Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: 2011
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Potrivit mărturiilor sale, Părintele Arsenie Papacioc  s-a născut la 15 august papacioc-arsenie1914, în comuna Misleanu din judeţul Ialomiţa.


Părinţii Vasile şi Stanca i-au dat prenumele Anghel, fiind al şaptelea copil al familiei.


Tatăl său a fost agent sanitar şi a contribuit masiv la construcţia bisericii din sat. A murit la cincizeci şi ceva de ani, în 1936, când Anghel a fost recrutat, părintele său fiind deja decedat.


O întâmplare din copilărie dezvăluie chemarea sa timpurie către cele sfinte: îl bătuse rău un băiat când avea cinci sau şase ani şi reflecta astfel, atunci şi acum, la bătrâneţe: ’’Tatăl meu era agent sanitar. Şi am zis: Nu-i spun lui tăticu’, că-l bate şi nu-i place lui Dumnezeu. Mai bine să rabd. Vă închipuiţi ce am fost în stare să gândesc la o vârstă, când un sentiment de răzbunare e într-o stare mai intensă la copii. Nu-i vorba de rezultatul unei educaţii, pe care de fapt am avut ocazia să mi-o completez în închisori, mânăstiri!’’


O altă întâmplare asemănătoare, care s-a petrecut la serbarea şcolară din clasa I, când a fost premiat,relevă educaţia creştină din familie: ’’Cu ocazia aceasta am memorat o poezie pe care o învăţasem de la o soră de-a mea mai mare: Floricică frumuşică, cine-ţi dete viaţă oare/Şi culori strălucitoare?/Cel ce-ţi dete ţie,tot El îmi dete şi mie, /El e Tatăl tău şi-al meu/şi se cheamă Dumnezeu!’’.


Iată cum îşi explică numele şi îşi prezintă originile aromâne: ’’Mă cheamă Papacioc. Pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi de aici vine numele. Era aromân şi i s-a spus: <Popă cu cioc> - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu.Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare... Şi am întrebat eu,am <sondat> eu,cam câte oi avea. L-ar fi întrebat un boiernaş de pe-acolo, din Ialomiţa: <Domnule – Mircea îl chema – Papacioc, primeşte şi oile mele în cârdurile matale!>, <Dar câte oi ai?>,< Am 70!>, <Eu numai câini am 70!>. Şi după asta am afaltcâte oi avea!’’


Legat de oi şi de credinţă îşi aminteşte din copilărie: ‘’Eu o întrebam pe mama mea, când dădea oaia din picior înainte de culcare: De ce d[ din picior? Iar mama-mi zicea: < Se-nchină, mamă…!> Va să zică eu de ce să nu mă închin?!’’


Mai târziu, la vârsta adultă, o întâmplare dramatică din familie avea să-l facă să reacţioneze la fel ca în copilărie. Fratele său Radu, maistru şef la uzina de armament Malaxa din Braşov, unde a lucrat şi Anghel după stagiul militar, a fost asasinat. ’’Acel om, care l-a împuşcat pe fratele meu, mi-a căzut cum se spune, în mână…aveam o funcţie mare Şi puteam să-l omor şi eu…Iar celui care-l împuşcase pe fratele meu i-am trimis vorbă: Eu îţi pun pază la poartă! Cu nici un chip n-ai să păţeşti nimic!... Care mi-a fost puterea…am zis aşa: dacă mă răzbun, Cerul nu mai e dator la mine, dar nici fratele meu nu mai e dator la mine…Şi a murit el, după ani de zile, de chinuri de conştiinţă. Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator la tine. La El este toată răzbunarea. Răzbunarea nu te rezolvă, din contră, după ce te-ai răzbunat rămâi mai departe dator la Dumnezeu foarte mult, dar aşa rămâne Dumnezeu dator la tine…’’


După absolvirea în 1932 a Şcolii de arte şi Meserii din Bucureşti cu specializarea desenator, va adera la Mişcarea legionară, fiind închis între 1938-1940. În timpul regimului legionar din septembrie 1940-ianuarie 1941 va îndeplini o funcţie administrativă, iar regimul generalului Ion Antonescu (ianuarie 1941-august 1944) îl va condamna la şase ani de închisoare, pe care îi va ispăşi până în septembrie 1946  la Aiud.


Începând din ianuarie 1947 va fi primit ca frate în mai multe mânăstiri, fiind călugărit la mânăstirea Antim din Bucureşti sub numele de Arsenie. Membru al grupului de spiritulitate creştină ‘’Rugul aprins’’, este arestat de Securitate în iunie 1958 şi condamnat la 20 ani de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. După amnistia din 1964 a fost trimis preot la Filea (Turda), Mânăstirea ‘’Dintr-un lemn’’ şi, în sfârşit, în 1976 Patriarhul Justinian l-a aşezat arhimandrit la Mânăstirea de maici Sf. Maria din Techirghiol. A devenit un duhovnic la fel de apreciat şi căutat ca şi duhovnicul şi prietenul său, părintele Ilie Cleopa (1912-1998) de la Mânăstirea Sihăstria. În 2004 i-a apărut o antologia Veşnicia ascunsă în clipă, în care prezintă Crâmpeie biografice şi cuvinte de folos,precum şi Direcţii şi nuanţe duhovniceşti.

 

SURSE

Cristian Curte, Mari duhovnici - Parintele ARSENIE PAPACIOC, ‘’Formula AS’’, Bucureşti, nr.958, 2011,

http://www.formula-as.ro/2011/958/spiritualitate-39/mari-duhovnici-parintele-arsenie-papacioc-13450

George Enache, Trecerea prin veac a părintelui Arsenie Papacioc, ’’Rost’’, nr. 28, iunie 2005, http://www.rostonline.org/rost/iun2005/papacioc-trecerea-prin-veac.shtml

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Veşnicia ascunsă într-o clipă,Tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului ANDREI Arhiepriscop al Alba Iuliei, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, pp. 17-21

Parintele Arsenie Papacioc, http://amira-spiritualitate.blogspot.com/2010/05/parintele-arsenie-papacioc.html

Parintele Arsenie Papacioc - marturie despre sine, http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-arsenie-papacioc-marturie-despre-sine-69485.html

Cuvant de folos al parintelui Arsenie Papacioc, 18 septembrie 2006, http://www.crestinortodox.ro/diverse/cuvant-folos-parintelui-arsenie-papacioc-69287.html

Augustin PĂUNOIU„Trăirea duhovnicească nu se poate măsura cu metrul“, http://www.ziarullumina.ro/articole;1024;0;12790;0;Trairea-duhovniceasca-nu-se-poate-masura-cu-metrul.html

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: Moartea nu vine sa ii faci o cafea! – VIDEO, http://www.stiri.botosani.ro/stire/8676/PARINTELE+ARSENIE+PAPACIOC:+Moartea+nu+vine+sa+ii+faci+o+cafea!+-+VIDEO.html

 

Zica Olimpia (02.07.1975 Constanţa, România - )

Sâmbătă, 17 Decembrie 2011 13:42

O. Z. s-a născut la Constanţa, la 2 iulie 1975.Olimpia Zica


La sugestia cântăreţului român de muzică uşoară Aurelian Temişan studiază muzica la Bucureşti cu personalităţi musicale ca Mihaela Runceanu, Adrian Daminescu, Zsolt Kerestely, Ionel Tudor.


A obţinut un trofeu la Festivalul de la Skopje, capitala Republicii Macedonia.


După 1999 ia o pauză artistică.


În 2004 a lansat un disc de muzică populară aromână, care include 10 melodii şi este întitulat Marică, feată muşată. În 2009 în urma intervenţiei blogger –ului Izabelei Papazicu, site-ul britanic Passion Music schimbă încadrarea acestui disc de la ‘’Gipsy Roma’’ la ‘’Romanian’’ şi de la ‘’gipsy songs’’ la ‘’aromanian songs’’.


Este căsătorită din 2007 cu Florin.


După ce a pierdut două sarcini, la 4 iulie 2011 l-a născut pe Ianis, prin intervenţie chirurgicală.

 


SURSE

Olimpia Zica, Marica, feată armână, ‘’FanMusic’’, http://www.fanmusic.ro/Olimpia-Zica-Marica-feata-armana-p-17431-p.html

‘’AcasăTv’’, 12 februarie 2008, http://www2.acasatv.ro/special_shows/povestiri_de_noapte/episoade/povestiri-de-noapte-12-februarie-2008~227.html

Izabela Papazicu, “Marica, feată armână” – Romanian gypsy music !!,, ‘’Zboară niangrîpsiti’’, 14.11.2009, https://daimadeadun.wordpress.com/2009/11/14/marica-feata-armana-romanian-gypsy-music/

Olimpia Zica vorbeste despre dramele vietii ei, ‘’Antena 1’’, http://accesdirect.a1.ro/special/Olimpia-Zica-vorbeste-despre-dramele-vietii-ei_2242.html

Olimpia Zica a început anul cu o schimbare de look!, ‘’Napoca News’’, Cluj Napoca, http://www.napocanews.ro/2010/01/olimpia-zica-a-inceput-anul-cu-o-schimbare-de-look.html

Olimpia Zica a aflat ca peste cateva luni va deveni mamica unui baietel – VIDEO, ‘’AcasăTv’’, 15 martie 2011, http://www.acasatv.ro/emisiuni/olimpia-zica-a-aflat-ca-peste-cateva-luni-va-deveni-mamica-unui-baietel-video.html

 Olimpia Zica a devenit mamă, ‘’Libertatea’’, Bucureşti, 4 iulie 2011, http://www.libertatea.ro/detalii/articol/olimpia-zica-mama-baiat-343744.html

Olimpia Zica e asa fericita ca e mamica, incat spune ca daca ar insela-o sotul nu i-ar pasa – VIDEO, ‘’AcasăTv’’, 24 octombrie 2011, http://www.acasatv.ro/emisiuni/ianis-florian-baietelul-olimpiei-zica-a-avut-parte-de-o-petrecerea-de-crestinare-pe-cinste-video.html

 

Anunţăm, în premieră absolută în presa de limbă română de dincoace şi de dincolo de Prut, apariţia primului dicţionar istroromân-italian, semnat de profesorul Antonio Dianich, el însuşi istroromân. Intitulat „Vocabolario istroromeno-italiano. La varietà istroromena di Briani”, dicţionarul a văzut lumina tiparului, în ianuarie 2011, la editura italiană „Edizioni ETS” prin generoasa contribuţie a Departamentului de Lingvistică „Tristano Bolelli” al Universităţii din Pisa.

 

Cunoşteam, încă din toamna anului 2008, din corespondenţa cu profesorul Antonio Dianich, că dumnealui lucrează, de ani de zile, asupra acestui dicţionar al limbii vorbite altădată în localitatea istriotă Bărşcina. Prilejul cu care ne-am cunoscut la distanţă ne-a fost oferit de o iniţiativă pe care am lansat-o, la 17 aprilie 2008, în calitate de membru al Subcomisiei APCE pentru Minorităţi, împreună cu alţi 33 de deputaţi din 20 de state membre ale Consiliului Europei. Era vorba atunci de proiectul de Rezoluţie privind situaţia culturală dificilă a minorităţii istroromâne deosebit de ameninţate, proiect înregistrat oficial la 21 aprilie şi difuzat, în limbile engleză şi franceză (La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée/Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened), ca document al Consiliului Europei cu numărul Doc. 11595.

Prin amabilitatea autorului, valoroasa apariţie bibliografică şi lexicografică ne-a sosit zilele acestea la Chişinău, fapt pentru care nu numai că îi suntem deosebit de recunoscători, dar ne şi vedem obligaţi să o prezentăm deîndată, fie şi scurt, publicului nostru cititor.

Vom începe prin a arăta că dicţionarul domnului Dianich are o dedicaţie. Merită să o reproducem, întrucât aceasta, spre deosebire de toate comentariile şi explicaţiile făcute în italiană, este formulată în dialect istroromân: „Cesta libru fuost-a piseit za uspomena de mea måie Miţa lu Petărhuli, de me ceåce Buojo lu Şceavina, şi de tuoţ briiåni cårli scu restriţ pre tuota luma”, adică „Această carte a fost scrisă în amintirea mamei mele Miţa a lui Petărhuli, a tatălui meu Buojo lui Şceavina, şi a tuturor brienenilor care sunt risipiţi în toată lumea”.

Dicţionarul cuprinde doar material lexical colectat de-a lungul anilor, printr-un efort susţinut şi exemplar, de la vorbitorii dialectului istroromân care au mai supravieţuit în comuna în care autorul a copilărit sau, mai ales, de la consătenii săi plecaţi în diasporă, în special la New York, unde există o comunitate de câteva sute de istroromâni, fapt reflectat în chiar titlul lucrării: „Vocabolario istroromeno-italiano. La varietà istroromena di Briani” („Vlåşchi ce s-a ganeit în Bărşcina”, adică „Româna ce s-a vorbit în Bărşcina”).

