Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de M. Prefti
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
22-09-2011

Poezii de M. Prefti

Rate this item
(0 votes)

 

În 1987 poetul aromân Mihai Prefti (1953 - ) publica volumul de versuri aromâne Durut iho (Tandru ison), care cuprinde 44 de poeme, cărora le-am ataşat versiunile mele româneşti.

 

1. Meru ncruţil'at pi hlambură (Mărul cruciat pe steag)

Meru sîntisit

Dit Paradhis loat

Pi hlambură-alinat

Di mîrtii curat

Tu bană aminat.

(Mărul sfinţit

Din paradis luat

Pe steag urcat

De păcate curăţat

În viaţă pornit.)

Meru ncruţil'at

Di vrangheadz mîşcat

Di mul'eri ş-bîrbaţ

Di mîrtii l'irtaţ

Tu bană-aminaţ.

(Mărul cruciat

De soţi muşcat

De femei şi bărbaţi

De păcate iertaţi

În viaţă porniţi.)


2. Apostol'i tu cridinţă (Apostoli în credinţă)

Ti ună chirauă (Pentru o )

Tu etă di ducheri amisticati

Adraşi un semnu ş-ti ducherea noastră,

Angheaşi 'nă lumi ţi eara pi moarti,

Ş-cîtră luňină discl'iseşi 'nă poartă,

(În vreme de trăiri amestecate

Făcuşi un semn şi pentru trăirea noastră,

Înviaşi o lume ce era pe moarte,

Şi către lumină deschiseşi o poartă,)

Ta s-n-alidzem dit ňil'i di mileţ

Ţi ş-bitisiră cartea ti-angrîpseari -

Cumată dit a noastră hlambură pitreţ

Tru mesi de-a lor hlămburi, 'nă nişani.

(Ca să ne alegem din mii de popoare

Ce-şi terminară cartea de scris -

O bucată din steagul nostru trimiţi

În mijlocul steagurilor lor, un dar.)

Ş-lă dzîţ - cu pirifani ş-cu tiňii:

Pi nai ma marea cheatră dit thimel'iu,

Pi cari s-angreacă marea isturie,

S-află 'nă numă, numa noastră, ie!

(Şi le zici - cu mândrie şi cu onoare:

Pe cea mai mare piatră de temelie,

Pe care se sprijină marea istorie,

E scris un nume, numele nostru, viu!)

Di-ndzeană nu-aştiptăm noi un Mesia,

A noastră andriptati lo di greaşti!

Deadun cu tini, apostol'i him aţia,

Ş-icoana noastră-i zborlu ţi-azburaşti.

(De sus nu aşteptăm noi un Mesia,

Dreptatea noastră a început să grăiască!

Împreună cu tine, apostoli suntem aici,

Şi icoana noastră-i cuvântul ce vorbeşte.)

Curbani dulţi adrăm di-a noastră bană,

S-aprîftîsim durutlu-a tău scupo,

Ş-mutăm - bîrgheachea ţi-aprinseşi - ma 'ndzeană,

S-u veadă fara, tu coptu chiro!

(Sacrificiu dulce făcurăm din a noastră viaţă,

Să realizăm dragul tău scop,

Şi mutăm - steagul ce-l înălţaşi - mai sus,

Să-l vadă neamul, la momentul potrivit!)

Arădzli arîspînditi pisti locu -

Sîrmă cu sîrmă noi va li-adunăm,

S-agîlisim a nostru vecl'iu ohu,

Ţi ahînda tu cheptu lu purtăm.

(Razele răspândite peste pământ -

Una câte una le vom strânge,

Să alinăm al nostru vechi of,

Pe care adânc în suflet îl purtăm.)


3. Zboarîli (Cuvintele)

Angîtan! Angîtan!

Angîtan - cu cathi zbor,

S-nu s-vearsă,

Că-i pîn' di budză-mplin!

(Grijă! Grijă!

Grijă - cu fiecare zbor,

Să nu se verse,

Că-i pân' la buză plin!)

Ma s-vrei s'adghiuvîseşţă

Un poem -

L'ea maş un zbor

Şi-duchea-lu;

(Dacă vrei să termini

Un poem -

Ia doar un cuvânt

Şi simte-l;)

El singur va şi-aspună

Ţi-adună tru nîs, dit agîrşit chiro...

(El singur va spune

Ce adună în el, dintr-un timp uitat...)

Ş-ca s-vrei

Un cîntic s-avdză -

Dă-l di budză,

Ş-ca nearea va ţă cură

A lui iho, tu suflit.

(Şi dacă vrei

Un cîntec să auzi -

Zi-l din buze,

Şi ca mierea îţi va curge

A lui ison, în suflet.)

 

4. Dulţea limbă di zîmani (Dulcea limbă de altădată)

Hiu un pom di-arteri ş-vini,

Rîdzîtinili a meali - hipti tu chiro!

Ş-suntu multu ma lundză di mini -

Pomlu di-arteri, ş-di vini...

(Sunt un pom de artere şi vene,

Rădăcinile mele - înfipte în timp!

Şi sunt mult mai lungi decât mine -

Pomul de artere, şi de vene...)

Frîndzîli ni suntu zboarîli

Ţi avreadză suflit tu cîroari,

Ş-lilicili aminti zboară - νimişi

Pi lumachi aplicati ti tuţ.

(Frunze ne sunt vorbele

Ce răcoresc sufletul în arşiţă,

Şi florile aruncă vorbe - fructe

Pe ramuri aplecate pentru toţi.)

Arupeţ-li s-umpleţ-vă gura

Cu dulţeamea-a lor!

Mi frîngu pîn' di padi,

S-mi-agiungă ş-ficiuriţl'i...

(Rupeţi-le şi umpleţi-vă gura

Cu dulceaţa lor!

Mă aplec până jos,

Să mă ajungă şi băieţii...)


5. Dit sinuri îşi inşi (Din graniţe a ieşit)

Agiundzi-nă cripărli ţi li-avum,

Agiundzi ahînti căl'iuri ţi bîtum!

Murminţă sirminăm noi iuţido -

Pri iu n-au pimtă vinturi cu thimo...

