Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de Irina Lucia Mihalca în română - aromână
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
14-09-2011

Poezii de Irina Lucia Mihalca în română - aromână

Rate this item
(15 votes)

Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca mi-a trimis prin e-mail următoarele poezii în versiune română şi aromână: Tu... Eu - Tini... Mini, Culegătoarea de stele... - Adunâtoarea di steali..., Atât de aproape şi totuşi departe... - Ahâtu di aproapi şi ahâtu di alargu..., Priveşte marea întâmplare - Mutrea marea fţiari, Timp de-amintire, timp de uitare... - Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari..., În lacrimă e împletită iubirea...-Tu lacrimâ-i împlititâ vrearea..., O fată ţi-a traversat timpul - Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău

 


 

Tu... Eu


Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelaşi gand şi nu ne vedem,
Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
Şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă….


Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
Doar forţa singurătăţii în mireasma vântului şi a ierbii…

 

Uşor ţi-e numele, ca briza mării,

 

Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,
Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Un ţărm de mare pe care valurile
Se sparg în mii de bucăţi-destin!

 

Ştiu că dacă mi-ai strânge mana ai fi fericit,
Ştii că dacă te-aş zări aş plânge…

 

Tu…Eu
Poem nocturn plutind într-un vis,
Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg
Iar moartea ar mirosi a salcie,
Mereu prea devreme,
Mereu prea târziu…


 

Tini... Mini


Aşchişurăm doii aşi nâ si pari,
Himu tu unâ minduiri şi nu nâ videmu
Triţemu tut unâ undâ spilata tu câmpurli ditu ghisi,
Şi foclu a ei tu faţa noastră creaşti….


Ma înclo de alegânarea treastiilor, ma înclo di cheţari
Maşi putearea cându ti afli singuru tu nghiuzma vintului şi a iarbâiei…


Peanâ ţâi numa, ca avra amariei.
Tuti ahurhescu cu marea, aţea iermâ mari!
Aştirnuta, ma tu mesi ti niupreari
Un peaticu di amari pi cari valurli
Sfrângu tu nhii di cumaţâ-soartâ!


Ştiu câ m-as mi acaţâ di mâna a seşţâ hârsitu
Ştii câ m-as ti vedu va-s plângu…


Tini…Mini
Primitu di noapti ţi s-alasâ tru ghisu
Fârâ ca sâ ştiibâ cumu a mea lacrimâ vanhi ti da întregu
Şi moartea v-a sarnutzeascâ salţâi
Dipriunâ multu ahonea
Dipriunâ multu amânatu…

Culegătoarea de stele...

 

Mă înălţa spre cer,

până la stele,

eu mică, El mare,

De sus priveam lumea

eu mică, ea mare...

Întunericul era mai departe,

mai cald,

Lumea, copacii şi luna

se legănau

la fiecare pas.

 

Mă înălţa spre cer,

până la stele,

Încă mai simt cum,

uşor,

desprindeam câteva stele,

felinare ce luminau

paşii,

amprente lăsate,

în urma

trecerii noastre...


Şi acum mă înalţă

în zbor, în cer,

printre stele,

în visele mele,

zâmbeşte,

lumina-mi priveşte,

chiar dacă

eu sunt aici,

El e acolo,

undeva,

în cer,

printre stele,

icoană, candelă vie,

El, veşnic,

mereu

TATĂL MEU.


 

Adunâtoarea di steali...


Mi alina la ţeru

pânâ la steali

eu nhicâ, Elu mari,

Din zteanâ mutreamu dunhiaua,

eu nhicâ, ea mari...

Scutidea iara ma înclo,

ma caldurâ,

Dunhiaua, ponhii si luna

s-ligânau la cafi imnari.

 

Mi alina la ţeru,

pânâ la steali,

Nica mai duchescu cum,

lişoru,

dizlichiamu îndaua steali,

lănchi ţi luminau

imnatlu,

şi tu soni urmile

dupâ triţeara noastrâ...

 

Şi tora mi-azboairâ

mi alinâ, tu ţeru,

pritu steali,

tu ghisili a meali,

arâdi, lumina-hi mutreaşti,

cu tuti câ eu escu aoa,

Elu iasti aclo,

iumva,

tu ţeru,

pritu steali,

icoanâ, cândilâ ghii,

Elu, di totna,

şi dipriunâ

AFENDI A MEU.


Atât de aproape şi totuşi departe...


Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...


Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului, dincolo de albastrul cerului
străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit
Intru în inima ta cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!


Doar luna, rotunda lună
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt,
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor pe râul
ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda luna ne îngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit


Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârşit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape şi totuşi departe,
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...

