Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Ciufecu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi mulări sau mule (catâri) era încă, alături de oierit, la începutul de secol XX ocupaţia de bază a fărşeroţilor din sudul Albaniei.

Aprovizionarea cu apă a familiei cădea în sarcina fetelor şi nevestelor, care luau apă de la Şipotul (izvor) cel Mic sau Izvorul lui Tegu din apropierea satului. Vara spălau aici rufele, în special pânzele, profitând de terenul întins. Se mergea în grup, rude, vecine şi prietene. Se făceau până la 20 de focuri, la care se încălzea apă în cazane cu leşie. Majoritatea erau fete, care, fiind mai tinere terminau mai repede, şi le ajutau pe femeile mai  în vârstă. Când terminau se odihneau sau mâncau ceva. Totul se petrecea într-o atmsoferă marcată de cântece şi de prezenţa copiilor, care ajutau cu lemne pentru foc. La întoarcere, femeile purtau majoritatea rufelor într-o copaie legată cu frânghi ape spatele lor, iar în coada coloanei copii purtau cazanele şi restul rufelor. În celelalte trei anotimpuri rufele se spălau la Şipotul cel Mare, care era apărat din laturi de ziduri, precum şi de un acoperiş.

Fărşeroţii din SUA

Joi, 05 Mai 2011 10:14

Fărşeroţii din SUA

Poetul aromân Constantin Colimitra (1912-2001) s-a născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei. În 1928 a migrat cu majoritatea locuitorilor satului în România, unde au fost colonizaţi în Cadrilater. În 1969 fiul său Andrei a emigrat în SUA, unde l-a urmat în 1977. În memorialistica sa vorbeşte şi despre fărşeroţii din America, ca observator al prezentului, cu unii dintre ei revăzându-se după o despărţire de 50 de ani. Unul dintre aceştia a fost şi Ilie (Lia) Bici, care la cei 105 ani avea memoria şi judecata limpede.


În a doua parte a secolului XIX statul român a înfiinţat la Bitolia, în Macedonia otomană un liceu cu predare în limba română. Unii dintre fii fărşeroţilor, care urmaseră şcolile româneşti din Corceaua (albanezul Korce) şi Pleasa din Albania otomană, au absolvit şi această instituţie de învăţământ de pregătire medie. Dar nu puteau găsi oportunităţi de carieră la ei acasă.

De aceea în 1901 unii dintre ei, căsătoriţi sau necăsătoriţi, au ales să lucreze în SUA. Printre aceştia au fost: Pandele (Pandu) Talabacu, fraţii Cicani: Culicea, Spiru (Pilea) şi Constantin (Dina), Chicea Carabină, Dumitru (Mita) Ciufecu, Tănase Nastu.


Profesorul român Burileanu Constantin a efectuat în 1905 o călătorie prin satele aromâneşti din Albania otomană. Din discuţiile avute în Pleasa cu părinţii celor plecaţi în America a aflat că aceştia era în număr de 160. Dintre ei 40 erau în Groosvenor, 32 în New York, 20 în St. Louis, 15 în San Francisco (trei dintre ei fiind fiii preotului Năstase), iar restul împrăştiaţi. Imigranţii o duceau ’’binişor’’, Hristu Ghiţe, de exemplu, câştigând 14 napoleoni pe lună. Mulţi dintre ei studiaseră la gimanziul românesc din oraşul Berat (Albania). Poate că acest fapt era un factor care contribuia în competiţia imigranţilor fărşeroţi cu cei albanezi: ’’pe când aceştia se plâng, tinerii români, desigur mai zvelţi şi mai inteligenţi, şi poate cu mai multe aptitudini naturaledecât albanezii,  găsesc de lucru mai repede decât aceştia în depărtata America. Nu numai atât, dar ei trimit lunar acasă bani din economiile lor, ca să-şi ajute familiile’’.


