Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Asan
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

 

În 1868 a fost publicat la Iași un almanah ”de învețătură și de petrecere”. În articolul Începutul creștinătăței și al ierarhiei în Moldova este prezentat istoricul înființării Mitropoliei ortodoxe a Moldovei în Evul Mediu. În acest context se face referire la rolul lui Ioan Asan, primul conducător (1185-1196) al statului creat în urma răscoalei din 1085 a vlahilor și bulgarilor din munții Balcani  împotriva dominației Imperiului Bizantin. Cronicarul bizantin contemporan Nicetas Choniates (1155-1215) îi numea pe aromânii răsculați ”vlahi”, precizând că liderii revoltei, frații Asan și Petru, aparțineau acestui neam.


<La anul 1195, Blagocestivul* între Împărați Ioan Asan, întemeetoriul Imperiului** Român, Bolgar și Serbesc, de preste Dunăre, trecând cu armele la Românii de dincoace de Dunnere, și cucerindui au alungat din țeara aceasta pe misionerii Latini*, și tot-odatăspre a le închide calea pe tot-deauna au opritu pre Români de a mai ceti cărțile Latine, sub amenințarea de a li se tăea limba, dacă ar afla cetindu în limba Latină. Și au introdus în țeara aceasta limba Bulgară**, precum se scrie în cartea ”Țarstvennică”. Cartea este tipărită la Buda, în anul 1844.>

 

SURSA

Alamanac de învețătură și de petrecere pe anul 1868, Iassy, pp. 6-7.

 

 

NOTE M.T.

*Blagocestiv (slavonă) - Credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.(DEX)

**Imperiu – Ioan Asan a întemeiat dinastia Asăneștilor (1185-1258), stat numit de bulgari al doilea țarat (țar / slavonă – cezar / latină – împărat / română), primul fiind cel proclamat în 917 și cucerit de bizantini în 971-1018. După 1258 au urca pe tron țari de origine bulgară, statul fiind cucerit de turcii otomani în 1371-1396.

***Latin – Termen cu care creștinii ortodocși păstoriți de Patrarhia bizantină de limbă greacă din Constantinopol îi denumeau pe creștinii catolicii păstoriți de Papalitatea de la Roma de limbă latină. În 1054 avusese loc Marea Schismă între cele două confesiuni, când papa și patriarhul epocii s-au excomunicat reciproc, situație menținută până în secolul XX.

****Până la tipărirea în 1688 a Bibliei de la București în limba română de către domnitorul Șerban Cantacuzino, în bisericile din Țara Românească și Moldova s-a folosit limba slavonă veche, iar alfabetul chirilic slavon s-a folosit până la Unirea din 1859.

În 1999, istoricul și diplomatul român cu origini aromâne Neagu Djuvara (1916 București - ) a publicat lucrarea O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri.

 

În capitolul Revolta Asăneștilor și ”regatul vlahilor și bulgarilor”, N. D. face și o scurtă prezentare a statului întemeiat în 1185 de frații aromâni / vlahi Asan și Petru, conducătorii răscoalei victorioase a aromânilor și bulgarilor din munții Balcani împotriva dominației Imperiului Bizantin.



<Cumanii* au pătruns până în Bulgaria** – Bulgaria care nu mai există ca stat independent de la fioroasa represiune a împăratului bizantin Vasile II zis Bulgaroctonul*** – (o urmă o reprezintă, de pildă, localitatea Kumanovo, unde s-au întâlnit în anii ’90 negociatorii militari ai Iugoslaviei și NATO!). Or, în toată acea regiune mai trăia încă o importantă populație de limbă română care, fără îndoială, păstrase un contact neîntrerupt cu românii de la Nord de Dunăre. Acești valahi se îndeletniceau în special cu creșterea oilor, de unde, cu vremea, termenul de vlah a devenit, la bulgari și la greci, sinonim cu cioban.


