Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Bulgaria
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Colimitra Constantin - Fărşeroţii / 1986

Vineri, 22 Aprilie 2011 13:54

fărşeroţi

Discutam cu mătuşa mea Eugenia Pitu (născută Teja) despre cărţile având ca subiect aromânii pe care le are în bibliotecă  şi mi-a arătat ceea ce fusese o carte a lui Constantin Colimitra, scrisă în româneşte şi întitulată ’’Fărşeroţii’’. Cartea are o dedicaţie scrisă de mână a autorului pentru Nicolae (Coli) Pitu (’’unul din urmaşii vestitei familii de celnici fărşeroţi PITU’’)  şi a ajuns cândva în posesia regretatului Gheorghe (Geogia) Pitu, rudă cu Nicolae şi socrul mătuşii mele. Foarte interesat de referinţele din carte privind familia Pitu, bătrânul  Geogia a citit-o din scoarţă din scoarţă până i s-au dezlipit şi s-au amestecat o mare parte din foi. Mi-a luat oarece timp pentru a reconstitui cartea, mai ales că nu era paginată, deşi  are şi o erată în care se precizează numărul paginilor la care s-au făcut greşeli. Autorul explică erorile prin faptul că lucrarea a fost ’’operată la computer’’, pe prima pagină menţionânu-se (în loc de editură) că ’’regia’’ aparţine lui Andrei Colimitra, fiul scriitorului. Am găsit lipsă de pagină sau pagini în trei locuri, cartea având cel puţin 300 de pagini.

 

Constantin Colimitra (1912-2001) s-a născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, a venit în 1928 în România şi a emigrat în SUA în 1977. Cartea a fost scrisă la bătrâneţe, în 1986, şi, deşi se precizează în subtitlu că este o monografie, ea are un caracter memorialistic. Autorul, care nu a folosit documente în redactarea lucrării, recunoaşte că s-a bazat pe buna sa memorie, care i-a furnizat 70% din ceea ce a scris.

 

Înainte de Cuprins a fost plasată poezia Vouă, fărşeroţii mei de C.C, prima strofă explicând şi scopul cărţii: ’’Vouă, Fărşeroţii mei vă-nchin această carte; Cu ea păşiţi de-a dreptul în lumea fără moarte.’’ (sublinierile aparţin lui C.C.)


De asemenea, textul de pe coperta spate, este sugestiv în acest sens: ’’Am scris această carte şi cu dorinţa ca ea să inspire unul, cinci, zece, chiar mai multe condeie de geniu, răsărind din generaţiile viitoare ale fărşeroţilor sau cele ale românilor macedoneni, în general, pentru a scrie cu litere de foc, cu litere ce ar putea să ardă, să transforme în cenuşă toate planurile celor ce încearcă dispariţia noastră ca neam cu identitate de non greci, non albanezi şi non slavi.’’ (sublinierea aparţine autorului)


Cartea este străbutută de la un cap la altul, indiferent de capitol, de ideea originii romanice a fărşeroţilor şi de ideea relaţiei de frăţietate între români şi aromâni, autorul preferând să folosească denumirea de ’’ români macedoneni’’, deşi fărşeroţii în majoritatea lor nu locuiesc în Macedonia. Pe parcurs autorul prezintă şi o teorie proprie privind locul de origine al formării neamului fărşeroţilor la nord de Dunăre, abordând şi problema ramurilor acestui neam.


În Cuprins găsim următoarele capitole: 1. Satul, oameni şi nume;2. Îndeletniciri şi averi;3. Trai şi obiceiuri;4.Ceilalţi fărşeroţi ;5.Fărşeroţii din America;6. Luptătorii-apărători, eroii şi poetul (ciubucachi);7.Notă finală;8.O Notă aparte. Deşi nu apare în Cuprins, în conţinutul cărţii se găseşte capitolul Fărşeroţii din România, intercalat între capitolele 5 şi 6.


De asemenea, lucrarea include un număr de 54 de fotografii alb-negru de la începutul secolului XX. Majoritatea pozelor prezintă persoane din familile Colimitra, Pitu, Babaiana, Nacea, Balamaci, Trandu, Ciufecu, Faţi, Vangheli, Ghiţă,Ţiculi, Baţu, Cipu, Babu, Custula, Bichi, Bileca, Caramitru, Zechiu, care trăiau în localităţile Pleasa, Dişniţa, Korce (’’Corceaua’’) din Albania, precum şi  în SUA. Aşa cum menţionează şi autorul în Notă aparte, fotografiile prezintă mai ales ’’MIREASA FĂRŞEROATĂ’’  în port naţional.


Capitolul I este dedicat satului Pleasa aşezat în apropierea satelor  Pleasa de Jos, Zumbleac, Cuci şi Biţca, locuite de ’’turci’’ sau ’’albanezi  turcizaţi’’, cum le spune autorul, deşi mai potrivit ar fi albanezi musulmani.

În peisajul montan care încadra Pleasa existau Şipotul Mare şi Şipotul Mic, pădurea de fag, de unde familia tăia lemne doar pentru o construcţie importantă, marea pădure de aluni, ale căror frunze, ca şi frunzele de fag, reprezentau hrană pentru turmele de capre ale fiecărei familii, turme care se reuneau primăvara, vara şi toamna pe pajiştea satului sub îngrijirea lui Gheorghe, căprarului satului.Hotarul satului era reprezentat de Fîntâna cea Mare (Izvorul cel Mare)şi sătucul Stropani, locuit de familia Pitu.La marginea satului exista o arie, unde se treiera grâul de pe mica parcelă a familiei Geambazi, una din cele două care deţineau teren agricol, pe această arie  încingându-se hore separate ale tinerilor şi tinerelor. La marginea satului era locul numit ’’Dârşteli’’, adică Dârstele, unde femeile duceau materialul din lână la piuă. Tot la râu femeile spălau rufele cântând în grup, vara la Şipotul mic (Şipotul lui Tegu), iar în celelalte anotimpuri la Şipotul mare, care era apărat de vremea rea de construcţii din trei părţi. Tot lângă sat erau Capul de Râu şi Izvorul lui Naşcă.

După ce încheie cu descrierea peisajului, scriitorul evocă două construcţii importante ce adăposteau instituţii ce defineau satul: biserica cu hramul Sfintei Fecioare şi şcoala primară românească.

 

C.C. trece apoi la prezentarea casă cu casă a familiilor satului: Popescu,Baţu ’’Idici’’, Ciufecu, Caramitru, Ghiţă, Vangheliu, Bichi, Măca, Bindela, Docu, Caceaveli, Paşia, Geavela, Dargati, Şuta, Mila, Nastu, Giti, Bileca, Ciacalioni, Memu, Corumi, Cuşticea, Dima, Teja, Pitaşu, Geambazi, Şanazu, Caleşu, Cocea, Puia, Şola, Dolu, Mizu, Zechiu, Babaiana (Pitu),Panu , Becali, Chiacu, Sota, Caciamaia (fost Nastu), Culeţu, Talabacu, Stilu, Cutina, Babaţili (Cuşticea), Bici, Statina şi în final familia sa. Ca reprezentanţi ai familiilor sunt nominalizaţi bărbaţii, cu ocupaţiile şi trăsăturile lor. Un spaţiu important este alocat personalităţii  tatălui lui Constantin Colimitra, Andrei (Chendra) Colimitra,  şi  rolului său important în migrarea majorităţii locuitorilor Pleasei în România în 1928.


Îndeletniciri şi averi cuprind cele două ocupaţii principale care aduceau venituri fărşeroţilor: oieritul şi caravanele cu cai şi ''mulări'' (catâri).C.C. precizează că albanezii le spun fărşeroţilor ’’ciobeni’’, denumirea aromână fiind ’’picurari’’. El evocă instituţia celnicatei cu multiplele sale dimensiuni, iar printre numele de celnici (proprietari de mari turme de oi care angajau ciobani) pe Nastu, Memu, Carabina, Ciufecu, Bardu, Gaci, Rigea, Spau, Teja, Celea, Fotu, Bichi, Zega, Zechiu, Nacea, Docu, Babu. Descrierii stânei îi este alocată un spaţiu larg.

În ceea ce priveşte caravanele ce transportau mărfuri cu cai şi catâri, autorul exemplifică cu propriul său tată şi amintirile sale din copilărie. Indiferent de anotimp, ’’cărvănarii’’ fărşeroţi  băteau drumurile din întreaga peninsulă Balcanică, fiind mereu sub ameninţarea albanezilor musulmani.Colimitra consideră important din punct de vedere politic să se scrie despre aceste două ocupaţii practicate exclusiv de români macedoneni,  explicând că ele au stat la baza economiei populaţiilor eterogene din Balcani. Ca urmare, acestea ar trebuie să fie azi recunoscătoare pentru binele făcut străbunilor lor de fărşeroţi , el solicitând ’’să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi: albanezi, greci, sârbi şi bulgari.’’(sublinierea aparţine autorului)


Capitolul  Trai şi obiceiuri tratează alimentaţia, în particular pita, şi relaţiile interumane, bazate pe moralitate şi respect. Un spaţiu foarte larg în restul capitolului acordă Colimitra obiceiurilor legate de nuntă, cu peţit, logodnă şi săptămâna de petreceri (de miercuri până miercuri), în care un rol important îl jucau muzicanţii, momentul definitoriu constituindu-l plecarea miresei din casa părintească spre noua sa familie.


În capitolul Ceilalţi fărşeroţi, după ce  menţionează localităţi aromâne din Grecia şi Macedonia Iugoslavă,  C.C. se ocupă de fărşeroţii din Corceaua, Dişniţa şi Stropani (Albania).Cu această ocazie, se relevă că în plan secundar, fărşeroţii au mai practicat meseriile de croitor şi pantofar, mai ales în oraşul Corceaua. Sunt menţionaţi membri ai familiilor Pitu, Babu, Nacea, Caramitru, Vriga, Balamaci, Teja, Cicani, Şanazu, Cocea, Talabacu, Nastu,Baţu, Rigea, Carabuzi,Becea, Mila, Uscatu, Gazuci (Balamaci), Celea, Spau. În ceea ce mă interesează, sunt menţionaţi patru dintre cei şapte fraţi Teja porecliţi ’’Guţi’’ din Dişniţa: ’’Toţi cei patru fraţi pe care i-am cunoscut , croiţi aproape pe acelaşi calapod:buni, omenoşi, prietenoşi şi galanţi. Vanghele, deci unul dintre fraţi, a fost încă din tinereţe un şofer de vază’’. Vanghele a venit în România,unde a fost de asemenea şofer şi şi –a întemeiat familia la Sibiu, unde a şi decedat. Este posibil ca unul din ceilalţi trei să fi fost bunicul meu, Virgil. Pentru autor o sursă de informaţii despre dişniţari a fost consăteanul lor Iana Babu. Un spaţiu important îl acordă scriitorul familiei Pitu şi sătucului acesteia Stropani.

Apoi trece la de rudele sale din Volos şi Caterina (Grecia). Tot în Caterina menţionează familiile Gaci, Pala, Nicola, Cresu,Grămosteanu, Baia, precizând că mulţi dintre ei vor migra în România.Alte localităţi din Grecia cu aromâni sunt Brazniţa şi Zâmârdeşi, la graniţa cu Albania.

Nu sunt uitaţi fărşeroţii din Macedonia iugoslavă, care au fondat aşezările Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiţa în frunte cu celnicii Zega, Zdru, Cuşa, Fotu, Nasta etc

În fine o menţiune specială pentru fărşeroţii din Şescu, ale căror femei aveau veşminte ce-au ajuns să fie cântate de poetul anonim pentru frumuseţea lor.


Capitolul Fărşeroţii din America prezintă cele trei generaţii de fărşeroţi din SUA, primii ajungând acolo la începutul secolului XX. Mulţi erau absolvenţi ai şcolilor româneşti din imperiul otoman,  care nu îşi găseau un rost în provinciile nemodernizate ale Turciei. Ei s-au aşezat în oraşele de pe coasta Atlanticului, înfiinţând în 1903 Societatea de cultură şi ajutor ’’Fărşerotul’’. Au menţinut spiritul comunitar căsătorindu-se cu fete aduse de acasă şi au construit biserici şi săli de spectacole pentru reuniuni ale comunităţii. Generaţia a doua a urmat şcoli superioare, acomodânu-se cu noile profesii ale societăţii moderne. Trimeteau bani acasă, iar unii au revenit acasă. Printre familiile din SUA care au menţinut spiritul aromân autorul citează pe: Pitu, Balamaci, Faţi, Şola, Cipu, Ghiţă, Culeţu, Caceavali, Ciufecu, Coca, Adam, Costula, Ianelu, Cresu, Geambazi, Geavara, Dumitrescu (Vangheliu), Ceanaca, Becea, Bileca, Celea, Liti, Chiacu, Rigea, Lupu, Mara, Nastu, Nicola, Puci, Pândaru (Dragati), Morova, Babaiana, Şanazu, Şunda, Spau, Vangheli, Vasilescu (Gioga), Teja, Babu, Baţu, Belu, Colimitra etc. Cu regret scriitorul remarcă faptul că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii nu a urmat exemplul înaintaşilor. O menţiune specială pentru Nacu Zdru care edita începând cu 1978 pe cheltuiala sa publicaţia ’’Frunza vlahă’’.


Fărşeroţii din România sunt evaluaţi de Colimitra la trei mii de familii din Albania şi trei mii din Grecia, aşezate în momentul scrierii cărţii în marea lor majoritate în judeţul Constanţa şi Bucureşti. În momentul venirii în România, în perioada interbelică, au fost colonizaţi în judeţele Durostor şi Caliacra, luate de la Bulgaria după războiul balcanic din 1913. Colimitra relevă că în procesul de colonizare un rol important l-a jucat Societatea Macedono-Română înfiinţată în Bucureşti, în 1879. În sudul Dobrogei, fărşeroţii şi-au schimbat ocupaţiile devenind agricultori. Dar în septembrie 1940 cele două judeţe au fost cedate Bulgariei şi fărşeroţii au migrat din nou, în localităţile în care sunt aşezaţi şi azi.


Luptătorii-apărători, eroii şi poetul este un capitol în care sunt prezentate personalităţi ale fărşeroţilor care s-au remarcat în lupta pentru fiinţa naţională cu antarţii greci şi albanezii musulmani: Caciandoni, Colocotroni, Custula Tanasacu cîntat de poetul Cola Ciubucachi, Coli Ghiza care şi-a răzbunat fratele ucis, preotul martir Haralambie Balamaci, locuitorii Republicii din munţii Suli,locuitorii Pleasei care s-au opus oficierii slujbei de episcopul grec (eveniment cântat în ’’Pleasa, hoară râmânească’’), Culicea Cicani şi Andrei Balamaci, Atanasie Nastu. Este nominalizat Ioan Fotu ca autor al lucrării ’’Românii Fărşeroţi’’, în care sunt expuse suferinţele fărşeroţilor sub dominaţia otomană în Albania, carte pentru care Colimitra a editat un sumar.