Într-o scrisoare trimisă acasă este inclus şi statutul societăţii ''Speranţa'' cu sediul în St. Louis, fondată la 13 septembrie 1903 la New York şi alcătuită în majoritate din tineri fărşeroţi. În articolul 2 sunt prezentate cele patru obiective ce alcătuiesc scopul societăţii: a) să ajute bisericile şi şcolile româneşti din Corceaua, Pleasa şi Dişniţa; b) să ajute copiii săraci din aceste comunităţi,procurându-le cele necesare la şcoală şi în caz de mare lipsă haine şi încălţăminte; c)să ajute copiii silitori şi lipsiţi de mijloace ce doresc să-şi continuie studiile la o şcoală secundară; d) îngrijirea membrilor societăţii în caz de boală.


Burileanu redă şi o scrisoare de încurajare trimisă familiei chiar atunci de fraţii Ciufecu, în contextul luptei naţionale cu grecii, care la 20 iulie vor ataca satul. Este scrisă în aromână, dar se vede că autorii au urmat o şcoală în limba română:
New York, 6 aprilie 1905
Mult vrut (iubit - n.n.) şi cinstit tată, 
Mult ne pară arău. Ne vine s'arupem stănile (straiele - n.ed.), di pe trup când avzăm (am auzit - n.n.) că grecomanii ne fac ahănte tiranii, ahănte (atâtea - n.ed.) lăeţi (negru/nenorociri - n.n.). Nu li talie, nu li vatămă, ma li pidepsesc ore întredzi. Aşa păţără fraţili a nostri di Negovani, aproape de Florina. Ruşine ti noi să arăvdăm (să răbdăm - n. n.) ahtări (astfel - n.n.) din partea acelor ce nă arădem de năşi. Nimal (ajunge - n. ed.) cu bunătatea, nu se aravdă: ajunse cuţitul di os. Săndzile a fraţilor a noştri caftă (cere - n. n.) răzbunareîn contra duşmanului. Scilimeanlu (copilul - n.ed.) din păntecu a li mami s'lăhtărâseşte (se cutremură -n.n.) la ahtări crime şi el se revoltă la aiste lăeţi.Te aceea lipseşte (trebuie - n.n.), vrute tată, s'nă adunăm mic şi mare şi să strigăm până la cer: sus românimea, înghios (jos - n.n.) grecomanii şi s'căftăm răzbunare; să arăchim (să răpim/să luăm) arma tu mână şi s'luptăm ti sfânta cauză naţională. S'nă vărsăm săndzile fără ohtare (oftare - n. n.) şi murmur. s'murim cu arma tu mănă şi cu răsul pii buze. Mare va s'hibă (fi - n.n.) numa (numele - n. ed.) acelor ce luptă şi mor tinaţiune şi libertate. Numa lor va s'arămănă ti tot-u-na (totdeauna - n. n.) Alăvdări di tuti părţile va s'lă vină. Ca un bun român ce hiţi (sunteţi - n.n.) s'nu vă alăsaţi s'acrească la voi mai mult di cât la ori care alt rumăn: ş'ma mult când va s'hi alept (ales - n. ed.) capedan (căpitan - n.n.) şi bun apărător a patrili şi naţiunilei di la ahtări mari fapte nu vă 'nchidecăm (împiedicăm - n. ed.) N'vie va s'zică lumea, Mihali a li ( a lui - n.n.) Kate, care era ahăt avdzăt tu lumi ti curagiul ş'giunamea (bărbăţia - n.n.) lui! S'nu alăsăm, vrute tate, s'chiară (piară - n.n.) numa de giuneaţă de la noi, lipseaşte s-o păstrăm ca doare (moştenire - n.n.) strămoşescu. Coroane de lauri va s'poartă acei ce luptă ti mărata (săraca - n.ed.) naţiune. Ninga (lângă - n. ed.), vrute tate, noi nu murmurăm contra cestui fapt, ma (dar - n.n.) mult ne bucurăm cănd numele a nsotru de familie va s'arămănă tu istorie ti tot-una nişters. Dada (mamă -n.ed.) s'nu ducă grije, s'hibă (să fie - n.n.) patroană (matroană - n.n.) romană, s'lupte ti naţie ma (mai - n.n.) mult de cât ori care altă Rămănă fărşeroată. Să'nviază la Fărşeroţi veclia virtute romană. Vă urăm bună călăuzire, succes, curagiu şi bană (viaţă - n.n.) lungă. Triumfători va s'him (vom fi - n.n.). Ai voştri vruţii şi supuşi hili (fii - n. n.), Demetriu şi Teodor Catone (Ciufecu)


Constantin Colimitra explică prin trei factori determinanţi păstarea unităţii fărşeroţilor din SUA: societatea, biserica şi locuirea în grup compact.