(Ne ajung necazurile ce le-am avut,

Ne ajung atâtea drumuri ce-am bătut!

Morminte am presărat noi peste tot -

Pe unde ne-au împins vânturi furioase...)

Tu suflitu ş-tu inimă purtăm

Patria, ţeară apreasă - şi-u vigl'em!

Işteari di zîmani ţi-s tuchi

Tu-a nostru sîndze... Can nu-u arîchi!

(În suflet şi-n inimă purtăm

Patria, lumânare aprinsă - şi-o veghem!

Comoară din vechime ce s-a topit

În al nostru sânge... Nimeni nu a cucerit-o!)

Tuţ munţîl'i cu păduri şi cu văl'iuri,

Cu şopati di-asimi şi cu arîuri -

Nu-l'i alîsăm aclo! Di eţ s-virsară

Tu cîntiţ, ş-isturii, şi-a noastri zboară.

(Toţi munţii cu păduri şi cu văi,

Cu izvoare de argint şi râuri -

Nu i-am lăsat acolo! De-o eternitate intrară

În cântece, şi istorie, şi a noastră limbă.)

Mplină di hări ş-di greauă isturie -

Dit sinuri îşi inşi a noastră Patrie

Ş-ancîlică cîravea-aţea di doru,

Ţi fudzi ş-caftă a pîpîňilor toru...

(Plină de sfinţenie şi de grea istorie -

Din graniţe ieşi a noastră Patrie

Şi urcă pe corabia cea de dor

Ce caută ale străbunilor urme...)


6. Tilefi nă fîţem (Ne jertifm)

Nu-ari s-nă dînăsim noi canîoară,

Luňina ţi u-adnăm tu-a nostru suflit -

Lipseaşti s-u arîspîndim,

Că ţi giuvapi a s-dăm noi vîrnoară?

(Nu trebuie să ne oprim noi niciodată,

Lumina cu care umplem al nostru suflet -

Trebuie să o răspândim,

Căci ce socoteală vom da noi cândva?)

Hlambura apreasă va-u ţînem noi daima,

Ş-dit pira-a l'ei s-aprindă şi-alti hlămburi;

C-aşi nă-i dată a noauă di-anda him, -

Tu tută lumea arădz s-arîspîndim.

(Steagul aprins îl vom ţine noi mereu,

Şi din flacăra lui se vor aprinde alte steaguri;

Că aşa ne este dat nouă de când suntem, -

În toată lumea raze să răspândim.)

Loclu tutu-i vîsîlia noastră,

Duchim ti tuţ - ş-avem ş-duchearea noastră!

(Pământul tot este ţara noastră,

Simţim toţi - şi-avem şi simţirea noastră!)

Mutrita nă si duţi tut îndzeană,

Şi-ndzeană anda him -

Mutrim tut anvîrliga,

S-nu-armînă vîră cohi ascutidhoasă...

(Privirea ni se duce tot în sus,

Şi sus când suntem -

Privim tot împrejur,

Să nu rămână vreun ungher neluminat...)

 

7. Zboară nixolti (Cuvinte gravide)

Zboară nixolti

Îşi caftă loclu

Tră amintari...

(Cuvinte gravide

Îşi caută locul

Pentru naştere...)

 

8. Pseftu zghicu (Ţipăt firav)

Io nu hiu Marsyas

Aţel cu ervu.

Anamea io vă-u ved

Ş-vă-u tinisescu,

Ma - voi flueara maş

S-ni-u alăsaţ,

Şuirarea mea

S-nu ni-u-ancustaţ.

Io nu hiu Marsyas

Aţel cu ervu,

Ni besa nu mi-acaţ

Cu can.

Iholu-a meu ma s-lu avdzîţ -

Aveţ-lu angîtan;

Că-i nicatu bîbuchi,

Nicu,

Vlăstar pi cuţar,

Pseftu zghicu.

(Eu nu sunt Marsyas

Cel mândru.

Renumele eu vi-l văd

Şi vi-l cinstesc,

Dar - vreau fluierul doar

Să mi-l lăsaţi,

Fluieratul meu

Să nu mi-l întrerupeţi.

Eu nu sunt Marsyas

Cel mândru,

Nici onoarea nu mi-o disput

Cu nimeni.

Acompaniamentul meu dacă-l veţi auzi -

Să-l aveţi în grijă;

Că-i încă îmbobocit,

Mic,

Vlăstar pe butuc,

Ţipăt firav.)


9. Pîlîcîrie (Rugăminte)

Oh, frîndza iara lo di-angîlbineaşti,

Nica un nel va s-cadă dit şingir,

Nă sufră - de-a mea faţă s-alîncheaşti -

Ş-cît va s-ţînă nica, lailu hir?

(Oh, frunza iar a început să se îngălbenească,

Încă un inel va cădea din lanţ,

Un rid - pe-a mea faţă a apărut -

Şi cât va ţine încă, negrul fir?)

Nă mindueari tut ini anvîrliga -

Aumbră di ţitate-aruvuită,

Golgota-şi caftă scl'imlu-a l'ei di nel

Şi-alargul Eufrat va om s-angl'ită...

(Un gând tot îmi dă târcoale -

Umbră de cetate năruită,

Golgota îşi cere suspinul ei de miel

Şi marele Eufrat cere om să-nghită...)

Alasă-nă pi calea ţi-anchisim -

Curbani-a s-ţ-aduţem nel'i crehţă maş,

Şi canîoară nu va ti-agîrşim, -

Ma, Tini, Aţel di analtu, s-nu n-alaşi!

(Lasă-ne pe calea ce-am apucat -

Sacrificii îţi vom aduce doar miei fragezi,

Şi niciodată nu te vom uita, -

Dar, Tu, Cel de sus, să nu ne laşi!)


10. Nă inşi Sfinxul dininti (Ne ieşi Sfinxul înainte)

Ti Irina ş-cenaclul George Murnu (Pentru Irina şi cenaclul Georne Murnu)

Di vîr Sfinxul nu cheari,

El tut faţi ntribari.

(Nimeni nu-l dovedeşte pe Sfinx,

El mereu pune întrebări.)

Ş-cara s-putem s-l'i apîndisim,

Va-l'i dămu un semnu, că ş-noi him.