În Nota finală, C.C. închină lucrarea ’’tuturor Fărşeroţilor: străbuni, bunici şi părinţi’’ (sublinierea aparţine autorului), celor înmormântaţi în ruinele Fraşariului, Moscopolei şi Pleasei, celnicilor, ’’picurarilor’’, ’’cărvănarilor’’ şi apărătorilor de neam şi limbă care s-au sacrificat în luptele cu antarţii greci, başbuzucii, gheganii albanezi şi armata otomană.


Sursă:
Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 300 p.

 

Mihai Tugearu s-a născut la 23 noiembrie 1952 la Constanța.

Provine dintr-o familie de aromâni originară din Bulgaria.

Îşi petrece cea mai mare parte a timpului în atelierul său de sculptură, situat într-o clădire veche a fostului liceu de artă, în centrul Capitalei. Povesteşte cu drag despre originile armâne şi despre  numele Tugearu, care se păstrează de cinci generaţii. Sculptura e însă arta care îl defineşte cel mai bine. „Arta îi apropie pe oameni şi creează punţi de legătură”, spune artistul.

Tugearu Mihai


Artiştii nu sunt afectaţi de criza financiară


Mihai Tugearu este nemulţumit de faptul că artiştii români sunt mult mai mult apreciaţi în străinătate şi pentru că, în ţară, nu beneficiază de niciun sprijin din partea statului. „În ţări precum Franţa sau Germania, artiştii primesc sprijin pentru atelierele de creaţie. La noi, nici măcar Uniunea Artiştilor Plastici nu mai are sediu”, spune sculptorul.
El aminteşte şi despre criza de care se vorbeşte la tot pasul. „Artiştii sunt  printre cei puţini care nu sunt afectaţi. De ce? Pentru că artiştii nu prea au bani! Au însă satisfacţia că lasă lucrări în urma lor”, afirmă zâmbind sculptorul.


Prima expoziţie, distrusă în ‘77


Prima sculptură, un cap de bătrân, a realizat-o din pământul găsit sub scara din faţa casei, când era în clasa a VII-a. A urmat apoi Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”.  Lucrările primei sale expoziţii au dispărut însă, odată cu seismul din ’77. „Atunci am expus prima dată, la Sala Dalles. Toate lucrările s-au distrus din cauza  cutremurului”,  îşi aminteşte sculptorul. Timp de aproape 10 ani, a lucrat pentru Patriarhie. Altarul Catedralei Ortodoxe din Montreal, altarele unor biserici din Germania, Franţa şi, nu în ultimul rând, din Bucureşti îi poartă semnătura. După revoluţie, a realizat o troiţă în memoria victimelor, care se află şi astăzi la Biserica Sfântul Fanurie din Capitală.


Păstrează tradiţiile armâne


Sculptorul încearcă să păstreze vii obiceiurile armâne, prin lucrările sale. Pentru că principala îndeletnicire a armânilor era îngrijirea oilor, aceasta esta şi una dintre temele adoptate în sculpturile sale. Spre exemplu, un baston sculptat, cu un cap de berbec, face trimitere la vechile îndeletniciri şi este unul dintre simbolurile specifice întâlnite în colecţia sa. 
De-a lungul timpului a fost sprijinit atât de armâni, cât şi de români, şi a avut parte mereu de îndrumarea
şi sfaturile profesorului Grigorie Minea. „Artiştii sunt ca o mare familie, indiferent de naţionalitate”, spune sculptorul.


„Conexiuni“, promovarea legăturilor culturale


Mihai Tugearu este membru al Societăţii Culturale Armâneşti şi a coordonat expoziţia „Conexiuni”, care reuneşte lucrările a 40 de artişti armâni şi români. „Arta este liantul care coagulează idei şi modalităţi de expresie diferite, specifice fiecărei culturi, iar această expoziţie îşi propune promovarea conexiunii între culturi”, încheie Mihai Tugearu.


Întrebări  şi răspunsuri ale ziarului ''Adevărul''
1. Ce obiceiuri păstraţi?
M.T.: Bucătăria armână. Nu am renunţat la preparatele culinare armâneşti, precum Pităroanji di prashi cu peturi coapte (plăcintă cu praz din foi coapte).

2. De cât timp sunteţi în Bucureşti?
M.T.: Am venit din Bulgaria acum 44 (? - n.n.) de ani. Îmi amintesc că părinţii cumpăraseră o casă la Obor, din care am fost daţi afară după un an, din cauza actelor. Am reuşit, într-un final, să recuperăm casa după foarte mulţi ani.

Ce-i place
Pe lângă preparatele tradiţionale, îi place să stea ore întregi în atelier şi să se bucure de vacanţă, împreună cu soţia şi cele trei fete.


Ce nu-i place
Nu îi place modul în care mass-media românească promovează violenţa. Nu suportă invidia oamenilor şi nu îi place să se uite la televizor. „Actele de violenţă primează întotdeauna în faţa actelor culturale”, adaugă sculptorul.



A participat la expoziții de grup la Bordeaux (Franța) 2007 și la Tabăra de Artă Internațională Kicevo (Macedonia) 2009.


Împreună cu Grigore Minea a organizat în 2009 expoziția itinerantă ''Călători în spațiu și în timp''.


Lucrări ale sale se află în colecții particulare din România, SUA, Germania și Franța.



SURSE

Irina Lapoviţă, Mihai Tugearu, sculptorul armân adoptat de Bucureşti, ''Adevărul'', Bucureşti, 1 iunie 2009, http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-Tugearu-Mihai-sculptorul-adoptat_0_53394917.html

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 19.


Matilda Caragiu s-a născut în 1927 în localitatea Hrupişti / Aryos Orestikon din Macedonia grecească.


A fost sora celebrului actor Toma Caragiu.


În 1928 familia a fost colonizată în satul Sârsânlar din Cadrilater, sudul Dobrogei, azi în Bulgaria.


Şcoala primară o face în Sârsânlar, iar studiile liceale le-a urmat la Silistra (Durostor/Cadrilater, România), Bacău şi Ploieşti. Apoi a absolvit în 1951 cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română (agenţia Mediafax) sau Litere şi Filosofie (saitul ‘’Poezia armănească’’) a Universităţii Bucureşti. În 1967 şi-a luat doctoratul cu lucrarea Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structural.


Cariera de cadru didactic universitar la Facultatea de Litere o începe ca asistent la Secţia de dialectologie a profesorului aromân Tache Papahagi, urcând în ierarhie până la gradul de profesor univesitar. A susţinut cursuri şi seminarii de istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie generală şi română (nord şi sud-dunăreană), limba română contemporană şi limba română pentru străini. De asemenea, a fost profesor invitat la universităţi din Salzburg (Austria) şi Frankfurt am Main (Germania). A colaborat la realizarea a trei manuale destinate învăţării limbii române de către străini. De asemenea, în 2005 a publicat la editura Academiei un Manual de aromână. Carti tră înviţari armâneaşti.


Activitatea de cercetător s-a materializat cu studii ca: Liturghier aromânesc – un manuscris anonym, distins cu premiul Ministerului Educaţiei pentru editarea celui mai vechi text bisericesc în limba aromână, Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie aromână, Compendiu de dialectologie română, distins cu premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române. De asemenea, a colaborat la la tratatul de Istorie a limbii române şi Crestomaţia romanică. În 1997 a publicat la editura Enciclopedică din Bucureşti monumentala lucrare Dicţionar aromân (macedo-vlah) DOARO. A-D. Comparativ (român literar-aromân), contextual, normativ şi modern.


Şi-a publicat credoul său despre aromâni şi aromână Dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice şi actuale asupra aromânilor şi asupra limbii lor în: revista ‘’România literară’’, nr. 33/1993; într-un volum cu versiuni franţuzeşti şi englezeşti la editura Sammarina din Constanţa în 1996; în volumul colectiv Aromânii – istorie, limbă – destin la editura Fundaţiei Culturale Române în 1996; în Dicţionarul aromân din 1997; în franceză în ‘’MicRomania’’, 3/1998, Belgia.


Ca scriitor a publicat volume de basme şi povestiri pentru copii şi două cărţi de poezii aromâne: Stihuri armâneşti. Di nuntru şi-di nafoarâ / Stihuri aromâne. Din năuntru şi din afară (1994) şi Neuri/ Zăpezi/ Neiges. 13 Poemi/Poeme/Poemes (2002). Primul volum de versuri a apărut şi în Belgia, la Charleroi, în 1999. Cele două cărţi de poezii sunt postate pe Internet pe saitul ‘’Bibliotecii Culturii Aromâne’’ şi sunt înregistrate în secţiunea Literatură a saitului meu. Primul volum de versuri este postat pe Internet şi pe saitul ‘’Scribd’’, iar pe saitul ‘’Poezia armănească’’ sunt postate poeziile Bisearica a mea şi Oara a-nsirăril’ei. În memoria fratelui Toma a publicat în 2003 cartea-album Toma Caragiu – Ipostaze.


A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în 12 noiembrie 1993 şi membru titular în 2004.


Fiica sa, Brânduşa Niro, a fost consultant la ‘’The New Yorker’’.


La momentul decesului, Cristina Bazavan o aprecia pe blogul ei pe M. C.M. ca ‘’lingvist remarcabil’’.


Blogul aromân Zboară niangrâpsiti îi consacră postarea din 31.07.2011, în contextul polemicii cu ‘’makedonarmânj’’.

 


SURSE:

***, Academicianul Matilda Caragiu Marioţeanu a decedat, Mediafax, Bucureşti, 11 martie 2009, http://www.mediafax.ro/cultura-media/academicianul-matilda-caragiu-marioteanu-a-decedat-4040234

***, Matilda Caragiu-Marioţeanu, ’’Poezia armănească’’, 17 decembrie 2007, http://poeziarmaneasca.blogspot.com/2007/12/matilda-caragiu-marioeanu.html

Cristina Bazavan, Matilda Caragiu Marioţeanu, ’’Blogul Cristinei Bazavan’’, 14 March 2009, http://bazavan.tabu.ro/2009/03/14/matilda-caragiu-marioteanu/

Isabela Papazicu, Scrisoare deschisă pentru deschiderea creierelor, ’’Zboară niangrâpsiti’’, 31.07.2011, http://daimadeadun.wordpress.com/tag/matilda-caragiu-marioteanu/

Un alt studiu al d-lui C. Brătescu: ''Toponimie Românească în Bulgaria''. Observînd o hartă ''Bulgarien und Ost-Rumelien'' de F. Handtkne apărută cu prilejul Răsboiului Balcanic, găseşte un considerabil de nume topice româneşti nu numai pe lângă Dunăre, ci chiar sub poalele Balcanilor şi dincolo de Balcani până la graniţele Iugoslaviei şi Rumeliei. Faptul confirmă că Bulgarii, cari trăiau în munţi s'au coborît la şes peste sate româneşti şi că pe drept Bălcescu relata acum 80 de ani: ''până la poalele Balcanilor n'am întîlnit nici o urmă de sat bulgăresc''. Toponimia românească în Bulgaria e un argument contra tendinţelor de mistificare ale pretenţiunilor lor asupra Dobrogei din cauza fragmentului de bulgari recent colonizaţi aici.

Studiile şi notele d-lui Brătescu sunt utile şi interesante. Mi-au făcut totodeauna impresia unor lanuri, din cari se pot recolta îndrumări nouă şi concluzii mature.

 

SURSA

***, Recenzii, ''Viaţa dobrogeană'', Constanţa, an I, nr. 1, februarie 1927, p. 30

În memorialistica sa poetul aromân Constantin Colimitra (1912-2001), născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, abordează în diverse capitole şi istoria fărşeroţilor ca ramură a aromânilor balcanici. C.C. preferă expresiei ‘’aromâni’’pe cea de ‘’români macedoneni’’, scrisă uneori cu iniţiale mari, aşa cum se proceda până în prima parte a secolului XX, deşi aromânii nu au trăit şi nu trăiesc numai în Macedonia istorică.

 

Din vechime fărşeroţii au practicat transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi catâri prin Balcanii otomani, Veneţia, ajungând până în imperiul austro-ungar şi Ţările Române, aducând de la Braşov postav pentru îmbrăcămintea fărşeroţilor mai bogaţi. Importanţa oieritului şi cărvănăritului în istoria fărşeroţilor este relavată în următorul paragraf: ‘’Aşadar, oieritul şi cărvănăritul, cele două meserii, cele două îndeletniciri care conferă şi nume şi situaţie de stăpân, de om neatârnat sau nesupus voinţei sau capriciilor altora, au fost din timpurile cel mai vechi, pâinea şi cuţitul pe misalea-sufraua (măsuţă cu picioare scurte – n. n.) fărşerotului sau aceea a românului macedonean.’’

 

Alt element care a ajutat la menţinerea identităţii entice a fost religia: ‘’Biserica, dragul meu cititor, a fost nava cu ajutorul căreia am străbătut vremurile grele, de-a lungul veacurilor, atât noi, fărşeroţii, cât şi în general românii macedoneni, cât şi fraţii noştri din fericita Dacie.’’ După ce descrie jocul Sochia din copilărie, C.C. dezvoltă importanţa religiei şi a tradiţiei în istoria fărşeroţilor: ‘’(…) cu această tradiţie frumoasă, cu o puternică credinţă, în calitate de creştini, fărşeroţii au străbătut veacurile, în mijlocul străinilor, neabătuţi, neclintiţi, neschimbaţi şi neasimilaţi. Ei au rămas în continuare ca un neam aparte,neam de limbă latină, de structură fizică şi sufletească traco-romană, az rămas Români Fărşeroţi aşa cum şi-au spus, încă de la începutul începutului, aşa cum i-au cunoscut toţi cei ce i-au descoperit şi au scris despre ei, după ce le-au cercetat trecutul, istoria, viaţa, graiul, credinţa, tradiţii şi obiceiuri’’. Tinerii care au plecat să muncească în SUA s-au întors cu experienţa alegerii unor reprezentanţi ai comunităţii pentru gestionarea averii bisericii, eveniment amintit de Constatin Colimitra prin prisma alegerii tatălui său în această funcţie, urmat de Miciu Caramitru.

