Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Aromânii din Balcani în opera stolnicului muntean Constantin Cantacuzino (1639-1716)
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
15-08-2012

Aromânii din Balcani în opera stolnicului muntean Constantin Cantacuzino (1639-1716)

Rate this item
(0 votes)

Spre sfârșitul vieții stolnicul muntean Constantin Cantacuzino (1639 Țara Românească – 1716 Istanbul*Imperiul Otoman) începea redactarea lucrării sale istorice Istoria Țării Rumânești între care se cuprinde numele cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci. Cartea nu a fost terminată din cauza executării autorului de către otomani, fiind publicată prima dată abia în 1858. Descendent din vechea familie bizantină (grecească) a Cantacuzinilor, Constantin a fost educat în spirit umanist la Brașov, la școlile grecești din orașele otomane Edirne și Istanbul și la universitatea din orașul italian Padova. Cu rangul boieresc de stolnic, C. C. a jucat un rol politic și cultural important în timpul domniilor în Țara Românească ale fratelui său Șerban Cantacuzino (1678-1688), nepotului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și fiului său Ștefan Cantacuzino (1714-1716).


În opera sa stolnicul face referire și la aromânii din Balcani, considerând că ei au fost așezați acolo de împărații romani și explicând de ce grecii îi numesc cu termenul peiorativ de ”coțovlahi”.


<(…) Și aceasta încă să mai socotește că nicăiri urme de ale acelora romani ce au fost în Dachia, ca să nu fie mutate cu totul într-altă parte, nu iaste; că de-ar fi undevași în Elada*, și astăzi, au limba, au alte semen de ale romanilor s-ar vedea și s-ar cunoaște, cum și în Ardeal și pe aicea și pe unde au fost aceia, până acum aiave sunt.

Însă, aceasta nu să tăgăduiaște, cum viind greu de alte părți, sau de alte neamuri călcându-se țări ale unii împărății, sau măcară acea împărăție vrând să facă oaste mare ca să meargă asupra altora, cum du pen toate părțile și du pen toate ținuturile ei nu adduce și nu strânge oaste? Cum și atunce acelui Galien** au altui măcar împărat să va fi întâmplat, de va fi trimis și aici de va fi ridicat ostași, ca să meargă să scoață pe acei goți*** ce călca și împresura cele ținuturi ce s-au zis, în Elada și Misia****. Care de crezut iaste că și de aici oaste s-au dus, și pe unii doară ca să-i așaze acolo, însă carii mai sprinteni și de așezat vor fi fost. Căce iată și semnu chiar avem pe cei coțovlahi, cumle zic grecii, ce vedem că și pănă astăzi se află și sunt, însă puținia cum rămași, pentru care viand cuvântul, gândiiu că nu fără cale va fi a mai întinde de ei voroava, ca să știe ce sunt.

Sunt dară acești coțovlahi, cum ne spun vecinii lor și încă cu dintr-înșii am vorbit, oameni nu mai osebiți, nici în chip, nici în obicine, nici în tăriia și făptura trupului, decât rumânii, ceștea, și limba lor rumânească ca acestora, numai mai stricată și mai amestecată cu de ceastă proastă grecească și cu turcească, pentru că foarte puțini, cum s-au zis, au rămas la niște munți trăgându-se de lăcuiesc. Carii să tind în lung de lângă Ianina Ipirului***** pănă spre arbănași****** lângă Elbasan*******, în sate numai lăcuind, săvai că și mari unele sate. Zic că sunt și oameni cu putere în hrana lor, de carii și mare minune, iaste, cum și pănă astăzi să află păzindu-și și limba, și niște obiceie ale lor. Aceștea dară și limba ș-au mai stricat, și ei s-au împuținat, derept că și ei desăvârșit supt jugul turcescu cu acei greci dupre acolo s-au supus, unde și stăpânire, și blagorodnia, și tot ș-au pierdut. Și poate fi că nice dintâi așa mulțime nu va fi fost de dânșii. Că iată acum și câți suntu, mojici și țărani sunt, și locurile lor cu greu de hrană fiind, să împraștie și să duc mai mulți pen cele orașe mari turcești de să hrănescu; și pe acolo mai mulți amestecându-se, și limba, cum am zis, foare ș-au stricat, și ei puțini au rămas. Zic și aceasta că de-i întreabă pre ei neșticine: Ce ești? el zice: vlahos********, adecăte rumân; și locurile lor unde lăcuiesc le zic Vlahia.

Pare-mi-se, zic, că ei grăind, mai mult îi înțeleg ceștea rumâni decât ceștea grăind ceia să înțeleagă; însă și unii, și alții cu puținea vreme într-un loc aflându-se și vorbind adese, pe lesne pot înțelege. De crezut dară iaste că și acei coțovlahi, dintre-acești rumâni sunt și să trag; și într-acele vremi Galian au alt împărat, au rădicat o seamă dintr-înșii de aici și i-au așezat pe acolo, au rămas și pănă acum.