(Şi dacă am putea să-i răspundem,

Îi vom da un semn, că şi noi suntem învingători.)

Di vîr Sfinxul nu cheari,

Ş-nu poţ s-lu badz tu heari.

(Nimeni nu-l dovedeşte pe Sfinx,

Şi nu poţi să-l pui în fiare.)

Ma s-putem s-l'i apîndisim,

Va s-cheară singur, ş-noi va s-him.

(Dacă vom putea să-i răspundem,

Va pieri singur, şi noi vom supravieţui.)

Lipseaşti ta s-lu anîchisim,

Ma nu cu cheţrî, ma s-vrem s-him!

(Trebuie să-l dovedim

Dar nu cu pietre, dacă vrem să supravieţuim!)

 

11. Aventura chirolului (Aventura timpului)

 Ti Petru Omeru (Pentru Petru Omeru)

 - Ţi him noi?

Schinăratlu ş-coastili

Pi cari criscură

Cărni xeane

Tu - nă isturie

Anvîrlă şi-ascutidhoasă

Di cari

Nu n-avem cîbati!

(- Ce suntem noi?

Spinarea şi coastele

Pe care crescură

Cărnuri străine

Într-o istorie

Nebună şi întunecată

De care

Nu suntem vinovaţi.)

 

12. Acl'imarea al Pan (Chemarea lui Pan)

 Pan tîl'e tuţ ponil'i dit pîduri -

Şi-adră flueari, cuculici di flueari.

Tut Haemuslu, Elimbu ş-munţîl'i di-anvîrliga

Suntu anvîliţ maş cu flueari.

Pan şuiră, şuiră fîră di cumtin!

Şuirarea-l'i easti acl'imari,

Ma can nu-l'i apîndiseaşti...

Maş Echo-lu creapă, nividzută,

Ş-l'i toarnă a lui iho nîpoi.

Di dorlu-a nel'ilor -

Pan şi-acriscu pi frîmti coarni,

Ş-tu-a lui cîftari,

Ta s-angîrlimă ma lişor -

Cicioari ş-lo, di capră.

(Pan tăie toţi pomii din păduri -

Şi făcu fluiere, fluiere ca ştiuleţii.

Tot Haemusul, Elimbul şi munţii dimprejur

Sunt înveliţi doar cu fluiere.

Pan fluieră, fluieră fără încetare!

Fluieratul îi este chemare,

Dar nimeni nu-i răspunde...

Doar Ecoul se stinge, nevăzut,

Şi îi întoarce isonul înapoi.

De dorul mieilor -

Lui Pan îi crescură pe frunte coarne,

Şi în a lui căutare,

Ca să se caţere mai uşor,

Picoare de capră şi-a luat.)

 

13. Amare veduie (Mare văduvă)

 Veduie armîseşi - amare,

Aspindzurat ţă şadi caplu

Fîră andrupîmintu.

Pi meal'u arîvîit -

Ovidiu amurţă;

Minduierli l'i-alîsară truplu

Ş-fudziră cît' nal'iurea...

Amare,

De-ahîntă suschirari

Ţă cîpîi ş-cadenţa,

Ş-chimata s-tradzi azvarna

Tu habină minari.

(Văduvă rămăseşi - mare,

Spânzurat îşi şade capul

Fără reazem.

Prin coclauri aplecat -

Ovidiu amorţi;

Gândurile îi lăsară trupul

Şi fugiră aiurea...

Mare,

De atâta suspinare,

Ţi s-a istovit şi valul,

Şi chemarea se târăşte

Într-o uşoare mişcare.)

 

14. Ampîrţiri (Împărţiri)

 Capiti mări

Aveau vinită

La giuducată -

Ca ţiva pîrinţă mintimeni

La ampîrţiri -

S-minduiască,

S-vicsească

Ţi s-adară,

Cum s-amparţă

Sinurli-a limbîl'ei!

(Oameni mari

Veniseră

La judecată -

Ca nişte părinţi deştepţi

La împărţirea averii -

Să gândească,

Să discute

Ce să facă,

Cum să traseze

Hotarele limbii!)


15. Hîrsite Sisif (Fericitule Sisif)

Ti-aşteaptă cîruna pi ohtu -

Ş-canda ti ved

Dipunîndalui,

Şuirîndalui

Cu ărchi di harauă!

Va s-greşţă di-ndzeană -

Ca ficiuriţl'i cîndu amină

Arîcotarlu:

Nanîparteeee... Daţ caaaaleee!

(ma can nu cîrleadză...)

Ş-tu zurlă harauă dipuni

Ţîngîsindalui,

Înghios, tu himă -

Ş-ţă l'eai dheftur huzmetea...

Hîrsite Sisif -

Dă-nă anoaua

Piştireaua!

(Te-aşteaptă cununa pe deal -

Şi parcă te văd

Coborând,

Fluierând

Cu arcuri de bucurie!

Vei grăi de sus -

Ca băieţii când aruncă

Cercul:

La o parteeee... Faceţi looooc!

(dar nimeni nu grăieşte...)

Şi într-o nebună bucurie cobori

Ţîngîsindalui,

În jos, la vale -

Şi îţi începi din nou munca...

Fericitule Sisif -

Dă-ne nouă

Stânca!)


16. Poemi nifapti aşteaptă ducheari s-amintă (Poeme nescrise aşteaptă trăire ca să fie compuse)

Poemlu a meu

Nu easti aestu

Ţi lu adghiuvîsiţ, -

Mutriţ-lu anvîrliga,

Mutriţ pi dîrma aţea di pom,

Iu s-leagînă

Poemlu cari lu cîftaţ.

Imnaţ pi-anarga,

Că pi-mpadi suntu maş poemi!

Ş-zboarîli -

Griţ-li angîtan,

S-nu vîtîmaţ poemili nifapti...

(Poemul meu

Nu este acesta

Pe care îl citiţi, -

Priviţi-l împrejur,

Priviţi pe ramura aceea de pom,

Unde se leagănă

Poemul pe care-l căutaţi.

Păşiţi agale,

Că pe jos sunt doar poeme!

Şi cuvintele -

Spuneţi-le cu grijă,

Să nu ucideţi poemele nescrise...)