În cele 233 (XXXIV plus 199) de pagini ale sale, lucrarea inserează, pe lângă Vocabularul propriu-zis, şi o Culegere de texte în dialect istroromân: o Prefaţă a profesorului Roberto Ajello; Consideraţii generale; o amplă Introducere care include, la rândul său, o prezentare istorico-geografică şi cultural-spirituală a istroromânilor, a dialectului vorbit de ei, o listă de informatori, tabele cu un număr de 7 verbe conjugate (a vrea (vrea), a avea (vea), a fi (fi), a usca (uscå), a şti (şti), a mânca (muncå), a merge (meare)); un Tabel sinoptic al toponimelor istroromâne cu echivalentele lor italiene şi croate; o Listă a numelor de familii (case) şi a agrotoponimelor care figurează în lucrare. Textele istroromâne şi traducerile lor în italiană sunt grupate astfel: Istorie, Viaţa la ţară, Descântece şi vrăji, Ritmuri şi cântări, Proverbe şi zicători, Anecdote.

Pentru redarea cuvintelor şi textelor în dialectul istroromân, autorul foloseşte un sistem grafic propriu, inspirat din scrierea italiană şi croată, dar şi din alfabetul IPA (International Phonetic Association), ceea ce, la prima vedere, face textul istroromân poate mai greu de recunoscut de către persoanele obişnuite cu scrierea românească.

O informaţie de utilitate. Pentru cei interesaţi să intre în posesia valoroasei lucrări, vom preciza că dicţionarul poate fi livrat prin poştă, la preţul de 20 €. Editura primeşte comenzile în acest sens pe adresa electronică Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza sau la numerele de telefon (+39) 050-29544-503868 şi de fax (+39) 050-20158.

Să revenim însă la prezentarea propriu-zisă a acestui instrument lexicografic unic în felul său. „Dicţionarul se doreşte a fi o arhivă sau un depozitar al limbii aşa cum se vorbea ea înainte de ocupaţia croată şi înaintea plecării în diasporă, cu certitudine nu în iluzia că limba ar putea supravieţui la faţa locului, ci în speranţa că va putea rămâne o mărturie a existenţei ei”, spune profesorul Dianich în Introducerea sa. Autorul mai arată, de asemenea: „Acest dicţionar se vrea a fi însă, mai presus de orice, un omagiu adus populaţiei istroromâne, curajului şi tenacităţii cu care şi-a conservat limba de-a lungul secolelor până la limita oricărei posibilităţi omeneşti şi care astăzi, risipită în lume, asistă neputincioasă la agonia ei.”

Dicţionarul istroromân-italian elaborat de profesorul Dianich şi publicat acum la Pisa are, fără exagerare, o importanţă inestimabilă pentru lexicografia şi dialectologia română. Această monumentală lucrare ştiinţifică şi instrument practic este rodul efortului unui singur om, efort pe care ar fi trebuit să-l depună instituţii ştiinţifice întregi.


SURSA

Vlad Cubreacov, Elegie pentru istroromâni la apariţia primului dicţionar istroromân-italian, ''Flux'', Chişinău, 18 martie 2011

ALEXANDRU MIHALCEA, ''Surâsul'' lui Stalin, ruşinea şi blestemul istoriei, ''România Liberă'', Bucureşti, 4 septembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/surasul-lui-stalin-rusinea-si-blestemul-istoriei-133582.html


Putini isi mai amintesc astazi de statuia lui I.V. Stalin, cu o inaltime de cativa metri, realizata de sculptorul Dumitru Demu si ridicata in parcul Herastrau. Lucrarea a fost instalata in anul 1950 si daramata in 1956, imediat dupa ce liderul sovietic N.S. Hrusciov a sustinut celebrul raport cu privire la crimele lui Stalin si ale colaboratorilor sai. Acum avem prilejul de a afla chiar de la autorul statuii ce a insemnat pentru el castigarea concursului, presiunile la care a fost supus de autoritatile comuniste, invidia sau dispretul colegilor, pedepsele fizice primite de la cei care urau comunismul, stupoarea sa la distrugerea lucrarii care ii adusese gloria, si "razbunarea" acestei umilinte prin plecarea din tara.