 

Educaţia tinerilor se baza pe moraliatea transmisă oral peste secole prin legi nescrise: ‘’Apoi controlul familiei asupra băieţilor era foarte strict. În problem aceasta ca şi în altele, de alt fel, în care este sau sunt angajate: onoarea, prestigiul, numele,mândria şi demnitatea nu existau compromisuri. Se părea că astfel de educaţie se transmitea tacit, sau era moştenită, odată cu suma celorlalte calităţi ale bunicului şi tatălui. La fărşeroţi ca şi la toţi românii-macedoneni, pe linie mai mare, sau mai înaltă, gândind, moralitatea domnea autoritară din tronul în care o instalase viaţa aspră, încă din începuturi. Durând mii de ani şi trecând prin atâtea generaţii nimeni nu încerca uzurparea ei.Şi cât era de frumoasă,de curată viaţa, sub legile ei nescrise, ba da: scrise în conştiinţa fiecăruia! Nici un scandal,nici un conflict provocate de atitudini sau comportări dezonorabile.’’ Un eveniment petrecut într-o generaţie anterioară este legat de rara încălcare a tradiţiei, al cărei protagonist nefericit a fost Miha Nastu, care a acceptat să preia şi numele soacrei sale Caciamaia, fapt ce i-a atras moartea în urma blestemului tatălui său (vezi articolul). Transmiterea evenimentelor din cadrul comunităţii se făcea oral, mai ales prin ‘’auşi’’ (bătrâni), care se reuneau vara pe pajiştea de lângă biserică, când depănau amintiri din viaţa lor, chiar dacă acestea erau cunoscute.

Femeile fărşeroate erau astfel omagiate pentru rolul istoric în cadrul familiei: ‘’Femei-mătuşi, sau femei-mame, toate fără învăţătură, fără nici o zi de carte măcar,unde, totuşi, aţi învăţat să fiţi model de hărnicie, de seriozitate, şi de tot ceea ceajutăa vă aşeza pe piedestalul de marmoră albă, pe piedestatul nemuririi (sublinierea noastră)?’’

 

C.C. subliniază că în Albania toţi românii macedoneni  sunt fărşeroţi, deşi în secolul al XVII ei s-au împărţit în trei grupe. Două din aceste grupe şi-au luat numele de la regiunea în care s-au aşezat. Unii s-au numit mizuchiari sau muzichiari, după ţinutul Mizucheia de lângă Marea Adriatică. Celălalt grup s-au numit câstrinioţi (probabil ca locuitori ai castrului sau Arghirocastrului din sudul Albaniei) sau cristinioţi (femeile lor purtau o cruce-tatuaj pe frunte).Toţi erau numiţi de albanezi ‘’ciobeni’’ sau ‘’vlai’’. Cei care şi-au păstrat denumirea tradiţională de fărşeroţi au mai păstrat contacte cu câstrinioţii în zona oraşului ‘’Corceaua’’ (albanezul Korce), câstrinioţii rămânând nomazi până în plin secol XX.Mizuchiarii s-au transformat însă în proprietari de mici terenuri arabile sau negustori şi hangii în centrul şi nordul Albaniei otomane,purtând însă nume ‘’curat fărşeroteşti’’ ca Ghini, Ianura etc. Unii dintre mizuchiari au venit în România în anii 1928-1930.

 

Este menţionată bineînţeles ‘’strălucirea vestitului oraş Moscopolea, cu o populaţie pur fărşerotească’’ de 70.000 de suflete, distrus de Ali-paşa din invidie generată de faptul că ‘’în toată Peninsula Balcanică nu exista un alt centru mai prosper, mai prosper decât acest oraş (…)’’ Poetul aromân Nicolae Velo (1882-1924)afirma în poezia Moscopolea că oraşul întrecea în lux Constantinopolul /Istanbul, capitala imperiului otoman.  În zona Moscopolei incendiată în 1769 de Ali din Tepeleni /Albania (1744-1822), paşă de Ianina, erau şi alte aşezări fărşeroteşti ca: Linotopi, Fuşa (câmp), Nicoliţa, Şipsca, Grabova (locul de naştere al lui Andrei Şaguna, mitropolitul ortodox al Ardealului în secolul XIX), Daniţa, Lănga, Nicea, Tomori şi oraşul Berat (latinescul Villardi). Nu este uitat Fraşari, important centru urban fărşerotesc cu peste 15.000 de locuitori, anterior Moscopolei.

Autorul mărturiseşte cu părere de rău că ‘’de multe ori, în discuţii cu mulţi fraţi români macedoneni, intelectuali sau semi, ei nu prea vor să recunoască’’ că fărşeroţii din Pleasa, Corceaua, satul Dişniţa, oraşul Bilişte, comuna Ucişte (populaţie majoritar albaneză creştină), satele Gramaticova, Cândrova, Paticina, Mirihova din Grecia, comuna Caragioli/Argiropolis (Grecia), Armiro, comunele Molovişte, Cruşova, Magarova, Beala, Belcameni au strămoşi comuni.

 

El admite că grămostenii au avut propria lor identitate ca ramură a aromânilor, celnicii lor, în frunte cu Hagi Steriu, construind oraşul Gramoste. Având o populaţie de 20.000 de locuitori, acest centru aromânesc a fost distrus de acelaşi Ali-paşa, cam în aceeaşi perioadă cu Moscopolea.

 

Colimitra relatează evenimentul dramatic din 1780, când locuitorii satelor aromâne Fraşari, Costreşti, Corteşti, Javaleni şi Jarcani, dintr-o regiune a Albaniei otomane unde erau persecutaţi, au migrat într-o noapte cu turmele lor în provincia Corceaua, în munţii din Dişniţa. Majoritatea s-a aşezat în Pleasa, o parte în Dişniţa, restul la Câlive (corturi) şi familia celnicului Pitu la Stropani. Unele familii de celnici de aici şi-au pierdut oile în timp, cum a fost cazul lui Culicea Teja, în timp ce Pitenii s-a menţinut până în jurul anului 1920. Suferinţele fărşeroţilor în timpul celor 500 de ani de dominaţie otomană în Albania sunt descrise de Ioan Fotu în Românii Fărşeroţi.

 

C.C. povesteşte şi un eveniment care a avut loc în timpul vieţii bunicului său celnicului Hristu Colimitra, şi a celnicului Spiru Balamace (în secolul XIX), legat de impozitul plătit sultanului în valoare de o sută de mii de lire de aur turceşti pentru cele 100.000 de oi ale satului Pleasa (vezi articolul). Aceaşi celnici au contribuit financiar la ridicarea mănăstirii Sf. Ilie din Ucişte, comună de albanezi creştini vecină cu Pleasa (vezi articolul).

 

Obţinerea independenţei de către Albania otomană în 1912 şi primul război mondial (1914-1918) au contribuit la deteriorarea condiţiilor ocupaţiilor tadiţionale ale fărşeroţilor: oieritul şi caravanele. În acest context, tinerii au început să se orienteze spre România şi SUA. Încă de la începutul secolului, unii tineri au emigrat în America, majoritatea în oraşe de pe coasta Atlantică. Pentru a-şi menţine identitatea,ei au înfiinţat în 1903 ‘’Societatea Fărşerotul’’ şi două biserici ortodoxe cu slujbe oficiate în româneşte. Emigrat şi el în America din România în 1977, la fiul său, Colimitra a constatat că reprezentanţii celei de a doua generaţie au absolvit şcoli superioare, adaptându-se la societatea urbană modernă şi depăşind criza economică din 1929-1933. De asemenea, cu regret a observat că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii au început să piardă din moştenirea culturală a primelor două generaţii.

 

În acelaşi timp ‘’O nouă şi frumoasă zare a deschis destinul pentru fărşeroţi; zarea pe fruntea căreia scria: România.  Bărbaţii ca şi femeile însă, prin simplitatea lor nu cunoşteau nimic despre această Mumă-Patrie, dar instinctul şi un sentiment trezit le şopteau că drumul spre România este salvator , mai ales că acolo se află unii din tinerii care au învăţat la liceul român dinBitolia- Jugoslavia’’. Poetul relatează din amintirile proprii evenimentul migraţiei fărşeroţilor din Pleasa în Cadrilater (sudul Dobrogei), eveniment ce a avut loc în 1928 şi în care un rol important l-a jucat tatăl său, Andrei (Chendra) Colimitra (vezi articolul). De asemenea, un rol important în colonizarea în sudul Dobrogei l-a jucat Societatea de Cultură Macedo-Română,înfiinţată la Bucureşti încă din 1879, după obţinerea independenţei României. În judeţele Durostor şi Caliacra (Cadrilater), în calitate de colonişti s-au adaptat la ocupaţia de plugar , dar unii au continuat să ţină şi mici turme de oi. Copiii coloniştilor au avut ocazia să urmeze şcoala primară şi gimnaziul, mergând apoi şi laliceele din Silistra. Este interesant faptul că la festivităţile ocazionate de sărbătorile naţionale,judeţul Durostor era reprezentat de fărşeroţi: o fotografie de la sfârşitul cărţii prezintă ansamblul de dansuri populare fărşeroteşti pe scena Teatrului Naţional Bucureşti la 24 Ianuarie 1929. Apoi a urmat dureroasa retragere din Cadrilaterul cedat Bulgariei la 7 septembrie 1940 şi reaşezarea în judeţele Ialomiţa, Constanţa, Tulcea şi în zona Bucureştiului.

 

Când vorbeşte de România el o numeşte ‘’ţară’’, ‘’Patrie’’ sau ‘’Patria Mumă’’. Explicaţia o găsim în următorul paragraf: ‘’Cine poate crede că noi, românii macedoneni în general, am fi primit atât d euşor protecţia Statului Român, protecţia României atunci când Ea, regăsindu-ne după şaptesprezece secole, ne-a recunoscut ca fii ai Ei pierduţi şi a făcut din grija ce ne-a purtat-o o problemă naţională, o problemă românească de prim ordin, dacă nu am fi ştiut că suntem fiii Ei? Cine poate crede că un stat sau o ţară cheltuiesc anual sume enorme pentru a întreţine peste hotare sute de şcoli şi Biserici, pentru a plăti învăţători, preoţi, dascăli, oameni de serviciu, pentru a plăti chiar grupele de luptători români macedoneni care îşi apărau fiinţa etnică, dacă acest Stat, acea Ţară n-ar şti că cei pentru care se sacrifică atât de mult sunt fiii lor?’’

 

Importanţa şcolii în limba română din satul natal în formarea unei conştiinţe naţionale este relevată în  următorul fragment: ‘’Şcoala unde am învăţat carte românească,venită la timp precum o mană cerească pentru a ne întări credinţa că noi, cei aflaţi pe alte meleaguri, suntem fraţii celor ce prin atâtea lupte şi jertfe au reuşit să-şi făurească o Ţară în nordul Balcanilor, frumoasă şi bogată cum alta nu-i. Că suntem fraţii despre care nu s-a ştiut veacuri de-a rândul, fraţii care ca şi ei au luptat să-şi apere limba şi identitatea traco-romană, produs al fericitei împreunări dintre cele două mari popoare din vechime: trac şi roman.’’ Vara, când unele ore de clasă se făceau în natură, ‘’Pe drum şi dus şi întors, în marş ca soldaţii, cântam cântece patriotice ca: Deşteaptă-te Române, Pe-al Nostru Steag E Scris Unire, Trei Culori, La Arme, şi altele că răsunau munţii cu păduri, cu stânci, cu văi, cu plaiuri,cu tot. Cântam cu suflet curat, cu pasiune, îndemnaţi,parcă, de o forţă nevăzută, de o dragoste născândă din senin, pentru Ţara pe care nici nu o cunoşteam, nu o văzusem în viaţa noastră, pentru România Mare, a cărei aripă protectoare o simţeam, instinctiv, plutind pe deasupra noastră.’’ Serbarea de sfârşit de an şcolar începea cu cîntecul ‘’Pe al Nostru Steag E scris Unire’’ şi se încheia cu cântecele ‘’Delteaptă-te Române’’ şi ‘’Trei Culori’’.

 

Descoperirile de ordin lingvistic făcute la şcoală au determinat apariţia sentimentului apartenenţei la o patrie: ’’Am înţeles încă din prima clasă că sunetul cuvintelor graiului nostru şi sunetul cuvintelor citite din cartea de română sunt aidoma, se îmbină armonios fără voia noastră şi nu ştiam cum să le sorbim mai repede, să le înmagazinăm în fundul memoriei, pe acestea din urmă, de unde să nu mai poată scăpa, ieşi afară, de frică a nu le pierde pentru totdeauna. Poate instinctul care prea greşeşte, ne îndemna la această sârguinţă, având în vedere că veacuri întregi românii fărşeroţi, românii macedoneni, nu au ştiut cum arată o patrie, cât de senin este cerul ei, cât de strălucitor şi călduros este soarele ei şi cât de fericit te simţi atunci, în clipa când îţi culci capul ca un copil,la sânul ei. Dragă cititorule, indiferent cine eşti, ce anume sentimente porţi în suflet, ce anume idei circulă prin creierul tău, dar o întrebare pot să-ţi pun chiar dacă nu am posibilitatea să-ţi cunosc răspunsul: Putem fi condamnaţi noi, noi cei care, timp de şaptesprezece secole nu am ştiut ce este o patrie, că ne iubim cu atâta ardoare patria regăsită?’’ (subliniere C.C.)