17. Frîndzi-ţ mesea (Dansează)

S-bînedz - statuie-a isihil'ei!

Io iňu s-ţă dzîcu

Că hii 'nă mari dosă;

Truplu ţ-lu vindză

La iţi cari ti meaşti,

Aşi că - 'nă cutii di pîradz îni hii!

S-bînedz,

Statuie-a isihil'ei!

Io voiu s-ţă dzîc că hiu pitricut

Di-un popul ţi s-aproachi -

Cu mîni ş-cicioari tu şingiri

Ş-ti pălăcîrsescu s-nă alaşi

Un cor s-adrăm noi - di-anvîrliga-ţ;

Ş-nî dzuă di harauă maş s-avem,

Nă dzuă maş...

Ha! Arîdz - putană asteasă,

Ai, l'ea di ţîngîsea,

Frîndzî-ţ mesea

Ş-argîsea-l'i niheamă aeşţă tihilai,

Freacă-ţ pîltărli di şingiri

Ş-asună-ţ pîntica cu heari-arudzinati -

Ta s-poată s-tragă corlu!

(Să trăieşti - statuie a nesimţirii!

Eu venii să-ţi zic

Că eşti o mare curvă;

Trupul ţi-l vinzi

Oricui îţi plăteşte,

Aşa că - un seif de bani îmi eşti!

Să trăieşti,

Statuie a nesimţirii!

Eu vreau să-ţi spun că sunt trimis

De un popor ce se apropie -

Cu mâini şi picioare în lanţuri

Şi te rog să ne laşi

O horă să facem - în jurul tău;

Şi doar o zi de sărbătoare s-avem,

O zi doar...

Ha! Râzi - curvă nemernică,

Ai, începe să ţîngîsea

Dansează

Şi argîsea-ipuţin pe aceşti nefericiţi,

Freacă-ţi spatele de lanţuri

Să-ţi răsună pântecul cu fiare ruginite -

Ca să poată să conducă hora!)


18. Icoană mîrghită (Icoană murdărită)

Iho s-ascot?

Nu, nu va s-pot!

Di pulbirea dit căl'iuri -

Apa di lăschi nu s-aleadzi,

Ta s-pot s'angl'it,

S-ňi-astingu seatea;

Arîulu cură linivos,

(Ison să zic?

Nu, nu voi putea!

De praful de pe drumuri -

Apa de noroi nu se alege,

Ca să pot să beau,

Să-mi sting setea;

Râul curge leneş,)

Cu cufîmi di cîni...

Maş mîňi cripati

Ş-guvi di patcaňi -

Ţi, cu gîrgul'i mana li-astupa

Ş-li-aundzea pisupră cu galbin loc,

Galbinlu loc dit meal'ilu

Di stri-casa al Iancu al Ciumba,

Oh, meal'ilu aţel!

Cum s-aruvîi 'nă oară,

Pisti mîrata 'te-ţal Niculachi...

(Cu hoit de câine...

Doar mâini crăpate

Şi găuri de patcaňi -

Pe care, cu pietre mama le-astupa

Şi le ungea deasupra cu pământ galben,

Pământ galben din locul

De dincolo de casa lui Iancu al lui Ciumba,

Oh, locul acela!

Cum alunecă o dată,

Peste biata soţie a lui Niculachi...)

Iho s-ascot?

Nu, nu pot io

Canîoară,

Blîstem ţ-arcaiu

Ş-nu voi s-ti thimisescu

Pute, di-aoa şi-nclo,

Pulbirea s-ti-angl'ită

Ş-tu ţară s-intră -

Că nă mărghişi icoana

Cari,

Noi - ňil'i di-aňi

Nă u purtăm tu suflit!

(Ison să zic?

Nu, nu pot eu

Niciodată.

Blestem ţi-am aruncat

Şi nu vreau să te amintesc

Niciodată, de acum înainte,

Praful să te înghită

Şi în ţărână să intri -

Că ne murdăriși icoana

Pe care,

Noi - de mii de ani

O purtăm în suflet!)


19. Aclo, Gordion (Acolo, Gordion)

Cum lu-arîsiră...

Cum lu-arîsiră...

Prefţă ehţră!

Ş-ţi handa, ţi handa

Pitrumsi apala!

Tuti pundiili li-astrindzeau tu el.

Aroiuri-aroiuri di isi

Ş-teasiră ărchili

Ş-fudziră,

S-arîspîndiră...

Ş-tini vreai s-li agiundză,

S-li-apriftîseşţă!

Oh, nodlu aţel,

Ţi ghini şi-şidea - stresu!...

(Cum l-au înşelat...

Cum l-au înşelat...

Preoţi duşmani!

Şi ce adânc, ce adânc

Pătrunse sabia!

Toate pustiurile le-adunau în el.

Roiuri-roiuri de vise

Îşi întinseră arcurile

Şi plecară,

Se răspândiră...

Şi tu vroiai să le ajungi,

Să le aprîftîseşţă!

Oh, acel nod,

Ce bine-i şedea - strâns!...)


20. Iho I (Ison I)

Tuti arîurili

Tu-amari s-vearsă;

Turlii-turlii di api -

Ună s-fac...

O, api hîrioasă!

Cînd v-adunaţ di-adun,

Iholu-a vostru

Anvîdigheadză loclu

Tu simfonia şopatlui di bană!

(Toate râurile

În mare se varsă;

Fel de fel de ape -

Una se fac...

O, ape vesele!

Când vă strângeţi împreună,

Isonul vostru

Atrage pământul

În simfonia izvorului de viaţă!)

 

21. Iho II (Ison II)

Ta s-avdu nai ma mărili simfonii,

Prit steali priimnari anchisii.

Iholu-a lor nibitisit

Ş-ni ahurhit - mi mîipsi.

O, Materie -

Tu vlughisitlu-ţ cîntic,

Easti ş-nă sîrmă baş

Di tru iholu-a nostru?

(Ca să aud cele mai mari simfonii,

Printre stele la plimbare pornii.

Isonul lor neterminat

Şi neînceput - mă vrăji.

O, Materie -

În binecuvântatu-ţi cântec,

Este şi o fărâmă chiar

Din isonul nostru?)