Acum cativa ani, intr-un orasel belgian de la granita cu Germania, m-am dus cu un prieten din partea locului la talcioc, targul duminical adapostit de primarie intr-o hala cam cat un pogon plus in cateva alei dintr-un parc. Hai sa vedem vechiturile, m-a imbiat amicul, uneori gasesti lucruri la care nu te astepti - si mi-a spus ca daduse peste un telefon antediluvian, dintre primele, cu manivela, care functiona! In loc de sfertul de ceas planificat - ne pusesem in gand sa ajungem la Trier, la casa-muzeu Karl Marx - am zabovit vreo doua ore. Cel mai mult in sectorul cartilor, vandute pe nimica toata. Nu mi-ar fi trebuit numai bani ca sa cumpar tot ce-as fi vrut dar si un cufar de marimea celor de la diligentele de altadata. Asa ca am facut un triaj sever si am plecat spre tara cu o greutate mult peste baremul admis de compania aeriana de la care cumparasem biletul. Printre carti - una pe care mi-am propus s-o citesc imediat ce ajung in Romania: "Le sourire de Staline" de Dimitrios Demou, in fata careia ramasesem precum un ogar in arret! Volumul, tiparit la Editions Universitaires, Paris, in 1977, carpit cu scotch pe cotor, ingalbenit de trecerea timpului, ma aducea cu aproape o jumatate de secol inapoi, pe vremea cand eram elev la liceul "Gheorghe sincai" dintr-un cartier bucurestean magistral descris de Geo Bogza in "Anii impotrivirii". Dimitrios Demou era, de fapt, Dumitru Demu, fratele mai mare al celui mai apropiat prieten al meu, Traian, coleg de clasa si tovaras de hoinareala. Au fost primii macedoromani pe care i-am cunoscut pana la intrarea mea in puscarie. Erau de obarsie din Veria; locuiau prin preajma halei Traian, pe o strada pe care nebunia lui Ceausescu nu a crutat-o. M-au frapat cuvintele in dialect, straine urechii mele de valah din Campia Dunarii si hainele - intotdeauna negre - ale doamnei Hrissa Demu, mama prietenului meu. Ce ma intriga, insa, cel mai mult era faptul ca fratele lui Traian, Dumitru, fiu al unei familii care nu putea fi nicicum banuita de convingeri si sentimente procomuniste - chiar dimpotriva! - era nimeni altcineva decat autorul statuii lui Stalin de la intrarea in parcul Herastrau."Viitorul apartine busturilor: al lui Marx, Lenin, Stalin..."
Revenit in tara, m-am luat cu alte treburi. Ma presa mai ales trimiterea volumului "Uranus - Gherla, via Salcia", asa ca n-am bagat de seama decat tarziu disparitia cartii lui Dumitru Demu. Am rascolit dulapurile, am gasit fel de fel de lucrari - nu si "Le sourire de Staline"... Pana acum cateva zile, cand trecand pe la fiul meu, am dat peste carte. Uitase sa-mi spuna ca a imprumutat-o. Am citit-o si mi-au revenit in minte, cu o limpezime extraordinara, zilele de scoala de la "sincai". Traian invata de predilectie la matematica si fizica. De altfel, marea majoritate a clasei noastre se indrepta catre materiile care fusesera, pana in urma cu doi ani, baza sectiilor "reale" ale liceelor. Disparusera diferentele dintre "real" si "modern", latina fusese eliminata, la istorie se preda dupa voluminoasa colectie de minciuni a lui Mihail Roller, invatam, mai degraba - nu invatam, rusa, limba pe care o refuzam instinctiv, din pacate - dar era asociata cu prezenta militarilor sovietici, iar noi eram destul de mari ca sa nu le stim ispravile facute cand ne-au "eliberat". Se trecuse la scoaterea unor mari autori romani - dar si straini din biblioteci, pline de-acum de traduceri din literatura sovietica: Ostrovski, Ehrenburg, Fadeev... Proletcultismul se instapanise in arta, modelul fiind faimoasa statuie a Verei Muhina, "Muncitorul si colhoznica", piesa cu care incepeau toate productiile studiourilor Mosfilm. Pe fondul acesta a inceput sa lucreze cel mai mare dintre cei trei fii ai sotilor Demu. Iata o sumara schita biografica a viitorului autor al statuii "Genialul conducator al oamenilor muncii de pe tot globul"; s-a nascut la 7 octombrie 1920 la Kumaria, localitate de la poalele Olimpului, in Macedonia greceasca, din parinti aromani care se vor stabili in Romania, ca multe alte familii aromane. Liceul l-a facut la colegiul brasovean "Andrei saguna" unde preda romana Emil Cioran. A fost admis la scoala de Arte Frumoase de la Bucuresti, sectia de sculptura, absolvita in 1943. Pare bizar dar viitorul creator al statuii lui Stalin nu a fost membru al partidului comunist. Mai mult, a refuzat de patru ori aceasta calitate. "Obtinusem (...) bursa de Stat Paciurea, numita astfel dupa numele marelui maestru al lui Brancusi. Desi eram apolitic, trebuia sa ma adaptez noilor maniere, sa adopt stilul nou... Asa se face ca l-am intalnit pe Cakagea, membru al partidului comunist, figura apocaliptica de inger luciferic. Voia ca eu sa ader la statut, la partid... Am refuzat, nestiind ce ma asteapta... Avusei, intr-o zi, un semn cand fratele meu Nick imi citi ce stersese de pe tabla cand intrase unul dintre profesorii lui de la Universitate: "Toti tovarasii de la Facultatea de Arhitectura, membri sau simpatizanti ai Partidului, sunt convocati maine la ora 5 in aceasta sala de catre secretarul celulei de baza a Partidului". Cu o singura stersatura de burete, totul disparuse... Iar a doua zi a fost dat afara, manu militari, din Universitate... Alte lucruri se dezintegrara pe masura ce se implanta comunismul (...) Incet, foarte incet, imi aminteam lozinca neconditionala, totusi absoluta: "Libertatea artei nu poate fi garantata decat de o arta angajata". Calusul si pumnul acestor nazisti in versiune noua apareau negru pe alb in presa. "Decadent, retrograd, curajos, de avangarda, reactionar, refractar la progresul social" scria in ziarul "Scanteia". Cu toate ca eram apolitic, repet, o dulce furie ucigatoare ma invada. In aceasta epoca noua, incercam, intr-un garaj vechi, sa pregatesc, cum puteam, o expozitie. Noii idoli ai Realismului Socialist nu ma stanjeneau peste masura. In programul meu, piese majore precum Naiada sau nudul lui Sarah figurau in linia intai, contrar disciplinei impuse..." Intr-o zi, cineva batu la usa garajului-atelier: un domn bine imbracat, distins, de vreo saizeci de ani, care se recomanda "Alexandru Feliescu". (Este, credem, un nume fals. Dumitru Demu deformeaza voluntar nume care ascund o identitate usor decelabila, precum cel al plasticianului Bovis Cakagea - n.n.). Scopul vizitei lui Feliescu este simplu: individul vine sa-i propuna o afacere de mare anvergura, impusa de "prefacerile revolutionare" ale societatii romanesti, anume confectionarea de busturi. S-a terminat, zice Feliescu, s-a zis cu crearea de frumuseti de marmura, dupa moda greceasca, gata cu nudurile si cu sculpturile sofisticate ale modernistilor. Societatea, pe calea transformarii socialiste, nu se poate sa nu-si onoreze eroii! "Viitorul, domnule Demu, apartine bustului, numai bustului - dar nu oricarui bust. Numai celui al stapanului, al sefului, bustului conducatorului! Ne-am putea imagina o clipa doar socialismul fara conducator, fara stapan, fara sefi sau - lucru absolut de neinchipuit - fara eroi? Vezi dumneata, cu asta trebuie inceput! Bustul lui Karl Marx mai intai, apoi cel al Conducatorului mondial, Stalin; apoi al lui Lenin, fara sa-l uitam pe cel al sefului partidului... Intelegi? Busturi, busturile lor, busturi de toate dimensiunile, in marime nturala, mici, de dimensiuni eroice... In sfarsit, de toate dimensiunile!" Cum, cine le va cumpara?! Dl Feliescu ii facu sculptorului o socoteala simpla: 18 ministere, cu 3955 birouri, plus 60 de tribunale avand 3015 birouri si sali de judecata, plus 112 regimente, 20 de divizii, 5 corpuri de armata, cu vreo 2850 de birouri, plus 16899 de incaperi in scoli, plus... plus... Foarte bine informat, vizitatorul continua, ca sa inlature orice reticenta a artistului: la un total de 125.334 de localuri, 125334 de Karl Marcsi, de toate culorile si marimile, de bronz sau de ghips, dominand fetele anodine ale functionarilor, soldatilor, justitiabililor, profesorilor, studentilor, elevilor... "Iar dumneata, domnule Demu, ai sa fii bogat!" La obiectia sculptorului ca nu face arta figurativa, ca nu este comunist, ca a face busturi inseamna un angajament politic iar el refuza incadrarea politica, Feliescu ii replica, dur, ca viata este facuta din compasiuni. Nu vrea el, gaseste pe altcineva! Cum fratele Nick plecase clandestin din tara, parintii erau batrani si bolnavi, iar el era singurul care aducea un ban in casa, artistul se vede obligat sa accepte. Finalmente, marea afacere cade. Busturile nu se mai vand, Feliescu se eclipseaza si cand, din intamplare, Demu da peste el, individul ii explica de ce, desi autorul lor le vede peste tot, nu i se mai cumpara: "Cum, nu stii? Intre noi, prieteneste, dar n-ai auzit din gura mea - si continua cu voce scazuta - se importa din Uniunea Sovietica! Noi le dam grau si petrol iar ei ne dau in schimb busturi... Vagoane de busturi, trenuri de busturi..." La observatia artistului ca artefactele seamana teribil cu ale lui, Feliescu ii raspunde ca legea drepturilor de autor a fost abrogata ca reactionara. "Ti-au luat modelul? E mai bine sa-ti tii gura, crede-ma!"Statui daramate, istorie stearsa cu senilele
Intr-o zi, sculptorul, asezat pe o banca de langa Muzeul Antipa, numara numele lui Stalin intr-un exemplar din "Scanteia": in cele opt pagini, de o suta patruzeci de ori! A doua zi, tot in ziarul central al partidului, Demu dadu peste acest anunt: "Expresia dragostei poporului roman fata de personalitatea ilustrului conducator al socialismului victorios, maresalul Iosif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei pasnice a tuturor muncitorilor de pe glob, cere prezenta unui mare monument ridicat in onoarea sa in centrul Capitalei. Dornice sa implineasca aceasta urgenta necesitate culturala, Comitetul pentru Arta si Comitetul de Partid al Capitalei au hotarat sa instituie un concurs. Artistii au datoria patriotica de a se inscrie. Numai arta si talentul unui artist intr-adevar creator vor putea desemna castigatorul!" "Sa ma inscriu? Ideea de a lasa totul balta si de a fugi in Occident ma bantuia. Totusi aceasta iluzie draga era inlaturata de imaginea parintilor si a celui mai mic frate, Traian. O s-o fac mai tarziu, mult mai tarziu. Acum trebuia sa traiesc, sa-mi castig painea - si pe a celorlalti. Concursul? De multe ori ma intrebasem daca n-ar fi trebuit sa-mi schimb meseria. Ca sa fac ce? si daca ma apucam serios sa-i combat pe comunisti? Radio Londra si Vocea Americii incitau zilnic oamenii la rezistenta, chiar la revolta. In munti se aflau grupuri de partizani care, cu arma in mana, duceau o lupta indarjita si inegala cu soldatii regimului. Cativa dintre prieteni luasera deja drumul acesta; altii ma indemnau sa-l iau si eu si sa ma intorc acasa numai dupa viitoarea debarcare anglo-americana, prima faza a razboiului occidentalo-rus... Pretutindeni erau "informati" care il mutau din toamna la primavara si din primavara la toamna, si asta de cativa ani buni. Nu, nu era posibil. Mai intai fiindca soarta alor mei era in joc. Insemna sa tradez munca grea a mamei, sperantele secrete ale fratelui, sa-i grabesc tatalui moartea. Insemna, apoi, sa dau o anumita cautiune politicii... O politica ce nu-mi spunea nimic. Eram sculptor. Sa ma perfectionez in arta mea, asta mi-era lupta. Atunci de ce sa nu-mi incerc norocul la concurs? Eram convins ca pot face monumentul, ca as putea, adica, sa fabric acel colos grandios si "care sa vorbeasca" cerut de ziar". In aceeasi zi, artistul a asistat la demolarea statuii primului rege al Romaniei: "O armata de muncitori trebaluia in jurul statuii ecvestre a lui Carol I, capodopera a celebrului sculptor iugoslav Ivan Mestrovici. Pieptul puternicului cal de bronz fusese inchingat. Un lant lung si gros il lega de un tanc greu al armatei care tragea cu disperare sa-l rastoarne. Zgaltaiturile repetate biruira in sfarsit statuia. Picioarele metalice se indoira si statuia se zdrobi de pavaj. Dupa care tancul o tari intr-un zgomot de pietre smulse si un puternic scrasnet de metal tarat pe asfalt (...) Imi imaginam acelasi lucru intamplandu-i-se lui Bartolomeo Colleoni, capodopera lui Verrochio de la Venetia, sau statuii lui Gatamelata de Donatello, ori reprezentarii ecvestre a generalului Alvear, iesita de sub dalta lui Bourdelle... Sa darami o statuie inseamna un mod de a sterge trecutul". Aceeasi soarta a avut si grupul monumental al regelui Ferdinand din apropierea pietii Victoriei. "Tancurile generalului-primar (este vorba de Constantin Doncea, fost fugar in URSS, fost luptator comunist in Spania. "A coordonat in calitate de candidat campania de alegeri, cu toate violentele, abuzurile, crimele comise in beneficiul lui de bandele de suporteri", arata Doina Jela in "Lexiconul negru" - n.n.), victorios fara lupta in razboiul de o zi impotriva statuilor n-au facut decat sa-i asmuta pe vandali pretutindeni in tara. Peste tot se ucideau cu securea, cu tarnacopul, cu senilele tancurilor statuile lipsite de aparare si mai ales de aparatori. O febra a profanarii sufla peste tara. Daramara statuia lui Pake Protopopescu, ilustrul edil de odinioara al Capitalei, care-i facuse orasului aceleasi servicii ca baronul Haussman Parisului; aruncara in aer statuile lui Ion Bratianu si Take Ionescu, mari oameni politici... Scoasera din Piata Victoriei frumoasa statuie a profesorilor, opera a sculptorului Medrea... Fura distruse statui si in zeci de alte localitati".Consilierul sovietic da votul decisiv
Dumitru Demu a fost inscris ultimul pe lista artistilor ale caror machete au fost admise in vederea prezentarii in fata juriului. "Un asemenea monument, tovarase Demu, nu e o simpla statuie. E vorba de o creatie cu multiple repercusiuni politice, un lucru iesit din comun  (...) Exigentele politice, crede-ma, depasesc cu mult aspectele pur formale ale unei asemenea statui. Oricum, te-am invitat ca sa te anunt ca, printre zecile de concurenti care au depus machete au fost alesi zece. Dumneata esti pe lista. Iat-o! "Uite-i, imi spusei, pe faimosii zece. Constant Baraki, Bovis Cakagea, Anufrey Michel, Maritza Petresco, Jean Jelesko, Max Foulman, ia te uita, ia te uita, Doro Fazer, Lala Toubouf, Andre Svoboda si ultimul, al zecelea, eu, Dumitru Demu! Admis la concurs!" (Am transcris numele asa cum apar in original. Identitatea reala a unora dintre concurenti poate fi usor ghicita - n.n.) "Aveam douazeci si opt de ani. Prezenta mea, chiar si la coada listei, reprezenta prin ea insasi o apreciere. Dar cate probleme aveau sa apara... Ce vor zice oamenii, prietenii? Uite inca unul care abandoneaza, care pactizeaza cu regimul. Vrea sa-l imortalizeze pe calaul a milioane de nevinovati... Ii uita pe cei 350.000 de romani morti pe frontul antibolsevic... zecile de mii de victime ale muncii fortate pe santierele canalului mortii, canalul Dunare-Marea Neagra... zeci de mii de ucisi in anchetele Securitatii... Nu! Nu uitam nimic! Dar eram artist si trebuia sa ma realizez si chiar poate mai putin sa ma realizez decat sa-i salvez pe ai mei. Adevaratul meu dosar eu singur il cunosteam bine.... Mai bine decat "rezistentii" de la cafeneaua din colt". Asteptand rezultatul concursului, plasticianul se puse sa studieze personajul: sobru, mare fumator, cu alura voit militara dar nu chiar atat de impunator din punct de vedere fizic. "Cel mai adesea dur si impenetrabil, era de fapt firav, mic de statura. Din marele si majestuosul Ghelovani care-l interpreta pe Stalin pe ecran, in secventele din "Batalia pentru Berlin", puteai sa faci doi daca nu chiar trei Stalini in marime naturala. Era reprezentat monolitic, impietrit, sever. N-ar fi putut sa surada? Fireste, nu cu surasul sosiei sale cinematografice, amintitul Ghelovani, ci intr-un chip omeneste mai direct. Un suras care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa fie al celui care cantareste. (...) Caci Stalin era un mare cantaritor de oameni si chiar de suflete, as indrazni sa zic. Unii spuneau ca ucisese si harazise mortii cu dispret milioane de nevinovati. Cu dispret daca nu chiar cu o anumita placere (...) In orice caz, trebuia ca Stalin al meu sa nu semene cu fratii sai iesiti din sculptura artistilor sovietici si voiam sa aiba surasul pe buze. Un anumit suras!"
...S-au scurs aproape doi ani pana cand sculptorul Demu a fost anuntat, la Comitetul de Stat pentru Arta, ca a castigat concursul (23 martie 1950). Macheta altui concurent, Doro Fazer (?) a fost aleasa pentru statuia de la Brasov, rebotezat de curand Orasul Stalin. Lucrurile s-au petrecut astfel: "Comitetul Central inca nu se hotarase. Intr-adevar, autorul necunoscut al machetei numarul sapte fiind eu, Demu, un neangajat, un artist necunoscut, cu legaturi familiale indoielnice, fara prestigiu artistic, cu dosar urat, cu prietenii discutabile, artist de formatie idealista si pe de-a-ntregul lipsit de nivel ideologic, decizia era dificila. Prepusii Comitetului Central, cu tovarasul Togoila (Tuguila? - n.n.) in frunte stateau, pentru cine stie a cata oara - in fata machetelor aliniate in sala de expozitii inchisa din Palatul Regal cand hazardul a venit si el sa voteze. Un vot care nu putea fi decat cel mai decisiv dintre voturile din Romania pe atunci ocupata de rusi. A fost vizita cu totul intamplatoare a pictorului Grigorenko, consilierul sovietic al Comitetului pentru Arta. De indata ce deschise usa salii, privirile consilierului pictor cazura pe macheta numarul sapte. Surase si zise: - Aceea e frumoasa... Nu trebuia mai mult".

A fost demolata in cateva ceasuri

Lozinci comuniste, naravuri fanariote
Chiar si asa luptele din culise au intarziat mult data punerii in opera a proiectului. Confratii mai varstnici i-au pus tanarului piedici peste piedici, "confiscandu-i" pe specialistii care ar fi putut sa-l ajute la realizarea lucrarii in ghips. La 31 martie 1950, prim-secretarul Comitetului de Partid al Capitalei, Gheorghe Stoica, l-a chemat la el; acolo a aflat ca monumentul, in marime reala, trebuia sa fie gata pana in seara zilei de 30 aprilie! Intre timp, directorul "Slad" de la Comitetul pentru Arta i-a pus in vedere sa nu cumva sa uite de suras. I-a transmis chiar spusele lui Leonte Rautu, idelogul Comitetului Central: "Trec si mi-e foame, ridic ochii, vad statuia, mi-a trecut foamea! ... Trec si mi-e sete... ridic privirea, vad statuia, nu-mi mai e sete" sau "Mi-e sufletul plin de amaraciune, trec, ridic privirea, il vad pe Stalin pe soclu, rad si rad!" Cum Slad vorbea mizerabil romaneste, Demu si Ovidiu Maitec, si el de fata, au izbucnit in ras. Piscat, directorul general le-a spus: sigur, statuia nu trebuie sa rada fara motiv, cum faceti voi, tovarasi!