 

La capătul timpului

suntem noi -

Departe de zile,

Departe de luni,

Departe de ani,

Pe drumul înspre Lumina Veşnică.


 

Ahâtu di aproapi şi ahâtu di alargu...


Pi tini omu, ti mutrescu ciudusitâ!

Criştemu cafi noapti,

cama-n dzeanâ,

 tutu ma multu,

 tutu ma aproapea,

 tutu ma largu


Pânâ la ţzeru,

Ma înclo de njirleatza ţzerlui, ma înclo di njirleatza lui

strâbâtemu ghislu,

Ditu paradislu urdzâtu tu noapti

mi tornu tu ghislu a meu arâspânditu

Intru tu a ta inima ca arodiile coapti di cânjina soarilui -

muşhuteaţzâ di buiei, njiurizmi şi minduiri...


Maşi luna, rutunda lunâ

s-aspuni pitu niorii avinaţzâ di vintu,

Maşi luna, rutunda lunâ

nâ lunjineaţzâ ghislu ţi doarmi pi arâu

ţi nâ minteaşhti multu înlâcrimata puizii di vreari,

pitu crendzâli

cu chitchi a bitârnului arodiu


Tutu iasti înghrâpsitu, tutu-i uftare, clipitâ,

Tutu iasti un ahurhitu nibiţzitu,

Tutu iasti câftarea iholui di ninti,

Tutu ma aproapi di tini, di noi,

Tutu ţi tricu tu ghisu dinău bânămu,

Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu,

Mi cafţzâ, ti caftu

Pitu adânca mutritâ ditu ghilia apâei ditu niori.

 

Aclo iu zbiţzeaşti chirolu

himu noi -

Largu di dzâli,

Largu di meşhi,

Largu di anji,

Pi calea câtâ Videala Ti Totna.



 

Priveşte marea întâmplare 

 

Priveşte marea întâmplare -
petrecerea unui om pe pământ!

Este pragul pe care păşeşti
pe urmele paşilor tăi cândva ştiuţi!

 

Înţeleg maturitatea
ca un fruct zemos şi aromat
- "Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică
n-o să-mi mai apropii barca de malul tău”
,
parcă aşa mi-ai spus cândva!
Stelele când le priveşti nu au colţuri, ci doar
puncte intens luminoase ce pulsează vraja, iubirea, misterul!


Dacă-ţi lipseşte căldura
închide ochii şi instant o vei avea,
căldura de orice fel, am să revin!

Înţelegem durerea legată de moarte,
dar ea e arsura eternă din inocenţa privirii,
aici găsim doar locul ce ne va coace fructele...

 

Dacă-ţi lipseşte căldura
închide ochii şi instant o vei avea,
căldura de orice fel, am să revin!

Înţelegem durerea legată de moarte,
dar ea e arsura eternă din inocenţa privirii,
aici găsim doar locul ce ne va coace fructele...

 

Suntem spectatorii şi actorii istoriei,
suntem litere, simboluri, divine texte
în care ni se înscrie destinul,
Totul se derulează ca într-un vis, ca într-o sferă de cristal,
aici trăim în lumea umbrelor,
Dincolo de nori e lumina, trairea,
totul e mai intens, mai viu,
cerul nu e un cer pasiv, nici cerul recompensei,
e doar cerul iubirii, cerul artei, un cer cerebral,

 

Omul doar va alege
cerul îngerilor sau infernul cu lumea lor
de conspiraţii, furii, ură şi demoni,
Sufletul îşi doreşte doar continuarea, eternitatea verbului a fi...


 

- Mutrea marea fţiari


Mutrea marea fţiari -

Pitriţearea a omlui pri locu!

Iasti praglu pi cari anchiseşţâ

pi toarili imnaţlor a tali vârnâ oarâ stiuti!


Achicâsescu agiuntzearea tu anji

ca unâ ghimişi tzâmoasâ si arnjiurizmatâ

- "Maca ţâ adaru apa gimbuşloanji si aghrâ

nu vanji mai aprochiu aluntrea di martzina ta",

Stealili cându li mutreşţzâ nu au colţuri, maşi

puncti multu anghilicioasi ţi dau ciudia, vrearea, mistirghiulu!


Mini ştiu sa stau la soari şpi câmpul cu chitchi,

Vrearea-i tu virdeaţâ cu tini pi braţâ,

nopţâli cu lunâ cu tini di manâ!

