Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Cercul literar ”Ovidiu” din Constanța fondat în 1897 de publicistul aromân Petru Vulcan
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
05-08-2012

Cercul literar ”Ovidiu” din Constanța fondat în 1897 de publicistul aromân Petru Vulcan

Rate this item
(1 vote)

În 2003 criticul de artă constănțean Doina Păuleanu (1948 - ) a publicat lucrarea Constanța. Aventura unui proiect european.


În partea a IV a, intitulată Despre adminsitrație locală și protocoale regale, D. P. prezintă și activitatea Cercului literar ”Ovidius” întemeiat în 1897 la Constanța în de publicistul aromân Petru Vulcan* (Ghinu) (1866?1869 Târnova*Imperiul Otoman/Macedonia -1922 Constanța*România). Acesta se mutase chiar în acel an în orașul de la mării ca funcționar la prefectură.


<Istoria acestei pilduitoare initiative culturale, importantă în procesul recuperator pe care l-am conturat în repetate rânduri, este relatată chiar de Petru Vulcan în revista Ovidiu** sub titlul, Genesa și fasele Cercului literar Ovidiu: „O seamă de tineri, ce le vine într-o di, lansează un apel anonim, care glăsuia – ca să ne întrunim în ziua și ora hotărâtă la Școala Nr. 1 din strada Carol -  spre a pune basele unei societăți. Fire impresionată cum sunt de felul meu nu mi-am putut stăpâni curiozitatea de a nu mă duce unde glăsuia apelul anonim. Și la ora hotărâtă m-am dus să iau și eu parte la ședința convocată de d-nii anonimi la școala numită. Venit de curând în Constanța, necunoscut de nimeni încă personal, cu multă sfiiciune, am primit să presidez onorata adunare, care se compunea din vre-o 30 de inși” (152)

Într-un număr următor al revistei, informațiile, necunoscute, se succed sub același titlu: „La prima ședință a acestei adunări, atât de sfiicioase și de neîndrăznețe fiind-că nu venise decât a patra parte din lumea invitată, s-a hotârât să se ție o nouă ședință apropiată.

De și știam că are să aibă loc o a doua întrunire, tot în acel local (astăzi sediul Muzeului de Artă Constanța n.n.), totuși n-am putut lua parte de astă data, fiind ocupat cu alcătuirea unei societăți de cultură și binefacere, azi cunoscută țărei întregi.

O a treia convocare a avut loc la salonul birt Mira, cu condițiunea însă, că până la ora 6 să termine adunarea tote lucrările urmând ca de la 6 în sus să se evacueze sala, de ore-ce în acest timp a sosi abonații și sala se oferea gratuit pentru cele 2 ore maximale. Era ziua de 14 decembrie 1897.” (153)

(…) Aceeași sursă*** informează asupra unei reprezentații teatrale a cercului literar, desfășurată la Constanța în luna martie cu piesele Duelul – comedie în trei acte de Petru Vulcan urmată de Arvinte și Pepelea, comedie într-un act de Vasile Alecsandri. „Sera s-a început cu declamation și cântări” (155).

Atentă la evoluția asociației locale, revista Familia subliniază în numărul său din 31 mai/12 iunie 1898 desemnarea ca „președinte onorar” a lui Grigore Tocilescu****, chiar în lipsă. „Alesul mulțumește Cercului printr-o scrisoare călduroasă din Paris, anunțând totodată că la 16/28 august va începe săpăturile sale arheologice în Constanța sau Cernavoda. Cu acea ocaziune va ține la Constanța în cercul „Ovidiu” o serie de conferințe” (156).