Intr-o dimineata, Demu fu intampinat, la santier, de insusi "tovarasul Togoila, seful Sectiei de Arta din Comitetul Central: era chemat la "tovarasa Ana Pauker"! Portretul acesteia, lapidar, este definitoriu pentru "Passionaria" romana, "Ochiul lui Stalin" in Comitetul Central de la Bucuresti: "Femeia ministru avea parul pieptanat intr-un mod foarte barbatesc, trasaturile sale dure, aspre, ii dadeau o fata de peste, ochii ii erau stralucitori si cruzi, chipul avea un rictus inimitabil de indata ce voia sa zambeasca". Ana Pauker il chemase sa-l felicite, vazuse macheta si-i placuse. I-a comunicat ca ceruse sa fie pusa statuia chiar in fata Ministerului de Externe dar, "tovarasii de la propaganda" au sfatuit-o altfel: monumentul trebuia amplasat intr-un spatiu propice marilor parazi de intai mai, douazeci si trei august, sapte noiembrie... L-a intrebat daca fusese vreodata acolo. Cum artistul nu intelegea, inaltul demnitar i-a explicat ca acolo insemna la Moscova! Raspunsul negativ a fost urmat de o calatorie in URSS. Pana atunci, Demu avea sa afle de ce trebuise sa intaleze versiunea in ghips a Tatucului: defilarea oamenilor muncii de 1 Mai avea sa fie privita de Genialul Conducator de pe soclul sau de la intrarea in parcul omonim, rebotezat din "Herastrau"... Printre invitati, civili si militari cu decoratii, ma regasii mirat in randul intai intr-una dintre tribunele "oficiale". Da, eram chiar eu, invitatul de onoare... Eu, cel alungat din armata normala si inscris cu forta in detasamentele de munca obligatorie, ca nedemn de a-si servi patria, eu, reactionarul cu un frate care fugise de socialismul ce se nastea, eu, dusmanul poporului, aveam sa primesc acum defilarea lor; comunistii din marile uzine aveau sa ma salute in tribuna... pe mine, tovarasul sculptor care facusem monumentul (...) in sfarsit veni momentul ca marii sefi sa se instaleze in randul intai al tribunei. Dictatorul Gheorghiu-Dej, urmat de ministrul de Finante Vasile Luca, un fost potentat sovietic din Cernauti, capitala Bucovinei anexate de rusi, de vicepresedintele consiliului, basarabeanul de origine evreiasca Kisinevski si de inseparabilul sau ministru al Afacerilor Straine Ana Pauker". Dupa cateva luni, ministrul adjunct de la Cultura care aprobase suma ceruta de artist ca onorariu plus cheltuieli de turnare in bronz, il lua pe acesta cu masina si, in parc, departe de urechi indiscrete, il intreba de la obraz cat ii cedeaza din suma. Cum sculptorul nu intelegea ce vrea ministrul, acesta se infurie, il face idiot si pleaca in tromba. "Il privii plecand in timp ce o brusca revelatie ma ilumina: asadar Baraki si Bovis Cakagea... Ochii mi se ridicara involuntar ca pentru a cauta ceva sub pleoapele de ghips ale lui Stalin. si cand te gandesti ca astia pretind ca te-au luat drept model, ii spusei cu voce scazuta". Urmarea: suma cuvenita ca drepturi de autor a fost redusa cu 90%.Din Empireu in groapa cu lei
In ciuda directivelor care interziceau primirea in Uniunea Artistilor Plastici a celor cu rude apropiate plecate in strainatate, Dumitru Demu nu numai ca a fost primit ci admis chiar in biroul executiv! si inca dupa patru refuzuri succesive de a se inscrie in partid! Intre timp o macheta a statuii fusese trimisa la Kremlin unde "propriul sau model a admirat-o de la inaltimea tronului sau". De asemeni isi facu aparitia si versiunea definitiva, in bronz: "Cand putui, in sfarsit, sa contemplu pe al doilea Stalin, intelesei ca, efectiv, avea ce trebuie ca sa devina o imagine-simbol a supunerii popoarelor lumii. O admirai, e drept si asta (trebuie s-o spun) fara prea multa modestie. Nu aveam dreptate? Dupa cativa ani, fusei "copiat" cand Stalin, Stalin "al meu", un personaj cu aceeasi silueta, aceeasi atitudine, se reincarna in bronzul lui Mao, pentru a difuza imaginea acestuia pe continentul chinez. O sosie a statuii mele nu smulge si astazi admiratia a opt sute de milioane de chinezi?" Cum sculptorului ii placea sa se plimbe seara prin preajma statuii, intr-una din acele seri artistul fu acostat de doi indivizi care-l batura crunt, pana la lesin, lasandu-i in buzunar un bilet: "N-a fost decat un inceput. Data viitoare o sa fie si mai bine. Ultima data o sa te spanzuram de mana lui Stalin pe care l-ai facut sa zambeasca pentru ca sa-ti bati joc mai bine de ai tai!" (...) Intr-un anumit fel trebuia sa le fiu recunoscator agresorilor. Ei sfasiasera ultimul val care-mi ascundea ochilor propriile mele rani. Dar dincolo de indoieli exista o voce interioara, si ea regasita in sfarsit, care parea ca-mi spune: "fii calm, mai rabda. Adevaratul tau vis e pentru mai tarziu si in alta parte!" Totul parea normal pana in ziua cand artistul fu desemnat sa faca parte din delegatia romana la Festivalul International al Tineretului de la Berlin. Participarea ii fuse anulata in ultima clipa, sub un pretext ridicol: era nevoie de el ca sa intampine la aeroport un grup de muzicieni straini! In realitate ascunsese recenta fuga a fratelui sau cel mai mic si fusese denuntat de "Max Foulmann", caruia ii facuse cu ani in urma un mare bine. si care afirmase, in nota informativa si ca, odata ajuns la Berlin, Demu avea sa fuga in Germania Occidentala. Apoi surveni moartea lui Stalin, la 5 martie 1953. Regimul ramase in Romania tot stalinist, ceea ce-i atrase din partea graficianului Kakar eticheta de trambita a formalistilor iar din partea sculptorului Vaida Feze, fost voluntar in Spania, abonat la comenzi de statui conforme cu moda sovietica epitete precum oportunist, conformist fals talent lipsit de nivel ideologic... Evenimentele se precipitara. Destalinizarii hruscioviste din URSS i-a corespuns in Romania dictatorului Dej o pseudodestalinizare, mai degraba o derusificare. Tot ce se facuse impotriva poporului roman se facuse la ordinul lui Stalin sau al clicii acestuia; cel mai mare vinovat era cultul personalitatii. "Marele erou devenise, pentru cei mai vajnici apologeti din ajun, un mare vinovat (...) Da, tovarase Demu, da, ma adresez dumitale, care ai umplut tara cu busturile lui, care i-ai exaltat falsa glorie, falsul geniu, prin aceasta monstruoasa statuie, exagerat de mare, de inalta..." Printr-un miraculos concurs de imprejurari, Traian Demu reusise sa iasa clandestin din tara. In Romania ramasesera sculptorul si mama sa. (Tatal murise intre timp). Autorul lui Stalin, laudat altadata, deveni oaia neagra a oficialilor artei. Ordinul Muncii clasa intai ajunsese pecetea stalinismului. Nu mai primi nici o comanda. Ajunsese sa vanda din casa la talcioc. Intr-o zi, o activista, fosta colega de facultate, il anunta ca "la varful partidului" se hotarase demolarea statuii. Furios, sculptorul ii raspunse ca va protesta in calitate de autor. Femeia il preveni ca poate pati ce e mai rau. Dupa o saptamana, artistul fu chemat sa arate sudurile statuii: patru tancuri si douasprezece buldozere trebuia sa elibereze locul in cateva ceasuri. "Esti prost, tovarase Demu - (ii spuse fantoma lui Stalin). Cand atacam cu tovarasii mei diligenta in Caucaz ca sa dau bani partidului, eram mai indraznet. Tu nu-i cunosti... Eu da, s-au format la flacara mea, au toti acelasi suflet, creat de mine, cu buna stiinta. Sunt lasi, crede-ma, foarte lasi! Nu se ridica decat in fata celui mai tare! Da in ei! Du-te maine si depune cerere de plecare in Grecia!"

***
Dumitru Demu nu s-a stabilit in Grecia ci in Venezuela unde multe piete ale oraselor sunt decorate cu creatiile sale monumentale. La 3 aprilie 1964 a semnat declaratia-tip ca se obliga sa nu spuna nimic despre ce a putut vedea sau auzi in legatura cu autoritatile din Romania. Ultimul lucru pe care i l-au cerut "autoritatile" inainte de a-i aproba plecarea au fost decoratiile. In primul rand, cea decernata pentru statuia lui Stalin.

 

STELIAN TĂNASE, Surîsul lui Stalin, ''Stelian Tănase'', http://www.stelian-tanase.ro/bucuresti-strict-secret/surisul-lui-stalin/

Acum 58 de ani, într-o joi, 5 martie 1953, la 21.50, Stalin a murit în vila de la Kuntzevo. Dar nu Demu, Stalinpovestea asta vreau să o depan aici. O veţi vedea într-un episod din serialul “Bucuresti strict secret” în curind.

În 1949 Pauker, Luca&Dej, aia cu “bagă spaima în burghezi“ (şi chiar o faceau, puşcăriile erau pline), s-au gîndit să îi mulţumească “ celui mai mare om din istorie”, Iosif Visarionovici Stalin. Fără Armata Rosie, cei trei ar fi rămas la periferia societăţii. După ce au demolat statuile lui Carol l şi Ferdinand, a lui Ion şi Ionel Bratianu, a lui Take Ionescu şi Pake Protopopescu, au dat ordin să se ridice o statuie zeului lor, Stalin.Machetele au fost expuse la Palatul Republicii, fost “Regal”, şi vizionate de tovaraşii din Biroul Politic. Au participat la concurs nume grele ale artei oficiale: Ion Jalea, Constantin Baratschi, Boris Caragea, Milita Patrascu etc. Era o chestiune politică de maximă importanţă pentru Dej&compania. Probau, astfel, fidelitatea liderilor comunişti români faţă de Moscova.

Un artist sovietic care mai făcuse asemenea monumente hotărăşte cine îl va ridica la Bucureşti: un quasinecunoscut, Dimitrie Demu, (n.1920). Macheta a fost trimisă la Moscova, pentru a primi aprobarea “modelului”. Era cea mai mare statuie a lui Stalin ridicată vreodată. Stalin era sfrijit, foarte mic de statură, cu o mînă inertă, din cauza unei poliomelite din copilărie, cu obrazul ciupit de varsat. Statuia îl infăţisa arătos, cu umerii laţi, impunător. Inaugurarea a avut loc într-o zi de 1 mai, în prezenţa celor trei nelipsiţi: Pauker, Luca, Dej. Se ţin discursuri, fireşte. Apoi,statuia este turnată în bronz. Demu primeşte o uriaşă sumă de bani, un atelier, este decorat, invitat în URSS, ales în diverse organisme. Era doar autorul statuii lui Stalin! La 5 martie 1953 Stalin moare. Piaţa unde se găsea statuia este scena unor ceremonii funebre de anvergură. In 1956, februarie, Nikita Hrusciov, la al XX-lea Congres al PCUS, demască abuzurile lui Stalin, ceea ce s-a numit eufemistic, “cultul personalităţii”, şi lansează “destalinizarea” în blocul sovietic. Dimitrie Demu la Bucureşti din autorul oficial cel mai în vogă devine suspect, şi este tratat ca o relicvă a trecutului, partizan al lui Stalin într-o vreme cînd aşa ceva iţi aducea un stigmat. Nu mai primeşte comenzi, nici premii, veniturile sale scad, într-o lume unde totul depindea de stat.

În decembrie 1961, după un alt congres al PCUS, în care Stalin este iar “demascat” de Hrusciov, la Bucureşti se hotărăşte demolarea statuii, dupa o plenară de pomină, ţinută la sala Floreasca. Funcţiona aceleaşi sentiment de vasalitate faţă de Moscova. Între timp, Pauker şi Luca disparuseră de la vîrful partidului. Pauker murise, la 3 ianuarie 1960, de cancer, după ce căzuse în dizgraţie, arestată, eliberată, (1952-3). Luca a aflat de demolarea statuii în închisoarea Rm. Sărat unde va muri de sifilis, în 1963. Dej rămâsese la cîrmă şi lupta să supravieţuiască politic. Statuia a disparut într-o noapte, demontată de cîteva zeci de muncitori, patru tancuri şi două buldozere. Un detaliu suprarealist: demolarea s-a făcut cu asistenţa autorului, chemat în acea noapte la faţa locului. Cîţiva ani mai tîrzu, Dimitrie Demu a emigrat în America de Sud unde avea rude. În 1977 a publicat în Franta, la o mică editură, un roman: “Surîsul lui Stalin”, în care işi povesteşte (nu totdeauna sincer) experienţa legată de statuia Stalin. Ar trebui tradusă.

Ecaterina Vrana s-a născut la 18 iunie 1969, la Constanța.


Absolvă Academia de Artă, la clasa Sorin Ilfoveanu.


Participă la expoziții din 1994.


Expoziții personale: Universitatea Freiburg (Germania, 1993), Galeria Academiei de Artă (București, 1994), Institutul Francez (București, 1995 și 1997), ‘’Oameni de aproape’’ (Palatul Mogoșoaia, București, 2007).


Expoziții de grup în străinătate: Academia de Artă Budapesta (1994), Muzeul de Artă Durango (Spania, 2004), Bologna (Italia, 2006), Stedelijk Museum (Lier / Belgia, 2007), Druot Montaigne (Paris, 2009), Performance Art Institut (San Francisco / SUA, 2010-2011).


A realizat lucrări de artă monumentală în Parcul din Timișoara.


Lucrări ale sale se află în colecții publice (Muzeul Ludwig Budapesta și Muzeul Național de Artă Contemporană București) și particulare (România, Olanda, Elveția, Germania, SUA).

