Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Nuntă în satul fărşerot Pleasa din Albania
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
03-05-2011

Nuntă în satul fărşerot Pleasa din Albania

Rate this item
(0 votes)

Poetul fărşerot Constantin Colimitra (1912-2001), născut în satul Pleasa din sudul Albaniei, a descris în memorialistica sa obiceiurile nunţii la fărşeroţi, descriere care se întinde pe parcursul a 24 de pagini.

Prima etapă a nunţii consta în peţirea fetei, care în majoritatea cazurilor se făcea prin intermediar. Acesta era o rudă sau un prieten al ambelor familii şi mergea la familia fetei  seara, de obicei sâmbăta, pentru a-I găsi pe ambii  părinţi şi pentru a nu fi văzut de alte persoane din sat. După ce peţitorul era tratat cu dulceaţă, rahat sau cafea , acesta dezvăluia că vine în numele cutăruia care are unbăiat bun şi vrea să-l căsătorească cu fata lor. Părinţii fetei dădeau răspunsul peste două-trei săptămâni, deşi cunoşteau familia băiatului, interval în care se consultau cu rudele apropiate care-l cunoşteau mai bine pe băiat. Faptul că era cunoscută familia băiatului era important pentru că era o vorbă la fărşeroţi: cât nu va undzească, va aniurdzească (oricât nu va semăna, va mirosi), adică băiatul moşteneştea unele din calităţile părinţilor. Apoi era întrebată şi fata, deşi ea îl cunoştea din vedere pe băiat şi uneori nici atât. Această situaţie era cauzată de faptul că fetelor şi băieţilor din neamul fărşeroţilor le erau interzise legăturile amoroase. ''Cât de curate erau gândul şi conştiinţa tânărului ajuns la anii când putea aspira la însurătoare, se dovedea în momentele când din întâmplare se întâlnea cu o fată şi ea cu zestrea aproape gata, el era primul care se ruşina, se roşea până la vârful urechilor. Un bună dimineaţa, bună ziua, sau bună seara abia îl şoptea; răspunsul fetei venea la fel, după care şi el şi ea grăbea şi mai mult pasul în direcţii opuse.'' De altfel, tânărul care împlinea 17 ani pleca practic din sat, devenind ‘’cărvănar’’, ‘’picurar’’ sau meseriaş la oraş.


După ce familia băiatului primea răspunsul pozitiv se fixa o zi, sâmbăta de obicei, în care socrul mare şi două-trei rude apropiate mergeau la logodna mică. Tatăl băiatului dădea părinţilor fetei ‘’semnul’’, adică o liră sau un napoleon de aur, care semnifica angajamentul. După care se bea răchia pentru a cinsti evenimentul şi se fixa data, de obicei duminica, pentru logodna mare. La acest eveniment se ducea semnul mare, ce consta din lire sau napoleoni de aur, dintr-o brăţară ori medalion de aur şi inelul de logodnă. Inelul se dădea într-o batistă de mătase în văzul tuturor, moment în care se bea de toţi cei prezenţi un pahar de vin ,la care erau asociate urări. Logodna mare se făcea cu petrecere, la care participau peste douăzeci de membri ai familiei băiatului, inclusiv el. Părinţii fetei invitau şi ei rudele lor. Seara petrecerea continuă la casa tânărului, unde vin şi alte persoane care nu au venit la părinţii fetei. Din momentul logodnei mari şi până la nuntă, familia tânărului duce la sărbători câte un cadou logodnicei.


Nunta se stabilea de obicei toamna, datele convenabile fiind de la sfârşitul lui octombrie şi până la zece noiembrie (apoi începea postul Crăciunului), pentru a avea timp de pregătiri. Acesta este necesar mai ales familiei tânărului,a cărui petrecere durează de miercuri până miercuri, în timp ce petrecrea fetei  durează doar de sâmbătă seara până duminică la prânz, când vin cuscrii să ia mireasa. Fiecare familie angaja câte un taraf de muzicanţi albanezi, mireasa de sâmbătă seara până duminica la prânz, mirele de sâmbătă seara până luni după amiază. Un obicei specific fărşeroţilor era cinstirea muzicanţilor. Acesta consta într-o sumă de bani care putea fi cinci ori mai mare decât tariful. De aceea tarafurile nu se angajau la nunţile altor comunităţi până când nu se epuizau toate angajamentele la fărşeroţi. Angajamentele se încheiau la cele două hanuri din oraş.


