea a nomoriloru a Tăli dicâtu s-li-achicâseascâ, Tatâ.

Mai uşor este pentru om să greşească faţă de legile Tale decât să le înţeleagă, Tată.

 

Ma trâ Tini nu easti efcula s-nâ l’erțâ alathusurli, macâ noi nu lâ l’irtămu ațiloru ți nâ-alâthusescu.

Dar pentru Tine nu-i uşor să ne ierţi greşelile dacă noi nu-i iertăm pe cei care greşesc faţă de noi.

 

Câ țe, Tini u bâgași pri cali lumea cu misurâ ș-pri-aradhâ.

Fiindcă Tu ai întemeiat lumea pe măsură şi pe rânduială.

 

Cumu vai putea si si spâstreascâ ziya aestâ tu lumi macâ Tini vai avea unâ misurâ trâ noi și-unâ altâ misurâ trâ fratili a nostrum, i macâ va nâ dâdeai pâni cându noi îl’I dămu a fratilui a nostru cheatrâ, i macâ van â l’irtai amârtiili cându noi lu spindzurămu fratili a nostrum trâ alathusurli a lui?

Cum ar putea echilibrul acesta să se păstreze în lume dacă ai avea o măsură pentru noi şi alta pentru aproapele nostru, sau dacă ne-ai da pâine în vreme ce noi dăm aproapelui nostru piatră, sau dacă ne-ai ierta păcatele în timp ce noi ne spânzurăm aproapele pentru greşelile sale?

 

Cumu va si spâstrea atumțea și-aradha tu lumi, Avigl’itore a lumil’ei, Tatâ?

Cum s’ar păstra atunci măsura şi rânduiala în lume, Păstrătorule al legii, Tată?

 

Ama Tini nâ l’erțâ ma multu di putemu noi si-l’i l’irtămu frațl’i a nostril.

Şi totuşi, Tu ne ierţi mai mult decât putem noi ierta fraţilor noştri.

 

 

Noi lu mâryimu loclu cathi dzuâ cu nifaptili a noastri, ș-cathi noapti, andaTini nâ xitâxești cathi dzuâ cu ocliulu nicutidhosu a soarilui a Tău ș-cathi noapti nâ pitreț l’irtarea a Ta ațea ńilâoasâ pritu steali, avigl’itorl’i lumbrusiț di la porțâli a avliil’ei a Tali, Amirârescu Tatâ a nostru!

Noi spurcăm pământul în fiecare zi şi în fiecare noapte prin fărădelegile noastre, în timp ce Tu ne cercetezi în fiecare zi cu ochiul neîntunecat al soarelui Tău şi trimiţi în fiecare noapte iertarea Ta cea milostivă prin stele, luminoşii străjeri de la porţile curţii Tale, Împărătescule Tată al nostru!


Tini nâ-adari ti rizili cathi dzuâ, Multu-Ńilâoase: câ țe, atumțea cându u-aștiptămu pideapsa, nâ pitreț ńila; cându l’i-aștiptămu arufeili a Tali, nâ pitreț searâ irińipsitâ ș-cându u-aștiptămu scutidhea, nâ-u-pitreț lumbrusirea a soarilui.

Tu ne faci de ruşine în fiecare zi, Preamilostive: fiindcă atunci când aşteptăm pedeapsă, ne trimiţi milă; când aşteptăm tunetele Tale, ne trimiţi seară paşnică, şi când aşteptăm întuneric, ne trimiţi strălucirea soarelui.

 

Tini hii daima ma-ndzeanâ di-amârtiili a noastri ș-daima hii mari tu-arâvdarea a Ta ațea tâcutâ.

Tu eşti întotdeauna mai presus de păcatele noastre şi întotdeauna eşti măreţ în răbdarea Ta cea tăcută.

 

Ti plândzeari easti zurlu ți pistipsești câ Ti cuturburâ cu zboarâ di prusuvulie!

Vai de nebunul care crede că Te tulbură cu vorbe huli­toare!

