Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Aromânii din Imperiul Habsburgic în viziunea militantului național român ardelean Moise Nicoară
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
25-08-2012

Aromânii din Imperiul Habsburgic în viziunea militantului național român ardelean Moise Nicoară

Rate this item
(0 votes)

Istoricul român Sorin Mitu (1965 Arad - ) a publicat în 1997 lucrarea Geneza identității naționale la românii ardeleni.

În cuprinsul volumul S. M. face referiri la aromânii emigrați în teritoriile dinastiei imperiale de Habsburg, în legătură cu un citat din scrierile lui Moise Nicoară (Nicorescu) (1784 Gyula*Ungaria – 1861 București*România), jurist militant pentru cauza națională a românilor ardeleni întemnițat în 1819-1821:


<(…) Chiar și comunități reduse numeric, cum ar fi slovacii colonizați în Banat sau aromânii, emigrați în părțile vestice și în Ungaria (98), pot fi adăugați, așa cum o face Moise Nicoară (99), acestei coaliții într-adevăr universal împotriva românilor. Se naște astfel clișeul poporului „înconjurat și subjugate de barbari, asuprit de toată lumea”, din formularea lui Papiu*, și ideea, puternic lansată la 1848, că „totul se conjurase în contra acestei națiuni”.


(…) O asemenea imagine a conspirației univerale anti-românești, care pare atît de modernă încât amintește de „agenturili” anului 1989 și de „războiul împotriva poporului român” (106), este extrem de bine conturată în scrierile lui Moise Nicoară din anii 1815-1819, ocazionate de acțiunea pentru impunerea unui episcop român la Arad.


 (…) Componența universală, modul diversionist și secret de acțiune, precum și agenții executanți ai conspirației împotriva românilor respectiv toate elementele principale ale clișeului sînt admirabil puse în evidență de către Nicoară, gestul său având și menirea de a dezvălui, a deconspira, a proiecta un fascicul orbitor de lumină asupra tainicului și odiosului complot.


Multe se șoptesc rumânilor la ureche și în multe chipuri se ațîță ei pe sub mînă, se scrie în memorial destinat împăratului din 15 august 1819, aci prin poliție și ramii ei care se întind pe ascuns [toate] sorțile și clasele de oameni, aci prin țînțari**, aci prin sîrbi, aci prin unguri, care voiesc binele patriei, alții care voiesc răzvrătire și răscoală, aci prin rumânii uniți***, aci prin luterani****, aci prin calvini*****, aci prin popistași****** și ce să grăiesc de jidovi?, aci prin muieri îndemnate și învățate în toate blăstămățiile, aci prin varmegii [=comitate*******, oficialitățile comitatelor] și alți diregători de tisturi suptrînduiți care  au ceva amestecare cu rumânii, și așa mai departe fără capăt.” (109) Toți sînt împotriva românilor, de la catolici pînă la israeliți, și chiar dacă alăturarea unor asemenea elemente are apparent nici o logică, ea se explică de fapt prin legăturile subterane ale conspirației care îi unește deopotrivă în spatele planului ocult menit să-i distrugă.


(…) Dar în reprezentările sale politico-naționale, marcate încă de prelungirile subterane ale solidarităților „ilirice”, de tip „națiune-confesiune”, inamicii cei mai periculoși nusunt sîrbii ortodocși (ca pentru majoritatea bănățenilor), ci maghiarii și germanii catolici , aromânii (ca unelte ale politicii vieneze) și chiar românii greco-catolici. Obsesiile sale se convertesc și se fixează în aceste direcții.


(…) Pe urmele înaintașilor iluminiști, reluînd uneori textual formulele lansate de către aceștia, Moise Nicoară reface imaginea spațiului pan-dacic locuit de români. În privința „prelungirilor” acestuia, neglijează romanitatea sud-dunăreană (probabil șidatorită faptului că se află într-un dur conflict politic și confessional cu aromânii din Viena și Ungaria, „țînțarii” pe care îi alătură conspirației oculte anti-românești), în schimb, vorbește adeseori despre românii din Rusia și nordul Mării Negre („Noua Serbie”), colonizați aici în secolul al XVIII lea din părțile sale bănățene și pe ai căror descendenți îi va întîlni în 1810, la București, ajunși în bune situații în armatele țarului.


NOTE S. M.

(98) Care la alt etaj al imaginii de sine sînt încorporați de  total identității naționale.

(99) Cornelia Bodea, Moise Nicoară (1784-1861) și rolul său în lupta pentru emanciparea national-religioasă a românilor din Banat și Crișana, Partea I, Arad, Tip. Diecezană, 1943 (anexele documenatre), pp. 329, 341, 366

(106) Sintagmă acreditată la începuturile anilor ’90 în lucrările  cu mare succes de public ale lui Dan Zamfirescu sau Pavel Coruț.

(109) Cornelia Bodea, op. cit., p. 329.>

 

 

SURSA

Sorin Mitu, Geneza identității naționale la românii ardeleni, Humanitas, București, 1997, pp. 52-56, 226, 312.

 

NOTE M.T.

*Papiu=Alexandru Papiu-Ilarian (1827-1877) – jurist și istoric român ardelean,  unu din liderii revoluției din 1848-1849.

**țânțari – denumire data aromânilor de către sârbi.

***rumâni uniți – români aparținând Bisericii greco-catolice, adică Biserica unită cu Biserica catolică din 1699.

****luterani – creștini aparținând ramurii protestante initiate de teologul german Martin Luther (1483-1546).

*****calvini – creștin aparținând ramurii protestante inițiate de juristul francez Jean Calvin (1509-1564)

******popistași – denumire dată creștiniolor catolicilor păstoriți de papa de la Roma de către creștinii ortodcoși.

*******comitate – unități administrative- teritoriale în care a fost împărțită Transilvania după cucerirea de către regalitatea maghiară medieval.

Last modified on Miercuri, 05 Septembrie 2012 16:16
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required