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 22.

 

DAIMA iunie 2011

Joi, 13 Octombrie 2011 08:19

În luna iunie a anului 2011 filiala județeană Tulcea a COMUNITĂȚII AROMÂNE DIN ROMÂNIA a publicat la societatea ‘’Karograf’’ din Tulcea numărul  15 al revistei ’’Daima’’ (Totdeauna).


Revista este fondată de prof. Gică Gică și este distribuită gratuit. G. G. este coordonatorul unei echipe redacționale formate din Elena Nurciu, Simona Pufleni, Alina Rafticu, Cristiana Șacu și Sterică Fudulea.


Acest număr poate fi găsit pe Internet pe saitul ‘’Scribd’’ la adresa http://www.scribd.com/doc/59894956/Daima-iunie2011


Cele 61 de pagini ale acestui număr cuprind 20 articole și un album foto (49-60).


Editorialul coordonatorului este întitulat Daima – cei șase ani de acasă (1) și reprezintă o scurtă trecere în revistă a celor șase ani de sinuoasă  existență a revistei.


Articolul Manifestările culturale DAIMA (2) este semnat Redacția și anunță reluarea acestor evenimente.


Următorul articol este de fapt un extras din lucrarea lui Anastase Hâciu premiată în anii 30, Aromânii. Comerț. Industrie. Arte. Civilizație. Expansiune, fragment întitulat Contribuții la stabilirea psihologiei poporului aromânesc (3-6).


Apoi este preluat din revista ’’Familia română’’ (decembrie 2010) din Baia Mare articolul ‘’E o mândrie să poți afirma: sunt prietenul unui aromân‘’, semnat de Cornel Cotuțiu. Autorul se referă la prietenii săi aromâni Teohar Mihadaș și Ioan Cutova, scriitori a căror viață a fost legată de zona Bistriței. La o ședință a cenaclului ’’Saeculum’’ desfășurată în 1983 la Beclean și consacrată împlinirii a 65 de ani de către T. M., călugărul Nicolae Steinhardt și-a încheiat cuvântul astfel: ‘’E o mare satisfacție, e o mândrie să poți afirma; sunt prietenul unui aromân‘’.


Paginile 8-11 sunt alocate unui extras din lucrarea lui A. Hâciu, cu titlul Moscopole – Mecca Aromânilor.


Tot pe pagina 11 începe articolul Contribuții la studiul armânei literare al filologului Mariana Bara. După ce comentează câțiva poeți aromâni contemporani (G. Vrană, G. Godi, S. Fuchi, K. Iorgoveanu-Mantsu), autorul discută problematica limbii și literaturii aromâne în secolele XIX-XX. Articolul se încheie pe pagina 15 cu o listă de 15 editori de cărți și periodice aromâne și o listă de 14 jurnaliști aromâni (călătorie, eseu, corespondență, pamphlet, analiză).


Dumitru Carabaș face O scurtă prezentare a onomasticii aromânilor din România  (16-19). Articolul, a cărui parte a doua urma să fie publicată în numărul viitor al revistei, este structurat pe capitole: Prenume, Nume de familie și Supranume. Al treilea capitol, considerat ‘’caracteristica cea mai distratictivă a antroponimiei aromâne’’, acoperă trei pătrimi din text.


În prima parte a articolului Colonizarea aromânilor în Cadrilater (20-22), istoricul Nicolae Cușa discută problema colonizării în anii ‘20-’30 a aromânilor din statele balcanice în județele dobrogene Durostor și Caliacra, retrocedate Bulgariei în 1940.


În prima parte a articolului Aromânii din Grecia (22-24), istoricul german Thede Kahl (1971-) analizează chestiunea identității aromânilor din Balcani șa cum a început să se pună la începutul secolului XIX.


Paginile 25-26 sunt dedicate textelor a 4 poezii ale lui Gică Godi: Moskopoli (Moscopole), Moskopoli dadă agărshită (Moscopole mamă uitată), Anyisătoru (Visătorul) și Dultsi pidimo (Dulce chin).


Versiunile română și aromână ale textului rezoluției adoptate la adunarea aromânilor de la Moscopole / Albania la 15 august 2010 se găsesc la paginile 27-28. În document Consiliul Aromânilor înaintează statelor din Balcani (Albania, Grecia, Macedonia, România, Serbia, Bulgaria) patru cereri privind protejarea și afirmarea ’’ identității etnice, culturale, religioase și lingvistice’’ a aromânilor, proclamați ’’popor regional și autohton în Balcani’’.


Poezia Moscopolea publicată de Kira Iorgoveanu-Mantsu în 1983 în volumul ’’Steaua di dor’’ acoperă pagina 29.


Yiani Mantsu, președinte al Consiliului MakedonArmânilor, și Niculaki Caracota, secretar general al organizației, sunt semnatarii documentului Academia Română recidivus! , dat publicității la 2 iunie 2011 în versiune română și aromână (30-33). Ei polemizează cu  Academia Română, SOCIETATEA MACEDO-ROMÂNĂ din București și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României pe tema identității aromânilor.


Pagina 34 găzduiește textul Administrației Prezidențiale de la București cu titlul: Mesajul E. S. Traian Băsescu, Președintele României, rostit cu ocazia ’’Zilei Naționale a Armânilor’’, București, 23 mai 2011. Pe aceeași pagină sunt plasat două fotografii cu președintele Traian Băsescu în mijlocul aromânilor din comuna tulceană Stejaru în 2009.


Articolul Nuntă armânească la Călărași (35), semnat de Fani Valentin Pavel,  descrie nunta Alexandrei și a lui Nicu, desfășurată în octombrie. La evenimentul familial găzduit de Costel și Haidița Barba au participat aromâni din București, Slobozia, Tulcea și Constanța.


Textul interviului luat de coordonatorul redacției prof. univ. dr. Emilian Bold de la Universitatea din Iași este întitulat ’’Istoria – parte a sufletului neamului românesc’’ (36-37).  Convingerea lui E. B. este fermă:  ’’Aromânii au rezistat peste două mii de ani și nu cred că sunt pe cale de dispariție’’.


În articolul Armânii și civilizația vedică (38-39), Gheorghe Șeitan încearcă să găsească legături între aromâni și civilizația indiană.


Problemele curente ale limbii și identității aromânilor sunt analizate de scriitoarea Kira Iorgoveanu-Mantsu în articolul Armânii / Makedonarmânii – Recuperarea identității în mileniul III (39-43). Articolul cuprinde capitolele Statutul limbii armâne, Identitatea comunității etnice și lingvistice a armânilor, Lingviști și istorici români și străini despre armâni.


Redactorul Elena Nurciu, care este și bibliograf la Biblioteca Județeană Tulcea, prezintă o primă parte a unei  liste cu cărți și reviste aromâne deținute de bibliotecă (44-47). Printre autori întâlnim numele Matildei Caragiu, Nicolae Caraiani, Nicolae Saramandu, Hristu Cândroveanu, Nicolae Cușa, Cola Fudulea, Dumitru Garofil, Kira Iorgoveanu, Gheorghe Merca, Mihai Prefti.


Pe pagina 48 este publicată lista Consiliului Director al Comunității Armâne din Tulcea: președinte – Constantin Popescu; prim-vicepreședinte – Sterică Fudelea; vicepreședinți – Sadâca Iancu (economic), Partnoi Tanța (educație-cultural), Șacu Stere (social), Dumitru Enache (relații interetnice), Gaea Stere (juridic), Șacu Mihai (mediu de afaceri); secretar general  - Iorgoveanu Geoga. Lângă fotografiile lui C. Popescu, S. Fudulea și D. Enache au fost plasate cele ale lui Constantin Hogea – primarul municipiului Tulcea, Nicolaea Chichi – vicepreședinte al Consiliului Județean Tulcea și Sirmei Caraman – director Finanțe.


Albumul este dedicat profesorului Constantin Popescu, președintele filialei Tulcea  a C. A.R. și fondator al ansamblului  ’’Daima’’, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. Întitulat ’’UN ARMÂN TI ARMÂNAMI’’, albumul conține 42 de fotografii realizate cu ocazia diverselor evenimente desfășurate în județ la Tulcea, Cogealac, Beidaud, Sarighiol de deal, Stejaru, Delta Dunării, Baia, Hagilari (Lăstuni), precum și la filiala Călărași și la Balcic (Bulgaria).


Articolul de pe ultima pagină, cu tilul Primul film artistic armânesc , este dedicat biografiei regizorului Toma Enache și demersului său de a realiza filmul Nu hiu faimos ama hiu armân / Nu sunt faimos, dar sunt aromân.

 

 

Stere Stavrositu, profesor de alimentație publică și inginer diplomat în inginerie alimentară, a publicat 16 cărți de specialitate.


În 2011, în calitate de pensioner, a publicat în versiune aromână-română o culegere de rețete din gastronomia aromână: Mâcări armâneshtsâ ti fumealji shi oaspits la harauă.


Cartea are următoarea dedicație în aromână: Aestă carti, angrăpsită cu multă tinjilji shi ihtibari ti ”Armânami” sh-ti fumealjea Petre shi Aurora Mișcu (dziniri shi hilji) sh-nai ma multu ti nipoatili Tanța shi Anamaria (studenti).[Această carte, scrisă cu multă stimă și considerație pentru neamul aromânesc și familia Petre și Aurora Mișcu (ginere și fiică) și mai ales pentru nepoatele Tanța și Anamaria (studente)].


Volumul are următorul motto în română: ”Liantul omenesc care este Gastronomia – o preocupare semnificativă a inteferențelor dintre cultură, artă și civilizație, cu test etic și esthetic, reprezintă de fapt ”Arta Gastronomică” și constituie o primă și temeinică apreciere, asupra vieții și istoria unui popor.”


Cele 288 de pagini ale acestei lucrări gastronomice sunt structurate astfel:

Cuvântul Autorului (pp. 3-5),

Partea I / Urnipsirea mâcărlor la masi (Recomandarea mâncărurilor la masă) (pp. 6-8),

Partea II / Retseti ti mâcări (pp. 9-106),

Zboarâ armâneshtsâ ti mâyiripseari ditu dictisunari (pp. 107-108),

Partea III / Rețete culinare (pp. 114-213),

Partea IV / Recomandarea și serviciile meselor pe etapele zilei (pp. 214-231)

Arta decenței în familie și în societate (pp. 228-231)

Terminologie culinară (pp. 232-233),

Bibliografie (p. 234),

Cuprins (pp. 235-239),

Poezia Măcărli armăneshtă (p.240)

64 fotografii color ale autorului (pp. 257-288).

 

În Cuvântul Autorului acesta își prezintă biografia profesională.


Partea I, redactată în aromână, se referă la patru categorii de mese: mic dejun, prânz, nuntă și protocol. Autorul mulțumește pentru ajutorul acordat în ceea ce privește terminologia gastronomică aromână surorilor sale Musha al Steryiu Avocat (92 ani), Yitsa al Iancu Pelehra (83 ani), Lena al Nachi Sarica (81 ani) și soției sale Cati Stavrositu.


Partea II, redactată în aromână, cuprinde 139 de rețete de Gustări – Ciurbadz – Mâcări – Friptadz – Ligumi murati – Dultseni (Gustări – Ciorbe – Mâncări – Fripturi – Legume murate - Deserturi). Rețetele prezintă cantitatea brută de ingrediente necesare pentru 10 porții, greutatea unei porții și valoarea nutritive în kilocalorie a unei porții.


Zboarâ armâneshtsâ ti mâyiripseari ditu dictisunari (Termeni din gastronomia aromână) cuprinde 82 de cuvinte în versiune română-aromână ce denumesc , în majoritate, plante.


Partea III este versiunea românească a Părții II.


Partea IV este versiunea românească extinsă a Părții I.


Arta decenței… reprezintă chintesența experienței de viață a autorului în domeniul vieții de familie. Acest capitol cuprinde două subcapitole cu titluri sugestive: Familia, celula fundamental a societății și Decență în a ne cunoaște pe noi înșine și apoi pe cel de lângă tine, pentru progresul familiei.


Terminologia culinară include 44 termeni explicați de autor.


Bibliografia lucrării cuprinde 5 cărți, din care 4 în aromână:

1.Dicstiunarlu T. Papahagi turnat tu un Dictsiunar RUMĂN-ARMĂN. Editsii Priliminară shi pratsială ăndreaptă di Tiberius Cunia (Editura ”Cartea Aromână”, 107 Britain Road Fayetteville, NY, USA – T. CUNIA shi Editura ”Cartea Aromănă”, Fundatsia ”Cartea Aromănă”, Constantsa, Str. Ioan Borcea, Nr. 38, Cod 8700, Romănia – D. St. GAROFIL), 1995, Format A4, 341 pag. (pri Armăneashti).