 

Tot în domeniul lingvistic, C.C. prezintă o listă cu peste 120 de cuvinte identice şi asemănătoare din ‘’graiul daco-român’’ şi ‘’graiul macedo-român’’. Printre cuvintele identice se numără: om, trup, cap, gură, guşă, braţ, pulpă, inimă, rinichi, splină, maţe, os, bărbat, casă, acasă, vatră (albanez), lemn, fag, apă, aluat, oaie, capră, ţap, cal,iapă, ied, caş, urdă, căşdare, bagă, uşă, poartă, leagă, vacă, bou, noaptea, seara, râu, soare, lună, munte, pădure, căşărie, roşu, alb, amar, drept, bun, rău, loc, sus, aproapea, stau, stai, stă, lacrimă, tată, flanelă, eu, el, noi, voinostru, noastră. Printre cele asemănătoare găsim:frămte/frunte, per/păr, ochi/ocliu, nare/nară, grumadz/grumaz, umiri/umeri, chiept/piept, păntic/pântec, mănâ/mână, deadzit/deget, unglie/unghie, cicior/picior, genucliu/genunchi, plâmăni/plămâni, hicat/ficat, răndzâ/rînză, chiale/piele, cară/carne, muleari/muiere, feată/fată, ficior/fecior, n’veastă/nevastă, cilimean (albanez)/copil, piră/pară, jer/jar, surţeali/surcele, frăndză/frunză, izvur/izvor, fântănâ/fântână, pâine/păni, fărină/făină, gârn/grâu, tărţi/tărâţe, birbec/berbec, niel/miel, mîndz/mânz, lapti/lapte, uzdur/uger, dzer/zer, speală/spală, hiearbi/fierbe, scoati/scoate, iase/iese, ‘nclide/închide, disclide/deschide, faţi/face, disfaţi/desface, căntâ/cântă, discăntâ/descântă, greaşti/grăieşte, aură/urlă, zgieară/zbiară, alatră/latră, căni/câine, căţauă/căţea, muldze/mulge, dzua/ziua, şoput/şipot, treaţe/trece, chiatra/piatra, arâmăne/rămâne, steale/stele, analt/înalt,vearde/verde, stane/stână, nasbastru/albastru, dulţe/dulce, şcliop/şchiop, ghios/jos, diparte/departe, gioc/joc, lăcrini/lacrimi, hiliu/fiu, tinir/tânăr, cămeaşă/cămaşă, nuntru/înăuntru, nafoară/afară. Autorul trage următoarea concluzie din aceste asemănări de cuvinte: ‘’(…)neamul românesc şi cel macedo-român au aceeaşi limbă, acelaşi grai, deşi între ele au intervenit nu numai despărţirea în spaţiu, geografică, dar şi cea de durată, cea de secole întregi. Cei care înclină să creadă că, deşi avem un grai comun, suntem două neamuri diferite care au luat naştere din acelaşi ametec traco-roman, în epoci diferite şi pe spaţii, pe arii diferite, sunt greşiţi. Proecesul de zămislire a unei limbi, unui grai este mai greu decât cel ce prevede zămislirea unui neam hibrid. Graiul românilor macedoneni care este unul şi acelaşi cu graiul românilor (daco-românilor) este opera unuia şi aceluiaşi neam hibrid dospit în matricea carpato-dunăreană.’’

 

Colimitra tratează şi situaţia politică nefericită a românilor macedoneni din Grecia şi Albania comunistă contemporană (1986): ‘’În acea Grecie ai cărei istoriografi, răscolind trecutul acrediteazăă teza prin care se susţine că românii macedoneni sunt greci romanizaţi. Nimic mai fals, nimic mai absurd. Noi ştim ce scop are enunţarea unor asemenea teze ce le combatem şi trebuie să le combatem cu toată tăria. Grecii, ştiind că în timpul de azi românii macedoneni , cu deosebire cei care trăiesc în interiorul graniţelor greceşti, sunt fără aripă protectoare, se gândesc să profite de acesttimp favorabil lor pentru a-şi atinge scopul, adică: pentr a realiza desnaţionalizarea noastră cu măsuri civilizate, nu aşa cum procedează celelalte state din Balcani şi în mod cu totul nepermis, statul actual albanez. Marele păcat este că şi unii dintre românii macedoneni, având la bază cultura greacă aduc şi ei apă la moara minciunilor acelor învăţaţi greci care calcă în picioare obligaţia profesională. Împrumutând teza grecească şi albanezii afirmă că în Albania nu există decât populaţie de origine albaneză, alt neadevăr sfruntat. Avem noi , fărşeroţii o zicală: ţ-aflai dzua, ş-măc  ş-mădua! transpus: ţi-am găsit ziua, îţi mănânc şi măduva! Adică: pentru că azi eşti slab, fără putere, eu pot nu numai să te bat, să te birui, dar şi să te distrug cu totul.’’

 

În faţa acestei situaţii dramatice a aromânilor din Balcani, Colimitra ripostează din punct  de vedere istoric astfel: ‘’Tuturor acestor tactici machiavelice întrebuinţate de statele balcanice, trebuie să le răspundem cu fermitate sprijiniţi pe marele,unicul adevăr că: 1. Noi, toţi românii macedoneni suntem fraţi între noi: de la fărşeroţi până la grămosteni şi mai departe până la aminceni (Aminciu/Meţovo, Grecia – n.n.), până la pindeni (munţii Pindului, nordului Greciei – n.n.) şi pânăă la toţi cei care îşi spun râmăn sau armân şi chiar până la acei ce vrând să facă pe placul grecilor, îşi spun vlahi. 2.Noi, toţi români macedoneni menţionaţi mai sus, suntem fraţi buni cu românii, cu acei români care, după veacuri de despărţire, de nesiguranţă, de nelinişte şi de oprimare, au reuşit prin lupte permamente şi cu munţi de jertfe omeneşti, să se constituie, în cele din urmă, într-un stat stăpân pe destinele proprii româneşti şi peo ţară al cărei teritoriu est eunul şi acelaşi cu cel stăpânit în vechime de străbunii traci sau geto-daci. 3. Noi, toţi românii macedoneni, în număr de cel puţin două milioane, aflaţi şi în timpul de azi,în cuprinsul celor patru ţări balcanice suntem urmaşii celor ce s-au desprins, s-au rupt din trupul daco-român, în cel de-al doilea secol al erei creştine, în condiţiile înregistrate de istorie şi cunoscute de toată lumea. Suntem urmaşi ai noului popor daco-român, născut din fericita încrucişare între dacii viteazului rege Decebal şi romanii marelui împărat Traian. Proba, dovada cea mai puternică, susţinînd acest fapt, aşa cum mai spus, este limba.’’

 

 

Aşadar, C.C. lansează la punctul trei o teorie originală pentru originea aromânilor, cea conform căreia locaţia acestei origini ar fi fost Dacia romană. El respinge teza romanizării ilirilor (Iugoslavia şi Albania) şi macedonenilor din Balcani, în comparaţie cu romanizarea dacilor, considerând că aceste popoare aveau, ca şi grecii,un nivel cultural mai înalt decât romanii. De asemenea, respinge teza existenţei de triburi trace în Iliria, din amestecul cărora cu romani să fi apărut fărşeroţii. Consideră că la retragerea administraţiei şi armatei romane din Dacia în 271, s-ar fi retras şi familiile bogate în turme de oi în zonele de la sud de Dunăre, considerând această retragere ca temporară. Dar la invazia bulgarilor turanici la sfârşitul secolului VII ei s-ar fi retras în munţii Bulgariei de azi şi de acolo în munţii Macedoniei şi cei ai Iliriei. Poetul convertit în istoric subliniază: ‘’Ei s-au desprins din Carpaţi, din munţii Carpaţi şi au ocupat, pentru că aşa le-a cerut îndeletnicirea, alţi munţi,munţii balcanici. În ipoteza,emisă şi susţinută de unii, cum că neamul românilor macedoneni , inclusiv fărşeroţii, a luat naştere pe pământul Macedoniei şi Iliriei, din amestecul romanilor cu populaţia indigenă,acest bean ar fi avut şi cea de a doua îndeletnicire de bază: plugăritul, lucrarea pământului’’.  O a treia probă în susţinerea tezei sale a găsit-o în asemănarea traistelor muntencelor văzute în oraşul Novaci de la poalele Parângului (Gorj) cu cele aromâncelor din Balcani şi numai la acestea. În sfârşit , a patra dovadă ar fi obiceiul mărţişorului ca vestitor al primăverii, comun la romanitatea nord-dunăreană şi cea sud-dunăreană. Ca o completare, autorul respinge categoric dorinţa de a fi ‘’neapărat urmaşii lui Alexandru Macedon. Nu avem nici în clin, nici în mânecă ceva cu el. Şi nici cu Ilirii.’’ În poezia sa Vouă, fărşeroţii mei, cu care îşi începe cartea pe care o subîntitulează ‘’monografie’’, face aluzie la evenimentul istoric din anul 602, când migratorii slavii au rupt frontiera dunăreană a imperiului bizantin (roman de răsărit) şi s-au aşezat în provinciile balcanice, despărţind romanitatea nord-dunăreană de cea sud-dunăreană: ‘’Iar visul v-a fost nobil, dar vrearea ne-mplinită /De a duce trai cu fraţii în ţara hărăzită,/Căci soarta, aspra soartă v-a rupt din trunchiul mare/Spre a vă petrece viaţa pe-a Pindului spinare’’.

 

La întrebarea ‘’de unde numele de fărşerot?’’, Colimitra răspunde că prin digresiune de la numele localităţii antice Pharsalos (Tesalia, Grecia), respectiv Farsalioţi. Un argument l-a găsit la bătrâna fărşeroată Chiraţa Popescu din Paticina (Grecia), emigrată în America, unde la 102 ani spunea că suntem farsalioţi. Totuşi faptul că fărşeroţii nu au apărut ca neam la Pharsalos  este dovedit de lipsa de urme după părăsirea acestei zone. Apoi după întemeierea Fraşariului în Albania au preluat numele de fărşerot.

 

 Dacă în trecut străinii au vorbit despre originea fărşeroţilor, a venit rândul acestora să-şi afirme identitatea moştenită după sacrificiile înaintaşilor din Balcani: ‘’În trecut, au spus străinii ce suntem , acum când suntem atâţia care ne cunoaştem şi originea şi trecutul, care ştim că suntem descendenţii a două popoare, cele mai vechi şi cele mai puternice, în Europa, în perioada anilor care au premers creştinismului, noi: Românii Fărşeroţi, sau Românii-Macedoneni, să afirmăm cu tărie voinţa noastră ca neam aparte, în conglomeratul balcanic, voinţa, nestrămutata voinţă că vrem să rămânem ceea ce au fost şi proto străbunii, străbunii. Bravii, neîntrecuţii străbuni şi toţi cei ce ne-au făcut legătura cu ei, adică şi cea ce au fost taţii şi mamele noastre. Să nu uităm că Balcanul întreg: munţi, văi, plaiuri,poiene,deal, şes, este presărat cu morminte unde zac oasele celor ce au luptat şi au căzut eroic, pentru a ne lăsa nouă moştenire unnume falnic. Să nu uităm că pentru  a le cinsti memoria,noi trebuie să păstrăm cu orice preţ acest nume scump.’’

 

 

Poetul propune ca ‘’noi fărşeroţii împreună cu toţi ceilalţi români macedoneni să strângem fonduri în vederea înălţării unui monument din marmoră, dar grandios, pe pământul Patriei Regăsite, în inima ei, deci în Bucureşti. Un  monument care să reprezinte pe toţi luptătorii noştri, pe toţi cei ce şi-au dat viaţa, apărând limba şi fiinţa etnică. Să reprezinte străbunii, acei străbuni care deşi oameni simpli, au reuşit să păstreze,trecând prin furtuni nebănuit de grele şi de toate felurile, ceea ce ne-au transmis şi nou: falnicul, sfântul nume de Român Macedonean (sublinierea C.C.).’’ Un astfel de martir a fost preotul Haralambrie Balamaci de la biserica românească din Corceaua, care a fost împuşcat de antarţii (paramilitari-n.n.) greci la începutul secolului XX, pentru că a refuzat să oficieze slujba în limba greacă. Alţi eroi fărşeroţi au fost: Custula Tanasacu, care l-a ucis în luptă pe conducătorul otoman Muleazim şi a cărui vitejie a fost cântată de poetul Nicolae (Cola) Ciubucachi; Tase al lui Gamaleţ în 1770; căpitanul de haiduci fărşeroţi Steriu din zona munţilor Domuru (Tomor în albaneză); Nicolae (Coli) Ghiza, care şi-a răzbunat fratele asasinat de banditul Maliu; soţia lui Puiu şi învăţătorul Nisa Balamaci, care în 1914, în fruntea satului Pleasa, l-au alungat pe episcopul grec din Corceaua care venea să oficieze o slujbă în greceşte, eveniment redat în poezia Pleasa, hoară rămănească; conducătorii de grupuri Culicea Cicani, Dumitru (Mita) Ciufecu, Andrei Balamaci şi Atanasie Nastu de la începutul secolul XX; Laza Bujgoli şi Atanasie (Naşu), cunoscut pentru talentul său artistic (vezi articolul)

 

Importanţa istoricului ca intelectual pentru comunitatea aromânilor în comparaţie cu alte popoare este descrisă în următorul fragment, ocazia cu care face aluzie la ideea monumentului: ‘’Multe popoare, inclusiv cele din Europa, au Istorie fiindcă au avut şi oamenii care să o scrie. Au avut eroi pe car ei-au preamărit, eroi ale căror fapte şi vitejie le-au cântat fraţii lor contemporani , sau fraţii urmaşi, dar i-au onorat şi cu ridicarea de monumnete elocvent grăitoare. Noi, poporul nostru român macedonean avem atâţia eroi, dar nu am avut şi trubaduri care să le fi cântat lupta, eroismul, jertfele, în auzul lumii întregi şi nici cronicari cu a căror pană să-I fi înregistrat în Istoria Universală. Târziu de tot, datorită fraţilor din umbra Carpaţilor, ni s-a deschis şi nouă o zare prin care am ieşit la lumină. Că mult înainte ne-au descoperit străinii, soarta nu ni s-a schimbat pentru că aceştia s-au limitat la ceea ce le recomanda profesiunea.’’ Este dat ca un contraexemplu Riga Fereu, român macedonean din satul Velestin, declarat poet naţional grec (Constantin Rhigas Phereos Velestinlis), care nu a scris ‘’o strofă măcar  despre moartea fratelui său de sânge Caciandoni, despre acea moarte care înfioară şi inimile de piatră’’ sau despre mamele din munţii Suli, care s-au aruncat în prăpastie cu pruncii în braţe pentru a nu fi prinse şi dezonorate de albanezii musulmani.

 

La sfârşitul Războiului Rece (1986), Colimitra face pasul de la istorie la politică, abordând problema drepturilor omului pentru minoritarii aromâni din statele balcanice. El se adresează contemporanilor săi greci, albanezi, iugoslavi şi bulgari, amintindu-le de binele făcut de-a lungul istoriei de străbunii aromânilor străbunilor lor prin ocupaţiile de ‘’picurari’’ şi ‘’cărvănari’’: ‘’Ca descendenţi ai străbunilor voştri, aveţi o datorie morală, o datorie de onoare de împlinit: Să răscumpăraţi binele ce l-au făcut fărşeroţii, binele ce l-au făcut românii macedoneni străbunicilor voştri (sublinierea C.C.). Iar în ce fel îl puteţi răscumpăra vă amintim noi: Să reparaţi nedreptatea cu care sunt trataţi românii macedoneni, inclusiv fărşeroţii, adică: Să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi (sublinierea C.C.): albanezi, greci, sârbi şi bulgari’’.

 

 

SURSE:

Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA,54 foto alb-negru, 300 p.

Georgescu Vlad, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, ediţia III, editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 22-23.