Ieştâ maşi aclo iu ieşţâ cu minduiarea,

tuti au ligâturâ, unâ ingrâpsiri ascumtâ

ţi-şi aşteaptâ videala,

ţi nu achicâsimu armânu maşi litiri moarti...


Ca-s nu ai câldurâ

Înclidi oclii şi diunâoarâ v-au ai,

câldurâ di tuti turliili, va mi tornu!

Achicâsimu durearea ligatâ di moarti,

ma ea iasti ardearea di totna ditu nistiuta mutritâ,

aoa aflamu masi loclu ţi va nâ coacâ ghimisili...


Himu aţei ţi mutrimu şi actori pritu chiro,

himu litiri, seamni, din dzeanâ ghrami

tu cari nâ sâ scrii soartea,

Tuti curgu ca tu-n ghisu, ca tu-n ţzercu ţi nu-s veadi,

aoa bânamu tu lumea aumbrilor,

Didindi di nori iasti lumina, bana,

tutu iasti ma adâncu, ma ghiu,

ţzerlul nu-i un ţzer niştiutu, nici ţzerlul cu poami,

iasti maşi ţzerlul a vreariei, ţzerlul a lucrilor îmşati, un ţzeru mintimenu,


Omlu maşi va s-aleagâ

ţzerlu a indzirlor ori scutidea cu lumea lor

di minteri, inătâ, nivreari si demonji,

Suflitlu va maşi tu aninti zducâ, di totna zborlu sibâ...



 

Timp de-amintire, timp de uitare... 

 

Era un timp când alergam spre tine,
un timp dilatat ce ne îmbrăţişa în secundele sale,
Era un timp când doar lumina din noi conta
Când odată privirile întâlnite,
metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acţiona instantaneu,
Când te mirai că-ţi revedeai inexplicabil
imaginea ta pe chipul meu
impregnată de adierea blândă a zefirului,
a apei reflectată de oglinda sufletului nostru.


Era un timp când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne,
devenind un alt timp.


Doar Helios surâde...
Ştie el ce ştie!



Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari...


Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,
Un chiro largu ţi nâ ambârţita tu a lui sicundi,
Iara un chiro cându maşi ti lumina ditu noi bânamu
Şi cându diunâoarâ nâ andâmasimu mutrita,
Ca tu primitu mini eramu tini aşi diunaoarâ,
Cându ti ciuduseai câ tâ rivideai şi nu achicâseai cum
Vitzuta ta pi faţa mea
Sâturatâ di adiearea blânda a zifirlui
A apâei tu cari sveadi ca tu ghilii suflitlu a nostru.

Iara un chiro cându nica nu nâ dipârtamu snu nâ agudimu
Sâ agiuntzemu un altu chiro

Maşi Helios arâdi...
Ştii elu ţi ştie!



 

În lacrimă e împletită iubirea...

 

- Îmi aşez sufletul lângă tine!
Noapte şi zi, prin timp,
din pădurea dorului şoaptele frunzelor
îşi devoalează etern iubirea neschimbată

*
Hoinar vânt,
prin ferestrele deschise ale inimii
cascada amintirilor
şi-a aruncat raza de lumină

*
Purtate de vânt,
petalele macilor roşii au ajuns
pe suprafaţa râului
la marginea câmpiei


Zâmbeşte poznaşă lumina soarelui,
Zâmbeşte jucăuş şi valul!

*
Străbaţi eteruri
la care nu ajungi, căci lumea
nu poate trece nişte ziduri,
surprinzi sunete de corn, repezi,
uruitoare alămuri, tânguitoare corzi,
sămânţa o sădeşti
lăsând-o să încolţească...

*
Halucinante tărâmuri
abia apărute din mare
după ce marea şi-a retras apele,
dune de nisip arse de soare,
în zare munţii par înalţi, norii
coboară peste linia frântă a orizontului

*
Cuibărit peste vârfurile arborilor
un clocot există,
râurile sunt repezi, deşi abia susură,
Cu dorinţă îi atingi buzele,
În lacrimă e împletită iubirea...

*
Cu cât pătrunzi mai adânc,
cu atât fascinaţia este mai mare,
Ţii o făclie aprinsă şi mergi,
nu ştii până unde vei ajunge,
Vrei să pătrunzi
până unde n-ai mai ajuns niciodată,
şi timpul aleargă,
şi acum goneşte spre mâine,
iată, deja a trecut

Ce nebunie să străbaţi cleştaruri de gheaţă
printre torţele pietrelor albastre!

*
Din palmele ei vrei lumina,
lumina ei strânsă într-un cerc,
Cercul ei, cercul iubirii,
interzisa capcană şi straturi de gânduri,
Ceva din ea îţi spune să nu opreşti clipa,
Să te opreşti, tu, un călător, tu, un căutător!