În 1185, doi frați vlahi din regiunea Târnovo****, Petru și Asan, certați pe motive fiscale cu împăratul bizantin Isaac Anghelos*****, și fiindcă acesta refuzase continuarea unui serviciu militar al acestor vlahi în armata bizantină, asmuțesc ținutul întreg, și pe vlahi, și pe bulgari, împotriva împărăției. Cum, după doi ani de lupte, soarta armelor le e potrivnică, trec Dunărea și se întorc de acolo cu alți români și cu călărime cumană, iar după un timp, îi înving pe bizantini. Această imediată alianță româno-cumană mă face să cred că acei frați vlahi din Târnovo aveau cu căpeteniile cumane o legătură mai veche, poate chiar o încuscrire, întrucât numele Asan e cuman. Petru****** și Asan******* vor prelua coroana foștilor țari bulgari, căci aceasta reprezenta tradiția statală a locului, întreruptă de bizantini cu două sute de ani în urmă. Un al treilea frate, Ioniță********, zis pe grecește Kaloioannes, adică cel Frumos (sau cel Viteaz?) duce și mai departe ambiția familiei, obținând o coroană regală de la marele papa Innocentiu III*********. Corespondența dintre papa și Ioniță dovedește clar că acesta din urmă își reclama originea sa romană și că papa o recunoștea (se știe ce bine informată a fost întotdeauna papalitatea!). Lucrurile se vor încurca însă în urma cuceririi Constantinopolului, în 1204, de către cruciații celei de-a patra cruciade, deviate de al drumul ei de lăcomia și viclenia venețienilor. (Eveniment dramatic cu consecințe incalculabile, căci de atunci s-au învrăjbit atât de rău Bisericile din Apus și Răsărit, catolicii și ortodocșii, încât nu s-au mai putut împăca nici până azi.) Ioniță va părăsi obediența romană pentru a reveni la ascultarea față de patriarhul grec (refugiat la Niceea**********, în Asia Mică) și, purtând război cu cruciații, cu frâncii, în 1205, îl va învinge, la Adrianopol***********, pe împăratul latin Baldovin de Flandra**************, care va pieri în beciurile de la Târnovo. Dar statul Asăneștilor*************, instalat în tradiția politică și culturală a primului țarat bulgar, nu va mai fi cunoscut după Ioniță ca ”regat al vlahilor și bulgarilor”, ci numai ca al ”doilea țarat bulgar”, participarea  inițailă a românilor la această mare înfăptuire fiind cu vremea estompată, până la a permite afirmația (chiar ridicolă) a une anumite istoriografii bulgare, că a fost vorba de un ”regat al bulgarilor și al ciobanilor”…>


 

SURSA

Neagu Djuvara, O scurtă istorie a poporului roman povestită celor tineri, ediția VII, editura Humanitas / seria Istorie, București, 2008, pp. 44-45.

 


NOTE M.T.

*Cumani – Populație turcică care în secolul XI a venit din steeple nord-pontice și s-a așezat pe teritoriul de azi al României, de unde făceau incursiuni peste Dunăre, în Imperiul Bizantin.

**Bulgaria – Poporul turanic al bulgarilor a venit din steeple nord-pontice și s-a așezat în 681 pe teritoriul dintre Dunăre și munții Balcani. Aici a fost asimilat în timp de slavii așezați după 602, dând numele și elita militară poporului ce se va forma. În 863 cneazul Boris I a decis creștinarea în rit ortodox. În 917 cneazul Simeon cel Mare s-a proclamat țar / cezar / împărat.

***Vasile II (976-1025) – Supranumit Bulgaroctonul = Omorâtorul de bulgari, după ce în 1118 a desființat țaratul bulgar. Membru al dinastiei Macedonene (867-1056), în timpul domniei sale, Imperiul Bizantin clasic a atins apogeul puterii.

****Târnovo – Orașul Veliko Târnovo din centrul Bulgariei de azi a fost capitala celui de-al doilea țarat bulgar (1185-1393), fiind cunoscut și ca ”Orașul Țarilor”.