 

22. Iho III (Ison III)

Zurlă simfonie-a loclui -

Ţi s-avdu io ma ninti?

Hiri di iarbă

S-dirină tu cîntari,

Lumăchi-flueari

Şi-ascot iholu

Dit rîdzîtini handa -

Dit  nedzlu-a loclui...

(Nebună simfonie a pământului -

Ce să aud eu mai întâi?

Fire de iarbă

Se zbuciumă-n cântare,

Ramuri-fluiere

Ţin isonul

Din rădăcini adânci -

Din miezul pământului...)

O, vimt

Ţi şuiri tu lumăchi

Iholu avru-dulţi, -

Dit cari eţ?

Ş-di iu?...

(O, vânt

Ce şuieri în ramuri

Isonul aspru-dulce, -

Din care timpuri?

Şi de unde?...)


23. Calea cu pluchi di Cavgagia (Drumul cu plopi spre Cavgagia)

Ţerlu s-andrupa di chipitli a lor,

Noaptea s-chireau pi tru steali

Ţi-anghiliceau pit dîrmi.

N-angîrlimam pi el'i

Ş-fudzeam pi ţer însus -

Cum fug ficiorl'i

Pi Columna fără bitiseari,

Al Brâncuşi.

Nă oară mi-alinai - ş-armaş aclo.

Ma, după ani -

Pliuchil'i-l'i tîl'eară,

Ţerlu cîdzu

Ş-io - loc mîşcai!

(Cerul se sprijinea pe ele,

Noaptea se pierdeau printre stele

Ce străluceau pe ramuri.

Ne căţăram pe ele

Şi alergam pe cer în sus -

Cum aleargă tinerii

Pe Columna fără sfârşit,

A lui Brâncuşi.

O dată mă urcai - şi rămăsei acolo.

Dar, după ani -

Plopii îi tăiară,

Cerul căzu

Şi eu - ţărâna o muşcai!)


24. Aniversari (Aniversare)

Ani treidzăţtrei -

Arcat cîtră trei.

(Ani treizeci şi trei -

Spre trei.)

Truplu tu irnii,

Fîră isihii.

(Trupul în pustiu,

Fără linişte.)

Puteari nu-am ta s-grescu,

Cali s-anchisescu...

(Putere n-am ca să grăiesc,

La drum să pornesc...)

Bană ampiticată

Ş-angiumiticată!

(Viaţă fărîmiţată

Şi înjumătăţită!)

Nădia subţîl'eată,

Di pangu spindzurată...

(Speranţa subţiată,

De păianjen atârnată...)


25. Xichi (Neîmplinire)

(Dor di existenţă concretă)

Ţi-amplin di pomu-i

Pomlu aestu!

Şi-gardul easti

'Mplin di gardu,

Geadeia easti tută

Maşi geadei!

Io mi-ahulescu

Ş-nu pot ta s-mi-aflu

Canîoară...

Xichi îni easti a mea imnari,

A mea-ndrupari,

Xichi îni easti şideara-ni

Tu aumbră...

(Ce încărcat pom este

Pomul acesta!

Şi gardul este

Încărcat gard,

Şoseaua este toată

Doar şosea!

Eu mă pipăi

Şi nu mă pot găsi

Niciodată...

Neîmplinit îmi este al meu mers,

A mea rezemare,

Neîmplinită îmi este şederea-mi

La umbră...)


26. Bană (Viaţă)

Adză va s-misur ponl'i

(Maşina fudzi iruşi)

Misurîndalui -

Mi-agîrşescu, ş-ved

Maş cumăţ dit a mea bană,

Angîrlimati pisti poni.

((Azi voi număra pomii

(Maşina pleacă-n viteză)

Numărându-i -

Uit, şi văd

Doar frânturi din a mea viaţă,

Căţărate prin pomi.))


27. Tu pîntica noaptil'ei (La miezul nopţii)

Maş noaptea lai -

Ş-lo

Ahulindalui tu ascutidhi,

Cu mînili teasi

Ti vîr andrupîmîntu...

Maş noaptea lai

Ş-lo

Ampulusindalui tu ascutidhi -

Ta s-dau di vîră aradză...

Ma, lele,

Cum nă ploai di-ascutidhi

Nica aspeasă,

Ni-anvîleaşti truplu!

Maş noaptea lai -

Ş-lo, grindalui

Tru ascutidhi...

Ma, lele!

Cum grearea ni-u angl'iti

Limoasa noapti lai,

Ţi va mi-anglită ş-mini...

(Doar noaptea neagră -

A început

Să se afunde în întuneric,

Cu mâinile întinse

Ca să se sprijine....

Doar noaptea neagră

A început

Să lupte în întuneric -

Ca să dea de vreo rază...

Dar, lele,

Cum o ploaie din întuneric

Încă aspeasă,

Îmi înveleşte trupul!

Doar noaptea neagră -

A început, să strălucească

În întuneric...

Dar, lele!

Cum vorba mi-o înghite

Lacoma noapte lai,

Ce mă va înghiţi şi pe mine...)


28. Braţă cusurăhi (Braţe Cuțite)

Ţi sparizmă,

Ţi agrini

U avea loată-n cicioari?

(Ce sperietură,

Ce fiară
O urmărea?)

Mărata zîrcadhă!

Ţi zvorizmă u arcă

Baş tu braţili a omlui

Cari - hîrsit,

Ascoase cusurafea...

(Biata căprioară!

Ce avânt o aruncă

Chiar în braţele omului

Care - bucuros,

Scoase cuțitul...)


29. Tisaga cu mîrtii (Desaga cu păcate)

Va s-porţă di-anumirea

Tisaga mplină.

Ş-cusurat

Ş-nîscîntiori azvarna

Va s-aladz după cathi steauă

Ţi-ancl'iuşiră pi ter,

Vahi, vahi i El.

S-ti lişureadză...

Noi... ti l'irtăm.

(Vei purta pe umeri

Desaga plină.

Şi cocoşat

Şi uneori târâş

Vei alerga după fiecare stea

Ce alunecă pe cer,

Poate, poate este El.

Să te uşureze...