*
A sosit vremea schimbării, vremea pământului,
ţi se stinge flacăra torţei,
înaintezi, auzi glasul ei,
respiraţia Ei îţi arde oxigenul...

*
Alegeri, viaţă, credinţe,
două credinţe alegi, a ta şi a ei,
două clipe te despart,
Atât de aproape şi atât de departe...

Unde e zborul dacă secunda trece?
Unde e glasul ei dacă timpul goneşte?
Ecou, asta primeşti, din alt timp
urmele ecoului ei,
ecou care îţi spune s-o cauţi
unde poate fi şi a fost,
dar nu unde este...

*
Printre ruine te blochezi
devreme ce calci peste tine însuţi
şi nu te mai poţi recompune

*
Ea trebuie să aleagă mozaicurile
şi apoi să le aşezaţi împreună,
un singur trup veţi deveni,
o singură suflare,
un singur torent de lumină!


Deja eşti departe de glasul minţii,
noi forme de strigăt, alte forme,
o cunosti,
Eşti gata să primeşti abundenţă de ape,
nu e nevoie de salt,
doar de un singur pas

*
- Ne-am oglindit în roua
din paşii timpului pierduţi sau redescoperiţi,
Dacă vrei răspunsuri
întreabă vântul de pe câmpii!

- Oglinda cuvântului din ochii tăi e adevărul,
vindecarea din inima ta e frumuseţea,
zâmbetul impregnat pe faţa ta e iubirea,
atingerea mâinii tale e dorinţa!



- Tu lacrimâ-i împlititâ vrearea...

- Înji aşternu suflitlu lânga tini!

Noapti şi dzuâ, pritu chiro,

ditu pâdurea dorlui, pi anarga frandzâli

işi da tu padi nialâhsita vreari

*

Alâgatoru vintu,

pritu geamurli disfapti a inimâiei

dipriunâ amintirli

sprilingu raza di videalâ.

*

Purtati di vintu,

pitali di maţzâ aroşhi aghumsirâ

pi supra arâului

la mardzina di câmpu.


Arâdi cu hari videala soarilui,

Gimbuşhliu arâdi şi aţzea apâ mari!

*

Strâbaţzâ ţzeruri

iu nu agiundzâ, câ lumea

nu poati ta-s treacâ niscânti stiznji,

ducheşţzâ cântãri di cornu, aghunjisiti,

ghârghârici di halcumâ, plângatoari cordzâ,

sâmiţza u seaminji

şi u alaşi ta-s fitruseascâ...

*

Mintiti locuri,

tora inşiti ditu amari

dupâ ţzi amarea işi trapsi apili,

copi di arinâ tuchiti di soari,

pi dzeanâ munţzâi par analţzâ, niorii

dipun pisti indreapta frâmta andzari...

*

Aşhtirnutâ pisti varfuri di pohji,

unâ clucuteari iasti,

arâurli suntu aghunjisiti,şi au boaţzea şcurtâ,

Cu mirachi-i atindzâ budzâli,

Tu lacrimâ-i împlititâ vrearea...

*

Cu câtu inţzrâ ma ahânda,

cu ahâtu ciudia-i ma mari,

ţzânji un focu apresu şi imnji,

nu ştii pâna iu vrei sagiundzâ

şi cum treaţzi oara,

şi tora alagâ câtâ mâni, mutrea, dusi...

Ţzi zurleaţzâ sâ strâbaţzâ hrisãhi di gleaţzâ

pitu pirili la aţzeali njirli cheţzari!
*

Ditu pãlnjili a ei vrei videalâ.

videala ei adunatâ tu-un ţzercu,

Ţzercul a ei, ţzercul a vreariei,

farâ pâghidâ şi peturi di minduieri,

Ţiva ditu ea ţzâ aspuni snu ţzânjii tora sicunda,

Sdhânaseşţzâ, tini,ţi aladzâ, tini ţi cafţzâ!

*

Vini oara alâchsirilor, oara loclui,

foclu apresu ţzâ sâ astindzi,

imnji, avdzâ boaţzea ei,

duhlu a Ei, farâ di suflu ti alasâ ...
*

Alidzeri, banâ, cridinţzi,

dauâ cridhinţzi aledzâ, a ta si a ei,

dauâ clipiti ti dispartu,

Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu...

Iu iasti zborlu maca sicunda treaţzi?

Iu iasti zborlu a ei maca chirolu alagâ?