 

 

Partea I a antologiei de lirică grămosteană Carabeu, lăi carabeu alcătuită de poetul aromân din Macedonia Dina Cuvată se întitulează Cadri vecl'i (Imagini vechi) şi cuprinde 36 de cântece, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1. Ňi-avdzam puil'i (Mi-auzeam păsările)

Îňi şideam cu dadă-mea,

Ňi-avdzam puil'i cum cânta -

Şi lişor, cum ş-adilea...

Si-şi amurtă pisti loc -

Cu-a lor cîntic plin di foc!

(Îmi şedeam cu mama mea,

Mi-auzeam păsările cum cântau -

Şi uşor, cum respirau...

Îşi amuţesc peste loc -

Cu al lor cântec plin de foc!)


2. Tini, puil'iu alexendaru (Tu, pasăre alexendaru)

Tini, puil'iu alexendaru -

Ţi ţă baţ ahît muşatu,

'Hît muşat, ahît ti-ambaru?

Cu cicioarli pi vlîstaru,

S-faţ hîbari-a munţîlor,

Munţl'i neaua si nu ţînă -

Că va-s treacă chihîiadzl'i,

Chihîiadzl'i cu bineţi,

Picurarl'i cu cupiili..

(Tu, pasăre alexendaru

Ce îţi cânţi atât de frumos,

Atât de frumos, atât de bine?

Cu picioarele pe vlăstar,

Să faci cunoscut munţilor,

Munţii neaua să nu ţină -

Că vor trece bacii,

Bacii călări,

Păcurarii cu turmele...)


3. Ies fumel'i (Vin familiile)

Nă dzuă, di cîtră seară -

Ş-si pîrea chiro di veară,

Nsus tu munţă - nu-ari neauă,

Da lilici ş-trandafili,

Ies fumel'i pi la cîlivi...

(Într-o zi, către seară -

Se părea vreme de vară,

În sus în munţi - nu este nea,

Ies florile şi trandafirii,

Vin familiile la colibe...)


4. C-un bîrţat di soari (Cu o rază de soare)

Dzeană piste munţă -

Nu ari ni muabeti,

Casili ca şcreti,

Maşi auşl’i gol’i...

C-un bîrţat di soari -

Ş-si adună la stani,

Pi-un cîlcîniţ di pită...’’

(Pe dealul de peste munţi

Nu se aude vorbă de om -

Casele pustii

Doar bătrânii singuri...

Cu o rază de soare -

Şi se adună la stână

La o margine de plăcintă...)


5. Cîrliglu (Caţa)

- Lăi, Cole - ghină niheam,

Ňi-agîrşii cîrliglu ndzeană...

Cîrlig ş-altu noi avem -

Ma, c-aţel, Cole, nu ari!

- Va-s adrăm di gorţ uscat,

Va-l bîgăm pi coardă noauă,

S-ňiurdzească di gîrleauă...

(- Măi, Nicolae - vino puţin,

Îmi uitai caţa sus...

Caţă mai avem -

Dar, ca aceea, Nicolae, nu există!

- O vom face din lemn de păr uscat,

O vom pune pe coardă nouă,

Să miroasă a gîrleauă...)


6. Mardzina di-amari (La ţărmul mării)

Mardzina di-amari

Treaţi nă cîrvani

Cîrvani di mlări,

Ncîrcată cu sari...

Coli-lu al Capsali,

El gioni ma mari,

Ncalar pi mulari -

Distimelea-arcată,

Să-l’i ţînă-aumbrată,

Plosca aspindzurată,

Gura-a lui uscată

Ti chicută di-apă...

(La ţărmul mării

Trece o caravană

Caravană cu catâri,

Încărcată cu sare...

Nicolae al lui Capsali,

El voinic mai mare,

Călare pe catâr -

Prosopul aruncat

Să-i ţină umbră

Plosca atârnată

Gura a lui uscată

De o picătură de apă...)


7. Dol’eani (Doleani)

Doleani, hoară armânească -

Nu-şi va sculii gîrţească,

S-nu agîrşea limba-armânească!

Doleani, hoară cu tîtuni -

Nu-au frică di cîrîul’i...

Dol’eani, hoară cu bîhceaţ -

Nu-au frică di bîtîhceaţ!’’

(Doleani, sat aromânesc -

Nu vrea şcoală grecească,

Ca să nu uite limba aromână!

Doleani, sat cu tutun -

Nu au frică de caraule

Doleani sat cu grădini

Nu au frică de hoţi!)


8. Ieşi, lea dado, tu ubor (Ieşi, tu mamă, în curte)

Ieşi, lea dado, tu ubor,

s-vedz nveasta cum gioacă-n cor,

Cum s-încl'ină şi s-dirină -

Ca vearga di hlambură!

Ieşi, lăi tată, tu ubor,

S-vedz nveasta cum gioacă-n cor,

Cum s-încl'ină şi s-dirină,

Ca vearga di hlambură...

ieşi, lăi frate, tu ubor,

S-vedz nveasta cum gioacă-n cor,

Cum s-încl'ină şi s-dirină,

Ca vearga di hlambură...

Ieşi, lea soro, tu ubor,

S-vedz nveasta cum gioacă-n cor,

Cum s-încl'ină şi s-dirină -

Ca vearga di hlambură!

(Ieşi, tu mamă, în curte,

Să vezi mireasa cum joacă în horă,

Cum se apleacă şi se întinde -

Ca varga steagului!

Ieşi, măi tată, în curte,

Să vezi mireasa cum joacă în horă,

Cum se apleacă şi se întinde,

Ca varga steagului...

Ieşi, măi frate, în curte,

Să vezi mireasa cum joacă în horă,

Cum se apleacă şi se întinde,

Ca varga steagului...

Ieşi, tu soro, în curte,

Să vezi mireasa cum joacă în horă,

Cum se apleacă şi se întinde -

Ca varga de la steag!)


9. Nă sihati lai (Un ceas blestemat)

Oi, nî sihati lai -

Featili s-mîrtarî,

Zoica u-alîsară,

Di treidzţinţ di-ani...

Oi, cara s-ni-aveam tată,

Va-ni earam mîrtată...’’

(Oh, un ceas blestemat -

Fetele s-au măritat

Zoica au lăsat-o,

De treizeci şi cinci de ani...

Oh, dacă aş fi avut tată,

Aş fi fost măritată...)


10. Lai s-lu ved (Negru să-l văd)

Lai s-lu ved tatăl meu,

Ţi nu-ňi deadi gionli-a meu!

S-moară tu mîňi di uvreu -

S-l'i-aprindem ţeară di seu,

Să-l'i dăm gîrnu chitrîţeali,

Savanlu di-aruguzină!

(Negru să-l văd pe tatăl meu,

Că nu m-a măritat cu dragul meu!

Să moară în mâini de evreu -

Să-i aprindem lumânare de seu,

Să-i dăm colivă pietricele,

Giulgiu de rogojină!)


11. Hîrsiţ, hîrsiţ (Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă)

Hîrsiţ, hîrsiţ - oaspiţ mîraţ,

Că eu pri soari mi-am giurată,

Cîntic s-nu-ňi cîntu!

Ma di hîtîrea oaspiţlor

Şi di hîtîrea nicuchirăl'ei,

Va-ňi acaţ u ncântec

Mult jilos ş-afuviros,

Ş-mult pîrîpînsitu...

(Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă - bieţi oaspeţi,

Că eu pe soare m-am jurat,

Cântec să nu-mi cânt!

Dar de hatârul oaspeţilor

Şi de hatârul stăpânei casei,

Îmi voi începe un cântec

Foarte trist şi înfiorător,

Şi foarte plângător...)


12. Nchisiră oile (Porniră oile)

Nchisiră oili t as-fugă,

Picurarl’i nu vrea s-ducă...

Loaţ, ficiori, ncîrcaţ fumel’ili,

S-nu n-astal’i furl’i-n cali;

De-ană l’ea mul’erli sclavi -

Ş-n-avem ş-feati isusiti,

Cu şamurli trupusiti!’’

(Au început oile să fugă

Păcurarii nu vroiau să plece...

- Luaţi, feciori, încărcaţi familiiile în caravană

Să nu ne iasă hoţii în cale;

Să ne ia femeile sclave -

Şi avem şi fete logodite,

Cu trupuri împodobite!)


13. I-anvîrtiră (Îi înconjurară)

Ţinţi dzîli di Marţu,

Seara prindu Paşti -

Chihîiazl’i ncîrcară,

Cavala s-arcară,

L’i-anvîrtiră furl-i,

Greţl’i cu arbineşl’i

Ta s-lă fură oili,

Birbeţl’i, caleşl’i!

(A cincea zi din Martie

Seara în ajun de Paşti -

Bacii au încărcat,

Spre Cavala s-au aruncat,

I-au călcat hoţii,

Grecii cu albanezi

Ca să le fure oile,

Berbecii frumoşi!)


14. Lea dado (Tu mamă)

Mi fâţeşi, lea dado -

Ş-ghini mi crescuşi!

Maşi nu mi-nviţaşi,

Ta să ştiu ş-mini

Ţi-ari tu duneauă...

Vîrgarlu cu Turclu

S-îndridzea ta s-bată,

Greu polim va s-facă,

Mulţi gioni va s-cheară,

Dadili va s-plîngă,

Nveasti va s-jilească...

(M-ai născut, tu mamă -

Şi bine m-ai crescut!

Dar nu mă învăţaşi,

Ca să ştiu şi eu

Ce este pe lume...

Bulgarul şi cu Turcul

Se pregăteau să se bată,

Greu război vor face

Mulţi tineri vor pieri

Mamele vor plânge,

Nevestele vor jeli...)


15. De, lăi Dumidzali-m (De, măi Dumnezeul meu)

De, lăi Dumidzali-m

Pamporea tu-amari,

Şuiră ş-zghileaşti, capitanlu-aurlă

Ş-chipurlu ş-lu-asună...

De, lăi Aghiu-Nicola -

Bagă-ţ mănili-apunti,

Ta s-treacă giunamea – Gionil’i tuţ alepţă,

Ţi s-ducu tu polim...’’

(Deci, măi, Dumnezeul meu

Vaporul pe mare

Şuieră şi ţipă,

Căpitanul urlă

Şi clopotul îl bate...

Deci, măi Sfinte Nicolae -

Fă-ţi mâinile pod

Ca să treacă tinerimea -

Tineri toţi aleşi,

Care se duc la război...)


16. Brigadieri – ti picurari (Brigadieri către păcurari)

Nă niercurea tu hîrii -

Cînil’i-alatră, ti puvrii,

Că măndzîrli sunt înţărcl’eati

Di drugari, di partizani!

Vini planlu, dit Rusii -

Oili s-l’ea di vîsîlii...

Cari au di patru suti,

Pîn di ună s-li l’ea tuti!

Di-şi bîgară brigadierl’i,

Brigadieri – ti picurari...

(Într-o miercuri în zori -

Câinii latră a sărăcie

Că adăposturile oilor sunt încercuite

De partizani!

Veni planul din Rusia -

<Oile să le ia din ţară...

Care au patru sute

Pînă la una să le dea pe toate!>

Că şi-au pus brigadieri,

Brigadieri - pentru ciobani...)


17. Est an nu-avem lînă (Acest an nu avem lână)

Est an nu-avem lînă s-lucrăm -

Mea, ş-pîradz, s-ancupîrăm.

 - Du-ti, mumă, la cilnicadz,

Naca nă da doi-trei ucadz?...

- Mi duş, hil'iu, la cilnicadz -

Ma nu da fîră pîradz,

Vor ş-ma multu doi-trei drahmadz!

(Acest an nu avem lână să lucrăm -

Şi nici bani să cumpărăm.

- Du-te, mamă, la baci,

Nu cumva ne dau două-trei  ocale?...

- Mă dusei, fiule, la baci -

Dar nu dau fără bani,

Vor şi mai mult dou-trei drahme!)


18. Aest an (Acest an)

Aest an nu ghin fumel'i,

Nu - dinghios, nu ghin, di hima,

S-iasă-n hoară, Samarina,

Că ş-aduc aminti ş-plângu -

Di-anda armasiră tu cîmpu,

Tu casi-analti, cu-anoghi,

Di tu-anoghi,sum cîtoghi...

Chel'i va-s vindem,

Pradz va-s lomu,

Va lom pradz di la grîstimi,

Ta s-nă fţem proţ nicuchiri!

(Acest an nu vin familii,

Nu - din vale, nu vin, de jos,

Să vină-n sat, Samarina,

Că ş-aduc aminti şi plâng -

De când rămaseră în câmpie,

În case înalte, cu mansarde,

Din mansarde, sub beci...

Piei vom vinde,

bani vom lua,

Vom lua  de la ghirîstimi,

Ca să ajungem primii între gospodari!)


19. Cînticlu ti Mavrinori (Cântecul pentru Mavrinori)

La rîul di Mavrinori -

Mavrinori, munţă analţă,

Munţ analţă şi fuviroşi...

Aclo ş-chirură noauă nveasti -

Noauli cusurini-veari,

Noauli cu birbil’i îmbraţă!

- De, lai bîrbaţ ţi-avum noi!

Nu-s deadiră dupu noi,

S-nă treacă di Mavrinori...

(La râul din Mavrinori -

Mavrinori,munţi înalţi,

Munţ înalţi şi înfiorători...

Acolo au murit nouă neveste -

Nouă verişoare

Toate nouă cu privighetoare în braţe

- Nenorociţi bărbaţi ce avum noi!

Nu ne-au ascultat

Să ne treacă de Mavrinori...)


20. Di la nifur, pîn la cheatră (De la urcuş, pînă la piatră)

Di la nifur, pîn la cheatră,

Cum va s-ies, mini mîrată -

Cu sîrmîniţa-încîrcată...

- Lale, s-ţă bîneadză iapa -

S-nă bîgăm niheamă feata!

Lale, s-ţă bîneadză ghioclu -

s-nă bîgăm niheam nipotlu,

Ta s-nă neam uspeţ la dada!

(De la urcuş, până la piatră,

Cum voi ieşi, biata de mine -

Ducând leagănul cu mine...

- Unchiule, să-ţi trăiască iapa -

Să aşezăm puţin fata!

Unchiule, să-ţi trăiască roibul -

Să aşezăm puţin nepotul,

Ca să mergem oaspeţi la mama!)


21. Oh, armîni mîraţ (Oh, bieţi aromâni)

Ies armîni dit Vîrgîrii,

Vor ta s-treacă tu Gîrţii-

Oh, armîni mîraţ,

Crimăţis-fîţea!

La sinurlu vîrgîrescu,

Sta vărgîrl’i cu tufechili...

- Du-ti Dina, pîn Sufii,

Pîn Sufii,pîn la şeflu,

Ta să scoţ năpaşaportă,

S-nă triţemu tu Gîrţii...