Noi... te iertăm.)


30. Oameni isihisiţ (Oameni nepăsători)

Ţerlu ahurhi ta-s dizgoal'i,

Pijiliňi - pijiliňi cadu 'mpadi -

Şi s-avdu hîbări buni şi-arali,

Oaminil'i li-aňiurdzescu

Ş-li arucă dinîpoi,

Aştiptîndalui

S-ină şi-alti - ta s-treacă...

(Cerul a început să se decojească,

Pieliţe-pieliţe cad pe pământ -

Şi se aud veşti bune şi rele,

Oamenii le adulmecă

Şi le aruncă în spate

Aşteptând

Să vină şi altele - ca să treacă...)

Tru un cornu cîdzu 'nă cumată di ţeru -

Oaminil'i u mutrescu

Ş-nu u da di mînar,

Nu-şi si ciudusescu di ţiva...

(Într-un corn căzu o bucată de cer -

Oamenii o privesc

Şi nu o aruncă,

Nu se miră de nimic...)

Maş cîndu treaţi ca baia chiro

Ş-nu s-pitreaţi ţiva -

El'i l'ea di s-cusuescu;

(Doar după ce trece mult timp

Şi nu se întâmplă nimic -

Ei încep să cosească;)

Ună dzuă s-cripă loclu

Şi-angl'ită un cîză întregu!

Oaminil'i imnau pi budza aripidhinîl'ei,

Isihisiţ după ahîntă aştiptari...

(Într-o zi crăpă pământul

Şi înghiţi un judeţ întreg!

Oamenii mergeau pe buza prăpastiei,

Nepăstori după atâta aşteptare...)


31. Defi ş-ise! (Ducă-se şi vise!)

Defi s-vă fîţeţ -

Voi, ise

Ţi nu-ni daţ arihati!

Voi nopţă di-ascutidhi,

S-ni-arihnisescu truplu...

Ş-voi, minduieri -

Bîgaţ-vă, unăoară,

Voi nu-aveţ somnu?

Mi curmat baia!

(Fugiţi de aici -

Voi, vise

Ce nu-mi daţi pace!

Voi nopţi întunecate,

Să-mi slăbesc trupul...

Şi voi, gânduri -

Culcaţi-vă, odată,

Voi nu aveţi somn?

M-aţi obosit destul!)


32. Apurie mardzina di-amare (Mirare la ţărmul mării)

Sîtuli di-ahîntu chiro

Şi-agiuni di bană vlihură,

Poemili ameali azbuirară.

Lă dzîşu - mini a curi-ni mi-alîsaţ?

Nu ştiu cara s-mi-au avdzîtă.

(Sătule de atâta timp

Şi doritoare de viaţă liberă

Poemele mele zburară.

Le zisei - pe mine cui mă lăsaţi?

Nu ştiu dacă m-au auzit.)

Ni-armaşu singur pi mealu

Mutrindalui pul'i ţi-azboairă pi-amari.

Ună peaţă-ni si-arcă picsti ocl'i

Ş-mi urghi...

Apurii!...

S-pîrea că hiu amarea,

S-pîrea că io hiu dumnidzălu,

Şi atumţea, io duchiiu

Că Homer videa nai ma multu di tuţ...

(Îmi rămasei singur pe coclauri

Privind păsările ce zboară deasupra mării.

O pâclă mi se lăsă peste ochi

Şi mă orbi...

Mă mirai!...

Se părea că sunt marea,

Se părea că eu sunt Dumnezeu,

Şi atunci, eu înţelesei

Că Homer vedea cel mai bine dintre toţi...)



33. Zigă niastrughisită ()

Aua nu-i aua,

Aua nu-i iuva,

Şţîtu-i di-acunapudha!

Ocl'i pi ceafă

Cheafă pi pîntică

Cicioari pi zvercă

Mîni ampiltiti

Tu negu aminati.

(Aici nu-i aici,

Aici nu-i nicăieri,

Sucitu-i răsturnat!

Ochii pe ceafă

Ceafă pe pântec

Picioare pe spate

Mâini încolăcite

În negură aruncate.)

Aua nu-i aua,

Niţi didindi;

Loclu-i başur

Ş-buiaua nu-acaţă -

Chisă pi faţă.

(Aici nu-i aici,

Nici dincolo;

Ţărâna-i murdară

Şi vopseaua nu prinde -

Neagră pe faţă.)

Aua nu-i aua,

Ş-tora-i disfaptă -

Cumăţ easti adrată,

Calea nifaptă...

(Aici nu-i aici,

Şi acum e desfăcută -

Bucăţi este făcută,

Calea nefăcută...)

 

34. Eva (Eva)

Pi ună plaji -

Bîrbatlu durnea.

Mul'earea l'i-ahulea coastili

Ună cîte ună,

Triţea di-ună parti,

Ş-di-alantă -

Misurîndalui,

Cu ocl'il'i apurisiţ.

Ş-tutu s-ciudusea,

Şi-apandisi nu-afla.
(Pe o plajă -

Bărbatul dormea.

Femeia-i pipăia coastele

Una câte una,

Trecea de-o parte,

Şi de cealaltă,

Numărând,

Cu ochii miraţi.

Şi tot se minuna,

Şi răspuns nu găsea.)


35. Thimiseri (Amintiri)

Ňi-i dor di ficiurami,

Di leagînlu dit mandră

Adrat di-ună sigimi

Şi-aspindzurat di grendă.

(Mi-e dor de copilărie,

De leagănul de la adăpostul oilor

Făcut dintr-o sfoară

Şi atârnat de grindă.)

Ňi-i doru ş-di călivă,

Sum nuclu dit aiňi,

Di iu bîteam cîmbana -

Ta s-avinăm gîl'ini...

(Mi-e dor şi de colibă de la oi,

Sub nucul din vie,

De unde sunam talanga -

Ca să strângem găinile...)

Ş-di dzeana di stri hoară,

Di iu-aştiptam s-dipună

Primveara, cu cîldură

Ş-cu marţulu di mînă!

(Şi de dealul de peste sat

De unde aşteptam să coboare

Primăvara, cu căldură

Şi cu mărţişorul pe mână!)