Coțovlahi le zic grecii, râzându-i și batjocură făcându-și de dânșii, adecăte, șchiopi, orbi, blestemați, hoți, și ca acestea le zic că sunt. Și câți au fost de acel feliu pe undevași, i-au adunat de i-au dus pe acolo; precum și de ceștea rumâni dupre aici râd și încă destule cuvinte grozave le zic și de nimic îi fac, și că din hoți să trag povestesc și bănuiesc între ei. Ci de aceasta, căci grecii cesti dupre acum râd de rumâni și grăiesc așa de rău, au socoteală mare; pentru că văzând și ei pe toată alaltă lume râzând de dânșii și batjocorindu-i, au stătut și au oboist și ei pen gunoaiele lor, ca cocoșii, părându-le că au mai rămas cevași vlagă și de ei: unde văd zugrăviturile celor vechi ail or, ei întru dânșii își fac mângâiare și bucurie, soții părându-le că au pe cinevași batjocorii lor. Căce cu direptul neștiind aceștea și necitind cele ce oarecând și stăpânii lor au avut mare ajutoare și folosuri împotriva vrăjmașilor lor de aceștea rumâni, când și Odriiul********* l-au izbăvit din mâna frâncilor**********, carii îl ocolise și-l lua, și iară grecilor l-au dat, cum scrie Bonfinie*********** într-a doao decade-i, cartea a șaptea. Și alte multe bune ajutoare le-au făcut, cum mai nainte voi arăta. Ei grăiesc cele ce le par în ochi și în placer că sunt cevași și nu știu ce zic. Au doară căci sunt nemulțămitori și ei, cum istoriile arată. Și și pănă astăzi ori în ce țară merg, cum să zice zicătoarea, ”arama-și arată”, faptele lor cinstea micșorând și împilând; au mai bine să zic să-i iertăm și să ne fie milă de ei, căce fiind ei scăzuți den toate și lipsiți, și supărați sunt foarte. Deci asemenea fac și ei ca ceia ce sunt au în robie, au la închisori, au în strânsori de alte nevoi, au la sărăcie, au la alte norociri și mai strâmtori, cum obiciuiaște lumea de aduce; și atâta le aduce, cât niciodată nu lipsesc de la neamul omenescu ca acelea, când unuia, când altuia descărcându-se; decii de marea-i supărare îi pare că toți oamenii îi strică, și așa pe toți și bănuiaște, și hulește, părându-i că cu acelea își mai oteșaște și-și răcorește doar patimile sufletului și simțirile trupului. Că nimeni nici nu s-au mai aflat în lume asemenea lui Iov, carele toate acele rele și mai multe să-i vie pe lume și să rabde, și să tacă la toate, pe nimeni vinuind , pe nimeni blăstemând pănă în săvărșit, cum Biblia sfântă în viața lui scrie și adeverează.

Ci dară, grecii acelea pătimind, de supărare părându-le că alții ar fi în pricină, nu ei însăși, de a fi așa, hulesc și grăiesc pe alții de rău, neuitându-se să vază p edânșii, ce și cum sunt. Dirept acest dară, iaste să-i iertăm și să le credem, pentru că zic dascălii și înțelepții că cred și tiranic lucru iaste și foarte fără de minte neștine să mai mustreze și să mai pedepsească pe unul ce în pedeapsă și în nevoie au căzut. Că destul îi iaste aceluia aceia; nu trebuie rău pentru rău a mai adaoge, ce într-aceia lăsându-l, încă mângâiare decât să poate și ocrotire să-i arătăm, asemenea pătimași și nenorociți socotindu-ne, că putem ajunge și putem fi fără de zăbavă și fără veste.>

 

SURSA

Constantin Cantacuzino stolnicul, Istoria Țării Românești, editura Litera, Chișinău, 1997.

 

 

NOTE M. T.

*Elada – Grecia

**Galien – Gallienus (253-268) – În timpul domniei sale criza Imperiului Roman din secolul III a atins apogeul, ca urmare a revoltelor militare interne și repetatelor atacuri ale popoarelor migratoare.

***Goți – Popor migrator germanic originar din Peninsula Scandinavică, care au început în 238 atacurile împotriva granițelor europene ale Imperiului Roman, așezându-se în teritoriile italice și hispanice ale acestuia secolul V.

****Misia = Moesia Superior și Inferior – Provincii romane delimitate la nord de Dunăre și la sud de munții Balcani (nordul Bulgariei de astăzi și Dobrogea).

*****Ipir = Epir – Regiune în nord-vestul Greciei și sud-estul Albaniei, al cărei cel mai important oraș este Ianina (Grecia).

******arbănași – albanezi

*******Elbasan – Mare oraș în centrul Albaniei.

********vlahi – denumire dată romanilor de către popoarele germanice de la granița imperiului, de la care au preluat-o slavii în secolul VI și de la aceștia bizantinii (Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol) în secolul X.

*********Odriu=Adrianopol – Mare oraș în Imperiul Bizantin, azi Edirne în Turcia europeană.

**********frânci – denumire data popoarelor catolice din Europa Occidentală, după ce regale franc Carol cel Mare s-a proclamat împărat în anul 800 la Roma.

***********Bonfinie=Anton Bonfini (1434-1503) – Istoric umanist italian de la curtea regelui maghiar Matei Corvin, la cererea căruia a scris o istorie a regatului Ungariei.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required