Nai ma ninti- Dina-l Culachi,

Dupu Dina iasi ş-Halciu,

Nai ma nîpoi – Şuca-l Capsali...

Adnară noatinil’i-al Halciu,

Dupu noatini, cal’i-al Şuca...

(Pleacă aromânii din Bulgaria,

Vor să treacă în Grecia-

Oh, bieţi aromâni,

Crimă ce se făcea!

La graniţa bulgară,

Stau bulgarii cu puştile...

- Du-te Dina până în Sofia,

Până în Sofia, până la şeful,

Ca să scoţi un paşaport,

Să trecem în Grecia...

Mai înainte – Dina al lui Culachi,

După Dina trece şi Halciu,

Iar mai apoi – Şuca-l Capsali...

Adunară mieii lui Halciu,

După miei, caii lui Şuca...)


22. Voi, oarfîňi (Voi, orfani)

Aghil'i tuţă ş-ghiurtusescu,

Hristolu l'i-chirniseaşti,

Stă-Mîria-l plîcîrseaşti

Să-l'i da cl'eili di la morţă,

S-dişcl'idem paradislu,

S-videm morţăl'i cum bîneadză...

Oarfînil'i-s tu-aghnanghea soari,

Cu lumbărdzîli tu mîni,

Chihîiadzli-s tu zîndani -

Tuţ cu pundzîli di guşi:

- Voi, oarfîňi, s-nă daţ şumbărdzli,

Ghini nă sun lumbărdzli-a noauă...

(Sfinţii toţi sărbătoresc,

Hristos îi cinsteşte,

Sfânta Maria îl roagă

Să-i dea cheile de la morţi,

Să deschidem paradisul,

Să vedem morţii cum trăiesc...

Orfanii sunt în soarele de vis-a-vis,

Cu lumânările în mâini,

Bacii sunt în închisoare-

Toţi cu pungile de gât;

- Voi, orfani, să ne daţi lumânările,

Bune ne sunt lumânările nouă...)


23. A, lăi Cola (A, măi Nicolae)

A, lăi, Cola, celnic mari,

Di duneauă zilipsit -

Ţă intraşi ca pruxinit,

Ta să-l’i l’eai munţîl’i al Brova!

Cu Brova nu poţ s-ti-acaţ

Că Brova ş-ari pîradz

Ş-de-anvîrliga maş fîrtaţ...

Sineti dideşi ş-loaşi -

Bineclu lu ncîlicaşi,

Seara Mocra ţ-agiumseşi

Noaptea, anda ni-ti bîgaşi,

Atlu-a tău ş-lu silighişi,

Ma tahina, cînd ti sculaşi,

Cripat,corblu ţ-lu aflaşi!

(Măi, Nicolae, celnic mare,

De lume invidiat -

Ai făcut cerere

Să iei munţii lui Brova!

De Brova nu poţi să te iei,

Pentru că Brova are bani

Şi e înconjurat de tovarăşi...

Poliţă dăduşi şi luaşi -

Calul îl încălecaşi

Seara la Mocra ajunseşi

Noaptea când te-ai culcat,

Calul l-ai slobozit

Dar dimineaţa, când te sculaşi,

Mort, nenorocitul îl găsişi!)


24. Toamnă laie (Toamnă nenorocită)

Toamnă laie, di-astă toamnă!

Cara da di vini toamna,

Chihîiazl’i s-minduiescu,

S-minduia ş-Mihali cu Steriea...

Vini carti di la Vlahu -

L’ea-o, Streiea, ghivăsea-o...

Steriea, ţi nă spuni cartea?

Fende, cartea slabu spuni -

Ti cîşlazl’i, că nă-l’i loară...

Du-ti Nace, du-ti Vrace,

S-acaţ calu-aţel duriulu,

Ţel duriulu, ţel bineclu...

(Toamnă nenorocită, astă toamnă!

Dacă a început toamna,

Bacii se gândesc,

Se gândeau şi Mihai cu Stere...

Veni scrisoare de la Vlahu -

Ia-o, Stere, citeşte-o...

Stere, ce ne spune scrisoarea?

Tată, scrisoarea veste proaste ne spune -

Despre locul de iernat, că ni l-au luat...

Du-te Nacu, du-te Vracu,

Să prinzi calul acela roib,

Acela roib, acela de călărit...)


25. Scoal, Mita (Scoală, Dumitre)

Cînil’i alatră pisti dzeană,

Nu-avea cari si-şi l’i-angană...

Iasi Ciona tu uboru,

Îl’i ducheaşti că-s a loru!

Da Ciona furca di padi -

Ş-cu iruşea vimtului,

Iasi ndzeană,la cutari,

Lu-află Mita sum tîmbari:

- Scoal, lăi Mita, lăi bîrbate,

Soarli ansari trei bîrţati...’’

(Câinii latră peste deal,

Nu era nimeni să-i cheme...

Iese Ciona în curte,

Îi simte că sutn ai lor!

Aruncă Ciona furca pe jos -

Şi cu viteza vântului,

Merge pe deal, la stână,

Îl găseşte pe Mitru sub manta:

- Scoal, măi Mitre, măi bărbate,

Soarele sare trei suliţe pe cer...)


26. Dzîlili di ti Arisal’i (Zilele de Arisali)

Dzîlili di ti Arisal’i –

Plîngu dadi ti fumeal’i,

Plîndzi ş-laia mă-sa-l Ghiorghi,

Lele, lăi Ghiorghi ali dadi,

Chirut tu mesea di padi,

Taşuva, la nă fîntînă!

Lu-acîţă furlu di mînă

Ş-lu tricu tu Vîrgîrii -

Intră mă-sa tu ilii,

Veadi Ghiorghi tu bîhce -

Bana-l Ghiorghi, hrisusită...

(Zilele de Arisai

Plâng mame pentru familii,

Plânge şi nefericita mama lui Gheorghe,

Lele, măi Gheorghe al mamei,

Mort în mijlocul pajiştii,

Taşuva, lângă o fântână!

L-a prins hoţul de mână

Şi-l trecu în Bulgaria -

Merge maică-sa la oglindă -

Îl vede pe Ghiorghi în grădină-

Viaţa lui Ghiorghi, strălucită...)


27. Nă marţă, mirindi-oară (Într-o marţi, pe la chindie)

Nă marţă, mirindi-oară,

Viniră oili la strungă - Nu-avea cari si-şi li mulgă;

Cînil’i alătra pi dzeană -

Nu-avea cari si-şi l’i-angană...

- Griţ-l’i-al Gioga, di bîgat!

-Nu-i bîgat, că-i vîtîmat,

Sumun pom arucutit,

Cu lumăchi eara-anvîlit...

Vini Sutiri tu hîrii,

Di ş-adusi nă hîbari,

Nă hîbari fuviroasă:

Streiu-al Gioga-l vîtîmară -

Turţl’i cara-l’i plichisiră...

Casa-l Cola o-anvîrtiră,

Tuţ hapsi l’i-astupară..

- Lea, ţal-Costa,nveastă-nică,

Dorni ahapsi, fîră frică...

(Într-o marţi, pe la chindie,

Veniră oile la strungă -

Nu era nimeni să le mulgă:

Câinii lătrau pe deal -

Nu era nimeni să-i cheme...

Chemaţi-l pe Gioga din pat!

- Nu-i în pat, că-i ucis,

Sub un pom aruncat,

Cu ramuri era învelit...

Veni Sotir în zori

De aduse o veste,

O veste înspăimântătoare:

Pe Steriu al Gioga l-au ucis -

Turcii care-l împuşcară...

Casa lui Nicolae o sparseră,

Toţi înfundară puşcăria...

-Tu, soţia lui Ghiorghi, cumnata mare,

Dormi închisă, fără speranţă!

Tu, soţia lui Constantin, cumnata mică,

Dormi închisă, fără frică...)


28. Zvulii, Mita, zvulii (Iarbă, Mita, iarbă )

Zvulii, Mita, zvulii,

Zvulisi Mita ti mandră;

Tu ducă ş-si dusi ghini -

Tu turnată, nfîrmîcatu:

Lu-aştiptară ehţră n-cali,

Bana-l Mita el'i l'-u loară,

Calu-al Mita vini-n hoară,

S-ciudusiră ňicu ş-mari;

Măsa-al mita mirghiluseaşti,

Ţal-Mita aurlă, zghileaşti,

Sor-sa, Lena ş-faţi numtă -

Ni ta s-plîngă, ni ta s-cîntă!

(Iarbă, Mita, iarbă

Iarbă să ia Mita pentru stână;

La dus se duse bine -

La întoarcere, supărat:

Îl aşteptară duşmanii-ncale,

Viaţa lui Mita ei i-o luară,

Calul lui Mita veni în sat,

Se minunraă mic şi mare;

Maică-sa lui Mita boceşte,

Nevasta lui Mita urlă, ţipă,

Soră-sa, Elena, îşi face nunta -

Nici să plângă, nici să cânte!)


29. Calea di M-Poli (Calea la Oraş)

Di-ună şcretă di dimenaţă -

Cucuticil’i tut ma ş-cîntă,

Cîrvînarl’i tut ma ş-trecu,

Tut ma ş-trec calea di m-Poli...

- Ieşi lea dado s-nă inşimu

S-nă ntribămu ş-ti-aţel omu,

Ti-aţel omu ş-ti-aţel pul’iu -

Ta s-fudzim şi noi di aua...

Ti-aţel omu – Dina a nostru,

Dina, armaslu-n calea mari,

Calea mari ş-valea mari,

Anvârtitu tu tîmbari!

(Într-o nenorocită dimineaţă -

Cocoşii tot cântă,

Cărăuşii tot trec,

Tot trec pe drumul spre Oraş...

- Vino tu mamă să ieşim

Să întrebăm şi de acel om,

De acel om şi de acel pui -

Ca să plecăm şi noi de aici...

De acel om – Dina al nostru,

Dina, rămas în drumul mare,

Drumul mare şi valea mare,

Învelit în manta!)


30. Gioni nicat (June înecat)

Di nsus vini arîu turbat,

Rîu turbat cutrimburat -

ş-aduţi gioni nicat.

Tîş la moara di Gigheanţi,

Ş-lu-aflară cîţat di salţi...

Ş-si-adunară soţl’i-al Naca -

Nu-l cînoaşti cană, lailu!

Greaşti Sterea cusurins-su-

<Lele-le! Gioni cu hari!>

Deadi pălnili, zghileaşti -

<Bineclu-ni-ţă vini acasă..>.

S-ciudusiră nicu ş-mari!

(De sus veni râu turbat,

Râu turbat vijelios –

Şi aduce un tânăr înecat.

Tocmai la moara din Gigheanţ,

Şi-l găsiră agăţat de salcii...

Şi se adunară prietenii lui Naca -

Nu-l recunoaşte nimeni nefericitul!

Zice Stere vărul său –

<Lele-le! Tânăr fermecător!>

Dă palme, ţipă –

<Calul ţi-a venit acasă...>

S-au uimit cu mic şi mare!)


31. Oi-lele (Oi-lele)

Di-şi cîdzu, lea dado,

Steaua din ţer,

Di-şi cîdzu pi ună feată,

Corba - cît ş-eara muşată,

Ca di Dumnidză scriată...

Laia, iaste-ancupîrată,

C-ună ňil'i ş-giumitati,

Oi-lele feati mîrati...

(De-şi căzu, tu mamă,

Steaua din cer,

De-şi căzu pe o fată,

Nenorocoasa - cât era frumoasă,

Ca de la Dumnezeu scris...

Nefericita, este cumpărată,

Cu o mie şi jumătate,

Oi-lele biete fete...)


32. Du-ti, Lenă (Du-te, Eleno)

Du-ti, Lenă, s-badz cîldarea!

- Nu-ni mi duc, că ni-easti frică

Di-arbineşi fîră cîmeşi!

Dusi Lena cu cîldarea -

Ş-u arîchiră di cusiţă,

valea nghios, traplu însus,

U scoasiră tu livădz

Tu livădzli di Dirnecu...

- Ni-aflai Taşlu-al Cuşcuridă:

Mîr-lai, Taşlu-al Cuşcuridă,

Ncl’inăciuni multi-ali dadi -

Sî-ni pitreacă laili mestri,

Cî-ni si-arupsiră cicioarli,

Ş-sî-ni pitreacă şi şcurtaca...

(Du-te Eleno cu căldarea să iei apă!

- Nu mă duc că-mi este frică

De albanezi fără cămăşi!

Se duse Elena cu căldarea -

Şi-au prins-o de cosiţă,

Valea în jos, valea în sus,

O scoaseră în livezi,

În livezile din Dirnecu...

- Îl găsii pe Taşu al lui Cuşcuridă:

Vai, Taşu al lui Cuşcuridă,

Multe închinăciuni mamei -

Să-mi trimită nenorocoşii papuci,

Că mi-am rupt picioarele,

Şi să-mi trimită şi ilicul...)


33. Lea, Chiraţa mea (Tu, Chiraţa mea)

- Eu ti-aveam, lea Chiraţa mea,

Eu ti-aveam di nbistimenă,

S-ti pitrec cuscră la Ianca,

Cu cumnaţl’i ş-cu fîrtaţl’i...

Fluriili s-nu ţă li badz,

Că va s-treaţiţ munţ analţ,

Munţ analţă ş-fuviroşi -

Easti frică di furi agri!

- Di furi agri nu ni-u frică...

Ma, di imiri n-easti frică...

S-bagă Ţaţa ngîlbidată,

Să sculă ca dispul’iată,

Lo Vasili şi s-dusi ntreapă,

Stîvîrsi nă lai soaţă...

- Ţaţă, soro, iu-s fluriili,

Iu ţ-u dubla di pi frîmti?

Tumţea Ţaţa ş-si ducheaşti,

Îşi da pălnili, zghileaşti...

(Eu te pregăteam, tu Chiraţa mea,

Eu te pregăteam pentru drum

Să te trimit cuscră la Ianca,

Cu cumnaţii şi cu fârtaţii...

Cu galbeni să nu te împodobeşti

Pentru că veţi trece munţi înalţi,

Munţi înalţi şi înspăimântători -

Este pericol de hoţi sălbatici!

- De hoţi sălbatici nu mi-e frică,

Dar de cei blânzi îmi este frică...

Se culcă Chiraţa cu galbeni,

Se trezi ca despuiată,

Vasile o porni la drum

Se întâlni cu nefericita prietenă...

- Cheraţă, soro, unde-s galbenii,

Unde ţi-e salba de aur de pe frunte?

Atunci Chiraţa a înţeles

Îşi da palme, ţipă...)


34. O-arîchiră, oarfîna (O răpiră, orfana)

Lo ta-şi bagă sarţina -

O-arîchiră, oarfîna!

