Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Aromâni la Forumul românilor și originarilor din România din 1992
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
27-09-2012

Aromâni la Forumul românilor și originarilor din România din 1992

Rate this item
(0 votes)

În perioada 22-27 iunie 1992, în stațiunea maritimă românească Neptun a avut loc Forumul românilor și originarilor din România.


La reuniune au luat participat și trei aromâni: Vasile Barba (1918-2007), președintele Uniunii Culturale Aromâne din Freiburg / Germania, Iosif Prefti de la Asociația Aromânilor din Korce / Albania și Paris Sterie din România.


Discursurile lor au fost rezumate într-un volum consacrat evenimentului de către Fundația Culturală Română din București.

În Cuvânt de deschidere al Forumului, scriitorul Augustin Buzura, președintele fundației, i-a salutat pe aromânii din țările balcanice: <Alături de frații din Basarabia, Bucovina și Ucraina prezenți, vreau să-i salut, să le mulțumesc și fraților din Peninsula Balcanică, români și aromâni treziți la viață (...)>


Vasile Barba:


<Ora deșteptării aromânilor

Președintele Uniunii Culturale Aromâne cu sediul în Freiburg a făcut un scurt istoric al formării poporului nostrum deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, înfățișînd drama pe care o trăiesc aromânii din Peninsula Balcanică a căror identitate culturală și națională este în pericol. Lumea în schimbare a zilelor noastre, noua Europă al cărei proiect prinde tot mai mult contur, oferă, în opinia domnului Barba, cele mai bune condiții pentru recîștigarea conștiinței originii aromânilor de pe ambele maluri ale Dunării. Adresîndu-se din România, „singura Valahie care ne-a mai rămas”, domnul Barba a pledat în favoarea sprijinirii material a tinerilor aromâni în vederea obținerii unor burse de studiu în România, în Basarabia sau în Bucovina.

Acest lucru nu implică un efort material deosebit din partea statului român, foloasele sale pe plan spiritual fiind inestimabile.> (Plenul de deschidere)

 

<„Raiul nu mai îngăduie… limba valahă

A fost și dînsul de părere că „noi stăm cu brațele încrucișate cînd este amenințată ființa noastră, în timp ce alții pentru a obține privilegii fac orice.

A relatat întîlnirea cu un prelat străin la Budapesta pe care l-a întrebat dacă știe că la nici 100 km de Timișoara, dincolo de graniță, trăiește un întreg popor care nu are nici un preot, nici învățător.

Ceva mai la vale 1 milion și jumătate de valahi nu numai că nu au nici un drept, dar sînt amenințați în Grecia (unde procentual sînt mai mulți decît maghiarii din Transilvania) cu smulgerea limbii de la rădăcină dacă vor vorbi valaha.

A amintit de preoți ortodocși care au predicat grecizarea satelor valahe. Unul dintre ei, călugărul Cozma, a fost sfințit pentru că a grecizat 40 de sate de valahi. Se ducea și spunea preoților: dacă pînă mîine nu veți veni la mine să-mi spuneți că abandonați această limbă a diavolului, limba latină, veți intra în iad. Alteori, stropea cu chimicale otrăvite crengile unui pom din fața casei și spunea: „dacă pînă mîine frunzele vor rămîne verzi înseamnă că nu am dreptate, dar dacă se vor veșteji -  aceasta este vocea lui Dumnezeu. A doua zi, femeile, mai ales, vedeau frunzele veștejite și se duceau să se lepede de limba lor. Aceste procedee numai creștinești nu erau. > (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

<„Au fost formulate numeroase propuneri concrete (…) scutirea de taxe a tinerilor care vin să învețe în România (prof. Vasile Barba – Freiburg) ș. a.”

„Forumul Românilor și Originarilor din România”

Natalia Stancu – Curierul național 30 iunie 1992 >

 

 

Iosif Prifti

<„O națiune uitată

În present în Albania trăiesc circa 300 000 de aromâni, cea mai mare parte a lor păstrîndu-și obiceiurile și limba strămoșească. Subliniind bunele relații existente între aromâni și albanezi, dl. Prifti a apreciat că românii din Albania au nevoie urgentă de sprijin cultural din partea confraților din nordul Dunării. Prezența unor personalități culturale din România în mijlocul aromânilor din Albania, existența unui correspondent în Albania al postului national de radio din România ar fi doar cîteva din modalitățile prin care statul roman ar putea ajuta „această națiune destul de uitată” care sînt conaționalii nostril sud-dunăreni.> (Plenul de deschidere)

 

 

Paris Sterie

<„În Balcani, românii nu sunt musafiri

A vorbit despre societatea de cultură macedo-română, una din cele mai vechi societăți existente actualmente în România după „Astra”, înființată la 1880 prin înalt decret domnesc. Apoi, despre  drepturile valahilor din sudul Dunării. Pînă în 1923, pe malul Dunării au existat în sate biserici unde slujea în limba română. La Sofia exista o școală primară română și un gimnaziu, care s-a transformat în liceu și era frecventat initial de români din sudul munților Balcani, dar din 1934 au venit mulți elevi de pe malul Dunării. Liceul era al statului roman, diploma era recunoscută în toată lumea, mai puțin în statul bulgar. Apoi bulgarii au închis liceul. În sudul Dunării a rămas astfel un singur lăcaș de cultură – biserica română a coloniei macedo-române din Sofia.

Colonia număra acum 50 de ani 600 de familii, acum dacă mai numără 40-50 familii. În biserică se slujește în românește, dar și în limba bulgară pentru bulgarii din cartier.

În Grecia, Albania, Macedonia sîrbească, Bulgaria, elemental românesc a primit cele mai grele lovituri din partea Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole. În Les Roumains de Macedonie  a lui Alexandru Rudin, există un capitol în care se elogiază un preot grec care a pus hoardele grecești să omoare preoți români.

Astăzi, România liberă și democrată trebuie să vorbească sus și tare pentru drepturile vechi ale acestor români; nu e nevoie ca ei să dobîndească ceva nou. Au existat tratate international prin care aceste drepturi au fost recunoscute de secole, prin pacea de la București din 1913 au fost recunoscute drepturile la cultură și învățămînt: școli și biserici.

Problema românilor din sudul Dunării – este de părere dl. Paris – nu se poate rezolva decît pe principiul tratativelor, prin bună înțelegere și bună conviețuire.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

A luat cuvântul și părintele Alexandru Șchiopu din Bulgaria.

<„Biserica română din Sofia”

A vorbit despre colonia ortodoxă română de la Sofia, creată inițial de românii veniți din Macedonia și care au dorit să aibă și biserică în limba maternă. Statul român i-a ajutat, atît în a construi școala română, cît și biserica română de la Sofia. De la 1948 încoace, această biserică a rămas singurul loc und eromânii din Bulgaria toată se puteau aduna și asculta slujbele în lima română. Astăzi însă, numărul credincioșilor se reduce la 30-40 familii – mai mult aromâni și cîțiva vlahi din zona Vidin.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

SURSA

FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, Primul Forum al românilor și originarilor din România (Neptun, 22-27 iunie 1992), Intergraph, București, pp. 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.

Last modified on Miercuri, 12 Decembrie 2012 22:16
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required