Cercul literar nu s-a sfiit să-și desemneze un număr important de președinți onorifici care au fost, în ordinea sursei din care citez, I.P.S.S. Iosif Gheorghian*****, mitropolitul primar al Ungro-Vlahiei, care-i urmează lui I.P.S.S. Ghenadie******, deținător al aceleiași înalte poziții ecleziastice, Zoe D. Sturdza, Elena dr. Turnescu*******, Spiru Haret********, în calitatea de ministru al instrucțiunii publice, prefectul Luca Ionescu, I. L. Caragiale (conducerea nu avea inhibiții), Ion (Iancu) Kalinderu colecționarul administrator al domeniilor regale, implicat mai târziu în organizarea muzeului regional, locotenentul M.D. Ionescu, magistrul evocat cu necesitate în atâtea rânduri (157). Adăugăm acestor nume, cele invocate chiar de președinte, în cel de-al treilea și ultim articol intitulat „Genesa și fasele cercului literar Ovidiu”: M.S. Carmen Sylva*********, B.P. Hasdeu**********, Gr. Ștefănescu***********, Culianu, V.A. Urechia************, Titu Maiorescu, Gr. Sturdza*************, Dimitrie Sturdza**************, P. Poni**************, N. Xenopol****************, Tache Ionescu*****************, B. Șt. Delavrancea, G. Coșbuc, Iulius Zane (158).

(…) Petru Vulcan (…) a dus o luptă inegală cu mentalitățile; astfel G.I. Petraru constată o diminuare a interesului initial: „Observând starea spiritelor în epoca dintre 22 Decembrie 1897 și aceea care precedează prima serată dată de Cercul literar Ovidiu în Salonul Panaioti (hotelul cu acest nume de pe strada Ovidiu n.n.) constat slăbirea entusiasmului din primele ședințe.

S-a alcătuit un program al seratei literare despre care am pomenit, s-au tipărit bilete de intrare cu prețul de 2 lei și un leu, s-au lansat inivitațiuni special către elita intelectuală din Constanța, s-a desemnat și un juriu de onoare și pentru tote acestea s-au lipit pe zidurile stradelor afișe uriașe. Sala Clubului comercial de sub Hotel Panaioti s-a împodobit cu fundă și flori natural în glastre, s-a luminat a giorno iar d’asupra unei tribune atheniane domina divul poet Ovidiu patronul nostru, pictat pentru acea ocazie și de jur împrejur asortat cu o fundă de brad.”

Nici alegerile din 1898 pentu birou nu i-au făcut pe constănțeni să lupte pentru acest tip de funcții: în seara de noimebrie cu pricina, după o repriză de chiciură, temperatura a scăzut brusc, iar străzile au devenit alunecoase. „Cunoscând pe antreprenorul hotelului „România” de pe strada Carol, i-am făcut o rugăminte călduroasă să ne ofere pentru seara amintită salonul acestui hotel, iluminat și încălzit, având grija a-i explica necesitatea ce aveam de a ține o întrunire intimă spre a pune bazele unei societăți.

Antreprenorul, mândru de a-mi fi îndatorat, mi-a satisfăcut  cererea. Și pe o vreme atât de îndărătnică, cu multă precațiune să nu rămân în mijlocul drumului m-am îndreptat spre Hotel România.

Acolo am așteptat până la ora 10 sosirea membrilor din ședința precedentă, dar din sumedenia acea de lume, de astă dată numai 11 inși își făcuse apariția și cu mine 12.

Conform decisiunei luată în ședința Consiliului permanent de la 25 Ianuarie a. c., care a avut loc în casele Schitului de la Sf. Munte cu învoirea părintelui David Schimonachu s’a hotărât închirierea unui local, pentru care se alesese o comisiune să caute un asemenea local. Eu propun încă de la acea ședință să alcătuim în colaborare un album al Dobrogei în care să se coprindă diferite schițe și peisagii de pe lângă mare și port, iar ca text scrierile și autografele scriitorilor de seamă români și străini” (167). Albumul s- a realizat.>


În partea I, în capitolul „Despre seriositate”, D. P. se referă și la conferința ținută de I. L. Caragiale la cercul ”Ovidius” la invitația lui Petru Vulcan.


„Păstrând proporțiile, vom aminti înainte de a face o comparație cu edificiul în cauză, un episode consumat la Constanța în zorii veacului trecut, în legătură cu care trebuie evocată întotdeauna, deși s-a petrecut cu câțiva ani mai devreme, conferința lui Caragiale susținută în data de 22 octombrie 1897. Invitat de Petru Vulcan, după ce acesta reușise, tenace, să-i smulgă acceptul de a face parte, onorofic, din comitetul de conducere al Cercului literar Ovidiu, I.L. Caragiale susține, în sala cazinoului de atunci, o conferință: Despre seriositate. Începând cu anul 1903, în legătură cu construcția definitive, existent și astăzi, a cazinoului communal, dar pe locul în care „ilustrul” (apelativ refuzat categoric de Caragiale în prezentarea pe care i-a făcut-o atunci Petru Vulcan) vorbise în parabole grele de consecințe (…)”

 

NOTE D. P.