- Spuni, lea nveastă, cari iara?

- Pri pîni, lea măle, nu-l vidzui

Giumidani morcă-avea,

Tîmbari di-araft-avea...

(Începu să-şi aşeze sarcina -

O răpiră, orfana!

- Spune, tu nevastă, cine era?

- Pe pâine, tu cinstito, nu-l văzui

Ilic purpuriu avea...

Manta de croitor avea...)


35. Lăi, gione (Măi, june)

Di tu Cîrciun pîn ti Sum-Chetru,

Lăi gione, caplu pi cheptu,

Ah, moi sazma cu cloţ -

Ş-ni mutatu di la focu,

Tini, gione, tut nu poţ!

Cîpitiňilu - ocl'iu di-omu,

dzuă ş-noapti pi-un lai ponu...

Cu cîmeaşa chindisită,

Aşi l'i-eara îngrăpsită.

- Scoal, cumnate, ta s-ti lai!

- Eu, nveastă, nu-ňi voi tiňii,

Că-ňi voi gheatru ti ghitrii!

Na-na-na, cumnat mîrat,

Va-s mori gioni, ninsurat!

Gura ţă si muhlidză,

Ocl'iu peană ţ-acîţă!

(De la Crăciun până la Sfântul Petru,

Măi june, capul pe piept,

Ah, măi ţesătură cu cocoşi -

Şi nemişcat de la foc,

Tu, june tot nu poţi!

Perna - ochiul de om,

Ziuă şi noapte pe o nefericită suferinţă...

Cu cămaşa colorată,

Aşa era scris.

- Scoală, cumnate, ca să te speli!

- Eu, cumnată, nu-mi vreau cinstire,

Că-mi vreau doctor pentru medicamente!

Na-na-na, biet cumnat,

Vei muri june, neînsurat!

Gura ţi se mucegăi,

Genele ţi se închiseră!)


36. Na-na-na, cumnat mîrat (Na-na-na, biet cumnat)

Dado, m-ţi mi pitriţeai

Singură, fîră di soaţă?

Cara dedu di-ňi mi duşu -

Ni di casă, ni di masă,

Un cumnat fîră tiňii...

Mi sculai tu hîrghii,

L'eau ghiumaşlu cu lighenea:

- Scoal cumnate, s-ţă lai faţa...

- Eu, nveastă, nu voi tiňii,

Că-ňi voi gheatru - ti ghitrii...

- Na-na-na, cumnat mîrat -

Va-s mori gioni ninsurat!

Trei lai meşi pi cîpitiňiu,

Gura muhlă ţ-acîţă,

Ocl'i peană ţ-acîţară...

(Mamă, de ce mă trimeteai

Singură, fără de prietenă?

Când mă dusei -

Nici casă, nici masă,

Un cumnat fără cinste...

Mă sculai în zori,

Luai ibricul cu ligheanul:

- Scoală cumnate, să te speli pe faţă...

- Eu, cumnată, nu vreau cinstire,

Că-mi vreau doctor - pentru medicamente...

- Na-na-na, biet cumnat -

Vei muri june neînsurat!

Trei nefericite luni pe pernă,

Gura mucegai îţi prinse,

Genele ţi se închiseră...)



SURSĂ:
Cuvată Dina, Carabeu, lăi carabeu. Lilici dit lirica armânească grămusteană, Protuzbor şi adrari di ediţii di Hristu Cândroveanu, Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 15-32

Anuarul aromân publicat în 1994 de fundaţia aromână Valahia din Bucureşti cuprindea şi o listă de societăţi, asociaţii, fundaţii şi publicaţii aromâne din România şi din lume. Am trecut în paranteză cu roşu modificări şi noutăţi găsite pe Internet.


În România erau în activitate următoarele entităţi:


Activ club – Asociaţie pentru organizarea de manifestări şi programe culturale; adresă: str. Pretorienilor nr. 4, sector 5, Bucureşti; telefon: 6475294, 6472064; preşedinte: George Nicolae. (Telefon: 021/4119402; Fax: 021/4102634; Scop: Integrarea Romaniei in ansamblul democratic international si promovarea imaginii Romaniei. Promovarea si integrarea activitatii tineretului in viata economica, sociala si culturala din tara si de peste hotare. Protectie ecologica.
Activitate: Expozitie itineranta in 16 orase din tara sub genericul @Pietele oreselor din Europa* (1994-1995). Programul pentru stimularea comunicarii in cadrul dialoului tripartit. (1995-1996). Monitorizarea presei in campania electorala (1996, 2000)http://www.bucuresteni.ro/servicii/organizatii/Asociatia_Activ_Club_Bucuresti_20045.html)

 

Ansamblul aromân - cântece, jocuri şi obiceiuri aromâne; Beidaud – Sarighioi de Deal, judeţul Tulcea; director: ing. Dumitru Caimacam. (vezi Bibliografie ştiinţe socio-umane pe blogul meu)


Biblioteca aromână; Biblioteca judeţeană Constanţa; coordonator: prof. Maria Pariza. (str. Mircea cel Batran nr. 104 A; Tel:  0241-616244 , 0241-616245;Fax: 0241-614482; e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza (Universitatea Ovidius, Constanţa; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


Comunitatea Aromână din România; adresă: str. Ostaşilor, nr.4, sector 1, Bucureşti; preşedinte: prof. univ. Ion Cardula (Adresa: Strada Teiul Doamnei nr. 91, Sectorul 2, Bucuresti; telefon: 021.312.90.09, 021.312.67.00; fax: 021.312.90.13, http://urbo.ro/servicii-publice/comunitatea-aromana-din-romania-60167) (Organizatie non-guvernamentala cu specific etnic; cod poştal 023574; Contactati reprezentantul Comunitatea Aromana din Romania prin intermediul programului InfoCompanies Romania, http://www.infocompanies.com/Comunitatea-Aromana-din-Romania-82970.htm) (http://www.faraarmaneasca.ro - Fatal error: Allowed memory size of 33554432 bytes exhausted (tried to allocate 90 bytes) in /home/vrana/public_html/faraarmaneasca.ro/wp-includes/pomo/mo.php on line 204 - http://www.cylex-romania.ro/bucuresti/comunitatea+aromana+din+romania-567265.html)

(preşedinte: Costică Canacheu, vicepreşedinte: Oani Nicolae; telefon: 04094581015, 4092408198; email:bucuresti@faraarmaneasca.ro - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)

 

Deşteptarea -revistă lunară; adresa: Piaţa Presei Libere,nr.1, Corp C, etaj 3, camera 332, Bucureşti; telefon: 6185302; director: Hristu Cândroveanu. (telefon: 2223252; http://romlit.sfos.ro/www/html/destept.htm - http://www.dsclex.ro/presa/english/presa.htm)


Dimândarea – revistă trimestrială; adresă: Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp C, etaj 3, camera 332, Bucureşti; telefon: 6185302: director: Nico Nicolla. (director: Justin Tambozi, http://romlit.sfos.ro/www/html/dimandar.htm - http://www.dsclex.ro/presa/english/presa.htm)


Fundaţia Andrei Şaguna; adresa: Constanţa; telefon: 662520 - Justin Tambozi; membru fondator: lector univ. ec. Justin Tambozi.(adresa: Bulevardul Alexandru Lapusneanu 13, Constanta, 900196; telefon: 0241-662520; fax: 0241-662520; Contactati reprezentantul Fundatia Andrei Saguna Constanta prin intermediul programului InfoCompanies Romania - http://www.infocompanies.com/Fundatia-Andrei-Saguna-Constanta-95666.htm)


Fundaţia Cartea Aromână; adresa: str. Ioan Borcea, nr. 38, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; preşedinte: Dumitru Garofil. (cod poştal 900567 - http://www.searchromania.net/fundatii-43/constanta/constanta/fundatia_cartea_aromana-51833) (


Fundaţia culturală aromână ’’Dimândarea părintească’’; adresa: str. Gura Ialomiţei, nr. 12, bl. H 33, ap. 36, sector 3, Bucureşti; telefon: 6302063; preşedinte: Hristu Cândroveanu.


Fundaţia Sfânta Maria; adresa: str. Biserica Amzei, nr.25, ap. 31,sector 1, Bucureşti; telefon: 6592969; preşedinte: avocat Chiraţa Meghea.


Fundaţia Valahia; adresa: str.Stolnicului, nr. 3, sector 3, Bucureşti; telefon: 6664550, 7814398; fax: 7814398; preşedinte: profesor Tana Mina.


Liforag – Asociaţie familială de editură aromână; bd. Mamaia, nr. 81, bl. LS4, ap. 15, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000 – Dumitru Garofil. (cod poştal 900590 - http://www.detalii-firme.ro/liforag-asf-2419413) (, 1992 - http://87.248.191.120:8081/opac/bibliographic_view/321902;jsessionid=E086B642502352FD96EA1614A0CDA715)


Minduearea armânească – revistă de cultură şi divertisment cu apariţie trimestrială; adresă: bd. Mamaia, nr. 81, bl. LS4, ap. 15, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; fondator şi redactor şef: Dumitru Garofil.


’’Picurarlu de la Pind’’ – Asociaţie culturală; adresa: Constanţa; telefon: 611948, 638352; preşedinte: conferenţiar Stoica Lascu. (secretar: lect.univ. dr. Nestor Bardu - http://www.telegrafonline.ro/1301004000/articol/156508/dialog_intre_culturile_elena_si_romana_la_ceas_aniversar.html)


Redacţia aromână de la Radio România Internaţional; adresa: căsuţa poştală 111, Bucureşti; telefon: 6503055/296; fax: 3129262; redactor şef: Alexandru Grigore Dima.


Rivista di litiratură shi studii armâni; adresa: str. Ioan Borcea,nr.38, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; fondator: profesor Tiberius Cunia; redactor şef: Thiuhari Mihadaşlu.


Societatea de cultură macedo-română; adresa: Bucureşti; telefon: 6153841, 6386305; fax: 3121043; preşedinte onorific: jurist Atanasie Nasta; preşedinte: ing. Mihai Bileca. (preşedinte: Ion Caramitru - http://www.divers.ro/initiative_ro?wid=37619&func=viewSubmission&sid=2135) (Adresa: 

Piata Valter Maracineanu 1-3, Intr. 5, Et. 5, Cam. 364, Sectorul 1 Bucuresti, Bucuresti-Ilfov 010155; telefon: 021.311.66.18; fax: 021.311.66.18; Email:  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza - http://urbo.ro/servicii-publice/societatea-cultura-macedo-romana-61830)


(Consiliul a tinirlor armanj; adresa: str. Traian nr. 40, Constanţa; preşedinte: Mariana Caciandoni; vicepreşedinte: Iulian Baţu;adresa web: www.ctarm.org; adresa email: mcaciandoni@hotmail.com; telefon: 613995; fax: 613995 -http://www.hoaraarmaneasca.info)


(Sutsata culturală armănească dit Bucuresti; adresa: str. Vasile Lascăr nr. 26-28, sector 2, Bucureşti; adresă web: http://www.aromanii.ro;preşedinte: Gheorghe Cheraţa, Vicepresedinte: Mariana Costea; telefon: 0 720 008 262, 0 744 301 763)

(Suţata armânească di Craiova:adresă web: http://sutsatadicraiova.wordpress.com/; administratori:Razvan Papasima  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Nicu Baturi                            Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )

 


În lume activau următoarele entităţi aromâneşti:


Aromâneasca şuţată - di cultura şi art Sydney Incorporated; adresă: 36 Pacific Street, Caringbah, Sydney, N.S.W., 2229, Australia; telefon: 02/5255038; fax: 02/796 3029; preşedinte: Nicola Sterjov. (Preşedinte: Nicu Cheaici; telefon: +61 (2) 9525 5038 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3)


Congress of macedonian-aromanian culture; adresa: The Sacred Heart University – Center for Ethnic Studies, 5151 Park Avenue, Fairfield, Connecticut 06432-1000, USA; telefon: 203/371-8743; 203/371-7760; fax: 203/267-5755, 203/777-8637; preşedinte: dr. Aureliu Ciufecu.


Fenix – revistă di cultură a aromânilor dit Makedonii; adresa: bd. Jane Sandanski, nr. 77/3-39, 91000 Skopje,Macedonia; director: Dina Cuvată.


Frăndza vlahă; adresa: P.O. Box 711433, Santee, California, USA; telefon: 92071/92072; fondator: Nicu Zdru.


Frăţia –revistă; adresa: Rruga e Barikada, P.2/11, Tirane, Albania. (Asociaţia ’’Armanl’i dit Albani’’; preşedinte: Vangel Shundi; vicepreşedinte: Koci Janku;secretar general: Robert Collaku; adresa web: http://www.fratia-al.com; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; telefon:  +355 4 2234764, +355 4 2224213,  0682642662; 0692868794; 0692318627)

 

 

Fundaţia Gramostea; adresa: P.O. Box 105, Whippany, New Jersey, USA; preşedinte: Valentin G. Barba. (cod 07981;telefon: (973) 887-4641 - http://www.businesszz.com/business255_260764/11_Gramostea-Foundation-Inc-Po-Box-105-Whippany-NJ-07981)


Liga asociaţiilor aromâne de pretutindeni; adresa: Bitolia, Macedoni; preşedinte: Nico Popnicola. (Comuna Armaneasca « Fratslji Manaki »-Bituli; Prezidentu: Nico Pop Nikola; ul. Klument Ohridski bb
Bitola, Makedonija; Tel.:Fax +389-97-229-014 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


Liga Vlahilor dit Gârţie; adresa: Grecia.


Societatea Fărşărotul; adresa: 799 Silver Lane P.O. Box 753, Trumbull, CT, 06611, USA sau P.O. Box 1660, Bridgeport, CT, 06601, USA. (adresa web: http://www.farsarotul.org; preşedinte: Robert J. Nicola; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


Societatea Perivolea - adresa: 23-1133 Street, Astoria,New York, 11105, USA.


Şuţata a armânilor ’’Pitu Guli’’ di Scopia; bd. Jane Sandanski,nr. 77/3-39, 91000 Skopje, Makedonia.


Şuţata armânilor; adresa: Kniaz Boris I, nr. 152, Sofia, Bulgaria; telefon: 893133; preşedinte: Toma Kiourktvhiev.( Str. Kniaz Boris I no. 136; telefon: +359 2 893133 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3)


Şuţata culturală a aromânilor di Veria; adresa: Veria, Grecia.(adresa: Verois & Evreon Martiron 1; Zip Code: 59100; Tel.: +30 23310 64315; Fax.: +30 23310 75767 & 65764; E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; web: http://www.vlahoi.gr)


Tră armânami; adresa: 73 rue Galande, 75005 Paris, Franţa; telefon: 45722570; preşedinte: ing. Iancu Perifan. (A.F.A. – Association des Français Aroumains - Secretar: Nelu Puznava; adresa web: http://www.armanami.org)


Uniunea tră limba şi cultura aromână; adresa: Postfach 322 D-79098 Freiburg i. Br., Germania; telefon: 0761/891278; fax: 0761/81255; preşedinte: prof. dr. Vasile G. Barba.