Joi dimineaţa, viitorul mire, împreună de treizeci-cincizeci de copii din familiile invitate la nuntă mergea în pădure să strângă surţeali (surcele) uscate. Acestea erau folosite pentru focul cuptoarelor în care se cocea pâinea sau se frigea carnea de oaie. După ce au aranjat lemnele într-o grămadă mare în curte, băiatul împreună cu cei doi fârtaţi (cavaleri de onoare) se urca pe acoperişul casei şi agăţa de coş un steag roşu şi o cruce ale cărei braţe şi parte de sus erau înfăşurate în lână roşie. Rudele de sex feminin ale mirelui se ocupau de facerea pâinii şi a colacilor pentru cel puţin două sute de persoane, ceea ce necesită câteva serii de cuptoare de pâine.


Vineri bărbaţii tăiau animale: berbeci, oi sterpe şi noateni. Femeile continuă facerea pâinii. Ele pregăteau seara o drojdie din făină de grâu şi năut pisat în piuliţă, care creştea greu peste noapte, dar când începea să crească se revărsa peste vasele în care se afla. Pâinea obţinută numită ‘’pâine cu sâmita’’ era frământată într-o copaie de lemn specială, colacii făcându-se numai cu aluat prins şi dospit cu astfel de drojdie.


Sâmbătă creştea numărul tăietorilor de animale şi al femeilor care pregăteau mâncarea, iar fârtaţii veneau devreme. Mâncărurile se fierbeau sub un şopron improvizat în curte. Copiii mergeau în grup la marginea satului pentru a-i aştepta pe muzicanţi, care sosesc în număr de patru sau cinci pe la ora patru după-amiază. În casa părinţilor fetei, această stătea într-o cameră cu surorile, verişoarele şi fete din familiile invitate la nuntă, care o pregăteau sufleteşte pentru momentul despărţirii de casa părintească de a doua zi. În aceeaşi cameră se punea masa pentru femeile invitate. Într-o altă cameră stăteau treizeci – patruzeci de bărbaţi, cei mai în vârstă ocupând colţul de onoare. Dacă numărul bărbaţilor era mare, se mai amenaja o cameră, şi dacă nici aceasta nu era suficientă se apela la un vecin. Bărbaţii erau primii serviţi şi se începea cu murături, apoi brânză şi cucârâdzu (ficat, inimă şi splină tăiate în mici bucăţi, puse pe o sulă şi înfăşurate în maţul subţire), după care urma supa sau ciorba şi în sfârşit friptura. Masa lor dura două ore, vinul fiind băut cu reţinere, deoarece fărşeroţii nu erau amatori de rachiu. La masă serveau rude tinere. După masă bărbaţii începeau să cânte din gură, taraful  fiind la dispoziţia tinerilor, fetele având prioritate. Pe la ora unu noaptea tinerii o duceau pe viitoarea mireasă la unul din cele două Şipote (izvoare) ale satului. Aici umpleau un vas cu apă cântând: Umple soră, umple frate/Să dăm apă ali crăpate (Umple soră, umple frate/Să dăm apă celei crăpate). Adică dădeau apă celei crăpate de sete, mireasa, deoarece aceasta mânca şi bea puţin, fiind afectată de apropriata despărţire. La întoarcere viitoarea mireasă ducea vasul plin cu apă, fiind pentru ultima oară când îndeplinea această sarcină în casa părintească. Pe la trei-patru dimineaţa se scotea fata în ‘’cor’’ (hora deschisă aromânească), ea jucând prima, fiind urmată de tată, mamă, rude şi invitaţi. Această horă durează o oră jumătate, în funcţie de numărul invitaţilor,ocazie cu care se cinsteau muzicanţii. Un moment deosebit la nunta fetei era vizita unui grup de tineri băieţi de la petrecerea mirelui. Această vizită era de cinstire a părinţilor fetei, care ofereau un cadou de preţ. Ei cântau, beau, făceau urări şi jucau cu tinerii de la nunta fetei. După aceea ambele părţi se retrăgeau la odihnă, în vederea marii petreceri de duminică.