(152) Petru Vulcan, Genesa și fasele Cercului literar Ovidiu, ”Ovidiu”, Constanța, an I, nr. 3, 15 octombrie 1898, p. 48

(153) Idem, nr. 4, 1 noiembrie 1898, pp. 61-62.

(155) ”Familia”, Oradea, an XXXIV, nr. 10, 8/20 martie 1898, p. 144.

(156) Idem, nr. 22, 31 mai/12 iunie, p. 360.

(157) Constantin Cioroiu, Marian Moise, Litoralul românesc la 1900, Europolis, Constanța, pp. 164-165.

(158) ”Ovidiu”, Constanța, nr. 7-8, 15 decembrie 1898 – 1 ianuarie 1899,  pp. 110-112.

(167) ”Ovidiu”, Constanța, an I, nr. 1, 15 septembrie 1898, p. 1.>


 

SURSA

Doina Păuleanu, Constanța. Aventura unui proiect european, Ex Ponto, Constanța, 2003, pp. 44, 397-399, 401-402.

 

 

NOTE M. T.

*Vulcan – Numele literar pe care Petre Ghinu și l-a luat după ce a venit în România în 1880.

**Ovidiu – Revista Cercului literar ”Ovidiu”.

***Revista ”Familia” din Oradea, oraș aparținând atunci Austro-Ungariei.

****Grigore Tocilescu (1850 Prahova -1909 București) – Istoric, arheolog, epigrafist și folclorist. Academician din 1890.

*****Iosif Gheorghian (1829 Botoșani – 1909 București) – Mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române în 1886-1893 și 1896-1909.

******Ghenadie Petrescu (1836 București -1918 Căldărușani) – Mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române în 1893-1895.

*******Elena Turnescu – Filantrop al epocii.

********Spiru Haret (1851Iași – 1912 București) – Profesor universitar de matematică și academician. Ministru al educației în anii 1897-1899 și 1901-1904, perioade în care a pus în aplicare o politică de reformă a învățământului.

*********Carmen Sylva – Pseudonimul literar al reginei Elisabeta (1843-1916), soția regelui Carol I Hohenzollern al României.

**********Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838 Hotin/Basarabia*Imperiul Rus /Ucraina – 1907 Câmpina*România) – Jurist, lingvist, folclorist, istoric, publicist, academician și om politic.

***********Grigoriu Ștefănescu (1836 Ialomița – 1911 București) – Geolog și paleontology, exploratory și academician.

************V. A. Urechia (1834 Piatra Neamț – 1901 București) – Istoric, scriitor, parlamentar și ministru liberal, membru fondator al Academiei Române

*************Grigore Sturdza (1821-1901) – Membru al străvechii familii boierești moldovene Sturdza. Fiul lui Mihail Sturdza, domnitor al Moldovei în anii 1834-1849.

**************Dimitrie Sturdza (1833 Iași – 1914 București) - Membru al străvechii familii boierești moldovene Sturdza. Președinte al Academiei Româneîn 1882-1884 și secretar permanent al acesteia. Lider al Partidului Național Liberal în anii 1892-1909. Prim-ministru în anii 1895-1896, 1897-1899, 1901-1905 și 1907-1909.

***************Petru Poni (1841 Iași – 1925 Iași) – Chimist, fizician, mineralog, profesor universitar la Iași, academician, parlamentar și de trei ori ministru liberal al învățământului.

****************Nicolae D. Xenopol ( 1858 Iași- 1917 Tokyo*Japonia) -  Frate mai mic al istoricului Alexandru D. Xenopol. Ministru al Industriei și Comerțului în anii 1912-1913.

*****************Dumitru (Tache/Take) Ionescu (1858 Ploiești – 1922 Roma) – Avocat și mare orator. Ministru conservator. Întemeietor al Partidului Conservator-Democrat în 1912. Ministru de externe în 1917-1918 și 1920-1922. Prim-ministru în 1921-1922.

Last modified on Duminică, 12 August 2012 19:47
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required