Conform lui Colimitra, majoritatea fărşeroţilor plecaţi în SUA la începutul secolului XX s-a aşezat în oraşele Bridgeport din statul Connecticut şi Woonsket din statul Rhode Island, ambele pe coasta atlantică. În ambele oraşe au construit câte o biserică, catapeteazma celei din Bridgeport fiind redată într-o poză de la sfârşitul volumului lui C.C.  În biserica din Bridgeport au slujit preoţii: Hrista Vasilescu, care în Pleasa natală avea numele de familie Gioga şi era cântăreţ de strană, de asemenea prezent într-o fotografi.; după pensionarea lui a urmat părintele Feica Ştefan,pensionat timpuriu; din 1980 a preluat postul tânărul părinte D. Tatulescu. Pentru a putea păstra spiritul comunităţii fărşeroteşti, tinerii imigranţi ei  şi-au adus şi surorile, care s-au măritat cu fărşeroţii de acolo. Ca urmare în 1986 Colimitra estima la 350 numărul de familii de fărşeroţi din Bridgeport.În acest oraş, în curtea bisericii, au construit şi o sală mare de spectacole, dotată cu bucătărie şi bar, destinată nunţilor, reuniunilor şi festivalului de toamnă.Acest eveniment ţinea trei zile şi aducea venituri bisericii, pentru că participau şi mulţi străini. Alte reuniuni ocazionate de sărbători religioase erau Duminica Floriilor şi Sfântul Dimitrie, patronul bisericii. Lângă biserică au cumpărat o locuinţă încăpătoare, care are dublă întebuinţare: birou pentru comitet şi casă parohială. În grădina acestei case au loc picnicurile de vară specifice Americii. Gospodinele fărşeroate se remarcă la mesele ocazionate de reuniuni, picnicul anual de vară, la festivalul de toamnă. De asemenea, Hristu Bargiuma,fratele lui Costache din cor, era un foarte bun specialist în prepararea mielului.


În spiritul ideii de comunitate, la puţin timp după ce au  ajuns în Lumea Nouă, în 1903, fărşeroţii în frunte cu Nicolae (Culicea) Cicani au pus bazele Societăţii de cultură şi ajutor ’’Fărşerotul’’. A fost prima asociaţie a aromânilor din istoria lor, pentru că Societatea Macedo-Română din Bucureşti înfiinţată în 1879 era opera românilor. Adresa fizică a societăţii, care este cea mai mare dintre societăţile aromâne din America, este: 799 Silver Lane, P.O. Box 753 Trumbull CT 06611.


În almanahul editat de societate în 1983, cu ocazia centenarului, erau înregistrate la capitolul Ajurorul bănesc următoarele sume: O sumă de 2.000 de dolari donată pentru refacerea Bisericii, proprietatea fărşeroţilor din oraşul Corceaua, care a fost ruinată de un cutremur, după primul război mondial.

O sumă de 1.500 de dolari pentr renovarea şcolilor româneşti din Corceaua, Pleasa şi Nevesca; ultima este o comună, locuită de românii macedoneni, în ţara grecească. O remarcă se poate face aici, pentru a arăta cât de larg a fost spiritul de generozitate ce domina societatea şi membrii ei.

O sumă de 50.000 (cincizeci mii) lei pentru înălţarea Bisericii în comuna Fraşari din judeţul Durostor, (cedat Bulgariei înanul 1940).

O altă mare sumă de bani, donată pentru ajutorarea fărşeroţilor sinistraţi în urma incendiului care  a transformat în cenuşă aproape una sută case. Contribuţia s—a ridicat, cu această ocazie, la cifra de 400.000 lei. Societatea a ajutat în timpul primului război mondial chiar şi Crucea Roşie Română.

De asemenea a ajutat comunităţile din: Woonsocket, Bridgeport, Southbridge, New York şi Worcester, pentru ridicarea sau înfiinţarea de lăcaşuri sfinte.