Pîreasiňli cu hasca -

Cînd tuţ nă himuseam

Cu gurili dişcl'isi,

Halvălu s-lu-acîţam...

(Postul cu hasca -

Când toţi ne repezeam

Cu gurile deschise,

Halvaua s-o prindem...)

Di tahinărli aţeali,

Anda nă diştiptam -

Ş-dip ningă sufrînţeali

Arusticadz aflam!

(De dimineţile acelea,

Când ne deşteptam -

Şi chiar lângă cap

Dulciuri găseam!)

O, dzîli mîipsiti!

Ţi-ancl'işurat aoňea

Ş-fudzit - ca pi inati...

Canda vă ved ananghea!

(O, zile pline de vrajă!

Ce aţi trecut repede

Şi aţi fugit - ca o supărare...

Parcă vă văd aproape!)



36. Limos, chirolu angl'iti tut (Lacom, timpul înghite tot)

Ţi-ňi ţ-ai ocl'iul lăcrimatu

Ş-faţa ca lîită?

Sîltănatea tu imnatu -

Iu u-ai agîrşită?

(De ce ai ochiul înlăcrimat

Şi faţa înnegrită?

Mersul săltat -

Unde l-ai uitat?)

Mşata arauă di pi frîmti

Ş-percea, hrisusită,

Câţe şed ca mărinati

Ş-albi, grindinati?

(Frumosul zuluf de pe frunte

Şi părul auriu,

De ce şed întristate

Şi curate, strălucitoare?)

Budzîli 'mplini di-arîs -

Lilici luludhipsiti,

Tora şed adnati stog,

Par dip agîrşiti...

(Buzele pline de zâmbet -

Flori înmugurite,

Acum şed strânse împreună,

Par cu totul uitate...)

Boia-ţ 'naltă, ca fidană,

Tora-i cusurată,

Mutrita u-aveai îndzeană...

Adză-i aplicată!

(Trupul înalt, ca vlăstarul,

Acuma-i retezat,

Privirea o aveai spre zări...

Azi caută pământul!)

'Mplină maş di thimiseri,

Di mulţă aňi, mintiţ,

Adză nu eşţă c-aeri, -

Aňil'i agîrşiţ...

(Plină doar de amintiri,

De mulţi ani, amestecaţi,

Azi nu eşti ca ieri, -

Anii uitaţi)

Ţi chiruşi - nu-ari aflari!

Limos - chirolu-angl'iti tut.

Alasă maş 'nă thimiseari

Ş-fudzi, fudzi, mut...

(Ce pierduşi - nu vei găsi!

Lacom - timpul înghite tot.

Lasă doar o amintire

Şi trece, trece, mut...)


37. Cîntic di jali (Cântec de jale)

Protă dzuă di stămînă,

Dina al Vânga s-ancîrună -

Marmurlu albu şi-araţi,

Cu Dina păreacl'i s-faţi!

(În prima zi din săptămână,

Dina al lui Vânga se însoară -

Marmură albă şi rece,

Cu Dina pereche face!)

Ceamurli - mesea di hoară,

Soie şi-soţ corlu acîţară;

Cîntă şi-suschiră dit cheptu -

Pitrec Dina, gioni aleptu...

(Ceamurlia - în mijlocul satului,

Rudele şi prietenii hora începură;

Cântă şi suspină din piept -

Petrec cu Dina, june ales...)

Suflitu-l'i si mută 'ndzeană,

Tu-agru iho di cîmbană...

Iu-aflaşi Dina, ahtari vreari,

Di nă fudz fîră turnari?

(Sufletu-i se urcă în sus,

În aspru ison de clopot....

Ce este Dina cu această iubire

De pleci fără întoarcere?)

Loaşi înveastă fronimă,

La caplu-ţ anathimă,

Nveastă albă şi-fîr' zîvon,

Di n-arcă tu mari pon!

(Luaşi nevastă cuminte,

Blestem pe capul tău,

Nevastă curată şi fără voal,

De ne aruncă în mare suferinţă!)

Oh, lea soră, lăi frătic,

Io v-alas tora, ňi-mi duc,

Îňi mi duc tu laia hauă, -

Voi s-hiţ ti părinţ harauă...

(Oh, tu soră, măi frăţior,

Eu vă las acum, mă duc,

Îmi mă duc în negrul abis, -

Voi să fiţi pentru părinţi bucurie...)

Că aşi vru a mea tihi,

Să-ni mi duc baş tu hîrghii,

Tu hîrghia banîl'ei...

Sînîtati - vruţl'i a mei!

(Că aşa vru a mea soartă,

Să-mi mă duc chiar în zori,

În zorii vieţii...

Sănătate - dragii mei!)

 

38. Luna 'mplină (Luna plină)

Muşata lună 'mplină,

Albă, albă dzînă,

Şeadi aspindzurată

Andicra-ni di firidă.

Aradzîle-l'i cusiţi

Si tindu - albi l'iţi.

(Frumoasa lună plină,

Albă, albă zână,

Şade atârnată

În faţa ferestrei.

Razele-i sunt cosiţe

Se întind - albe iţe.)

O, straniu alb di-asimi,

Ţi-anveşţă ună lumi lumi!

Straniu albu di isi,

Dumnidzască fisi...

(O, strai alb de argint,

Ce îmbraci o lume!

Strai alb de vise

Dumnezeiască natură...)

Cîţ ocl'i ti mutrescu

Ş-geamuri s-chindurescu,

Ponlu s-ghitripsească,

Dorlu şi-aglească!

(Câţi ochi te privesc

Şi suflete se opresc,

Suferinţa s-o vindece,

Dorul să şi-l aline!


39. Muşuteaţă (Frumuseţe)

Faţa-ţ albă, albă-grindinată,

Ocl'il'i lăi ca mura anda coaptă,

Budzăli aroşi ca mirgeană

Şi-percea-ţ nă cîrună di daileană!

(Faţa-ţi albă, albă-strălucitoare,

Ochii negri ca mura coaptă,

Buzele roşii ca mărgeanul

Şi părul o cunună de fată mândră!)

Anda imňi pari ca nă zărcadă,

Treţ agalea şi mutreşţă aspîreată.