*****Isaac Anghelos (1185-1195) – Întemeietor al dinastiei Anghelos (1185-1204).

******Petru – A avut două domnii: 1185-1187 și 1196-1197. A fost asasinat de boieri.

*******Asan (1187-1196).- A fost asasinat de boieri.

********Ioniță (1197-1207) – A fost asasinat de un comandant cuman.

*********Innocentiu III (1198-1216) (laic Lotario, conte de Segni) – În timpul pontificatului său a fost inițiată Cruciada IV împotriva musulmanilor din Orientul Apropiat, care a fost însă deviată împotriva Imperiului Bizantin.

**********Niceea – Azi Iznik, în nord-vestul Asiei Mici turcești. A fost capitala Imperiului Bizantin între 1204 și 1261, când Mihail VIII Paleologul (1261-1282) a recucerit Constantinopolul.

***********Adrianopol- Azi Edirne, în Turcia europeană. Era unul din marile orașe ale Imperiului Bizantin.

************Balduin de Flandra – Conte de Flandra (regiunea vorbitoare de flamandă/olandeză  în Belgia). Primul împărat (1204-1205) al Imperiului latin de Constantinopol, întemeiat de cavalerii catolici ai Cruciadei IV, care au cucerit capitala Imperiului Bizantin în 1204.

*************Asăneștii – Dinastia lor a durat până în 1258, moment din care tronul a fost preluat de țari de origine bulgară până la cucerirea otomană din 1396.

În 1920, istoricul francez Charles Diehl (1859-1944) a publicat lucrarea Histoire de lempire byzantin.



În capitolul Secolul Comnenilor (1081-1204), în subcapitolul Imperiul bizantin la sfârșitul secolului XII (1180-1204), C. D. face referire la revolta antibizantină a aromânilor și bulgarilor din munții Balcani condusă de frații aromâni Petru și Asan și continuată de fratele lor Ioniță.


<(…) Pericolul exterior era și mai grav. În Peninsula Balcanică, slavii au scuturat jugul imperiului. În Serbia Ștefan Nemania și-a întins autoritatea asupra Herțegovinei, a Muntenegrului și a Serbiei danubiene fondând un mare stat. Sub conducerea lui Petru și Ioan Asan bulgarii și valahii s-au răsculat (1185). Cu ajutorul cumanilor și cu concursul lui Ștefan Nemania au progresat repede. Isaac* a fost bătut la Berrhoea (1190) și la Arcadiopolis** (1194). S-a fondat un imperiu vlaho-bulgar, urmînd ca țarul*** Ioniță sau Kaloian (1197-1207) să-i asigure grandoarea. Prin tratatul din 1201, Alexis al III lea**** a trebuit să recunoască toate cuceririle valaho-bulgarilor de la Belgrad până la Marea Neagră și la Vardar*****.

Puțin după aceea suveranul valah a obținut de la Inocențiu al III lea****** titlu de rege și constituirea unei biserici naționale. Aceasta constituia ruina totală a operei lui Tzimisces******* și a lui Vasile al II lea.>


SURSA

Charles Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, traducere Carmen Roșulescu, editura Scorilo, Craiova, 1999, pp. 153-154.

 

NOTE M.T.

*Isaac=Isaac II Anghelos – Împărat bizantin în perioada 1185-1195.

**Arcadiopolis – Localitate antică lângă orașul modern Lule Burgas din Turcia europeană.

***Țar - Cuvânt slav derivat din latinul ”caesar”, reprezentând echivalentul titlului de împărat, luat în 917 de cneazul bulgar Simeon cel Mare.

****Alexie III=Alexie III Anghelos – Fiul și succesorul lui Isaac II Anghelos.

*****Vardar – Râu care izvorăște în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și se varsă în Marea Egee la vest de orașul grec Salonic (Tessalonic).

******Inocențiu III – Papă în perioada 1198-1216.

*******Tzimisces=Ioan I Tzimiskes – Împărat bizantin în perioada 969-976, care în 971 a declanșat ofensiva de recucerire a Peninsulei Balcanice, pierdută de Imperiul Bizantin după invazia slavă din 602.