Iar ca să-şi dovedească solidaritatea şi să-şi respecte prevederile din statut, Societatea a dat sub formă de ajutor pentr u înmormântarea membrilor ei suma de 30.000 (treizeci de mii) de dolari, aici, în America. A ajutat în perioada depresiunii din America pe membrii rămaşi fără de lucru, plus o mulţime de ajutoare mai puţin însemnate (sublinierea C.C.)’’.


În plan cultural activitatea societăţii a fost mai modestă, din cauza, după părerea lui C.C., întoarcerii în Albania a fondatorilor ei, persoane cu educaţie şcolară. În almanahul organizaţiei – Doamnele Auxiliare, editat cu ocazia a 50 de la înfiinaţare, sunt incluse trei fotografii ce reprezintă actori amatori care au jucat piese de teatru. Prima datează din 1933, când a fost jucată de actriţe amatoare drama Maria; a doua datează din 1952, când tot actriţe amatoare au jucat drama Vruta a Picurarlului (Iubita păstorului); a treia datează din 1954, când au jucat şi actori amatori, şi reprezintă drama Golfu. Pozele sunt incluse şi în monografia lui Colimitra, personajele fiind îmbrăcate în costume naţionale. În cei zece ani ce au urmat venirii lui C.C. în SUA, acesta a constat că activitatea culturală a societăţii s-a rezumat la un bal anual, în contextul unui redus de membri.Totuşi, el consideră că tineretul poate fi un factor de revitalizare a activităţii societăţii, dacă nu-şi consumă energia la muncă, sport şi petreceri, şi dă ca exemplu organizarea în 1983 a Congresului Aroy (American Romanian Ortodox  Youth).

Fărşeroţii din America au trecut cu bine perioada crizei economice din 1929-1933 datorită a trei factori, în opinia lui C.C.: economiile realizate în timpul muncii, spiritul de întrajutorare şi tăria sufletească moştenită de la străbuni. Unii dintre ei reuşeau chiar să trimită bani lunar familiilor de acasă, pe adresa farmaciei lui Nicuţa Balamaci. Un caz nominal a fost cel al lui Tuşa Colimitra, fratele mai mare al lui Constantin, care a trimis bani de călătorie soţiei sale din România în 1931.

Înflorirea economică de după al doilea război mondial a permis prosperitatea famiilor de fărşeroţi din SUA , care şi-au trimis copii la şcoli superioare pentru a deveni medici, ingineri, profesori, contabili etc.


Printre familiile care au contribuit la păstrarea identităţii fărşeroţilor din SUA în primele două generaţii Colimitra menţionează pe: Pitu, Balamaci, Faţi, Şola, Cipu, Ghiţa, Culeţu, Caceavali, Ciufecu, Coca, Adam, Costula, Ianelu, Cresu, Geambazi, Geavera, Dumitrescu (Vangheliu), Ceanaca, Becea, Bileca, Celea, Liti, Chiacu, Rigea, Lupu, Mara, Nastu, Nicola, Puci, Pândaru (Dargati), Morova, Babaiana, Şanazu, Şunda, Spau, Vangheli, Vasilescu (Gioga), Teja, Babu,Baţu, Belu, Colimitra etc. Mulţi dintre ei au fost preşedinţi de comitet, funcţie îndeplinită cu demnitate, fiul poetului fiind ales de patru ori în funcţia de vicepreşedinte. O întâmplare amuzantă a avut-o ca protagonistă pe Chiraţa Popescu din satul de fărşeroţi Paticina din Grecia.prezentându-se la vârsta de 90 de ani la examenul de engleză pentru obţinerea cetăţeniei americane a fost întrebată dacă ştie ceva. Ea a răspuns în graiul fărşerotesc: dacă ştii tu, de ce trebuie să ştiu şi eu. Însoţitorul ei a tradus examinatorului exact ce a spus bătrâna, iar acesta s-a prăpădit de râs, dându-i notă de trecere şi transformând-o în cea mai bătrână imigrantă din America.