 

Elu easti hasu unu cilimeanu ți-arucâ nârâitu unu gârnuțu di-arinâ tu-amari ta si-u mutâ tutâ amarea di-tu loclu a l’ei.

El e ca un copil care aruncă supărat un grăunte de nisip în mare, ca să împingă întreaga mare din locul său.

 

Ma amarea mași și-u sufriseaști niheamâ chealea-l’i di pisuprâ ș-cu puterea- l’i thirie u cârteaști nâinti niputearea-l’I și-ngrăńea ficiureascâ.

Dar marea doar încreţeşte pielea sa pe deasupra şi prin puterea sa uriaşă întărâtă în continuare neputinţa-i copilărească şi supărată.

 

Mea, tuti amârtiili suntu lumil’ei ș-tuț prindi s-dămu apandisi trâ amârtiili a tuturoru.

Iată, toate păcatele noastre sânt de obşte şi sântem cu toţii răspunzători pentru păcatele tuturor.

 

Trâ ațea, nu si-aflâ pristi locu oamińi di dipu drepțâ, câ țe, tuț drepțâl’i loarâ pri pâltâri nâscânti amârtii a amârtioșiloru.

Drept aceea, nu se află pe pământ oameni cu totul drepţi, fiindcă toţi drepţii au de luat asupra lor unele păcate ale păcătoşilor.

 

Zori easti s-hii omu dreptu fârâ câbati, câ țe nu si-aflâ vârnu omu dreptu ți s-nu lea pri pâltări macarimu unu amârtiosu.

Greu e să fii om drept fără de prihană, fiindcă nu se află nici un drept care să nu poarte pe umerii săi măcar un păcătos.

 

Ama agiutâ- ńi si-achicâsescu, Tatâ, cumu si-adarâ câ unu omu easti multu cama dreptu cându l’ea pri pâltari cât’ cama multi amârtii a amârtioșilor?

Dar fă-mă să înţeleg, Tată, cum se face că cu cât mai mult poartă pe umeri dreptul păcate ale păcătoşilor, cu atât este mai drept?

 

Tatălu a nostru țirescu, Cari pitreț pâni di tahini pânâ seara a ficiurițloru a Tăl’i ș-l’i-aprochi alathusurili a loru ca platâ, lișureadzâ furtia a orthodocșiloru ș-luńineadză scutidhea a amârtioșiloru!

Tatăl nostru ceresc, Care trimiţi pâine de dimineaţa până seara copiilor Tăi şi primeşti greşelile lor ca plată, uşurează povara Drept-slăvitorilor şi luminează întunericul păcătoşilor!

 

Loclu easti mplinu di-amârtii, ama easti mplinu ș-di pâlâcârii; elu easti mplinu di pâlâcâriili a drepțâloru a Tăli , di dipirarea a amârtioșiloru.

Pământul este plin de păcate, dar este plin şi de rugăciuni; el este plin de rugăciunile drepţilor şi de deznădejdea păcătoşilor.

 

Vahi nu easti dipirarea apârńita a pâlâcâriil’ei?

Oare nu este deznădejdea în­ceputul rugăciunii?

 

Tini va s-hii azvingâtoru tu soni.

Tu trebuie să fii biruitor în cele din urmă.

 

Amirârilea a Ta va-și lu bagâ thimel’iulu pri pâlâcâriili a drepțâloru.

Împărăţia Ta se va întemeia pe rugăciunile drepţilor.


Vrearea a Tava si-adarâ nomu trâ tuț oamińil’i cumu tora di oarâ vrearea a Ta easti nomu trâ anghil’i.

Voia Ta va ajunge lege pentru toţi oamenii, precum e deja lege pentru îngeri.


Și-atumțea ti ți si-amânâ Tatălu a nostru s-lâ leartâ amârtiili a muritoriloru, dândalui acși paradiymâ ti ńilâ ș-l’irtari?

Şi atunci, de ce ar întârzia Tatăl nostru să ierte păcatele muritorilor, dând astfel pildă de milostivire şi de iertare?

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 32-35.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required