Iholul, aesta afli, ditu altu chiro

toarâli a iholui a ei,

iho cari ţzâ spuni s-u cafţzâ

iu poati sibâ şi iu fu,

ma nu iu iasti...

*

Pritu surpati lucri ti anclidzâ

ma aghonjia di calţzâ tini pisti tini

şi dinãu nu poţzâ s-ti mai adari.
*

Ea lipseaşti sâ aleagâ îmşhati cheţzari

şi deapoa dipriunâ s-li aştirneţzâ,

un singuru trupu v-as hiţzâ,

unu adiatu,

unâ singurâ luminâ curgâtoari!

 

Fugatu eşţzâ largu di minti,

alti turlii di greri, alti turlii di lucri,

u ştii,

Hâdzari eşţzâ ta-s iai apa

ţzi ghinji nu lipseaşti ta-s ansari

unu imnatu ţzâ agiundzi...
*

- Nâ vidzum tu arauâ

ditu toarili a chirolui chirutu sau aflatu,

Maca vrei sa ştii

intreabâ vintul de pi câmpuri!

Ghilia a zborlui ditu ochlii a tai spuni îndreptu

ghitripsearea ditu inima ta iasti muşuteaţza,

arâslu armasu pi faţza ta iasti vrearea,

hârshearea a mânaiei a tale iasti mirachi!

 



O fată ţi-a traversat timpul


Pe moneda bătută atunci

a fost trecut eronat anul,

O melodie de departe te cheamă,

poezia ei s-a ascuns în tine,

doar visul i-l porţi în suflet...

 

O fată ţi-a traversat timpul -

reamintirea unui alt timp sau doar

o trecere temporară printr-un nou timp,

Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!


Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,

Călătorind împreună

pe pământ înspre pământ

nu ai recunoscut-o

dar focul din mână i l-ai citit -

că te-ai născut din neşansa

de a fi iubit şi a o iubi

dincolo de viaţă şi moarte...


Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul

chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,

nici stelele în palmă nu le-a ţinut,

Nu se auzeau nici măcar şoapte,

doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor,

Dar setea nu ţi-o potolesc!


Printre copaci vântul îşi poartă

suspinul frunzelor pe alei - blestemul rătăcirii atâtor vieţii

neavând construită fundaţia de petale.


În ochii de culoarea timpului

reţii doar clipa visării,

Ce ai astăzi,

mâine poate fi o mare durere!


Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,

O melodie auzi, priveşti înainte vrăjit -

mari cercuri în oglinda apei face valul,

malurile se depărtează încet,

din umbră lunecă luntrea înspre lumină


Fără întoarcere, uşurat de poveri,

sufletul e desprins acum în cerul subţire,

În cerurile de dincolo de cer

se vor uni în uitare...



Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău



Pi pindona bâtutâ atunţea

agârşitu s-a înhrâpsi anlu,

Un cânticu di largu ţâ greaşti,

boaţea ei s-ascumsi tu tini,

maşi ghislu îl portâ tu suflitu...

 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău -

aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi

unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro,

Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro!

 

Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ,

Şi deadunu-s priimnarâ

pri locu spri locu

nu-u cunâscuşi

maşi foclul ditu mâna îi lu angaldasişi-

Câ ti aflaşi ditu niputearea

ta-s estâ vrut şi-s vrei

ma înclo di banâ şi moarti...

 

S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduţâ tu anâpoi

Cu tuti câ nu-şi agiumsi a suflitlui ţzeru -

ni tu pâlnhi stealili nu li ţânu.

Niţâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau,

masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza,

Ma seatea nu-hi ţu apândisescu!

 

Pritu ponhi vintlu-şi poartâ

suschiratlu a frantzalor pri căi - blistemlu agârşirlor di ahâti bănhi

fâra ta-s aibâ aştirnutu câmpul di vreari.

 

Tu oclii ca buiaua a chirolui

ţâni maşi oara anghisariei,

ţi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!

 

Ditu aripi bati şi azboaira una alba pilistearâ,

Unu cânticu avtzâ, şi mutreştzâ ninti ciudusitu -

mări ţercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu,

şi martzaihili s-dipârteatzâ lişoru...

ditu aumbra aşchiuşurâ barca spri videala

 

Fârâ turnari, şi ascâpatu di caimatzâ,

suflitlu tu subtzârli ţzeru

ni angricosu tora iasti,

Tu ţzerurli di dinclo di ţzeru

v-aş andâmaseascâ tu agârseari...








Last modified on Vineri, 11 Noiembrie 2011 17:37
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

2 Comments

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required