Din prima generaţie s-au distins în calitate de cântăreţi la cor bătrânul Vasile Faţi, Hrista Şola şi Tom Dumitru. Printre cei prezenţi permanent la slujbele bisericii se numărau Paul Ghiţă, bătrânul Caranica, bătrânul Tanacea, bătrânul Seferi, Milia Chiacu, Vanghele Nastu, Mita Culeţu, Dionisi Becea, Costa Ianelu, George Carameta, Vasile Liti, Leonida (Nida) Bileca,Margarit Ghiţă. Corul bisericii era dirijat de energica Gina Pitu Coca, în componenţa sa intrând şi Costache Bargiuma, surorile sale Mariana Ghiţă, Stamulica Haţi şi Ecaterina A. Colimitra, nepoata Sofia Ghiţă şi stomatologul Nicu Popescu. La strană cântau Nisa Nastu din Pleasa, Hristu Zdru din Grecia, Vasile Faţi, Andrei Rigea, Ioan Bileca.

Menţiuni speciale pentru: Peter Pucci, administrator al sălii bisericii; Theodor Tonna, care a donat o sumă mare de dolari pentru biserica nouă şi al cărui nume a fost dat sălii (Theodor Tonna Center), fiind prezent şi într-o fotografie la sfîrşitul cărţii lui C.C.; profesorul universitar de limbă italiană Aurel Ciufecu, preşedinte al comitetului bisericesc şi al societăţii ’’Fărşerotul’’; Nacu Zdru din Grecia, activ în cadrul bisericii şi editor în regie proprie din 1978 al publicaţiei  ’’Frunza Vlahă’’. Activitatea Clubului, care este o sursă de venituri pentru biserică, era susţinută de Giorgi Şiliră, Toma (Machi) Şanazu, fraţii Mara şi moscopoleanul Hrista Malisori.


Dintre reprezentanţii celei de a doua generaţii sunt menţionaţi: avocatul Robert Nicola, Vasile (Bill) Balamaci, Sotir Şanazu, fraţii George şi Andrei Şiliră, Nicu Nicola, George Cipu, fraţii Theodor şi George (cântăreţ la strană) Coca, Ştefan Bichi, Sotir Custula, medicul Nicolae Şola (’’un bun şi de suflet medic’’, conform lui Andrei Rigea), Nicu Faţi (activ în treburile bisericii), inginerii Giavara şi Georgi Faţi (profesor la şcoala duminicală), Sam Giavara, Sam Chiacu, Nicu Cipu, Dennis Balamaci, Thoma Lambro, Van Michael, Georgi Ghiţă şi fiul său Chita, dr. ing. Mihai Babu şi sora sa Mariana Babu Coca licenţiată în comerţ (tatăl lor, Iana Babu a continuat cu succes în SUA meseria de croitor).


Printre familiile de aromâni care nu erau fărşeroţi, dar care s-au integrat în comunitatea fărşeroată din Bridgeport se numărau: Constantin Giombur, Chiose, Mihai Palavra, Arău, fraţii grămosteni Nicolae şi Constantin Ianuşi căsătoriţi cu fărşeroate.


Printre fărşeroţii din New York, pe care C.C. nu i-a întîlnit şi care făceau parte din comunitatea românească din metropola americană, erau Chiciu Balamaci, Ahile (Hileia) Talabacu, Dimitrie Caramitru, Spiru (Pilea) Vasilescu (Gioga), Dumitru (Mita) Celea, George Ceca, Vasilache Uscatu şi Naum Colimitra.


C.C. a constatat cu regret că unii reprezentanţi ai generaţiei a treia nu mai păstrau moşenirea culturală a înaintaşilor. Colimitra trage o concluzie cu caracter de propunere referitoare la integrarea şi menţinerea comunităţii: ’’Un serviciu, oarecum, cu misiunea specifică, cu însărcinarea de a se ocupa în mod exclusiv cu problemele noilor veniţi (sublinierea C.C.).Un serviciu din care să facă parte,Părintele, neapărat intelectualii,precum şi cei care pot şi vor să dea o mână de ajutor în această problemă’’.