Duminica, pe la două după-amiază, la casa mirelui toţi erau îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Bătrânii purtau sarica din lână albă, bărbaţii cu manta neagră, iar tinerii dulmiciu (piesă neagră cu mâneci oarbe purtată peste ilic). Bătrânele erau îmbrăcate în negru, având pe deasupra o sarică neagră, iar femeile de vârstă mijlocie tot în negru, dar fără sarică. Femeile tinere  erau îmbrăcate numai în roşu: peste rochia de catifea purtau şigunea făcută din postav tivit cu găitane, iar peste şigune purtau gunela, un ilic deschis înflorat cu găitane. Mai purtau un şorţ din catifea tivit cu găitane şi prinsă cu un brâu , peste care se punea un alt brîu prevăzut în faţă cu ciuprăchi, formate din două părţi de argint suflat cu aur. Pe cap purtau ciuparea, făcută din bronz suflat cu aur sub forma unei jumătăţi de coroană şi lată cât fruntea, fiind prevăzută cu pânză de mătase. Ciuparea acoperea fruntea,creştetul capului  şi spatele capului, fiind purtată înclinată la stânga sau la dreapta. Ciuparea şi ciuprăchile aveau şi o importanţă simbolică pentru femeia fărşeroată, fiindcă erau aduse cu zestrea şi suţineau poziţia sa socială. În acest moment al zilei de duminică se producea obiceiul bărbieritului mirelui, în general formal, pentru că el se bărbierea înainte. În mijlocul rudelor care cântă stau mirele cu cel care îl bărbiereşte şi o soră cu un prosop mare nou. Asistenţa pune bani în prosop, bani care îi ia bărbierul. Cântecul suna astfel: Ia sursiţu-l muşat, muşat/Ti la nun s-tila fîrtat (Ia brăbieriţi-l frumos, frumos/Pentru naş şi fârtat).Îmbrăcat în costumul lui de mire, tânărul însoţit de tineri şi taraf merge să-i ia de acasă pe cei doi fârtaţi. Apoi mergeau să-i ia pe naşi, care le oferau vin şi ceva dulce. Muzicanţii cântau şi tinerii dansau tot timpul, inclusiv pe stradă. Se întorceau la casa mirelui, unde se făceau pregătiri pentru a pleca spre casa miresei. Soacra mare, care nu mergea la casa miresei, îşi săruta fiul, urându-i fericire şi binecuvântându-l.Afară, o rudă apropiată care nu mergea să ia mireasă sucea capul unui noaten, sacrificându-l pe pragul casei peste care treceau mirele şi apoi fârtaţii.Femeile în vârstă continuă pregătirea mesei, iar cele tinere mergeau cu mirele la mireasă: o soră ducea pe cap un colac mare, alta o traistă roşie brodată cu fire de mătase şi plină cu bomboane şi orez. În spatele tinerelor mergeau bărbaţii şi apoi copiii,întreg alaiul fiind deschis de taraf şi tinerii care joacă. La casa miresei îi aştepta un tânăr cu un colac ţinut strâns sus în mâna dreaptă şi care era asaltat de tinerii ce-l însoţeau pe mire pentru a smulge colacul, care era în cele din urmă îmbucătăţit.După ce alaiul a intrat în curte, nunlu (naşul), mirele, fârtaţii şi bărbaţii erau invitaţi în odaia cea mare. După ce aşezau, socrul mic le ura bun venit şi naşului să aibă mână bună. În timp ce cuscrii erau serviţi cu friptură, nuntaşii miresei începeau să cânte. Le răspundeau rudele mirelui şi după ce câteva ciocniri de pahare, o rudă mai în vârstă a mirelui se ridica dând semnalul de plecare. Nu înainte ca unul din fraţii miresei să-i prindă de piept mirelui o batistă, încercând în acest timp să-I dea o palmă. Semnificaţia obiceiului era de a-i atrage atenţia mirelui să se poarte frumos cu viitoarea sa soţie. În curte jucau toţi amestecaţi pe muzica celor două tarafuri. Femeile nuntaşe ale mirelui cântau următoarea melodie specială despre acesta: Ieşi lună că deadi soari/Nu-ai vâdzută gioni-ahtari (Ieşi lună că a răsărit soarele/Nu ai mai văzut un astfel de tânăr). Plângând pe înfundate şi încurajată să se ţină tare, mireasa ieşea cu greu din camera ei, de unde pornea cu dreptul. Era condusă de fraţi sau de veri dacă nu avea fraţi. La mică distanţă în faţa porţii naşul încearcă să o ia, dar însoţitorii miresei îl respingea , explicând că o mireasă aşa frumoasă nu se dă fără foarte mulţi bani. Atunci naşul arunca pe jos o jumătate de liră sau napoleon de aur, fraţii îl respingeau iar, naşul arunca o liră, respinsă iar, până când naşul comăpleta o sumă ce le părea sufucientă. Atunci fraţii miresei o predau fraţilor mirelui, urându-i naşului să aibă mână bună. Acum socrul mic predă celui mare toate cadourile aduse miresei în perioada când era logodnică, aceste darurir intrând în zestrea ei. După ce a trecut pe la biserică, alaiul ajungea în faţa uşii casei părinţilor mirelui. Ţinută de cumnaţi, mireasa se închina de trei ori în faţa soacrei. Aceasta o întâmpina în prag cu puţin unt, cu care mireasa ungea pragul de sus şi cele două părţi ale uşii, obicei ce semnifica ‘’căsnicie fără scârţieturi’’. În acelaşi moment lovea cu piciorul un vas cu apă ce se vărsa în interiorul casei, obicei ce semnifica prosperitate veşnică. Urmează o pauză de o oră sau două, inclusiv pentru muzicanţi, în vederea petrecerii care va dura toată noaptea până la trei după-amiază. Între timp în casa miresei s-a aşternut liniştea, după ce mireasa ‘’s-a dus la casa ei’’, deoarece ea este un fel de oaspete în casa părintească, conform expresiilor bătrânilor fărşeroţi. Mama ei îi resimţea cel mai mult lipsa, deoarece era mâna ei dreaptă în gospodărie. Tatăl o consola spunându-i că o putea vedea oricând în sat, asta în cazul în care nu se mărita în alt sat dina Albania, Serbia sau Grecia. Un astfel de caz a stat la originea următorului cântec de dor: La fântăna dit alun/Ţîne calu să-ni dipun/Ţîne calusă-ni dipun/Să-ni petrec un ‘nclinăciun/’Nclinăciunu ali dadi/Ali dadi cu-aţel tati/Ali dadi cu-aţel tati/Ţi mi deadiră diparti./Nu vream paie di ‘nă nilie/Vream la dada s-mi-aibă hilie./Nu vream bair di trei suti,/Vream tu hoară soaţe multi! (La izvorul din pădurea de alun/Ţine calul să cobor/Ţine calul să cobor/Să trimit închinăciune/Închinăciune pentru mama/Pentru mama şi pentru tata./Nu vroiam zestre de o mie/Vroiam la mama, tot ca fiică./Nu vroiam salbă de trei sute/Vroiam în sat prietene multe). La casa mirelui se servea masa bărbaţilor, tinerilor şi apoi femeilor din camera în care stă mireasa. Se cânta, se juca şi se glumea. Pe la trei dimineaţa naşul ordona să se pună ‘’mireasa în cor’’, adică să se joace hora miresei. El o lua pe mireasă, care i se închina de trei ori, şi o cinstea cu o liră şi împreună cu naşa mergeau în salonul mare. Primul care trăgea hora era naşul, secondat de mireasă, toţi cei prezenţi cinstindu-i pe muzicanţi care cântau pentru corlu tras de naş. Această horă a miresei, la care taraful putea câştiga o sumă de opt mai mare decât angajamentul, dura şi două ore,până când şi cel mai mic copil al rudelor mirelui trăgea corlu secondat de mireasă.


