Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: 1984
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Titi Ceară s-a născut în 1957 la Techirghiol, în județul Constanța.


A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași.


Din 1984 a participat la expoziții personale și de grup.


În țară a expus la Galeria Orizont București, Palatul Parlamentului București, Galeria Simeza București.


Este cunoscut și în străinătate unde a participat la următoarele expoziții: Szombately Gallery (Ungaria 1990), Galerias del Este (Valencia, Spania, 1992), Galeria Antiquo Mercado (Requena Spania 1995), Untergrund Messehalle (Leipzig, Germania, 1998).


A realizat sculpturi monumentale în țară și în străinătate (Slovenia).


A primit premii importante: Premiul pentru Sculptură al Academiei de Arte ’’Pietro Vannucci’’ (Perugia, Italia, 1991) și Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Artă Ambientală (2000).


Criticul de artă român Pavel Șușară îl situează în ’’importanta categorie a artiștilor care au revenit la antromorfism’’, ’’cu o voce gravă și personală’’.



 

SURSA

 

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p.10.


În 1984 istoricul medievist roman Radu Manolescu (1929 -) a publicat studiul Legături economice între țările române în feudalism (secolele XIV – XVIII), în care a făcut referiri și la aromânii membri ai companiilor înființate în Transilvania de negustori greci în secolele XVII-XVIII.


<În pofida numelui, companiile „grecești” din Transilvania aveau o component etnic variată. În afară de greci, din companii făceau parte și supuși ai Imperiului ottoman provenind din alte etnii, ca aromâni, bulgari, sîrbi, albanezi etc., precum și negustori, în marea lor majoritate români, din Transilvania, Țara Românească și Moldova, care deveneau companiști pentru a putea beneficia de privilegiile acordate de autoritățile habsburgice acestor companii (86). Mulți companiști aromâni se statorniceau în Transilvania, ca, de pildă, negustorul aromân Mihail Țumbru din Seatiște (Macedonia), care în 1780 era stăruitor îndemnat de tovarășul său de negoț, Gheorghe Ioan Marcu din Sibiu „să se hotărască odată și să se facă ardelean, să se stabilească la Brașov sau Sibiu și să înceapă negoțul cu Bogdania” (Moldova). (87)

Ca urmare a pătrunderii tot mai intense a românilor și a aromânilor în comerțul orașelor din sudul Transilvaniei și în companiile „grecești”, din a doua jumătate a secolului XVIII elemental românesc a devenit preponderent în cadrul lor. De pildă, la Brașov, în 1768, își desfășurau activitatea 11 firme săsești, 31 companiști „greci”, din care o parte erau români și aromâni, și 80 negustori români din Șcheii Brașovului (88).  Tot acolo, în 1800, cei 51 membri ai companiei „grecești” erau alcătuiți din 23 români, 2 aromâni, 16 greci și 10 bulgari (89).

În condițiile procesului de românizare tot mai accentuate a negoțului din Brașov, în oraș s-au constituit case de negoț românești, ca aceea a lui Ion Dan la 1772-1773 sau companii comeciale românești, ca aceea condusă de negustorul aromân Mihail Țumbru. Stabilit la brașov în 1782, căsătorit cu fiica negustorului roman brașovean Ioan Boghici, Mihail Țumbru a constituit, împreună cu socrul său și cu postelnicul Hagi Stan Jianu din Craiova, o companie comercială care a funcționat între 1789 și 1794. Compania era constituită pe bază de contract, dispunea, la înființare, de un capital de 20 000 florini, iar la reînnoirea contractului, în 1792, de 38 000 florini, avea depozite de mărfuri la Brașov, Sibiu, Timișoara, Pesta și Viena și folosea numeroși agenți și comisionari. Compania făcea negoț cu mărfuri și operații cu valori, cambia și monede în țările române, Imperiul ottoman și Austria (91).

(…)

Casa de comerț Nicolae Paciura, întemeiată de negustorul aromân din Hrupiște (Macedonia) care i-a dat numele, a funcționat la Sibiu între 1812-1827. Casa aducea din Țara Românească lînă și piei, expedia la sud de Carpați produse transilvane și austriece, printre care zeci de mii de coase și aproviziona curtea domnească cu mărfuri apusene de lux, făcea negoț cu monede (94).

Procesul de înlocuire a negustorilor companiști greci din Sibiu de către negustorii români și aromâni se oglindește în constatarea lui Nicolae Paciura din 1814 că „Peste cîțiva ani nu va mai rămîne nici un [companist] grec la Sibiu…” (95).

 

NOTE R.M.

(86) Olga Cicanci, Companiile grecești din Transilvania și comerțul European între anii 1636-1745, Bucrești, Ed. Academiei R.S.România, 1981, p. 24-25

(87) E. Limona & D. Limona, Aspecte ale comerțului brașovean în veacul al XVIII lea. Negustorul aromân Mihail Țumbru / ”Studii și material de istorie medie”, vol. IV, București, Ed. Academiei R.P. Române, 1960, p. 528.

(88) Ibidem, p. 529-530.

(89) C. Papacostea-Danielopolu & Lidia Demeny, Grecs, Roumains, Bulgares et Serbes dans la Compagnie „grecque” de Brașov (1777-1850) / „Association International dEtudes de Sud-Est Europeen, Bulletin”, X, 1972, 2, p. 271, nota 42.

(91) E. Limona & D. Limona, op. cit, p. 530-560.

(94) D. Limona, Casa de comerț Nicolae D. Paciura din Sibiu / „Revista arhivelor”, 1965, 1, p. 265-285.

(95) Ibidem, p. 269-270. >

 

SURSA

Radu Manolescu, Legături economice între țările române în feudalism (secolele XIV – XVIII) / Ștefan Ștefănescu (coordinator), Națiunea română. Geneză. Afirmare. Orizont contemporan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, pp. 270-271, 276-277.

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required