Ţi-amintaşi tu isiha curii

Ş-tora, prota, iňi tru xeană avlii?

(Când păşeşti pari ca o căprioară,

Treci agale şi priveşti speriată.

Te-ai născut în pădurea liniştită

Şi acum, pentru prima dată, intri într-o curte străină?!)

Şedu ş-ti mutrescu apurisit,

Di-a ta muşuteaţă andîrlisit.

Dit cubeia ţerlui naca ti-amintaşi?

Ahîntă muşuteaţă tini iu-u aflaşi?!

(Şed şi privesc mirat,

De a ta frumuseţe intimidat.

Din bolta cerului te-ai născut?

De unde ai atâta frumuseţe?)

- Ţi-i apuria ţi-ňi vidzură ocl'il'i?

Aspuni-ňi, mană, easte ca-dealihea?

- Nu mutrea, lăi hil'iu, fantasmi tricîtoari,

Ti ahîntu lucru mintea nu ţ-u cheari!

(- Ce-i minunea ce-mi văzură ochii?

Spune-mi, mamă, este adevărată?

- Nu te uita, măi fiule, la fantasme trecătoare,

Pentru atâta lucru mintea nu ţi-o pierde!)



40. Sirgheani (Desfăt)

Hii zborlu nai ma mşat

Ţi lu-am duchită vîrnoară,

Îňi hii niholu nai ma mşat

Ţi lu-am avdzîtă vîrnoară!

(Eşti cuvântul cel mai frumos

Ce l-am auzit vreodată,

Îmi eşti acompaniamentul cel mai frumos

Ce l-am auzit vreodată!)

S-ţ-adar aţăl'ea un poem -

Nu va s-potu canăoară...

Cu-a meu iho, cum s-ňi ti-acl'em,

Ma cheari dinăoară?

(Să-ţi compun ţie un poem -

Nu voi putea niciodată...

Cu al meu acompaniament, cum să mi te chem,

Dacă se stinge imediat?)

Hii soarli di tu hîrghii,

Ţi s-mută tahinărli

În sus, pi ţerlu ca ilii,

Di-ňi luňieadză dzărli!

(Eşti soarele din zori,

Care se mişcă dimineţile

În sus, pe cerul ca oglinda,

De-mi luminează zările!)

Io, boia ta - s-u zugrăpsescu,

Nu-ňi am aşi huneri...

Sîhăţ întredz mi glindipsescu,

Ş-cu tine-ňi fac sirgheani!

(Eu, faţa ta - s-o descriu,

Nu am aşa pricepere...

Ceasuri întregi mă desfăt,

Privindu-te!)

 

41. Zilipsiri (Dorinţe)

Tăcut ti zilipsescu

Şi-un zbor nu pot s-ţă grescu,

Cu ocl'il'i ti mutrescu

Şi-cu inima-ňi ti mescu.

(Tăcut te doresc

Şi un cuvânt nu pot să-ţi grăiesc,

Cu ochii te privesc

Şi cu inima-mi te cinstesc.)

Hîbari nu ţ-ai tini

Zîetea ţi-ňi fac mini!

Arîdhîpsescu zboară -

Ma fug tru aţea oară...

(Habar nu ai tu

De trăirile mele

Îmi pregătesc cuvinte -

Dar le uit imediat...)

O, şuţă-ţ caplu, feată,

Arucă-ňi nă mutrită!

Ocl'il'i ňi-au alghită,

Cît te-am anînghipsită -

(O, întoarce-ţi capul, fată,

Aruncă-mi o privire!

Ochii mi-au albit,

Cât te-am contemplat - )

Şi, ma s-mi ai tu vreari,

Arucă-ňi nă nişani.

Un zbor, arîs di budză,

 

Ňiurizmă di luludhă...

(Şi, dacă mă vei iubi,

Dă-mi un semn,

Un cuvânt, un zâmbet

Mireasmă de floare...)


 

42. Dor (Dor)

Lîndurli azboairă

S-ascaldă tu lunină

Nă feată li mutreaşti -

Di doru inima mplină.

(Rândunelele zboară

Se scaldă în lumină

O fată le priveşte -

De dor inima e plină.)

Voi lînduri hărcoapi,

Di-aclo di iu vinitu -

Nu vidzut un gioni

Singur ş-nihîrsitu?

(Voi rândunele vesele,

De acolo de unde aţi venit -

Nu aţi văzut un june

Singur şi nefericit?)

Hîbari nu vă deadi

Ti vruta-a lui ţi-l doari

Ş-mărinată şadi

Cu ocl'li'l tut în dzari?

(Veste nu v-a dat

Despre draga lui ce-i lipseşte

Şi întristată şade

Cu ochii tot în zare?)


43. Cîţe nu iňi... (De ce nu vii...)

Cîţe nu iňi?

Cîţe nu ştii

Că tini hii -

Ti bana mea,

Nă isihii?

(De ce nu vii?

De ce nu ştii

Că tu eşti -

Pentru viaţa mea,

Liniştea?)

Cîţe nu iňi?

Cîţe nu ştii

Că ţerlu easti

Ascutidhos -

Cînd tini hii

Tu xinitii?

(De ce nu vii?

De ce nu ştii

Că cerul este

Întunecos -

Când tu eşti

În străinătate?)

Cîţe nu iňi?

Cîţe nu ştii -

Că fîră tini

A mei udadz

Suntu irnii?

(De ce nu vii?

De ce nu ştii -

Că fără tine

Odăile mele

Sunt pustii?)

Cîţe nu iňi?

Cîţe nu ştii

Că suflitlu

Îňi easti 'mplin

Maşi di virin?

(De ce nu vii?

De ce nu ştii

Că sufletul

Îmi este plin

Doar de venin?)

44. Nat (Prunc)

Tli Andru (Pentru Andrei)

O, nat - cu suflit peană,

Cu ocl'i lăi

Ş-mutrita albă!

(O, prunc - cu sufletul ca pana,

Cu ochi negri

Şi privirea albă!)

 

 

SURSA:

Mihai Prefti, Durut iho, Litera, Bucureşti, 1987, pp. 5-54.

 

 

Last modified on Joi, 31 Mai 2012 19:56
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required