Astăzi societatea ’’Fărşerotul’’ are un sait în engleză , The Society Farsarotul,’’păstorit’’de Tom Cheamitru. O notă din pagina Home explică termenul ‘’Arumanian’’, arătând că această populaţie balcanică sud-dunăreană, care are o limbă asemănătoare cu a românilor nord-dunăreni şi o cultură diferită, se autodenumeşte cu termenii ‘’rumani’’ sau ‘’arumani’’. Pagina oficialilor societăţii îi prezintă pe: preşedintele Robert J. Nicola, vicepreşedintele William D. Balamaci, secretarul Nicholas S. Balamaci, asistenta secretarului Audrey M. Fatsy, trezorierul George C. Fatsy,asistentul trezorierului Rev. Deacon George M. Coca, controlorul financiar Andrei Colimitra, şi directorii Stella Babiana, Dennis Balamaci, Andrei Bindella, Aurel Ciufecu, Paul Daukas, Nicholas P. Fatse, Apostol Triffon şi Pandu Gity.

N.B. este şi editorul Newsletter-ului, publicat de două ori pe an începând cu anul 1987 şi care are şi variantă tipărită. În Newsletter semnează, pe lângă N.B., T. Steven Tegu (Ph. D.), George Moran, Robert N. Talabac, Robert J. Nicola, George Zdru, Tom J.Winnifrith (prof. dr.), Thomas Rossiaky, William Balamaci, Beverlee Fatse Dacey, Peter P. Asteriou, Helen Winnifrith, Alexander Dewhirst, Noel Malcolm, Barbara Elena Shola, Thomas W. Balamaci, Kostas Kazazis (University of Chicago), Victor A. Friedman (University of Chicago), Phillip Guddemi (dr.), Gail Kara (dr.),David Melling, Dimitri Brady, Cledwyn Fychan, David Chrystal, Thede Kahl (dr.), Stephanie Schwandner-Sievers, Tiberius Cunia, Bogdan Banu, Tim McLaughlin, Asterious I. Koukoudis, David Binder, Rene Babich, Rodanthi Tzanelli, Athena Katsanevaki (dr.,  University of Macedonia, Thessaloniki, Greece), Alexandru Gica. Editorul avertizează că articolele exprimă doar punctul de vedere al autorilor, neangajând societatea. Pagina Home anunţă că a fost produs primul CD al societăţii cu muzică şi versuri aromâne, interpretate de Nick Zallas şi Odyssey Orchestra.Pagina Membership subliniază că societatea apolitică este deschisă tuturor aromânilor din America.Există de asemenea o pagină Books, Video’s and CD’s cu nouă titluri, o pagină de reţete cu patru titluri, o pagină de fotografii din Metsovo, Samarina, Veria şi din albumul dr. T. Kahl şi o pagină cu treizeci de linkuri.