Luni dimineaţa bucătăresele pregăteau tarapaşul, o mămăligă amestecată cu unt încins şi după aceea cu brânză telemea din lapte de oi. Tarapaşul era însoţit de rachiu fiert şi de cântece. Apoi mai mulţi tineri mânjiţi cu făină sau cărbune dau o raită prin sat, însoţiţi de muzicanţi, pentru a vedea tot satul că petrecerea continuă la respectiva nuntă. Se trecea pe la rudele mirelui unde erau serviţi cu ce doreau şi li se dăruia un miel, un berbec, o oaie stearpă, un cocoş sau o găină, din care vor mânca la prânz. După prânz invitaţii care nu erau rude cu mirele se retrăgeau, după ce cinsteau mireasa cu un ban, iar aceasta se închina în faţa lor.Rudele rămase treceau la desfacerea zestrei miresei. După aceia se vor retrage şi ele pentru a putea reveni la şapte, rămânând în continuare bucătăresele pentru pregătirea cinei. Acestea dacă apucau să doarmă cincisprezece ore din cele peste o sută de muncă.


Ca un epilog la nuntă, în duminica următoare noua pereche îi vizita pe naşi, pe fârtaţi, pe unchi, pe veri.Dar în primul rând erau vizitaţi părinţii miresei, care făceau masă cu toate rudele. Dacă mireasă avea frate cu casă separată sau soră măritată, era invitată în următoarea sâmbătă la aceştia. Toate rudele dădeau o masă pentru însurăţei, astfel că toate sfârşiturile de săptămână erau ocupate cu petreceri până la postul Paştelui. Acest obicei poate fie echivalat cu moderna lună de miere.



SURSA:

Colimitra Constantin, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986, 54 foto alb negru, 300 p. – capitolul Trai şi obiceiuri

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

2 Comments

  • bypasscaptcha.net

    What's up, yeah this piece of writing is actually pleasant and I have learned lot of things from it concerning blogging. thanks.

    bypasscaptcha.net Joi, 18 Octombrie 2012 14:13 Comment Link
  • captcha decoder php

    Greate pieces. Keep posting such kind of information on
    your page. Im really impressed by it.
    Hi there, You have done a fantastic job. I'll definitely digg it and in my opinion recommend to my friends. I'm confident they'll be benefited from this site.

    captcha decoder php Miercuri, 01 August 2012 15:03 Comment Link

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required