Vlah Asociation; adresa: Melbourne, Australia; preşedinte: Naum Ciolakovski. (adresa: Preston vic 3072; Tel. +61 (3) 9471 0102 - http://www.armanami.org/blog/sutsati)


Zborlu a nostru – revistă culturală aromânească; adresa: Postfach 322 D-79098 Freiburg i. Br., Germania; telefon: 0761/891278; fax: 0761/81255; fondator: prof. dr. Vasile G. Barba. (Editura "Zborlu a nostru" la "Tsentrul European di Studii Armãneshci" (CESA) di Freiburg - http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/Zborlu_a_nostru)


(Srpsko cincarsko drustvo ’’Lunjina’’ - adresa: Belgrad, Serbia;adresa web: http://www.scd-lunjina.org/drustvo.html; preşedinte: Ljiljana Nikolova-Petrović ;Secretar: Dimitrije Nikolajević; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


(Union der Mazedoromanen aus Deutschland e.V. – adresa: Frihindorfstr.1
D-81247 München, Deutschland; telefon: 0049 8954782767; fax: 0049 32124782767; adresa web: http://makedonarman-germany.org; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; conducere: Iancu Puznava, Marius Caciauna, Yiani Mantsu, Nikitas Vantsias)


(Sutsata Armanjlor di Dupnitza - Secretar: Nicola Iancov Kostov; Patriarh Eftimi no. 88 Ap.12 2600 Dupnitza, Bulgaria; Tel. +359 701 24816, +359 701 24816 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Armanjlor di Peshtera - Prezidentu: Dr. Tashko Gheorghiev Tikov; Secretar: Gheorghi Holianow
obl. Pazardjishka ul. Atanas Garov no.7 Peshtera, Bulgaria; Tel. +359 350 2424  +359 350 2424; 2093 -
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Armanjlor di Veligrad - Prezidentu: Vasil Ianakiev; Bul. Sedinenie no. 89 4600 Velingrad, Bulgaria; Tel. +359 359 23341, +359 359 23341; Fax +359 359 29873 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Vlahilor/Armanjilor di Shtiintsa ditu Gârtsii - Tel. +30 (31) 550735; Fax. +30 (31) 534755 - http://www.armanami.org/blog/sutsati/)


(Comuna Armaneasca "Fratslji Manaki"-Bituli - Bitola, Makedonija; Tel.:Fax +389-97-229-014 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Uniea ti Cultura-a armanjlor dit Machidunii - Prezidentu: Dina Cuvata; Bul. "Jane Sandanski" 77/3-39
Skopje, Makedonija; Tel.:Fax +389-91 447-345; E-mail: Dina Cuvata - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Liga a Armanjlor - Tel.:Fax +389-91 230 665 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Sutsata di poets armanj di Skopje - Tel.:Fax +389-91 624 387 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Sutsata a muljerilor armani ditu Machedonii-Skopia - Prezidentu: Elena Papacafa; Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 227 353)



SURSA:

Mina Tana şi Bologea Laura, Anuarul aromân. Carte de telefoane şi adrese ale familiilor aromâne, Fundaţia Valahia, Bucureşti, 1994, pp. 135-138

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. Antologia cuprinde o listă cu 98 de persoane de la care au fost culese poeziile populare şi obiceiurile vieţii.Poeziile au ca titlu primul vers şi versiunile lor româneşti aparţin lui Nicolae Saramandu. În paranteză sunt trecute numele în stil aromân.


 

ADAM Stere Adam (Dami alu Teia alu Adamu), 32 de ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1972 – Dzua n-ti mut eamu/Ziua te priveam (13), Di la Meciu pîn’ la meru/De la Minciu pîn’ la măr (61), S-ducu giuanamea la arîzboiu/Pleacă tinerii la război (309).

ADAM Stere Dan (Dimci alu Teia alu Adamu), 21 de ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1966 – O, ţi ni-u doru, lea dado,doru/Măiculiţă, cît mi-e dor (15), Tu trei dzîli di-avgustu/Într-o zi de august caldă (127), Pîduri di la hoarî/Pădure, Pădure (139).

ADAM D. Gheorghe (Ghiorghi alu Dima alu Adamu), 38 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Dumnidzali-mu, cari ş-cîntî/Doamne, că frumos mai cîntă (34), Dada mea, ţi ni-adraşi/Măiculiţă, ce năpastă (110), Asîrnoaptea n-mi-anghisai/Astă noapte ce visam? (232), Alăi corbe dit nioru/Corbule, ce zbori prin nori (307).

ADAM Stere Gheorghe (Goga alu Teia alu Adamu), 18 ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1965 – Ţi ni-u doru, lea dado,doru/Măicuţă,tare mi-e drag (22), Na,na,na, Lena ali dadi /Lenă spune ce ispravă (128).

ADAM T. Mihai (Halciu alu Taşi alu Adamu),29 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1949 – Dzî-l’i, mano, alu fendi/Tatii spune-i,mamă (24), Pri lunî, Mincă, pri lunî/Pe lună, Mincă,pe lună (118).

ADAM Gheorghe Stela (Stela alu Goga alu Adamu), 23 de ani, Stejaru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1967 – Gura ta,more lea feată/Gura-ţ dulce,dragă fată (57), S-arupsi steua di n-Searu/În Seres o stea (133).

ADAM Stere Stere (Teia alu Teia alu Adamu), 36 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Nunta, Înmormântarea; O, lea Tană, scumpă featî/Tană dragă, scumpă fată (98), Du-ni-ti, gione, oarî bunî/Mergi, bărbate, cale bună (152), Tiniru cîpitane/De-unde vii, flăcău vestit (171), Ciudii, lai ciudii/Să vezi,tu, minunăţie (195),Ţinţi dzîli di marţu/Cinci zile de mărţişor (250), Alea, ni-amu pomlu tu uboru/Am în curte un pom frumos (277), Naparti di-Amarea lai/ Peste marea cu talaz (311).

ADAM Stere Teodora (Orcea alu Teia alu Adamu), 33 de ani, Papaceair/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Naşterea, Nunta, Înmormântarea; Scoal’,lea feată/Scoală, dragă, fată (85), Lele, Doamne, Dumnidzali-mu/Doamne, mi te-oi întreba (310).

ADAM Stere Zoiţa (Iţa alu Teiu alu Adamu), 18 ani, Panduru/Tulcea, înregistrare: Bucureşti, 1965 – Mi-alinai di n-vali ndzeanî/Din vale-n deal mă suii (59), Nî vini ciudii/Zi nenorocită (303).

ARAC Dumitru (Mitra alu Aracu), 67 de ani, Bachiţa/Bulgaria; înregistrare: Bucureşti, 1967 – Nunta, Înmormîntarea, Ntunearicî s-plîscîneascî/Abia că se-ntunecă (46).

Dinu Barbu - Sărbătoare mare la Moscopole

Miercuri, 08 Februarie 2012 09:01

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia unui număr din 2010 al revistei ’’Agora’’, din care am extras articolul său Sărbătoare mare la Moscopole:


’’Comunitatea internațională a Aromânilor a chemat la mijlocul lunii august 2010, în vechea capitală a machedonilor de la Moscopole, în Republica Albania, marea întâlnire a aromânilor de pretutindeni, întru slava așezării care în secolul al XVII lea era cel mai mare oraț din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani.

Pentru bănățeni, istoria vechii așezări Moscopole (azi locuită de doar 800 de aromâni și 200 de albanezi) are o semnificație aparte. Aici s-a născut Simon Sina, unul dintre cei mai bogați oameni oameni din Imperiul habsburgic, considerat pentru darurile pe care le-a făcut statului elen ’’everget’’ – binefăcător al Națiunii Elene – pe cheltuiala sa fiind construită Academia din Atena. Fiul său, Georg Simeon Sina, a devenit baron de Hodoș și Chindia (Coșarii de azi) în urma cumpărării acestor moșii la anul 1818.

Tot din Moscopole a venit și o ramură a familiei Mocioni (Moceanu, Muciană), parte a valului de familii macedoromâne care s-a așezat în Ungaria, la Viena sau la Pesta în secolul al XVIII lea. Marea majoritate a acestor familii aromâne au fost asimilate cultural și religios nobilimii maghiare, dar familia Mocioni a fost printre puținele care a făcut excepție și și-a păstrat caracterul ortodox și românesc. În 1747 a venit din Macedonia în Ungaria preotul Constantin Mocioni (numit și Popovici) care a avut cinci fii. Ajunși în timp mari negustori la Buda, au făcut avere și au primit titluri nobiliare. Unul dintre cei cinci fii, Andrei, a întemeiat linia de Foeni, după ce a obținut domeniul de la Foeni în anul 1780.

Alte familii de aromâni faimoase care au marcat istoria secolului al XVIII lea în Banat au fost cea a negustorului Macri la Timișoara (Casa cu Atlanți), Naco la Sânnicolau mare (Conacul Nako) sau Dadani de Giulvaz. În prezent, cea mai puternică comunitate de ’’machidoni’’ din Banat este considerată cea de la Dudeștii Noi (Besenova Nouă) din județul Timiș, dar și de la Variaș.

Așadar, la mijlocul lunii august 2010, în zilele de 14 și 15 august, prin granița dintre Macedonia și Albania, aflată pe malul lacului Ohrid, nu departe de mănăstirea închinată Sfântului Naum , protectorul armânilor din Balcani, treceau mașini și autocare pline ochi care se îndreptau spre capitala de altădată a machidonilor, Moscopole, așezare din apropierea orașului albanez Korce.

La Moscopole, pe un platou aflat între munți, la 15 august, de Sfânta Maria Mare, s-au adunat mii de armâni (machidoni) pentru a asista la un moment special din viața lor. Aici, în prezența reprezentanților comunităților armânești din Albania, Grecia, România, Fosta Republică Yugoslavă Macedonia, Serbia și Bulgaria, Consiliul Armânilor a adoptat următoarea


REZOLUȚIE:

Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii (Albania, Grecia, România, Republica Macedonia, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice cu atribuții în materia drepturilor omului să intervină pentru a asigura respectarea, protejarea și afirmarea sistemului de valori și a identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a Armânilor; Consiliul Armânilor solicită recunoașterea Armânilor ca popor regional și autohton în Balcani; Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii să adopte o hotărâre în acord cu normele europene și internaționale care asigură drepturile ce li se cuvin Armânilor ca etnie distinctă; Consiliul Armânilor solicită un dialog deschis, democratic, cu toate guvernele statelor balcanice unde trăiesc Armânii, pentru a găsi soluții pentru viitorul limbii și culturii armânești , respectiv introducerea limbii în școli, mass-media și biserică. Prezenta Rezoluție a fost adoptată astăzi, 15.08.2010, la Moscopole, la Marea Adunare a Armânilor. 15 august 2010, Moscopole, Albania.


Președintele Comunității Armânilor din România, dl. Steriu Samara, a precizatcă machidonii răspândiți în Balcani sunt fideli și recunoscători țărilor în care s-au născut, trăiesc și muncesc ți că demersul Comunității este acela ca armânii să-și poată păstra limba și cultura pe care o au din moși-strămoși. Au ajuns la Marea Adunare de la Moscopole europarlamentarul George Becali și deputatul constănțean Constantin Canacheu, iar din Timiș o delegație condusă de Stelian Toza, președintele Comunității Armâne din Banat, delegație din care au făcut parte, printre alții, Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii No, Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru din Jimbolia. Din partea Institutului Intercultural Timișoara a fost prezent la adunare Eugen Gherga, manager de proiecte, iar din partea Consiliului Județean Timiș consilierul superior Dinu Barbu.

 


ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948);

Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.’’

 


SURSA

Dinu Barbu, Sărbătoare mare la Moscopole , ’’Agora’’, Timișoara, nr. 2, 2010, pp. 65-67.

ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948); Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.

 


SURSA

 

‘’Agora’’, Timișoara, nr. 2 / 2010, p. 67.

 

 

 


Versiunea românească de mai jos îmi aparține:

 

MAREA ADUNARE A AROMÂNILOR

 

15 august 2010, Moscopole

 

PETIȚIE

 

Noi, Aromânii din toate statele în care trăim, participanți la Marea Adunare de la Moscopole desfășurată în ziua de Sfânta Marie a anului 2010 pentru a sărbători o importantă și solemnă zi și în același timp întoarcerea noastră în acest loc simbolic, întemeiat de străbunii noștri,

 

Considerând că între vechile popoare europene, autohtoni în Balcani, Aromânii sunt un exemplu de continuitate istorică și un model de conviețuire cu celelalte popoare,

 

Convinși că azi, doar noi, Aromânii, putem să spunem lumii cine și ce suntem și că avem imporatanta sarcină a salvării civilizației noastre,

 

Conștienți că Aromânii au pentru prima dată în istoria lor modernă șansa de a-și afirma adevărata identitate în fața lumii,

 

Având în vedere că Aromânii trebuie să se bucure de toate drepturile prevăzute în legile europene și internaționale, după cum urmează: Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (1950); Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice (1966); Convenția-cadru pentru Protecția Minorităților Naționale (1994); Carta Europeană pentru Limbile Regionale sau Minoritare (1992); Declarația Universală a Drepturilor Omului; Declarația ONU cu privire la Drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice (1992),

 

Din toate aceste motive, Consiliul Aromânilor adoptă această

 

CERERE

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii (Albania, Grecia, România, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice care au datoria de a proteja drepturile omului să insiste asupra asigurării respectării, protejării și dezvoltării patrimoniului și identității entice, culturale, religioase și lingvistice a Aromânilor.

 

Consiliul Aromânilor solicită recunoașterea Aromânilor ca popor regional autohton în Balcani.

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii să ia o decizie în sensul legilor europene și internationale care asigură drepturile ce le revin Aromânilor ca etnie distinctă.

 

Consiliul Aromânilor solicită un dialog deschis, democratic cu toate guvernele statelor balcanice în care trăiesc Aromânii, în scopul de a se stabili modalitățile de protejare a limbii și culturii aromâne, adică de a se introduce limba în școală, mass-media și biserică.

 

Cerere adoptată azi, 15 August 2010, Moscopole, cu ocazia Marii Adunări a Aromânilor.

 

15 August 2010 / Moscopole, Albania

 

 


 

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required