********Vasile II – Împărat bizantin în perioada 976-1025, care a continuat operațiunile lui Tzimisces și a desființat primul țarat bulgar, domnia lui reprezentând apogeul Imperiului Bizantin clasic.

 


În capitolul Imperiul cruciat de la Constantinopol și Imperiul Bizantin de la Niceea (1204-1261), în subcapitolul Imperiul ”latin” de la Constantinopol, C. D. prezintă relațiile lui Ioniță cu noul imperiu proclamat de cruciații occidentali catolici care au cucerit în 1204 Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin ortodox pe care porniseră să-l ajute împotriva musulmanilor ocupanți ai Locurilor Sfinte din Orientul Mijlociu.


<(…) La pericolul grec cert se adăuga și pericolul posibil bulgar. Apusenii au făcut greșeala de a respinge alianța ce le-a fost oferită de țarul Ioniță (1197-1207). În locul ajutorului pe care l-ar fi putut găsi la bulgari pentru a lupta împotriva bizantinilor, ei au făcut din aceia inamici ireconciliabili, care s-au înțeles cu suveranii bizantini de la Niceea*, împotriva imperiului ”latin”, pentru a-i provoca ruina.

Totuși, în primul moment de mare dezordine care a urmat cuceririi Constantinopolului, cruciații păreau să triumfe peste tot. Tesalia**, Grecia centrală și Peloponezul*** au fost cucerite în câteva săptămâni fără a se întâlni o oarecare rezistență serioasă. În Asia Mică, Henri d’Angre**** i-a înfrânt pe bizantini la Poimanenon***** și tânăra putere a lui Teodor Lascaris******, care nu ocupase de mult Brusa******* (Bursa sau Pursa), părea pândită de ruină. Țarul Ioniță s-a aruncat asupra imperiului ”latin”, bine sprijinit peste tot de supușii bizantini revoltați.

Cu curaj și cu trupe slabe, împăratul Baudoiun******** și dogele Dandolo********* s-au îndreptat spre inamic. Pe platourile de la Adrianopolis********** armata apuseană a suferit un dezastru sângeros (1205), în care Baudouin și-a pierdut viața. Timp de doi ani, suveranul bulgar și-a plimbat armatele devastatoare peste Macedonia, avid de a răzbuna înfrângerile pe care Vasile al II lea le aplicase poporului său în trecut. În opoziție cu titlul de Bulgaroctonul, atribuit aceluia, țarul s-a proclamat Romaioctonul , adică ”Omorâtorul de romani”. El a asediat Tessalonicul, dar în mod fericit pentru apuseni, a murit, fără îndoială, asasinat (1207). (...) După moartea lui Ioniță, Henri a a încheiat pacea cu bulgarii, scăpând astfel imperiul de o mare grijă.>


SURSA

Charles Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, traducere Carmen Roșulescu, editura Scorilo, Craiova, 1999, pp. 161-163.

 

NOTE M. T.

*Niceea (azi Iznik în Turcia asiatică) – Oraș în vestul Asiei Mici, devenit capitală a Imperiului Bizantin după cucerirea Constantinopolului de către cruciați.

**Tesalia – Regiune istorică din centrul Greciei.

***Peloponez – Peninsulă în sudul Greciei.

****Henri d’Angre=Henri de Hainaut (Belgia valonă) – Al doilea împărat al Imperiului Latin de Constantinopol,  în perioada 1206-1216.

*****Poimanenon – Localitate în vestul Asiei Mici, azi Turcia asiatică

******.Teodor Lascaris I – Primul împărat al Imperiului Bizantin de la Niceea, în perioada 1204-1222.

*******Brusa – Oraș în nord-vestul Asiei Mici, azi în Turcia asiatică.

********Baudouin=Baudouin I – Primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol, în perioada 1204-1205, fratele și predecesorul lui Henri de Hainaut.

*********Dandolo=Enrico Dandolo – Doge (conducător) al Republicii Veneția în perioada 1192-1205.

**********Adrianopolis – Mare oraș roman și apoi bizantin, azi Edirne în Turcia europeană.

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required