2.Matilda Caragiu-Marioțeanu = DICȚIONAR AROMÂN (Macedo-Vlah), DIARO, Literele (A-D); Comparativ (Român Literar – Aromân), Contextual, Normativ , Modern , Editura Enciclopedică, București, 1997, Format B5, 463 pag. (pri Armăneashti)

3. Gheorghe Caragheorghe = Dictsiunar Armănescu di Planti, Editura ”Cartea Aromănă” shi Editura ”Sammarina”, Constantsa, 2010, Format A5, 290 pag. (pri Armăneashti)

4.Tache Papahagi = Images D’Ethnographie Roumaine (Daco-Roumaine et Aroumaine) = Imagini de Etnografie Română (Daco-Română și Aromână), Tomul I / Tome Premier ( 318 photographies avec textes francais et roumain). Publicat sub asupiciile Societății Cultural-Natsională ”Apostol Mărgărit”, MCMXXVIII, Bucureshti, 1928, Format A4, (Proză, Fotografii), 176 pag. (Limba Franceză shi pri Armăneashti).

5. Stere Stavrositu = Rețetar de Preparate Culinare de Cofetărie-Patiserie și Arta Serviciilor în Restaurante pentru Turismul Național și Internațional, editat de Fundația ”Arta Serviciilor în Turism Prof. Stere Stavrositu”, 1998, (reeditat 2004, 2007), Format A4, 1120 pagini text cu 1514 Rețete Culinare și 175 Planșe color. (În limba romănă).

 

Cele 65 de fotografii sunt împărțite în 2 categorii: nr. 1-31 au ca tematică evenimente culturale aromâne, iar nr. 32-288 au ca tematică activitatea profesională. Prima categorie include fotografii realizate în majoritatea lor în anii 2001-2011 la Stejaru / Tulcea, Constanța, București, Livădz / Grecia, Selia / Grecia, Xirulivadi / Grecia, Gopeș / Macedonia, cu ocazia ZILEI NAȚIONALE A AROMÂNILOR și a ZILELOR CULTURII ARMÂNE. O subcategorie include fotografii alb-negru realizate în 1924 în Seres / Grecia, în 1926 în Giumaia /Bulgaria și 1956 în Sinoe / Constanța. Cea de-a doua categorie de fotografii are ca subiecte tehnica servirii mesei.


 

Lista celor 139 rețete:

1)Culishic – Colișic

1bis)Culeash dinjicat – Terci cu pâine

2)Zbuldzu ti cilimeanu (Njedzu di păni sh-cash di oaii)- Zbulz pentru copii

3)Shupla - Plăcintă de mălai

4)Târhână - Cus-cus

5)Peturi - Peturi

6)Dzamă di păni cu cashu - Papară

7)Shirbet - Limonadă acră

8)Ayiu ciucutit - Usturoi bătut

 

9)Bucuvală - Pâine mărunțită cu zahăr și ulei

10)Câvârmă - Sloi (Cavarma)

11)Piperchi dinjicati tsârgâsiti (ca la maia) - Ardei ca la bunica

12)Păpudyiu di fisulj - Fasole bătută

13)Oauă tsărgăsiti - Ouă prăjite

14)Bărgădan cu cashu sh-cu tsâgâridz - Mămăligă cu brânză și cu jumări

15)Prashi cu carni di porcu - Praz cu carne de porc

16)Combari cu carni di porcu la cireap  – Cartofi cu carne de porc la cuptor

17)Pâce di porcu - Piftie de porc

18)Mâcari di urdzăts cu ariz - Mâncare de urzici cu orez

19)Pescu cu ariz la cireap - Pește cu orez la cuptor

20)Yianomati di matsă di njel cu arizu la cireapu - Mațe de oaie cu orez la cuptor

21)Ahnii di oaii - Tocană cu carne de oaie

22)Njel umplut cu yianomati shi arizu - Miel umplut cu măruntaie și orez

23)Pită ”anvârtită” cu cashu - Plăcintă ”învârtită” cu brânză

24)Pită sălării cu cashu – Plăcintă încrețită cu brânză

25)Pităroanji di prashi cu peturi coapti – Plăcintă cu praz din foi coapte


27)Filii di păni cu hăvyear – Tartine cu icre

27bis)Hăvyear di pescu - Icre de pește

28)Pastă di cashu shi căshcăvalji - Liptauer (pastă de brânză)

29)Ligumi proapsiti cu cashu shi oauă - Crudități cu telemea și ouă

30)Fisuiu ciucutit cu afumătură – Fasole bătută cu costiță afumată

31)Oauă umpluti cu burets - Ouă umplute cu ciuperci

32)Oauă umpluti cu cashu – Ouă umplute cu pastă de brânză

33)Oauă umpluti cu hicat shi umtu – Ouă umplute cu pateu de ficat și unt

34)Pâce di puiu di găljină sau curcan – Piftie de pasăre (curcan)

35)Pătrăgeani aroshi umpluti cu cashu (liptauer) – Roșii umplute cu pastă de brânză

36)Pătrăgeani aroshi umpluti cu salată di pătrăgeani viniti – Roșii umplute cu salată de vinete

37)Salată di pătrăgeani viniti ică amisticată sh-cu piperchi coapti (aroshi) - Salată de vinete simplă sau cu ardei copți și roșii

38)Salată di veară - Salată dobrogeană de vară

39)Topci di căshcăvalji tsărgăsiti – Bulete de cașcaval

40)Topci di carni tsărgăsiti - Chifteluțe speciale

41)Curcubitushchi tsărgăsiti - Dovlecei prăjiți

42)Macaroani (spagheti) cu cashu – Macaroane (spaghete) cu unt și brânză

43)Supă cu fide - Supă cu fidea

44)Supă cu topic di grishu – Supă cu găluște

45)Supă di combari shi smântănă – Supă de cartofi cu smântână

46)Supă di pătrăgeani aroshi cu arizu – Supă de roșii cu orez

47)Supă angrushată di ligumi cu smântână - Cremă de legume cu smântână

48)Ciurbă cu topci di carni - Ciorbă de perișoare

49)Ciurbă di pătrăgeani aroshi cu carni di puiu - Ciorbă de roșii cu carne de pui

50)Ciurbă cu carni di oaie (noatinu) - Ciorbă cu carne de batal

51)Ciurbă di pescu (crap ică somnu) - Ciorbă de crap (somn)

52)Ciurbă di fisuiu albu cu afumătură - Ciorbă de fasole albă cu costiță

53)Ciurbă cu carni di njelu - Ciorbă de miel dreasă

54)Ciurbă cu carni di yitsălu (porcu) - Ciorbă cu carne de văcuță (porc)

55)Ciurbă cu stămahi di vacă - Ciorbă de burtă

56)Ciurbă armânescu di cheptu di puiu - Ciorbă dobrogeană de pui

57)Ciurbă di prashi - Ciorbă de praz

59) Pescu friptu cu dzamă - Crap la grătar cu saramură

60) Dzamă (saramură) ti pescu friptu - Saramură pentru pește

61) Măcari di pescu cu tseapă – Plachie din crap

62)Piperchi umpluti cu arizu - Ardei umpluți cu orez

63)Dzamă (sosu) di pătrăgeani aroshi - Sos tomat

64)Culishicu di burets - Ciulama de ciuperci

65) Curcubitushchi tsărgăsiti cu ayiu ciucutit- Dovlecei prăjiți cu mujdei

66)Mâcari di prashi cu masini - Mâncare de praz cu măsline

67)Sărmadz cu arizu tu frăndză di verdzu (ti păreasini) - Sarmale cu orez în foi de varză

68)Mâcari di pătrăgeani viniti cu shuncă shi căshcăvalji - Vinete pane cu șuncă și cașcaval

69)Măcari di legume sh-cu oauă – Budincă vegetariană

70)Măcari di combari sh-burets - Cartofi cu ciuperci și smântână

71)Măcari di combari, curcubituschi shi pătrăgeani – Cartofi cu dovlecei și roșii

72)Topci di combari cu cashu - Chifteluțe cu cartofi cu brânză

73)Topci di combari shi spanac - Chifteluțe de cartofi cu piureu de spanac

74) Curcubituschi umpluti - Dovlecei umpluți

75)Mâcari di spanacu cu arizu - Mâncare de spanac cu orez

76)Mâcari di shtei cu arizu – Mâncare de ștevie cu orez

77)Oauă ”ochiuri” cu urdzăts - Ochiuri cu pireu de urzici

78)Mâcari di prashi cu arizu – Pilaf cu praz

79)Pătrăgeani aroshi umpluti cu burets - Roșii umplute cu ciuperci

80)Oauă cu ligumi anvârtiti - Ruladă de omletă cu legume

81)Mâcari di spanac cu burets la cireapu - Mâncare de spanac cu ciuperci gratinat

82)Mâcari di combari cu carni di yitsălu - Mâncare de cartofi cu carne de vită

83)Friptură di yitsălu tu tăvă la cireapu - Friptură de vită la tavă

84)Mâcari di arizu cu carni- Pilaf cu carne de văcuță

85)Mâcari di spanacu cu carni  – Mâncare de spanac cucarne de vită

86)Mâcari di pătrăgeani viniti cu carni - Mâncare de vinete cu carne de vită

87)Lucanits di porcu cu fisulju - Cârnați de porc cu iahnie de fasole albă

88)Lucanits di porcu cu verdzu la cireapu – Cârnați de porc cu varză călită

89)Măcari di verdzu cu carni di porcu - Mâncare de varză cu carne de porc

90)Carni di porcu umplută cu căshcăvalji - Șnițel umplut cu cașcaval

91)Ahnii cu carni di porcu - Tocană cu carne de porc

92)Piperchi umpluti cu carni shi cu sosu - Ardei umpluți cu carne și sos tomat

93) Curcubitushi umpluti cu carni - Dovlecei umpluți cu carne

94)Mâcari (peturi) di combari cu carni shi sosu - Musaca de cartofi cu sos tomat

95)Mâcari (peturi) di curcubitushi cu carni shi sosu – Musaca de dovlecei cu sos tomat

96)Mâcari (peturi) di pătrăgeani viniti cu carni shi sosu – Musaca de vinete cu sos tomat

97)Mâcari di pătrăgeani aroshi impluti cu carni shi sosu -Roșii umplute cu carne și sos tomat

98)Sărmadz tu frăndză di verdzu - Sarmale în foi de varză

99)Sărmadz tu frăndză di ayinji shi smăntănă – Sarmale în foi de viță cu smântână

100)Culishicu ca carni di puiu - Ciulama de pui

101)Friptură di puiu tu tâvă la cireapu - Friptură de pui la tavă

102)Mâcari di fisulji veardi cu carni di puiu - Mâncare de fasole verde cu carne de pui

103)Mâcari di mazări cu carni di puiu - Mâncare de mazăre cu carne de pui

104)Măcări cu mură di puiu - Mâncare de pipote

105)Mâcari di fisulju cu carni di oaii – Mâncare de fasole albă cu carne de oaie

106)Mâcari di prashi cu carni di oaii shi masini - Mâncare de praz cu carne de oaie și măsline

107)Mâcari di virdetsuri cu carni di njelu - Mâncare de verdețuri cu carne de miel 

108)Pâstrâmă di oaii, afumată - Pastramă de oaie afumată

109)Pulpă di birbecu tu tăvă la cireapu - Pulpă de berbec la tavă

110)Yianomati di njelu tu prapur - Drob de miel

111)Friptură di njelu la cireapu - Friptură de miel la tavă

112)Mâcari di spanac cu carni di njelu - Mâncare de spanac cu carne de miel

113)Carni di oaii anvârtită la cireapu - Ruladă de batal la tavă

113bis)Baits (Dzamă ti marinarea carniljei) - Baiț

114)Mâcari di combari cu oauă shi smăntănă - Cartofi cu ouă și smântână la cuptor

115)Burets friptsă - Ciuperci la grătar

116)Macaroani (spagheti) cu umt shi căshcăvalji – Macaroane (spaghete) cu unt și cu cașcaval

117)Arizu cu umtu - Orez cu unt

118)Salată di piperchi coapti sh-cu pătrăgeani aroshi - Salată de ardei copți și roșii

119)Salată di pătrăgeani aroshi cu tseapă sh-cu cashu - Salată de roșii cu ceapă și telemea

120)Piperchi umpluti cu verdzu ti acriari - Ardei umpluți cu varză (murături)

121)Castravets tu saramură ti acriari – Castraveți murați în saramură (murături)

122)Pătrăgeani verdză ti acreari – Gogonele pentru murături

123)Gogoshari tu puscă ti acriari – Gogoșari întregi în oțet (murături)

124)Verdzu albu ti acriari – Varză albă pentru murat (căpățâni)

125)Lucanits afumats - Cârnați oltenești afumați

126)Lucanits proaspsits di porcu sh-di yitsălu – Cârnați proaspeți de porc și de vițel

127)Lucanits proaspits di oaii – Cârnați proaspeți de oaie

128) Lucanits groshi di casâ – Lebăr de casă

129) Stâmahi di porc umplutâ – Tobă de casă

130) Dultseami di arizu cu meari - Budincă de orez cu mere

131)Peturi cu cashu shi smăntănă (dultseami) - Clătite cu brânză de vaci și smântănă

132)Peturi cu dulceață sau gem – Clătite cu dulceață

133) Dultseami di arizu cu lapti – Orez cu lapte

134)Topci cu cashu di vacă (dultseami)- Papanași cu brânză de vaci

135) Pită cu cashu di vacă shi stafidz – Plăcintă cu brânză de vaci și stafide

136)Checu cu lăcumi - Chec cu rahat

137) Cuzunacu cu cacau - Cozonac cu cacao

138) Cuzunacu cu lăcumi – Cozonac cu rahat

139)Topci umpluti cu cashu (dultseami) - Langoși cu brânză





În 2011 economista aromână Mihaela Bajdechi (08.02.1972 București - ) și Ioana Corduneanu publicau la București lucrarea de Bajdechigastronomie aromână Mâncați pe limba voastră!