Intelectualul Constantin Colimitra adresa în 1986 următorul mesaj cu caracter de exemplu şi sarcină colectivă fărşeroţilor imigranţi în SUA: ’’ (...)să ia exemplu de la cei care ne sunt care fraţi, care unchi, care veri şi ajutaţi de propriile lor calităţi, specifice atât fărşerotului cât şi românului macedonean, în general. Să ia deci exemplu şi să se aranjeze şi ei aşa cum aproape toţi au făcut,cei vechi desigur, pe care eu îi consider pionierii unei vieţi noi pentru o mare parte din neamul fărşerotesc, pentru cei ce soarta i-a rupt de marel, falnicul trunchiu, aşa cum a făcut şi cu mulţi alţii, răspândindu-i , peste tot, în lumea mare. Să ia exemplu pentru a-şi crea independenţă economică care acordă,prin excelenţă, statutul de domn, stare de stăpân şi constituie şi o bază puternică pentru lansarea şi pe alte traiectorii într-o ţară în jurul şi deasupra căreia şi zări şi cer sunt larg deschise. Să ia exemplu şi să intre cu trup şi suflet în rândurile celor vechi, în mijlocul lor în comunitatea care nu respinge nici pe străin şi împreună, înfrăţiţi, cumodinioară strămoşii noştri, să se realizeze şi mai mult şi mai bine spre folosul tuturor. Aşa cum au făcut Nisa Nastu, Aurel Ciufecu, Andrei Rigea, fraţii Zdru, Damilia Bargiuma, Nic. Popescu şi surorile lui, Andrei C. Colimitra, familia Giombur şi alţii şi alţii şi alţii. Se ştie că ei au o contribuţie însemnată în anii din urmă,nu numai directă, dar şi ca factori de impulsionare, de determinare în ceea ce priveşte revenirea mai vizibilă a unora, aparţinând celei de a doua generaţii,la conştiinţa, la sentimentul mândriei de a se şti că sunt fărşeroţi, nu numai americani. Îmi spunea unul dintre ei: lale (unchiule-n.n.), noi nu prea ne interesam de Biserică, de treburile ei (şi dacă a fost aşa nici de comunitate, am dedus eu).Pe noi ne-au trezit, ne-au ambiţionat cei care au venit în anii de după cel de al doilea război mondial!Atunci am răspuns eu: trebuie să le strângeţi mâna acestora. Ya, Ya! A replicat el.Am ocazia să le strâng şi eu mâna lor, prin cuvântul meu scris şi să le declar în mod sincer: sunt fericit că v-aţi ambiţionat şi că această ambiţionare să vă oblige la maimultă activitate, la un mai mare interes ce trebuie să-l purtaţi numelui neamului din care vă trageţi, fiindcă aşa veţi respecta memoria bunicilor,părinţilor şi tuturor rudelor. Prin aceasta veţi dovedi că nu se poate rupe legătura, firul roşu pe care sunt înşirate sutele de generaţii de fărşeroţi, începând cu prima, cu cea care se pierde în negura vremurilor. ’’

 

SURSE

Burileanu N. Constantin, De la românii din Albania, ediţie îngrijită şi prefaţată de Gabriela Boangiu şi Gabriel Croitoru, postfaţă de prof. Univ. Dr. Gheorghe Zbuchea, Fundaţia ’’Scrisul Românesc’’, Craiova, 26 foto alb negru, 2005, 306 p. – (capitolul Românii din împrejurimile Coriţei, subcapitolul Comuna Pleasa)

Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 300 p.

A.R.O.Y. The American Romanian Orthodox Youth (Founded 1950) http://www.roea.org/aroy.html

The Society Farsarotul, http://www.farsarotul.org/

 

 

Societatea de Cultură Macedo-Romana anunta cu adanca tristete ca, in ziua de 23 mai 2011 a incetat din viata la Bridgeport, in S.U.A., venerabilul ei fruntas dr. Aurel Ciufecu, distins intelectual devotat deopotriva atat afirmarii identitatii romanesti a aromanilor, cat si salvgardarii particularitatilor lor lingvistice si culturale specifice, prin cultivarea lor la nivelul si in spiritul traditiei predecesorilor nostri, transmite Romanian Global News.

Nascut la 18 octombrie 1922, la Pleasa, in Albania, Aurel Ciufecu a urmat cursurile liceelor romanesti din Dumbraveni (Tarnava Mica) si Salonic (Grecia), unde si-a trecut bacalaureatul. Exilat in lumea libera, a devenit doctor in Drept la Roma si s-a stabilit, in 1953, in Statele Unite, unde a obtinut doctoratul in litere si stiinte politice din partea Universitatii Yale.

A fost profesor de romanistica si stiinte politice la Bridgeport University, Yale University si Sacred Heart University. Dupa prabusirea regimului comunist, a fost numit consul onorific al Romaniei in Statele Unite. Presedinte al Societatii de cultura macedo-romana „Farserotul", fondata in 1903, pe care a rechemat-o la viata in Statele Unite ale Americii, a organizat in cadrul Universitatii Sacred Heart si a prezidat Congresele anuale ale aromanilor. Cel din urma Congres a fost organizat sub auspiciile Bisericii Ortodoxe romane Sf. Dumitru din Easton Connecticut. A fost un om de inalta cultura si civilitate, de inepuizabila generozitate si de emotionanta omenitate fata de semeni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!


SURSA:

***, I18nca un mare roman a fost chemat la Domnul, Romanian Global News, 26 mai 2011, http://www.rgnpress.ro/categorii/eveniment/2003-inca-un-mare-roman-a-fost-chemat-la-domnul.html


Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required