Cele 76 de pagini ale lucrării cuprind: prefața Bucatele aromânilor – De la maie la nepoată (p.1), 37 de rețete de mâncăruri din bucătăria aromână (p.2-75) și două articole de postfață cu titluri cu valoare de îndemnuri Mâncați pe limba voastră, frați armâni! (p. 76) și Îmbogățiți bucătoria voastră, frați români (p.76).


‘’Bucatele aromânilor

De la maie la nepoată

Pentru unii poate părea pretențios spus că au și aromânii o gastronomie a lor; iar gurmandul obișnuit cu mâncărurile rafinate și sofisticate ale altor neamuri va fi ușor descumpănit de simplitatea și facilitatea bucatelor noastre.

Și totuși, de vreme ce noi, aromânii, mai conservatori de felul nostru, continuăm să existăm și să ne afirmăm identitatea, putem spune că am știut și mai știm încă să ne preparăm bucatele în felul nostru propriu.

Este o parte din zestrea noastră culturală pe care o prețuim și o transmitem din generație în generație, de la maie la nepoată, de la mană la hiie.

Unele rețete sunt atât de vechi și totuși actuale, fiind ușor de gătit,cu ingrediente naturale la îndemână, și chiar nu necesită mult timp de preparare.

Rețetele de bucate prezentate aici sunt proprii etniei noastre, răspândită prin toată Peninsula Balcanică, locul nostru de baștină, dar și în diaspora, la Nord de Dunăre și chiar pe alte continente. Aromânii, numiți la noi în România și machedoni sau macedoneni,au identitate culturală distinctă în mozaicul geografic balcanic și, mai nou acum, într-o Uniune Europeană care unește frații pe nedrept despărțiți.

Oriunde sunt și cu orice accent ar vorbi între ei, aromânii se strâng cu drag la o pită armânească, piesă de rezistență a bucătăriei noastre. Pita are o varietate de rețete: de la renumita pită cu caș, la cea de praz, cu dovleac, cu lapte, cu peturi (foi de plcăintă copate, uscate). Se servește atât caldă, gata scoasă din cuptor, dar și rece, mergând foarte bine cu iaurtul din lapte de capră sau de oaie, sau cu un pahar de lapte cald. Vinul alb o însoțește de asemenea foarte bine, dar nu mai puțin, și berea...

Este apoi vechi de când lumea, târhanalu, sau trahanaua, cuvânt care era folosit în vechime și pe meleagurile valahe, dar care acum nu mai apare nic măcar în DEX-ul limbii române.

Așadar, vă invităm la o incursiune în arheologia culinară a unei nații, dezvăluind unele rețete gastronomice, cunoscute încă de majoritatea gospodinelor armâne.’’

 

Rețetele sunt structurate în 4 capitole, determinate de culorile chenarului paginii:

  • Pită anvârtită cu cashu (Plăcintă învârtită cu brânză), Pită salarii cu cashu (Plăcintă cu brânză), Pită di veardză (Plăcintă cu urzici/spanac), Pită di prashi (Plăcintă cu praz), Pită di curcubetă (Plăcintă cu dovleac), Pită di meari (Plăcintă cu mere), Pită di cashu dultsi (Plăcintă cu brânză dulce), Ipurachi, Tărhănă (Trahana)
  • Piperchi dinijicati (Ardei mărunțit), Piperchi cu cashu (Ardei cu brânză), Piperchi coapti (Ardei copți), Arizu cu veardză (Orez cu spanac), Arizu cu urdzăts (Orez cu urzici), Papadyiu di fisulj (Fasole), Salată di seleană (Salată de țelină), Salată di pitligeani (Salată de vinete), Pitligeani tsărgăsiti (Vinete prăjite), Ghiză cu pătrăgeani (Urdă cu roșii), Culishicu (Terci)
  • Njelu la cireapu (Miel la cuptor), Ciurbă di njelu (Ciorbă de miel), Ahnii di njelu (Iahnie de miel), Yianomati di njelu cu arizu (Măruntaie de miel cu orez), Drob di njelu (Drob de miel), Căvărmă, Prashi cu cărni di porcu (Praz cu carne de porc), Combari cu cărni di porcu (Cartofi cu carne de porc), Chiftadz (Chiftele), Limba cu măsini (Limbă cu măsline), Puljiu ncireapu (Pui în cuptor), Pescu cu arizu (Pește cu oriz)
  • Arizu cu lapti (Orez cu lapte), Compotu di purni (Compot de prune), Băclăvă (Baclava), Cozonacu (Cozonac), Plătsintă (Plăcintă)

Fiecare rețetă este redactată pe pagina din stânga atât în aromână cât și în română, pagina din dreapta conținând o imagine colorată a produsului. Sub fiecare rețetă este plasat un proverb aromân. Versiunile românești ale titlurilor rețetelor îmi aparțin.


’’Mâncați pe limba voastră , frați armâni!

În Metsovo – Munții Pindului – patronul vlah de cârciumă ne agață din drum și ne trage înăuntru. Restaurantul e plin; înaintăm printre mese la care se vorbește zgomotos, doar grecește.

În drum, patronul schimbă câteva vorbe pe șoptite în aromână cu băiatul lui care tocmai servea un cuplu. Pricepem ce spune și, prinzând curaj, îi spunem de und evenim și folosim dialectul nostru cu gândul să socializăm puțin.

Ne măsoară bine din cap până în picioare cu o privire atentă, profesională, după care ne oferă o masă lângă șemineul în care ardea focul. Ne poftește la masă atent și serviabil, zâmbind profesional dar vorbele vin în grecește... Apoi, când s-a dumiritcă nu înțelegem mare lucru, ne întinde un meniu în... engleză.

Puțin jenați, comandăm specialitatea casei – leek-pita (în engleză), pită de praz. Pita e bună, puțin diferită de cum o facem noi, în sensul că acolo se amestecă prazul cu spanac. Noutatea rețetei și vinul dintr-o carafă adus de gazdă din partea casei a destins atmosfera și la masa noastră.

Am plecat mulțumind până la urmă cu ’’haristo’’ gazdei care și-a dus mâna la inimă și a bătut de două ori discret. Aveam să înțelegem apoi că în restaurantele din Pind, limba vlahilor, cum spun ei, nu are circulație decât la bucătărie și între comeseni, în mod discret.’’

 

’’Îmbogățiți bucătăria voastră, frați români!

Anul trecut, în februarie, Mihaela ne-a invitat la masă, pentru a serba ziua ei de naștere. La prima înghițitură de piperchi dinjicati m-am îndrăgostit de gustul incredibil de bun, simplu și inedit în același timp.

Punând întrebări, am aflat că este nevoie de doar trei ingrediente și cîteva minute pentru preparare; și că mai sunt și alte rețete, și mai grozave. Dar cum să facem să le împărtășim tuturor?

Cadoul meu, o carte de bucate tradiționale elvețiene era pe masă, chiar lângă noi, și legătura s-a făcut imediat: vom încerca să adunăm aceste rețete simple și gustoase într-o carte. Chiar de săptămâna următoare ne-am pus serios pe treabă.

Sub îndrumarea maiei Bajdechi ne-am luptat cu primele noastre foi pentru pite; teta Flora ne-a ajutat cu sfaturi și rețete. Împreună cu mama Mihaelei, plină de energie, am gătit 4 feluri deodată. Tata ne-a ajutat să dovedim mielul. Fetele noastre au așteptat flțmâne dar cuminți, de fiecare dată, să terminăm întâi de pozat și apoi să trecem la mâncat.

Îi mulțumim mult Florentina Costea pentru răbdarea cu care a verificat șia corectat textul în aromână. Am așezat împreună româna și aromâna pentru cei cae doresc să le compare din pură curiozitate, dar și pentru cei ce vor să învețe ceva nou despre ceva care este de fapt foarte, foarte vechi. ’’

Daca v-ati pus vreodata intrebarea de unde provine istoria alternativa pe care neoarmanismul o propaga desantat in perioada din urma ca fiind adevarata istorie a “poporului makedonarmân”, iata raspunsul in cele ce urmeaza.

In FYROM traieste un aromân respectabil de 60 de ani, pe numele sau Branislav Stefanoski Al Dabija. Domnia sa este de profesie inginer electronist, si are doua mari iubiri: poezia si pictura. Nu ar deranja pe nimeni daca si-ar face meseria inginereasca la fel ca toti confratii sai din lumea asta, si daca s-ar iubi in secret pe rand, cand cu poezia, cand cu pictura. Dar nu, dumnealui, mare amator de a afla istoria adevarata a neamului sau, care i-a fost refuzata atatia ani de comunisti, a pornit o cruciada impletind pictura, poezia si, nu in ultimul rand, electronica inginereasca, pentru a da la iveala adevarata origine a poporului ales din care se trage. El si cei pe care ii trage dupa el in ceea ce pare sa devina tot mai pregnant un adevarat cult, pentru că, daca ar fi sa dam crezare celor care au avut marea onoare sa corespondeze electronic cu domnul Stefanoski, acesta posteaza la inceputul si la sfarsitul oricarui email, indiferent de subiectul acestuia, cuvantul “Makedon“!

Istoria acestei istorii incepe de fapt mult mai devreme, in 1913, o data cu publicarea celebrei carti “Dacia preistorica” a lui Nicolae Densusianu. Aici apare pentru prima data, izvorat din imaginaţia autorului, termenul de “pelasgi”, popor care ar fi dezvoltat o civilizatie preistorica avansata cu leagănul în spatiul României de astăzi și care ar fi dat nastere întregii civilizatii europene. Cartea este dezavuata imediat de lumea stiintifica (“product al sovinismului si nu unul al stiintei” – Xenopol, “roman fantastic… plin de mitologie și de filologie absurdă” – Vasile Parvan) si apoi, constant, de toate generatiile ulterioare de cercetatori stiintifici, dar, tot instantaneu, creeaza un adevarat cult, adunand in jurul sau diletanti, amatori si nationalisti frustrati. Dupa 1990, teoria, redescoperita, pune bazele unui curent protocronist absurd, centrat in jurul gruparii lui Napoleon Savescu, care nu ii uita pe aromani pentru a-si demonstra ipoteza ca prin ei, poporul român este urmasul direct al acelei unice civilizatii care a construit lumea de azi.

Totul se invarte de fapt in jurul enigmei istorice a originii Imperiului Macedonean, care, prin marele Alexandru, a lasat lumii intregi un simbol revendicat astazi cu substrat vadit politico-nationalist de catre toate popoarele din Balcani (si nu numai), in mitologia fiecaruia existand cate o referire la intaietatea absoluta in zona.

Revenind la domnul Stefanoski, teoria sa este expusa intr-o carte intitulata “Short descriptive history about the origin of the arm’n-macedonians” (from the pre-history to the colonization of Dacia)“. Luati va rog cate un distonocalm, inchideti Winamp-ul, televizorul si celelalte ferestre din Windows si din casa, trageti draperiile, fiti sigur ca nimeni nu vede ce faceti pentru a nu vi se pune la indoiala sanatatea mintala si anuntati-ma cand sunteti gata. Gata? OK, iata cum a luat nastere poporul makedonarmân:

Cica acum 4000 de ani trăiau în estul, sudul, centrul şi anumite părţi ale Europei Vestice, precum şi în Asia Mică, sute de triburi care aveau în comun aceeaşi limbă, cu mici diferenţe regionale. Singura uşoară diferenţă de dialect era cea a dacilor, locuitorii Daciei. Aceste triburi s-au răspândit în diferite teritorii ale Europei, mai întâi în Italia şi Portugalia de azi.

Toţi locuitorii Balcanilor (frigienii, micenienii, tracii, pelasgii, ba chiar şi troienii) vorbeau aceeaşi limbă cu excepţia danailor (numele antic al grecilor) care erau bilingvi. Aceştia din urmă proveneau din Egipt, de unde au adus şi mitologia greacă. După secolul IV î.Hr., când macedonenii lui Alexandru cel Mare au cucerit enorme teritorii din estul Mediteranei până în India, limba greaca adoptată de acesta ca vector de cultură şi administraţie, a devenit limba oficială, însă limba practicată de populaţie în toate aceste zone a continuat să fie Pelasgo-Traco-Ilirica, cu alte cuvinte Arm’n-Macedoneana de azi.

Autorul afirmă, de asemenea, că nenumărate cuvinte Arm’n-Macedonene au infiltrat limba danailor care, de altfel, a evoluat în aşa fel încât azi nu mai are decât puţine contingenţe cu greaca veche. De aceea probabil că, aproape două sute de ani mai târziu, când romanii au ocupat Macedonia în sec. II î.Hr., ei n-au avut nicio dificultate de a se inţelege cu localnicii ce vorbeau deja limba Pelasgo-Traco-Ilirică, limbă care dăduse naştere limbii latine. Aceasta mulţumită colonizării regiunii Latium din Italia de azi de către călătorii şi comercianţii est-mediteraneni efectuată cu vreo patru secole mai înainte, în aceeaşi perioadă cu fundarea Marsiliei, în Franţa, sau Alaliei, în Corsica.

Autorul afirmă că e absurd să ne imaginăm că latinizarea dacilor a putut fi facută de romani. Mai întâi pentru că cei 500.000 colonişti nu aveau nicio şansă să-şi impună limba în faţa celor 4.500.000 localnici. Cu atât mai mult cu cât aceşti colonizatori erau de origine traco-ilirică, deci ei înşişi, in teorie, nu de mult latinizaţi. Mai mult, asemănările uimitoare între dialectul vorbit în Maramureş şi “Arm’na” din Macedonia s-ar datora colonizării acestei regiuni cu trupe venite din Tracia-Iliria sau Frigia, aduse în mod special pentru a asigura protecţia imperiului contra „barbarilor” slavi sau goţi, care-l atacau din est. Sunt menţionate asemănările lingvistice între limba vorbită în Maramureş şi cea arm’nească, ba chiar şi portul local – fustanela – care, după afirmaţia autorului, „nu poate fi întâlnită nicăieri în nordul Dunării”.

Apărând teoria existenţei unei limbi regionale romanice fără origine latină, Branislav Stefanoski afirmă, mai apoi, că în „vaste zone din Ucraina [...] unde romanii n-au pus niciodată piciorul” se mai pot auzi chiar şi azi dialecte romanice. De altfel limba latină, menţinută artificial în viaţă de-a lungul Evului Mediu, de biserică şi administraţia lumii occidentale, a devenit o limbă moartă, pe când Pelasgo-Traco-Iliriana, prin reprezentantele ei contemporane, şi mai ales „arm’na din Macedonia”, cea mai „pură şi veche limbă din Europa”, este încă în viaţă.

De unde concluzia că legătura între romani şi greci se găseşte la Pelasgo-Traco-Ilirici, limba practicată de Arm’n-Macedonienii contemporani. Aceiaşi pelasgi, excelenţi navigatori şi comercianţi, creatorii Greciei antice, autorii mitologiei greceşti, care au pus bazele culturii indo-europene.

 

Daca n-ati inteles, va repet: Branislav Stefanoski afirmă că „Arm’n Macedonienii sunt descendenţii direcţi ai Vechilor Macedoneni (Pelasgo-Traco-Ilirici)” şi că „în limba lor de zi cu zi au salvat aproape complet vechea limba Arm’n-Macedoniana (Pelasgo-Traco-Ilirică)”, iar grecii au „împrumutat lucrările contemporanilor lui Homer, care erau scrise în limba Arm’nian-Pelasgică, le-au tradus în greceşte şi astfel le-au salvat pentru viitor.”

Ei da, dragii mei cititori… Aceasta este teoria unanim acceptata de catre makedonarmânji pentru a-si demonstra separatia de poporul român si pe baza careia solicita statutul de minoritate etnica in Romania. Iar daca ati inteles cumva ca domnul Stefanoski are vreun nume de genul Al Capone sau Al Pacino, v-ati inselat. Domnia sa isi adauga sintagma Al (corect “alu” – al lui) pentru a demonstra ca face parte din neamul lui Dabija, evident un pelasgo-traco-ilir fara nicio legatura cu poporul român


SURSA

Izabela Papazicu, Știți ce-a spus Dabija?, ''Zboară Niangrâpsiti'', 9 iulie 2011, https://daimadeadun.wordpress.com/2011/07/09/stiti-ce-a-spus-dabija/

În luna iunie a anului 2011 filiala județeană Tulcea a COMUNITĂȚII AROMÂNE DIN ROMÂNIA a publicat la societatea ‘’Karograf’’ din Tulcea numărul 15 al revistei ’’Daima’’ (Totdeauna).


Revista este este fondată de prof. Gică Gică și este distribuită gratuit. G. G. este coordonatorul unei echipe redacționale formate din Elena Nurciu, Simona Pufleni, Alina Rafticu, Cristiana Șacu și Sterică Fudulea.


Acest număr poate fi găsit pe Internet pe saitul ‘’Scribd’’ la adresa http://www.scribd.com/doc/59894956/Daima-iunie2011


Cele 61 de pagini ale acestui număr cuprind 20 articole și un album foto (49-60).


Editorialul coordonatorului este întitulat Daima – cei șase ani de acasă (1) și reprezintă o scurtă trecere în revistă a celor șase ani de sinuoasă existență a revistei.


Articolul Manifestările culturale DAIMA (2) este semnat Redacția și anunță reluarea acestor evenimente.


Următorul articol este de fapt un extras din lucrarea lui Anastase Hâciu premiată în anii 30, Aromânii. Comerț. Industrie. Arte. Civilizație. Expansiune, fragment întitulat Contribuții la stabilirea psihologiei poporului aromânesc (3-6).


Apoi este preluat din revista ’’Familia română’’ (decembrie 2010) din Baia Mare articolul ‘’E o mândrie să poți afirma: sunt prietenul unui aromân‘’, semnat de Cornel Cotuțiu. Autorul se referă la prietenii săi aromâni Teohar Mihadaș și Ioan Cutova, scriitori a căror viață a fost legată de zona Bistriței. La o ședință a cenaclului ’’Saeculum’’ desfășurată în 1983 la Beclean și consacrată împlinirii a 65 de ani de către T. M., călugărul Nicolae Steinhardt și-a încheiat cuvântul astfel: ‘’E o mare satisfacție, e o mândrie să poți afirma; sunt prietenul unui aromân‘’.


Paginile 8-11 sunt alocate unui extras din lucrarea lui A. Hâciu, cu titlul Moscopole – Mecca Aromânilor.


Tot pe pagina 11 începe articolul Contribuții la studiul armânei literare al filologului Mariana Bara. După ce comentează câțiva poeți aromâni contemporani (G. Vrană, G. Godi, S. Fuchi, K. Iorgoveanu-Mantsu), autorul discută problematica limbii și literaturii aromâne în secolele XIX-XX. Articolul se încheie pe pagina 15 cu o listă de 15 editori de cărți și periodice aromâne și o listă de 14 jurnaliști aromâni (călătorie, eseu, corespondență, pamphlet, analiză).


Dumitru Carabaș face O scurtă prezentare a onomasticii aromânilor din România (16-19). Articolul, a cărui parte a doua urma să fie publicată în numărul viitor al revistei, este structurat pe capitole: Prenume, Nume de familie și Supranume. Al treilea capitol, considerat ‘’caracteristica cea mai distratictivă a antroponimiei aromâne’’, acoperă trei pătrimi din text.


În prima parte a articolului Colonizarea aromânilor în Cadrilater (20-22), istoricul Nicolae Cușa discută problema colonizării în anii ‘20-’30 a aromânilor din statele balcanice în județele dobrogene Durostor și Caliacra, retrocedate Bulgariei în 1940.


În prima parte a articolului Aromânii din Grecia (22-24), istoricul german Thede Kahl (1971-) analizează chestiunea identității aromânilor din Balcani șa cum a început să se pună la începutul secolului XIX.


Paginile 25-26 sunt dedicate textelor a 4 poezii ale lui Gică Godi: Moskopoli (Moscopole), Moskopoli dadă agărshită (Moscopole mamă uitată), Anyisătoru (Visătorul) și Dultsi pidimo (Dulce chin).


Versiunile română și aromână ale textului rezoluției adoptate la adunarea aromânilor de la Moscopole / Albania la 15 august 2010 se găsesc la paginile 27-28. În document Consiliul Aromânilor înaintează statelor din Balcani (Albania, Grecia, Macedonia, România, Serbia, Bulgaria) patru cereri privind protejarea și afirmarea ’’ identității etnice, culturale, religioase și lingvistice’’ a aromânilor, proclamați ’’popor regional și autohton în Balcani’’.


Poezia Moscopolea publicată de Kira Iorgoveanu-Mantsu în 1983 în volumul ’’Steaua di dor’’ acoperă pagina 29.


Yiani Mantsu, președinte al Consiliului MakedonArmânilor, și Niculaki Caracota, secretar general al organizației, sunt semnatarii documentului Academia Română recidivus! , dat publicității la 2 iunie 2011 în versiune română și aromână (30-33). Ei polemizează cu Academia Română, SOCIETATEA MACEDO-ROMÂNĂ din București și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni al Guvernului României pe tema identității aromânilor.


Pagina 34 găzduiește textul Administrației Prezidențiale de la București cu titlul: Mesajul E. S. Traian Băsescu, Președintele României, rostit cu ocazia ’’Zilei Naționale a Armânilor’’, București, 23 mai 2011. Pe aceeași pagină sunt plasat două fotografii cu președintele Traian Băsescu în mijlocul aromânilor din comuna tulceană Stejaru în 2009.


Articolul Nuntă armânească la Călărași (35), semnat de Fani Valentin Pavel, descrie nunta Alexandrei și a lui Nicu, desfășurată în octombrie. La evenimentul familial găzduit de Costel și Haidița Barba au participat aromâni din București, Slobozia, Tulcea și Constanța.


Textul interviului luat de coordonatorul redacției prof. univ. dr. Emilian Bold de la Universitatea din Iași este întitulat ’’Istoria – parte a sufletului neamului românesc’’ (36-37). Convingerea lui E. B. este fermă: ’’Aromânii au rezistat peste două mii de ani și nu cred că sunt pe cale de dispariție’’.


În articolul Armânii și civilizația vedică (38-39), Gheorghe Șeitan încearcă să găsească legături între aromâni și civilizația indiană.


Problemele curente ale limbii și identității aromânilor sunt analizate de scriitoarea Kira Iorgoveanu-Mantsu în articolul Armânii / Makedonarmânii – Recuperarea identității în mileniul III (39-43). Articolul cuprinde capitolele Statutul limbii armâne, Identitatea comunității etnice și lingvistice a armânilor, Lingviști și istorici români și străini despre armâni.


Redactorul Elena Nurciu, care este și bibliograf la Biblioteca Județeană Tulcea, prezintă o primă parte a unei liste cu cărți și reviste aromâne deținute de bibliotecă (44-47). Printre autori întâlnim numele Matildei Caragiu, Nicolae Caraiani, Nicolae Saramandu, Hristu Cândroveanu, Nicolae Cușa, Cola Fudulea, Dumitru Garofil, Kira Iorgoveanu, Gheorghe Merca, Mihai Prefti.


Pe pagina 48 este publicată lista Consiliului Director al Comunității Armâne din Tulcea: președinte – Constantin Popescu; prim-vicepreședinte – Sterică Fudelea; vicepreședinți – Sadâca Iancu (economic), Partnoi Tanța (educație-cultural), Șacu Stere (social), Dumitru Enache (relații interetnice), Gaea Stere (juridic), Șacu Mihai (mediu de afaceri); secretar general - Iorgoveanu Geoga. Lângă fotografiile lui C. Popescu, S. Fudulea și D. Enache au fost plasate cele ale lui Constantin Hogea – primarul municipiului Tulcea, Nicolaea Chichi – vicepreședinte al Consiliului Județean Tulcea și Sirmei Caraman – director Finanțe.


Albumul este dedicat profesorului Constantin Popescu, președintele filialei Tulcea a C. A.R. și fondator al ansamblului ’’Daima’’, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani. Întitulat ’’UN ARMÂN TI ARMÂNAMI’’, albumul conține 42 de fotografii realizate cu ocazia diverselor evenimente desfășurate în județ la Tulcea, Cogealac, Beidaud, Sarighiol de deal, Stejaru, Delta Dunării, Baia, Hagilari (Lăstuni), precum și la filiala Călărași și la Balcic (Bulgaria).


Articolul de pe ultima pagină, cu tilul Primul film artistic armânesc , este dedicat biografiei regizorului Toma Enache și demersului său de a realiza filmul Nu hiu faimos ama hiu armân / Nu sunt faimos, dar sunt aromân.

 

 


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 9

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required